Timp, timp, timp, timp…

Cît e ceasul? Cît e ora? În ce zi suntem? În ce an suntem? Oare am timp să ajung

acolo? Ar trebui să îmi fac timp pentru... Cît durează? Dacă mai aveam puţin timp...

Toată lumea vorbeşte despre timp... dar oare ştim noi cu adevărat ce este timpul?
Timpul aleargă ca vîntul cînd eşti fericit, dar alunecă infernal de lent atunci cînd eşti
deprimat. Timpul este relativ? Ce măsoară el mai exact? Unii ar spune că măsoară
miliardele de perioade de radiaţie care corespund tranziţiei stării fundamentale a atomului
de cesiu între cele două niveluri hiperfine ale sale. Cu alte cuvinte, secunda reprezintă
aproximativ 9 miliarde de astfel de perioade de radiaţie...
Alţii ar spune că timpul este ca un fuior de aţă care se desfăşoară la nesfîrşit. Îmi aduc
aminte, cu ocazia asta, de acele zîne din basme care torc fuiorul vieţii, iar cînd venea
rîndul cuiva să moară, ele tăiau aţa în locul acela prestabilit.
Îmi aduc aminte de un om care spunea că îşi trăieşte viaţa precum firele de nisip dintr-o
clepsidră... fir cu fir, clipă de clipă.
Există tot atît de multe alte interpretări şi explicaţii matematice, cuantice cît şi
interpretări fantastice, sau mitologice.
Dar niciuna dintre ele nu mă satisface complet, deoarece am o părere diferită despre
timp, dar despre asta voi vorbi puţin mai tîrziu.
De ceva timp am aflat o teorie ştiinţifică care concordă, întrucâtva, cu propria mea
teorie. Este vorba despre rezonanţa Schumann.
Se pare că un anumit fizician Schumann a descoperit, între anii '52 şi '57 o cavitate
magnetică, la suprafaţa terrei, între litosferă şi ultimul strat al ionosferei, aflat la o
distanţă de 55km de suprafaţa pămîntului. Mai importante decît cavitatea în sine sunt
proprietăţile sale rezonante, tinînd cont de faptul că Pămîntul se manifestă ca un imens
circuit electric. Mai exact "Rezonanţa Schumann" reprezintă, în termeni neştiinţifici,
"bătaia inimii" a planetei.
În urma unor cercetări amănunţite s-a constatat că această rezonanţă a fost constantă în
ultimele milenii... avînd o valoare de 7.8Hz. S-a mai constatat şi faptul că, începînd cu
anul 1980, această frecvenţa a crescut simţitor (mai accelerat după 1997), ajungînd, în
prezent, la valoarea de 12Hz. Pentru necunoscători acest fapt ştiinţific nu are o relevanţă
anume... însă el s-ar putea traduce printr-o accelerare a timpului. "Inima planetei" bate
mai tare de aproximativ 1.5 ori. Asta, raportat, la intervalul de timp de 24 de ore se
traduce printr-o "îngustare" a timpului, pînă la 16 ore. Mi se pare o explicatie foarte
plauzibilă pentru evidenta criză de timp pe care o suferim de ceva timp încoace.
În altă ordine de idei, timpul trece mai repede. Este o exprimare săracă, căci timpul nu
are cum să treacă mai repede...

Pe mine m-a interesat dintotdeauna timpul şi natura sa, care a eludat şi incitat toate
categoriile de oameni din toate timpurile. Mărturisesc că mie nu îmi place timpul. Pentru
mine, timpul e legat de viitor. Mă forţează să mă uit în viitor, să gîndesc în viitor, să
acţionez în viitor. Nu sunt de acord cu asta. Desigur, mi se pot aduce nenumărate
argumente în defavoarea atitudinii mele, dar nu mă interesează calitatea sau natura lor.
Din punctul meu de vedere timpul este un construct uman. Ca atare timpul este supus
greşelii, asta ca urmare a unui raţionament simplu şi logic: omul este imperfect prin
natura sa, rezultă că el nu poate crea lucruri perfecte; altfel, dacă ar fi perfect, ar crea
lucruri perfecte şi invers(ceea ce nu este cazul, din cîte bag de seamă).
Dacă timpul nu este perfect... de ce ne agăţăm cu atîta disperare de el şi gravităm în
jurul său ca muştele în jurul unui felinar
Cercetătorii arată că rezonanţa Schumann creşte în continuare, noi asistînd la o reală
îngustare a "timpului perceput". Tot aceeaşi cercetători spun că această rezonanţă va
atinge un maxim unic în istoria pămîntului, în perioada imediat următoare.
Acest maxim poate fi tradus printr-o anulare efectivă a timpului. Ei spun că timpul va
fi Zero.
Mai departe, scenariile care se produc în baza acestui fapt devin aproape ştiinţifico-
fantastice.
Deocamdată... încă avem timp. Avem sau nu? Nu ştiu. Nu ştiu nici măcar ce este
timpul. Dar îţi poţi imagina nonexistenţa timpului? Poţi trăi o zi, normală, fără să te uiţi o
singură dată la ceas, fără să îţi închipui măcar conceptul de timp?

Astăzi, opreşte-te puţin, uită-te în jurul tău. Ce observi acum? În prezent. Ce ai de făcut
acum? La ce te gîndeşti acum? Respiră adînc şi linişteşte-te.