Determinismul Caracterizarea general a determinismului Determinismul e o parte integranta a ontologiei .

Esena lui const in recunoaterea existeei unor relaii de dependena si de condiionare obiectiv in virtutea crora producerea si existena tuturor fenomenelor se realizeaz pe temei propriu . Problema determinismului e fundamental att pentru tiin ct i pentru filosofie . Determinismul relev faptul c universul nu este un haos total , ci configureaz o anumit ordine dat de diversele legaturi cauzale necesare , unele de condiionare , iar altele mult mai slabe , ntmplatoare , ntre fenomene . Determinismul exprim caracterul determinat al fenomenelor prin ele nsele i prin relaiile reciproce i studiaz totodat aceste forme concrete de determinare si conexiune exprimate prin categoriile determinismului care sunt : Interaciunea Cauzalitatea Condiionarea Necesitatea ntmplarea Posibilitatea Probabilitatea Finalitatea Libertatea

Ideea caracterului determinat al obiectelor , fenomenelor si proceselor s-a nscut n procesul practicii , ca reflectare fireasca a unor relaii de determinare existente ntre acestea , n realitatea obiectiv . Constatrile aspectelor de ordine din diferite domenii ale existenei au condus la formularea teoriei determinismului . Coninutul acestei teorii rezid n urmtoarele idei fundamentale : Ideea caracterului ordonat structurat al lumii Ideea c nimic nu se poate produce fr o cauz determinant Ideea ca procesele , fenomenele sunt legate ntre ele prin interaciuni complexe Ideea posibilitaii cunoaterii mecanismului de determinare Concepia determinist i are evoluia sa istoric ; elemente ale acesteia pot fi ntlnite nc n primele sisteme filozofice ale antichitii . Spiritul gndirii deterministe a ntmpinat in evul mediu ostilitatea religiei . Acestea au imprimat o orientare spiritualista , mistic n nelegerea i explicarea lumii . Ideea determinarii naturale e nlocuit cu ideea de predeterminare divin . Ideea de determinism i croiete drum in secolele XVII-XVIII. Filosofia acestor vremuri pornea de la afirmaia ca n natur nu exist nici un cel mai mic fenomen fr o cauz precis i ca lumea n

ansamblul ei se dezvolt , guvernat de legi specifice , obiective proprii . De un timp ncoace ideea determinismului se mpletete cu viziunea sistemica care s-a impus in chimie , biologie i tiinele sociale . Determinismul ca teorie filosofic i tiinific are doua funcii : Funcia teoretico-explicativa asupra lumii Funcia metodologic Orice teorie tiinific cuprinde doua feluri de enunuri : Descriptive Explicative

Metode ale determinismului

Modelul determinismului clasic sau mecanicist Acest model al determinismului se bazeaza pe absolutizarea cauzalitii mecanice si a legilor dinamice , a unei necesiti riguroase , excuznd ntmplarea si orice incertitudine . Tocmai pentru c ntmplarea introduce unele elemente de incertitudine , ea era exclus . ntmplarea era socotit doar expresia recunoaterii cauzelor ascunse ale fenomenelor .

Modelul determinismului probabilist ncepnd cu a doua jumtate a secolului XIX , determinismul mecanicist a venit tot mai mult in conflict cu dezvoltarea tiinelor . Mai nti cu teoria darwinst a evoluiei speciilor , care lua n seam i variaiile individuale , ntmpltoare ca factor de evoluie ; mai apoi cu teoria molecular a cldurii . n secolul XX , vechiul determinism a fost infirmat de mecanic , statistic ,etc . Noile tiine aprute n secolul XX precum genetica , noile teorii asupra evolutiei vieii , cibernetica , teoria informatiei intr i ele n conflict direct cu concepia determinismului mecanicist . Criza determinismului a nsemnat n fond o criz a modelului mecanicist care nu putea admite hazardul si libertatea uman .