Sunteți pe pagina 1din 18

CONTABILITATE

1. Bazele or ganizar ii contabilitatii. Organizarea contabilitatii patrimoniale constituie o obligatie stabilita prin lege pentru toate persoanele juridice, precum si pentru persoanele fizice care au fost autorizate sa desfasoare activitati pe cont propriu si au calitatea de comerciant. Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilitatii enumera unitatile patrimoniale obligate sa-si organizeze si sa conduca contabilitatea, astfel: Regii autonome Societati comerciale Societati agricole Organizatii ale cooperatiei mestesugaresti Organizatii ale cooperatiei de consum si de credit Organizatiile bancare Institutiile publice Unitatiile de asigurari sociale (altele decat cele de stat) Fundatii Sindicate Unitati de credit Organizatii obstesti Alte persoane care au dobandit personalitate juridica Persoane fizice care presteaza activitati independente Persoane fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert 2. Evolutia si r olul contabilitatii ca instr ument de gestiune Evolutia contabilitatii este strans legata de evolutia economica, preocuparile pentru a retine si ordona datele si informatiile cu privire la gestiunea averii personale sau a celei publice nascanduse atunci existenta si miscarea bunurilor nu mai puteau fi memorate decat in scris. Exista atestari arheologice care atesta ca popoarele lumii antice au folosit anumite tehnici contabile. Din codul regelui caldeean Hammurabi (1792-1590 i.e.n) rezulta ca asiro-caldeenii utilizai documente justificative, aplicau tehnici de calcul a dobanzilor si foloseau conturile. Printre ruinele marilor temple orientale s-au gasit inscrisuri contabile cuneiforme pe tablite de lut. Profesiunea de contabil incepe sa fie considerata ca o indeletnicire superioara in epoca Renasterii, cand ia fiinta si primul colegiu al contabililor la Venetia. Forma initiala de organizare a contabilitatii in evul mediu a fost cea de contabilitate memoriala , constand in insemnari cu caracter contabil care substituiau memoria, in conditiile cresterii operatiunilor economice si financiare. Registrele folosite pentru contabilitatea memoriala au stat la baza organizarii contabilitatii in partia simpla. Intr-o prima etapa a evolutiei contabilitatii, contabilitatea in partida simpla se limita la inregistrarea raporturilor cu terte persoane, neglijand operatiile care generau schimburi in structura patrimoniului propriu. Practic in aceasta faza de organizare, contabilitatea scotea in evidenta ceea ce diferitele persoane trebuiau sa ia sau sa dea din sau pentru unitatea care tinea evidenta. In aceste conditii, castigul sau pierderea se determinau prin inventare succesive, care se comparau intre ele. Odata cu cresterea dimensiunilor activitatilor economice si financiare, contabilitatea in partida simpla a devenit nesatisfacatoare. Astfel ia nastere contabilitatea in dubla partida. Istoriografii sunt unanimi in a recunoaste ca patria contabilitatii in dubla partida este Italia, iar Venetia este leaganul acestui sistem. Asa cum nu se stie concret cine a inventat roata, tot un anonim este si creatorul contabilitatii in partida dubla. In Romania, s-au publicat lucrari de contabilitate abia la inceputul secolului XIX, iar in anul 1861 a fost introdusa contabilitatea publica prin lege.

1/1

3. Patr imoniul ca obiect al contabilitatii Rolul contabilitatii este stabilit prin lege ca fiind instrument principal de cunoastere, gestiune, si control a patrimoniului si a rezultatelor obtinute. Contabilitatea patrimoniului are ca obiect reflectarea in expresie baneasca a urmatoarelor elemente: - bunurile mobile si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele si alte bunuri cu potential economic; - disponibilitatile banesti. - titlurile de valoare; - drepturile si obligatiile agentilor economici si ale institutiilor publice; - miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate; - cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute de catre unitatile patrimoniale. Prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii s-au creat doua compartimente distincte privind contabilitatea patrimoniului, si anume: - contabilitatea generala (denumita si contabilitate financiara ) care are ca baza norme unitare privind organizarea si conducerea evidentei contabile. Aceste norme sunt obligator ii pentru toate unitatile patrimoniale, urmarindu-se furnizarea de informatii pentru: necesitati proprii organele financiare institutiile bancare asociati sau actionari clienti si furnizori etc. - contabilitatea de gestiune care este organizata de fiecare unitate patrimoniala in functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii privind: calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor realizate, a lucrarilor executate sau a serviciilor prestate; urmarirea si controlul realizarii bugetului de venituri si cheltuieli; furnizarea altor date necesare fundamentarii deciziilor la unitatea patrimoniala.

3.1. Definitii Patrimoniul are doua aspecte, si anume deosebim aspectul juridic si aspectul economic al patrimoniului. Sub aspect juridic patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor in expresie baneasca apartinand unei persoane fizice sau juridice. Sub aspect economic patrimoniul reprezinta totalitatea valorilor corporale sau necorporale contabilizata sub forma de bunuri materiale, nemateriale sau financiare, de trezorerie (cash, depozite bancare, valori), creante. 3.2. Trasaturi caracteristice - este o universalitate juridico-economico-financiara; - este personal si netransmisibil (apartine unei anumite persoane); - este distinct fata de persoana careia ii apartine, si nu este inclus acesteia; - este unic si indivizibil Patrimoniul poate deveni obiect al contabilitatii numai in cazul in care el este INVESTIT, adica utilizat in activitatea economica in vederea obtinerii de bunuri si servicii destinate vanzarii, ori in activitatile administrative si sociale care satisfac nevoile reale ale societatii.

2/2

3.3. Prezentarea patrimoniului Forma de prezentare a patrimoniului in contabilitate este cea a unei balante cu doua parti
egale:

PATRIMONIULeconomic = PATRIMONIULjuridic
Unde: - PATRIMONIULeconomic este format din bunuri economice, ca obiecte de drepturi si obligatii evaluabile in bani, el formand substanta materiala a patrimoniului, concretizata in: bunuri materiale sau corporale (cladiri, masini, mijloace fixe etc.) bunuri nemateriale sau corporale (creante, valori in curs de decontare, brevete de inventii etc.) Altfel spus, patrimoniul economic (sau ACTIVUL PATRIMONIAL) reprezinta valorile economice sub forma lor fizica concreta - PATRIMONIULjuridic reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ale unui subiect de drept. Altfel spus, patrimoniul juridic (sau PASIVUL PATRIMONIAL) reprezinta relatiile in care se afla subiectul patrimoniului cu valori care fac parte din activ. Patrimoniul poate aparea astfel definit si ca:

BUNURI economice = DREPTURI + OBLIGAII


Sau:

ACTIVEpatrimoniale = PASIVEpatrimoniale
Aceasta reprezentare a patrimoniului in dubla postura (in activ sub raportul continutului economic, iar in pasiv sub raportul relatiilor juridice in care se afla subiectul patrimoniului fata de valorile din activ) reprezinta, de fapt o prima justificare a denumirii de contabilitate in partida dubla , care asigura, prin intreaga tehnica de lucru, mentinerea egalitatii intre activ si pasiv.

3.4. Reflectarea miscarilor patrimoniului in contabilitate Instrumentul de lucru al contabilitatii este contul, cu ajutorul caruia tinem socoteala fiecarui element patrimonial sub raportul starii, miscarii si a rezultatelor obtinute din activitatea elementului respectiv. Fiecare cont are un simbol numeric si o denumire, care este de fapt denumirea elementului a carui socoteala o tinem. De ex. mijloace fixe , marfuri , materii prime etc. In practica contabila, contul se prezinta sub forma unui T (teu) in care partea stanga este denumita DEBIT iar partea dreapta CREDIT. Aceste denumiri sunt mostenite din dreptul roman, potrivit caruia debitorul este persoana care a primit ceva si are obligatia sa restituie, iar creditorul este persoana care a dat ceva si are dreptul sa primeasca. Diferenta dintre debit si credit se numeste sold. Dupa natura soldului putem avea: - cont cu sold debitor , cand debitul contului este mai mare decat creditul acestuia; - cont cu sold creditor , cand creditul contului este mai mare decat debitul acestuia; - cont soldat, cand debitul contului este egal cu creditul. O trasatura specifica ce apartine contului contabil este accea de a avea functiune numai cand are sold. Contul soldat nu prezinta decat interes statistic cu privire la rulajul sumelor pe debit si credit, prin rulaj intelegandu-se totalul inregistrat pe debit sau pe credit. Contul fiind socoteala care se tine pentru fiecare element patrimonial, rezulta ca vom avea atatea conturi cate elemente patrimoniale sunt cuprinse in activul si pasivul patrimonial.
3/3

Multitudinea conturilor a facut necesara clasificarea lor dupa functiunea pe care o au. Astfel deosebim: - conturi de activ care incep prin a se debita, se debiteaza cu toate intrarile, se crediteaza cu toate iesirile si au sold debitor; - conturi de pasiv care incep prin a se credita, se crediteaza cu toate intrarile, se debiteza cu toate iesirile si au sold creditor; - conturi bifunctionale, care incep sa functioneze alternativ, dupa regula contului de activ sau de pasiv si care pot avea sold debitor sau creditor.

3.5. Evaluarea patrimoniului

4/4

4. Impozite si taxe

4.1. Cateva elemente ale impozitelor si taxelor - subiectul impozitului este reprezentat de persoana fizica sau juridica, obligata prin lege la plata; - obiectul impunerii il reprezinta materia care se supune impunerii; - sursa impozitului indica daca acesta se plateste din venit sau din avere; - unitatea de impunere serveste ca baza pentru determinarea impozitului care se calculeaza in cazul impozitului pe venit la unitatea monetara, la impozitul pe cladiri-la metrul patrat, la impozitul funciar-hecarul etc. - cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere si poate fi stabilita intr-o suma fixa, sau procentual pe unitatea de impunere; Taxele reprezinta plati care se fac de persoane fizice sau juridice pentru serviciile efectuate de institutiile publice (ex. taxe judecatoresti, taxe notariale, taxe consulare, taxe incasate de organele administratiilor de stat etc.) 4.2. Clasificarea impozitelor si taxelor dupa natura lor i. Dupa trasaturile de fond si de forma a. Impozitele directe se stabilesc in sarcina unor persoane fizice sau juridice pe baza cotelor de impozit prevazute de lege, aplicate la obiectul impunerii si se incaseaza direct de la platitor, care este inscris nominal in evidenta fiscala (ex. impozitul pe venit, impozitul pe salarii, impozitul pe terenuri si locuinte etc.) b. Impozitele indirecte se incaseaza prin vanzarea unor bunuri sau prestari de servicii care au inglobate in pret si impozite (ex. taxa pe valoarea adaugata, accizele, venituri provenind din monopolurile statului etc.) ii. Dupa obiectul impunerii a. Impozite pe venit b. Impozite pe avere c. Impozite pe cheltuieli iii. Dupa frecventa cu care se realizeaza a. Impozite permanente (ordinare) b. Impozite incidentale (ocazionale) iv. Dupa modul de realizare a. Impozite si taxe care se determina si se varsa la buget de catre unitatile platitoare, organele fiscale avanf obligatii de supraveghere si control. (impozitul pe profit, TVA, impozitul pe salarii etc.) b. Impozite si taxe care se determina platitorului de catre organele fiscale pe baza declaratiilor depuse de platitor (impozitele pe veniturile liber profesionistilor, impozitele pe venituri din inchirieri, taxe asupra mijloacelor de transport, impozitul pe cladiri si terenuri, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat etc.) c. Impuneri care se fac periodic prin inventarierea materiei impozabile pe baza prevederilor legii (impozitul pe vebiturile agricole, impozitul pe cladirile situate in mediul rural) d. Venituri ale bugetului care se stabilesc si se incaseaza de la caz la caz si atunci cand sunt intrunite conditiile prevazute de lege (amenzi, imputatii si despagubiri, taxe de timbru, taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj si reclama) v. Dupa modul cum se stabilesc si se urmaresc a. Impozite si taxe cu debit, care se stabilesc anticipat realizarii veniturilor b. Impozite si taxe fara debit, care se determina in momentul incasarii

5/5

5. Taxa pe valoar ea adaugata (TVA)

5.1. Definitii si caracteristici principale Efortul de perfectionare a sistemului fiscal romanesc a fost materializat prin introducerea in tara noastra, incepand cu 1 iulie 1993, a taxei pe valoarea adaugata (TVA), care a inlocuit impozitul pe circulatia marfurilor (ICM). In primul rand trebuie sa definim conceptul de valoare adaugata . In lucrarea Nouveau lexicon deconomie , editata la Paris in anul 1978, valoarea adaugata este definita ca fiind diferenta intre valoarea unui bun obtinuta in urma vanzarii si valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care au fost achizitionate pentru a realiza acel bun . Intr-o formulare apropiata, valoarea adaugata la noi este definita prin Ordonanta de Guvern ca fiind echivalenta cu diferenta dintre vanzarile si cumpararile aceluiasi stadiu al circuitului economic . Valoarea adaugata a tuturor agentilor economici la nivel macro-economic reprezinta pr odusul inter n br ut (PIB). Taxa pe valoarea adaugata consta dintr-o cota procentuala la aceasta valoare adaugata, care se stabileste asupra operatiunilor privind transferul proprietatii bunurilor precum si asupra celor privind prestarile de servicii. Cota procentuala ce se aplica asupra valorii adaugate pentru a determina obligatia de plata poate diferi de la o tara la alta sau de la o perioada la alta. In tara noastra, pentru inceput, taxa pe valoarea adaugata a fost de 18% pentru majoritatea produselor, 9% pentru produsele alimentare de baza (faina, zahar, ulei, paine etc) si de 0% pentru operatiunile de export. Aceasta taxa s-a majorat apoi la 22% (11%), iar acum se aplica acelasi procent de 19% pentru toate bunurile si serviciile prestate de a gentii economici. Cota de 0% a ramas in continuare valabila pentru operatiunile de export. Obligatia de plata a TVA ia nastere: - la data inregistrarii declaratiei vamale de import a bunurilor sau la data receptiei de catre beneficiar a serviciilor de import; - la data vanzarii bunurilor pentru produsele din consignatie; - la data emiterii documentelor prin care se preiau bunuri achizitionate sau fabricate de catre agentul economic pentru uzul propriu sau pentru a fi predate gratuit unor persoane fizice sau juridice; - data documentelor care confirma prestarea unor servicii cu caracter gratuit pentru alte persoane fizice sau juridice; - data colectarii monedelor din masinile automate (parcari. automate de bauturi racoritoare sau tigari etc.), in cazul in care se folosesc asemenea sisteme de vanzare. Exigibilitatea TVA consta in dreptul organului fiscal de a pretinde plata TVA datorate de catre agentul economic, la o anumita data. Factorul generator al taxei pe valoarea adaugata se realizeaza la data livrarii de bunuri mobile, in momentul transferului de proprietate asupra bunurilor imobile si in momentul executarii lucrarilor sau a prestarii unor servicii. In mod exceptionale, in conditiile stabilite de lege, exigibilitatea TVA poate fi anticipata sau ulterioara faptului generator. Platitorii de TVA sunt persoane fizice sau juridice care efectueaza de o maniera independenta, opertiuni impozabile. Baza de impozitare pentru calculul TVA, o reprezinta contravaloarea bunurilor livrate, sau a serviciilor prestate. In baza de impozitare se cuprind urmatoarele elemente: - preturile negociate intre vanzator si cumparator si alte cheltuieli datorate de cumparator pentru livrarea bunurilor, care nu au fost incluse in pret; - tarifele negociate pentru prestarile de servicii; - comisionul convenit pentru operatiunile de intermediere;
6/6

preturile de piata sau costurile bunurilor executate de catre agentii economici pentru folosinta proprie ori predate sub diferite forme angajatilor sau altor persoane; valoarea in vama la care se adauga taxa vamala, ate taxe si accize datorate pentru bunurile si serviciile de import; preturile de piata sau, in lipsa acestora, costurile serviciilor prestate pentru folosinta proprie sau cedate cu titlu gratuit pentru alte persoane fizice sau juridice.

Platitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor sau serviciilor destinate realizarii den operatiuni impozabile. Acest drept se exercita npractic la determinarea TVA datorata bugetului de stat, care se stabileste ca diferenta intre valoarea taxei facturata pentru bunurile livrate si serviciile prestate si a taxei achitate furnizorilor pentru bunurile si serviciile achizitionate destinate realizarii operatiunilor impozabile.

5.2. Obligatiile platitorilor de TVA - concomitent cu livrarea de bunuri si servicii, persoanele fizice sau juridice care realizeaza operatiuni impozabile sunt obligate sa le consemneze in facturi sau documente insotitoare, completand toate datele cuprinse in aceste formulare; - platitorii de TVA sunt obligati sa intocmeasca evidenta primara pe registre (de cumparari si de vanzari); - platitorii de TVA sunt obligati sa intocmeasca si sa depuna lunar la organul fiscal teritorial pana la 25 ale lunii urmatoare, pentru luna expirata decontul privind operatiunile realizate si TVA aferenta; - odata cu depunerea decontului se achita si TVA datorata prin virament, CEC, sau numerar la organul fiscal unde este inscris platitorul de TVA. 5.3. Unitati si operatiuni scutite de TVA - unitati sanitare si de sistenta sociala; - unitati de stiinta, invatamant, cultura si sport; - organizatiile de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate; - cantinele organizate pe langa unitatiile de invatamant, agentii economici si sociali, institutiile publice (cu exceptia acelora care functioneaza in regim de alimentatie publica); - persoanele fizice care presteaza munca la domiciliu si ale caror venituri sunt asimilate cu salariile; - liber profesionistii autorizati care isi desfasoara activitatea individual, sau prin asociere in cadrul unor birouri, cabinete sau societati, precum si persoanele fizice si sociatiile familiale autorizate; - gospodariile agricole individuale sau asociatiile de tip privat ale acestora; - institutiile bancare, financiare, de asigurari; - incasarile de la intrarile in castele, muzee, biblioteci, targuri, expozitii, gradini zoologice si botanice etc.; - activitatiile de tiparire si de livrare a timbrelor cu valoare declarata; - vanzarile de opere de arta originale, efectuate de catre autori; - aportul de bunuri si servicii la capitalul social al societatilor comerciale; - bunuri din import, care potrivit legislatiei in vigoare sunt scutite de taxe vamale; - bunurile introduse in tara fara plata taxelor vamale in baza regimului vamal valabil pentru persoanele fizice; - marfurile importate si comercializate in regim de dutty-free; - importul de aur pentru Banca Nationala.

7/7

5.4. Contabilitatea operatiilor privind decontarea TVA Se folosesc cele 4 conturi de evidentiere a taxei pe valoarea adaugata: - 4426 TVA deductibila cont de activ - 4427 TVA colectata cont de pasiv - 4423 TVA de plata cont de pasiv - 4424 TVA de r ecuper at cont de activ Se disting 3 etape: - calcularea si evidentierea TVA deductibila = TVA inscrisa pe facturile cu care se cumpara bunurile si serviciile de la furnizori
4426 (TVA deductibila) = = 401 (Furnizor)

calcularea si evidentierea TVA colectata = TVA inscrisa pe facturile de bunuri sau servicii emise catre clienti. 411 (Client) = = 4427 (TVA colectata)

regularizarea TVA si stabilirea TVA de plata sau de recuperat de la buget: TVA deductibila > TVA colectata TVA de r ecuper at (sold 4426 > sold 4427 sold in 4424) TVA colectata > TVA deductibila TVA de plata (sold 4427 > sold 4467 sold in 4423)

8/8

6. Functiunile pr incipalelor contur i


Clasa 1. Conturi de capitaluri
101 Capital social este un cont de pasiv cu ajutorul caruia se tine evidenta capitalului social
In debitul contului 101 se inregistreaza: capitalul social retras de actionari sau de asociati pierderile realizate in exercitiile financiare precedente si dupa incjiderea exercitiului curent, care reduc capitalul social In creditul contului 101 se inregistreaza: capitalul social subscris de actionari sau asociati in natura si/sau numerar rezervele destinate maririr capitalului social valoarea mijloacelor fixe achizitionate in vederea maririr capitalului social profitul net realizat in exercitiile precedente, destinate maririi capitalului social. Soldul (creditor) al contului 101 reprezinta capitalul social subscris varsat sau nevarsat.

121 Pr ofit si pier der e este un cont bifunctional cu ajutorul caruia se tine evidenta profitului
sau pierderii realizate in cursul exercitiului financiar. In debitul contului se inregistreaza: la sfarsitul perioadei, soldul debitor al conturilor din clasa 6 Cheltuieli profitul net realizat in exercitiile precedente si nerepartizat In creditul contului se inregistreaza: pierderile realizate in exercitiile precedente la sfarsitul perioadei, soldul creditor al conturilor din clasa 7 Venituri

Soldul creditor al contului 121 reprezinta profitul realizat Soldul debitor al contului 121 reprezinta pierderea realizata

Clasa 2 - Conturi de imobilizari


212 Mijloace fixe este un cont de activ cu ajutorul caruia se tine evidenta existentei si
miscarii mijloacelor fixe In debitul contului se inregistreaza: valoarea mijloacelor fixe achizitionate valoare mijloacelor fixe realizate din productie proprie valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit valoarea mijloacelor fixe aduse ca aport de capital de catre asociati. In creditul contului se inregistreaza: valoare mijloacelor fixe cedate valoarea mijloacelor fixe scoase din activitate valoarea mijloacelor fixe retrase de catre asociati.

Soldul (debitor) al contului 212 reprezinta valoarea mijloacelor fixe existente

9/9

Clasa 3 - Conturi de stocuri si productie in curs de executie


321 Obiecte de inventar este un cont de activ cu ajutorul caruia se tine evidenta existentei
si miscarii stocurilor de obiecte de inventar. In debitul contului se inregistreaza: valoarea la pret de inregistrare a obiectelor de inventar achizitionate de la furnizori; valoarea la pret de inregistrare a obiectelor de inventar constatate plus de inventar; valoarea la pret de inregistrare a obiectelor de inventar aduse ca aport de capital de catre intreprinzator. In creditul contului se inregistreaza: valoarea la pret de inregistrare a obiectelor de inventar scoase din folosinta sau constatate lipsa de inventar; valoarea la pret de inregistrare a obiectelor de inventar vandute ca atare, trimise la terti sau donate; valoarea la pret de inregistrare a obiectelor de inventar retrase de catre intreprinzator.

Soldul (debitor) al contului 321 reprezinta valoarea la pret de inregistrare a obiectelor de inventar existente in stoc

371 Mar fur i este un cont de activ cu ajutorul caruia se tine evidenta existentei si miscarii
stocurilor de marfuri. In debitul contului se inregistreaza: valoarea la pret de inregistrare a marfurilor achizitionate de la furnizori; valoarea la pret de inregistrare a marfurilor reprezentand aport in natura; valoarea la pret de inregistrare a marfurilor aduse de la terti; valoarea la pret de inregistrare a marfurilor constatate plus de inventar. In creditul contului se inregistreaza: valoarea la pret de inregistrare a marfurilor iesite din gestiune prin vanzare la clienti; valoarea la pret de inregistrare a marfurilor retrase de catre intreprinzator; valoarea la pret de inregistrare a marfurilor constatate lipsa de inventar; valoarea la pret de inregistrare a trimise la terti in custodie; valoarea la pret de inregistrare a marfurilor donate.

Soldul (debitor) al contului 371 reprezinta valoarea la pret de inregistrare a marfurilor existente in stoc.

10/10

Clasa 4 - Conturi de terti


401 Fur nizor i este un cont de pasiv cu ajutorul caruia se tine evidenta decontarilor cu
furnizorii pentru aprovizionarea de bunuri, lucrari efectuate sau servicii prestate. In debitul contului se inregistreaza: platile efectuate catre furnizori valoarea BO sau cecurilor acceptate de furnizor etc. In creditul contului se inregistreaza: valoarea la pret de cumparare a materiilor prime, materialelor, marfurilor, obiectelor de inventar sau a ambalajelor intrate in patrimoniu; valoarea serviciilor prestate si a lucrarilor executate de furnizori; taxa pe valoarea adaugata deductibila, inscrisa facturile furnizorilor; Etc.

Soldul (creditor) al contului 401 reprezinta sumele datorate furnizorilor

411 Clienti este un cont de pasiv cu ajutorul caruia se tine evidenta decontarilor cu clientii
In debitul contului se inregistreaza: Valoarea la pret de vanzare a marfurilor, produselor, semifabricatelor livrate catre clienti; Valoarea la pret de vanzare a serviciilor executate si a lucrarilor prestate catre clienti; Taxa pe valoarea adaugata colectata aferenta In creditul contului se inregistreaza: Sumele incasate de la clienti in conturile de disponibil sau in numerar Valoarea biletelor la ordin sau a cecurilor emise de clienti. Soldul (debitor) al contului 411 reprezinta sumele datorate de catre clienti.

11/11

Clasa 5 - Conturi de trezorerie


512 Contur i cur ente la banci este un cont bifunctional cu ajutorul caruia se tine evidenta
disponibilitatilor in lei sau devize aflate la conturi in banci, a carnetelor de CEC-uri, a sumelor in curs de decontare precum si a miscarii acestora. In debitul contului se inregistreaza: Sumele depuse sau virate in cont rezultate din incasari in numerar, carnete de CEC, alte conturi bancare etc. Sumele incasate de la clienti Sumele depuse in cont ca aport ale intreprinzatorul individual etc. In creditul contului se inregistreaza: Sumele ridicate in numerar din cont sau virate in alte conturi Sumele retrase din cont de catre intreprinzator Plati efectuate catre furnizori Plati efectuate catre bugetul statului

Soldul creditor al contului 512 reprezinta disponibilitatile in lei sau in devize Soldul debitor al contului 512 reprezinta creditele primite.

513 Casa este un cont de activ cu ajutorul caruia se tine evidenta numerarului in lei sau devize
aflat in casieria unitatii, precum si a miscarii acestuia ca urmare a platilor si incasarilor efectuate. In debitul contului se inregistreaza: Ridicari de numerede la banca; Incasari in numerar de la clienti Sume depuse in numerar de catre asociati etc. In creditul contului se inregistreaza: Depunerile de numerar la banci; Plati in numerar catre furnizori Plati in numerar catre personal etc.

Soldul (debitor) al contului 531 reprezinta numerarul existent in casierie.

12/12

Clasa 6 - Conturi de cheltuieli


Sunt conturi de activ cu care se tine evidenta tuturor elementelor patrimoniale legate de cheltuieli (energie, apa, materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, dobanzi bancare platite, cheltuieli cu personalul, amortizarile mijloacelor fixe, provizioanele constituite, valoarea activelor cedate, distruse sau disparute, alte consumuri legate de evenimente deosebite etc.) In debitul conturilor se inregistreaza: Valoare la pret de inregistrare a cheltuielii respective La sfarsitul perioadei, soldul acestor conturi se transfera asupra debitului contului 121profit si pierdere.

Clasa 7 - Conturi de venituri


Sunt conturi de pasiv cu care se tine evidenta tuturor elementelor patrimoniale legate de veniturile inregistrate (vanzare de marfuri, mijloace fixe sau obiecte de inventar, prestare de servicii catre terti, dobanzi bancare incasate, productia stocata, diminuarea sau anularea unor provizioane, vanzarea activelor sau din alte operatiuni exceptionale etc.) In creditul conturilor se inregistreaza: Valoare la pret de vanzare a marfurilor vandute si a serviciilor executate Valoarea veniturilor din alte operatiuni Valoarea veniturilor financiare (dobanzi) etc. La sfarsitul perioadei, soldul acestor conturi se transfera asupra creditului contului 121profit si pierdere.

Observatie importanta Patrimoniul aflat in administrarea agentilor economici sufera miscari si transformari complexe in timpul derularii obiectului lor de activitate. Aceste modificari au drept tinta obtinerea unor rezultate financiare. Aceste rezultate pot fi: - o mar ime valor ica pozitiva, denumita pr ofit sau beneficiu daca:
VENITURI > CHELTUELI - o mar ime valor ica negativa, denumita pier der e daca: CHELTUELI >VENITURI Asa cum am specificat la cele doua clase de conturi de cheltuieli si venituri (clasele 6-7), conturile din aceste clase nu au sold la sfarsitul perioadei, soldurile acestor conturi se transfera asupra contului 121 profit si pierdere. Astfel: daca acest cont are la sfarsitul perioadei un sold cr editor , adica venitur ile au fost mai mar i decat cheltuielile, atunci se inregistreaza pr ofit; daca acest cont are la sfarsitul perioadei un sold debitor, adica venitur ile au fost mai mici decat cheltuielile, atunci se inregistreaza pier der e.

13/13

7. Instr umente de plata inter nationale

7.1. Definitii A. Cambia (trata) reprezinta un inscris care contine ordinul neconditionat dat de o persoana (tragatorul) altei persoane (trasul), de a plati o anumita suma, unei a treia persoane (beneficiarul), la un anumit termen (scadenta) si intr-un anumit loc. B. Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana fizica sau juridica denumita emitent se obliga sa plateasca o suma de bani, la un anumit termen (scadenta) sau la prezentare (la vedere), unei alte persoane denumita beneficiar. C. Cecul este un inscris, prin care o persoana (tragator,emitent) da ordin unei banci (tras), sa plateasca o suma de bani unei terte persoane (beneficiar). Cecul este un document platibil in toate cazurile la vedere. 7.2. Modalitati de plata internationale Modalitatile de plata internationale cuprind totalitatea operatiunilor si a tehnicilor de plata, controlul bancar, circuitul documentelor prin intermediul carora creditorul incaseaza de la un debitor creanta rezultata din schimburile economice externe. Modalitatile de plata cuprind urmatoarele forme: - creditul documentar, in variantele: o acreditiv documentar o scrisoare de credit comercial - incassoul documentar - ordinul de plata
7.2.1. Creditul documentar Reprezinta angajamanetul asumat de catre o banca pe baza ordinului cumparatorului, de a vira o anumita suma vanzatorului (beneficiarului), intr-un interval de timp, contra remiterii documentelor care dovedesc ca o marfa a fost expediata. Prin folosirea creditului documentar ca modalitate de plata, vanzatorul urmareste sa obtina garantia ca va incasa contravaloarea marfii, iar cumparatorul, ca prin plata documentelor va receptiona marfa. Creditul documentar cunoaste doua variante principale: acreditivul documentar si scrisoarea de credit comerciala . 7.2.2. Acreditivul documentar Reprezinta un angajament prin care o banca (emitenta, coordonatoare), actionand la cererea si in conformitate cu instructiunile clientului sau (ordonatorul acreditivului, cumparatorul), se obliga sa efectueze o plata catre o terta persoana (beneficiarul acreditivului, vanzatorul), sau sa plateasca, ori sa accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trase de catre beneficiar, sau sa autorizeze o alta banca sa efectueze o plata catre beneficiar, sa accepte sau sa negocieze cambii. Pentru vanzator (exportator), acreditivul documentar apare ca o promisiune de plata irevocabila din partea unei banci, conditionata de catre el de prezentarea intr-un anumit termen a setului de documente care atesta expeditia marfii. Pentru cumparator (importator), consta dintr-o dispozitie de plata irevocabila in favoarea vanzatorului. La deschiderea acreditivului documentar, cumparatorul da ordin bancii sale sa deschida un acreditiv in favoarea vanzatorului si sa-l analizeze prin intermediul unei banci coresponedente, de regula banca vanzatorului. Deschiderea ununi acreditiv presupune interventia a cel putin doua banci care se afla in doua tari diferite (banca ordonatoare si banca beneficiarului). Toate operatiunile legate de deschiderea unui acreditiv documentar au menirea de a asigura atat pe vanzator cat si pe cumparator ca tranzactia se poate infaptui din punct de vedere al efectuarii platii internationale.
14/14

Deschiderea acreditivului nu implica o operatie de plata din partea cumparatorului, ci creaza doar premisa acesteia , cu conditia ca vanzatorul sa depuna documentele in termen la banca sa si sa respecte conditiile pe care le cuprinde acreditivul ce i-a fost deschis.
Cumprtorul (ordonatorul)

Contract de Comer exterior (4) (2)

Vnztorul (beneficiarul)

(1)

(3)

Banca ordonatorului (banca emitent)

Banca beneficiarului (banca corespondent)

(5)
Banca confirmatoare

Schema deschiderii unui acreditiv


7.2.2.1. Efectuarea platii prin acreditivul documentar presupune mai multe etape: - importatorul da dispozitie de deschidere a acreditivului - banca importatorului (emitenta acreditivului) notifica bancii exportatorului deschiderea acreditivului in favoarea acestuia sau transfera acreditivul la banca exportatorului; - banca exportatorului il anunta pe acesta de deschiderea acreditivului, cerandu-i sa confirme valabilitatea clauzelor acestuia si invitandu-l sa se prezinte cu documentele de expeditie in vederea efectuarii platii; - exportatorul livreaza marfa, obtine documentele cerute prin acreditiv si le depune la banca sa; - banca verifica conformitatea documentelor in functie de prevederile acreditivului si dispune anumite masuri specifice in cazul in care documentele nu sunt corespunzatoare (le poate restitui spre corectare, solicita beneficiarului amendamente la conditiile acreditivului, negociaza sub rezerva, sau refuza efectuarea platii in cazul in care documentele au ajuns cu intarziere sau incomplete); - banca importatorului remite documentele catre importator, care, pe baza lor, va intra in posesia marfii, iar banca opereaza in contul acestuia; - banca exportatorului crediteaza contul acestuia cu suma incasata din livrarea marfii, si daca este cazul, debiteaza contul bancii importatorului cu suma respectiva; - se solicita confirmarea acreditivului apelandu-se la o terta banca, care se angajeaza ferm la garantarea platii, preluand astfel riscurile de neplata sau de intarziere la plata.

15/15

Cumprtorul (ordonatorul)

Contract de Vnzare-cumprare

Vnztorul (beneficiarul)

Remite documentele Banca ordonatorului (banca emitent) Deschide acreditiv i avizeaz Banca beneficiarului (banca corespondent)

Banca confirmatoare
Mecanismul functional al unui acreditiv documentar
7.2.2.2. Clasificarea acreditivelor a. dupa natura lor acreditivul documentar revocabil acreditivul documentar irevocabil b. dupa locul unde se va face plata acreditivul documentar domiciliat in tara cumparatorului acreditivul documentar domiciliat in tara vanzatorului c. in functie de clauzeele aferente modului lor de executare sau de livrare a marfurilor acreditivul documentar transferabil acreditivul documentar netransferabil acreditivul documentar divizibil acreditivul documentar indivizibil acreditivul documentar utilizabil total acreditivul documentar partial sau platibil in transe acreditivul documentar revolving acreditivul documentar utilizabil prin cambii acreditivul documentar cu clauza rosie acreditivul documentar subsidiar acreditivul documentar back to back acreditivul documentar de rambursare 7.2.3. Scrisoarea de credit comercial Reprezinta o modalitate de plata prin care banca emitenta se angajeaza, in mod irevocabil fata de exportator, sa efectueze plata, cu respectarea conditiilor cuprinse in textul scrisorii. Acest document este emis de catre banca importatorului, la ordinul acestuia si este adresat direct exportatorului, pe care il autorizeaza sa traga cambii la vedere sau la termen. Banca emitenta se angajeaza sa onoreze cambiile prin plata (daca acestea sunt la vedere), sau prin acceptare (daca sunt la termen), cu conditia ca odata cu cambiile sa fie prezentate si documentele mentionate in scrisoarea de garantie care sa ateste expedierea marfii.
16/16

Spre deosebire de acreditiv, scrisoarea de credit este domiciliata intotdeauna in strainatate, la sediul bancii emitente din tara importatorului sau dintr-o terta tara. Plata prin scrisoare de credit comercial reprezinta siguranta atat pentru exportator, care are angajamentul irevocabil al bancii emitente, cat si pentru importator, deoarece onorarea cambiilor se face numai cu dovedirea prin documente a indeplinirii obligatiilor vanzatorului. 7.2.4. Incasso-ul documentar. Aceasta modalitate de plata consta in faptul ca importatorul (cumparatorul) accepta plata documentelor remise de catre exportator (vanzator), remitere care se realizeaza prin bancile celor doi parteneri: banca exportatorului la care acesta depune documentele de expeditie si cea a importatorului care tine contul acestuia. Derularea operatiunilor prin incasso documentar presupune urmatoatrele etape: - exportatorul obtine documentele care atesta indeplinirea obligatiilor din contractul de vanzare-cumparare internationala (cambii, bilete la ordin, chitante, facturi, documente de transport); - exportatorul depune documentele la banca sa insotite de un ordin de incasare; - banca exportatorului verifica documentele si daca acestea sunt corecte le trimite bancii importatorului; - banca importatorului, actionand corespunzator cu instructiunile din ordinul de incasso remite documentele contra plata, in moneda specificata; - banca importatorului debiteaza contul acestuia si crediteaza contul bancii exportatorului pe baza avizului de efectuare a platii; - importatorul primeste de la banca sa documentele trimise de exportator si cu ajutorul acestora intra in posesia marfii; - banca exportatorului crediteaza contul acestuia cu suma reprezentand valoarea marfurilor livrate. Aceasta metoda de plata este mai putin sigura pentru exportator decat acreditivul documentar, deoarece marfa este livrata pe adresa expeditorului fara nici o garantie de plata. In practica, acest neajuns poate fi inlaturat sau diminuat prin solicitarea inainte de efectuarea tranzactiei a unei garantii bancare, prin utilizarea tratelor (trase asupra cumparatorului), intocmirea documentelor de asigurare a marfii, prin solictarea unor sume in avans, prin expedierea marfii pe adresa unei banci agreate de exportator, sau a unui depozit de marfuri din statia de destinatie, facandu-se totodata mentiunea ca marfurile sa fie eliberate numai pe baza unor dovezi de efectuare a platii (aceasta practica poarta denumirea de vinculatie). Incassoul se recomanda a fi folosit cu prudenta si numai atunci cand partenerii comerciali sunt foarte bine cunoscuti, prezinta incredere, sau in scopuri promotionale pe pietele acelor tari ale caror legislatii comerciale contin restrictii in ceea ce priveste alte modalitati de plata. 7.2.5. Ordinul de plata. Acest document reprezinta dispozitia data de o persoana (ordonator) unei banci de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane (beneficiar), in vederea stingerii unor obligatii banesti provenind dintr-o relatie directaexistenta intre ordonator si beneficiar. In comertul international ordinul de plata este utilizat foarte rar (si atunci mai ales pentru plata unor avansuri sau rate scadente), datorita riscului de revocare pe care il prezinta. Prin natura sa, ordinul de plata poate fi revocat de catre ordonator inainte de a fi incasat de catre beneficiar, deoarec pana in momentul platii, sumele se afla la dispozitia ordonatorului. Din aceste motive se recomanda folosirea ordinului de plata impreuna cu alte modalitati de plata, deoarece revocarea sa poate genera prejudicii importante beneficiarului. Ordinul de plata se utilizeaza in comertul exterior mai ales in operatii auxiliare actului comercial propriu-zis: taxe vamale, comisioane, cheltuieli de transport, sau in activitati necomerciale cum ar fi achizitionarea de hartii de valoare etc.

17/17

7.2.6. Scrisoarea de garantie bancara. Reprezinta un inscris prin care o societate bancara denumita garanta, se angajeaza in mod irevocabil ca, in cazul in care o anumita persoana fizica sau juridica (debitorul principal) nu va plati la un anumit termen o suma determinata si indicata expres in scrisoare, sa plateasca suma neachitata in favoarea unei alte persoane fizice sau juridice (beneficiarul). Prin scrisorile de garantie bancara, bancile nu garanteaza fapte ci preiau intotdeauna obligatia de plata pentru situatia cand cel garantat nu si-a indeplinit obligatiile contractuale. Scrisorile de garantie bancara pot fi: - simple, cand banca garanta poate cere beneficiarului sa-l urmareasca mai intai pe debitorul principal, si numai daca acesta nu efectueaza plata, banca sa achite suma datorata beneficiarului; - solidare, in care beneficiarul poate cere executarea platii de catre banca, fara ca in prealabil sa-l urmareasca pe debitorul principal garantat si fara ca banca garanta sa poata obiecta, respectiv sa poata opune beneficiile de discutiune sau de diviziune. Avand in vedere obiectivul garantat, scrisorile de garantie bancara pot acoperi urmatoarele situatii: - se garanteaza ca pana la o data stabilita, un platitor (importator) va deschide un acreditiv documentar in favoarea unui furnizor (exportator); - o banca se angajeaza sa plateasca documentele primite la plata prin incasso documentar - o banca garanteaza executarea de catre un furnizor a unui contract, in bune conditiuni; - se garanteaza cumparatorului strain restituirea avansului acordat furnizorului, daca acest nu livreaza marfurile din culpa lui; - in cazul participarii la licitatii internationale se garanteaza ca firma care a castigat licitatia, va incheia contractul. In emiterea si in utilizarea scrisorilor de garantie bancara, nu exista uzante internationale, astfel incat fiecare banca, la emiterea scrisorilor de garantie, trebuie sa-si ia masurile necesare pentru ca debitorul principal sa-si achite obligatiile cuvenite, si numai intr-o situatie extrema, banca sa achite sumele respective.

18/18