O zi trista de toamna se asterne afara.

Frunzele moarte cad lent si isi ocupa locul de veci pe asfaltul dur,partial incalzit de razele palide ale soarelui de septembrie. Bancile din parc sunt pustii, vantul adie printre aleile intortocheate,dar nu gaseste nicio persoana careia sa ii deranjeze parul sau hainele...sau poate da? In departare se observa o umbra,care incepe sa prezinte mai tarziu o silueta intunecata, fiecare pas al acelei fiinte descoperind din ce in ce mai mult o fata imbracata intr-o pereche de blugi negri ,un hanorac alb cu niste motive rock intr'o combinatie de roz cu negru si o pereche de conversi albi cu roz. Parul ei saten tuns pana la umeri este ciufulit de vantul devenit parca dintr'o data mult mai puternic,transformat dintr'o adiere blanda intr'o rafala violenta ce chinuie copacii, ale caror ramuri se indoaie sub furia vantului,iar ploaia de frunze moarte devine mai apriga,fiecare dintre ele gasindu'si la sfarsitul calatoriei un loc pe cimentul rece. Fata pasea usor pestre frunzele moarte cu un fasait usor,iar ochii ei caprui priveau pierduti undeva in zare. Se puteau citi in ochii ei dezamagire,durere, tristete,nesiguranta, o umbra vaga de ura si o sclipire de iubire. Se aseza pe o banca solitara, sub un copac in care mai atarnau cateva frunze ratacite si avea un covor ruginiu sub picioare. Vantul se mai potolise,parca simtind durerea tinerei si totul era invaliut acum intr'o tacere nefireasca. Niciun ciripit,nicio masina,parca timpul se oprise in loc, parca totul inghetase . Tot ce se auzea era doar respiratia sacadata a fetei,dar si aceasta inceta pentru 20 de secunde,ca apoi linistea sa fie sparta in mii de bucati de un hohot de plans,iar peisajul sa fie martor la lacrimile fetei,care incepusera sa ii strabata obrajii rozalii. Cristalele durerii ii strabateau fata,iar urmele lor i se intipareau pe chip, lasand parca urme prin care durerea sa isi faca simtita prezenta in acel corp firav. Plangea in hohote si gasea in acest plans un mod de a se descarca, o mangaiere data de lacrimi, si isi golea sufletul de acele sentimente otravite care o prinsesera in capcana lor letala. Deodata, se auzira pasi pe aleile pustii si fata isi sterse rapid lacrimile si reveni la privitul ei in gol pana cand o voce calda rupse tacerea ce se asezase brusc: -S-a intamplat ceva?De ce plangi? Fata ar fi vrut sa ii raspunda nepoliticos si sa-l goneasca,dar acea voce calda o facu sa isi schimbe rapid gandurile si raspunse cu un glas soptit si totusi indiferent si rece : - Nu conteaza. - Imi pare rau daca te-am deranjat din sedinta ta de descarcare a emotiilor... raspunse vocea. Cand isi ridica ochii din pamant fata observa fiinta care ii vorbise. Era un baiat de 18 ani, cu parul blond si ochii caprui-verzi. Purta o pereche de blugi negri si o camasa alba deschisa la 3 nasturi. - Nu-i asa ca e un loc frumos unde sa vii sa te descarci? Toamna, cand totul moare, parca fiecare locsor fara viata de aici iti impartaseste sentimentele cand esti deprimat si suferind.

Fata simti o usoara urma de tristete si durere in glasul celui care vorbise si pentru o secunda simti ceva ciudat: ceva ii spunea ca ar putea sa discute cu aceasta persoana,dar ratiunea ii amintea de vorbele parintilor ei :"Niciodata sa nu vorbesti cu strainii!" ,dar acum parintii ei nu mai erau, o parasisera cu o saptamana inainte,intr-un accident de masina. Vestea o socase,insa decisese sa nu cada prada suferintei si indeplinise toate pregatirile de inmormantare fara sa verse o lacrima,cu o stapanire de sine de care nu-si imaginase nicio clipa ca poate da dovada,dar acum totul se sfarsise,era momentul sa cada prada lacrimilor si suferintei.Fusese groaznic sa ascunda toate aceste sentimente de ochii celorlalti, dar totul era terminat si parcul acesta era refugiul ei in momentele critice. Aici luase unele dintre cele mai importante decizii din viata ei,pe aceasta banca,sub acest copac,acum fara viata. Amintirile o rascoleau din nou acum si fara sa isi dea seama incercase sa se ridice de pe banca,simti cum ii vine ameteala si i se impaianjeneste privirea si isi simti corpul in cadere,dar ceva sau mai bine zis cineva ii oprise corpul sa faca cunostinta cu cimentul rece. Baiatul privi cum fata se pierde usor in ganduri si apoi o vazu cum incearca sa se ridice de pe banca,iar in secunda urmatoare o vazu cum isi pierde echilibrul si cade. Se repezi si o prinse in brate si o puse usor pe banca intinsa. Acum astepta ca fata sa isi revina. Ochii lui ii examinau atent corpul si parul care acum ii acoperea fata. Isi puse mana pe fata ei si ii dadu parul la o parte ,dar ochii fetei se deschisera si o privire speriata il fixa pe baiat. Isi simti corpul ridicat si pus pe ceva tare. Nu-si dadea seama ce se intampla cu ea si incerca sa-si explice ce sau cine o facuse sa evite o ciocnire cu solul. Simti o mana pe fata si isi deschise ochii speriata,cand vazu o pereche de ochi caprui-verzi ce o priveau bland. Acum, cand ii vazu ochii blanzi citi in ei o urma vaga de tristete,impletita cu o urma de durere si o bunatate greu de descris. Il vazu ingrijorat.Nu-si dadea seama de ce ar fi un strain ingrijorat pentru ea, de ce o ajutase,de ce ii pasa de lacrimile si suferinta ei? Intrebarile i se invarteau prin cap fara niciun raspuns plauzibil,cand acea voce calda,parca deja devenita cunoscuta o intreba: -Esti bine?Vrei sa te duc la spital?Te-ai lovit?E totul in regula?Poti sa te ridici? Ochii fetei se marira de mirare. De ce citea atata ingrijorare pe chipul lui? Isi aduna gandurile si ii raspunse: -Da,sunt bine,cred. Nu e cazul sa iti faci griji. Nu e nevoie sa merg la spital si nu,nu m-am lovit.De ce iti faci atatea griji pentru o straina? Ultimele cuvinte il lovira din plin. De ce isi face griji pentru o straina? Simti o raceala puternica in fraza asta si pentru o clipa se simti jenat.Intr-adevar,era doar o straina ,dar de ce avea acel sentiment ciudat fata de ea? Se simtea oarecum atras de ea,dar de unde pana unde? Era prima data cand o vedea si totusi acel sentiment ciudat ii pusese stapanire pe fiecare ceula a corpului. Reusi totusi sa lege cateva propozitii si ii spuse:

-Ma bucur ca esti bine. Da,intr-adevar esti o straina, dar asta nu inseamna ca trebuia sa te las sa cazi pe asfalt. Raspunsul lui o lua pe neasteptate pe fata. Un val de sentimente o lovira din plin.Se simti deodata cuprinsa de incredere, siguranta si un sentiment ciudat,ce nu il mai simtise niciodata.Mic,firav,parca acum crescu si ii acapara fiecare celula din corp. Pentru prima data dupa mult timp isi aminti cum e sa ii pese cuiva de ea.Uitase aceasta senzatie;o parasise si se ascunsese intr-un coltisor intunecat al sufletului ei,iar acum,el o readucea la suprafata. Reusi sa murmure un "Multumesc!" . - Nu ai pentru ce,...Aaa,cum te cheama? - Sophie. Incantata de cunostina,....! -Leonard,dar poti sa-mi zici Leon. -Bine Leon. Pentru cateva clipe linistea isi facu simtita prezenta ,dar Leon spuse: - Se face seara si le lasa frigul.Ar trebui sa mergi acasa.Poti sa mergi singura?Sau vrei sa te insotesc? Sophie rosi usor si raspunse: -Da,cred ca pot sa merg singura acasa. -Mai bine te insotesc. Poate ti se va face iarasi rau. - Nu e cazul.Nu trebuie sa te deanjezi. -Insist. -Ooh, bine. Atunci hai sa mergem. Baiatul o ajuta sa se ridice de pe banca si pornira amandoi spre iesirea din parc invaluiti in lumina rosiatica a apusului.