Cezara

Femeia este fiina cea mai complex in faa brbatului i cel mai greu de ineles, deoarece, de multe ori in faa brbatului, ea dorete s par aspr, cu un caracter ferm, ins in realitate ea este cea mai ginga i sensibil floare dintre toate florile ce au existat vreodat sau, uneori poate fi invers: dulce in aparent i rece in realitate, exact ca menta. Ins oricum ar fi ea, femeia este cea care face lumea fiindc intreaga societate i intregul univers a atirnat i va continua s atrne de genele femeii, cci, dup cum spune Jouy, acolo unde pentru brbai e u n zid de aram, pentru femei nu e adesea dect o pnz de pianjen. Eu sunt de acord cu aceast afirmaie deoarece frumuseea i inteligena ei arma principal a femeii topes inimi de ghea i deschid ui de fier. Astfel, personajul nostru feminin Cezara din nuvela cu acelai nume a lui Eminescu face parte din categoria femeilor care topesc nameti de ghea. Ea este personajul principal, la fel ca i iubitul ei, Ieronim. Cezara ne apare ca o contes frumoas. Prin trsturile ei fizice o putem defini ca personaj romantic: Dar ce frumoas, ce plin, ce amabil era! Fa ei era deo albea chihlimbarie intunecat numai de-o viorie umbr, transpariiunea acelui fin sistem venos ce concentreaz idealele artei in boltit frunte i-n acei ochi de-un albastru intuneric care sclipesc in umbra genele lungi i devin prin asta mai dulci, mai intunecoi, mai demonici. Prul ei blond pare-o brum aurit, gura dulce, cu buza de desupt puin mai plin, prea c cere srutri, nasul fin i brbia rotund i dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Att de obil, att d efrumoas, capul ei se ridica c-un fel de copilroas mndrie, astfel cum i-l ridic caii de ras arab, -atunci gtul nalt lua acea energie marmoree i doritoare totodat ca gtul lui Antinuous. i aici, observm in opera lui Eminescu, chipul angelic i perfect al femeii. Pe lng faptul c era de o frumusee dumnezeiasc, ea mai era curioas i neastimprat. Astfel, dup ce l-a vzut pe tinrul clugr Ieronim care in viziunea ei pare un demon frumos, serios, nepstor, s-a dus s cotrobiasc prin odaia pictorului Francesco in sperana c va gsi ceva. Dar, in scurt timp, Francesco i Ieronim se intorseser in odaie i, ca s nu fie vzut, Cezara se ascunse dup patul artistului i nu se mica din loc tcea ca petele, iar atunci cind vzuse acel model frumos, snii ei crescuse intratita de btile inimii, inct srise un bumb de la pieptnaul cam ingust de catifea neagr //. Ea-i dezbumb pieptarul, snii ei albi ca zpada se eliberar din inchisoarea lor de catifea. In aceste clipe ea tria nite stri de agitaie, dup care se liniti puin: i o duioie dulce i linitit i umplu sufletul Ea nu mai era aceeai. Din tremurtoare deveni lin acuma-l iubea. // i venea s pling acum buzele ei se descletar c-o dulce expresie de durere i de umor. Simea c plinge fr s vreie. Prin elementele de autocaracterizare ea ii cere iertare pentru dragostea ce o poart in suflet. Dar de ce? Atunci cind te indrgosteti de cineva, te indrgosteti fr s vrei i fr ca s-i dai seama la inceput. Inima se indrgostete de cel pe care il alege ea, dar nu de cel pe care raiunea il vrea. Iar odat ce inima i-a fcut alegerea, atunci raiunea cedeaz inimii fiind nevoit s accepte alegerea ei. i astfel, pentru a obine dragostea celui pe care Cezara il iubete, e gata de orice, chiar i s se umileasc in faa lui: Iart dac-o femeie ii spune c te iubete. O femeie frumoas i tinr, cci tiu c snt frumoas Ah! Cum a topi gheaa ochilor ti cu gura mea iubite! // cind te iubesc, cind a primi s fiu servitoarea ta, numai s m suferi intr-un col al casei in care vei locui tu, s suferi ca s srut perina pe care va dormi capul tu. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? // a fi un miel, c n-a vorbi un cuvnt, c a tcea privindu-te, dac m-ai iubi i tu pe mine.

Dar Ieronim nu voi s-i inspire sperane dearte, cu toate c cu ct o privea mai mult, cu att o gsea mai frumoas. Pentru el, ea este scump, ins nu o iubeti in felul cum i-ar dori el insui deoarece Ieronim nu cunoscuse acest profund sentiment. La momentul dat el are pentru ea doar simpatie i i cere timp pentru ca aceasta s se transforme in iubire. In viziunea lui Cezara este o copil namorat de el, pe care n-o iubete. A vzut-o roie, sfioas, turburat m-a rugat s-i sufr iubirea nu-i pot descrie expresia de nevinovie, candoare i amor din faa ei dar am schiat-o. n acest mod, Ieronim incearc s se conving pe sine insui (sau s se impun) s cread c n-o iubete, dar nu-i reuete acest lucru pentru c mai apoi el singur se contrazice: e chiar frumoas s spun dreptul. Brbia se rotunjete ca un mr galven guria cteodat parc-i o cirea i ochii, ah ochii! Numai de nu i-ar apropia de-ai mei imi atinge genele i m-nfioar pin-in tlpi. // s fiu drept ce tie ea c m chinuie. Dup ce accept in suflet c o ibuete, chipul Cezarei se schimb in viziunea lui in raprot cu strile sufleteti trite de el: faa ei nu mai era tras, ci se rotunjea vdit, snii ei erau mai plini, numai roaa din obraz dispruse, fcnd loc unei palori care-i da un aer de nespus blndee. Ochii nu mai aveau acea slabtic i noptoas strlucire in adincimea crora fulgera intunecosul amor i intuneacoasa dorin, ci, limpezii, nespus de adnci, te-ai fi uitat zile intregi in ei. Linite i o melancolic pace era in adincimea lor i in acea fa atit de plalid, plin dar trist, suridea suferitor oarecum gura de purpur o raz a Ierihonului a crei frumusee nu se trece. S-apropia incet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. i atunci, el recunoate c o ibuete, definind i trsturile ei morale: Acum eti in capul meu, inger, frumoas cum nu te-am vzut niciodat dulce Nu tii tu c eu te iubesc? Trandafirii infloresc pe faa ta. Tu, regin a sfuletelor, nu eti curat ca izvorul? Mldioas ca chiparosul? Dulce ca filomela? Tnr ca luna plin, copilroas ca luna plin, compilroas ca un canar, iubit ca o Dumnezeire?. Dup ce i-a pierdut iubirea, a plecat la mnstire unde s-a regsit pe sine insi i in zilele calde ea se dezbraca i, lsndu-i hainele-n boschet, se cobora la mare. Chip minunat, artare de zpad in care tinra delicatee, dulcea moliciunea a copilriei era intrunit cu frumuseea mobil, coapt, suav, pronunat a femeii. Prin transparena general a unei pielie calde, netede care lsa urme dac-o atingeai, se vedeau parc vinele roii. Aceast nuditate descoperit de Cezara este o stare ambigu, de via pleanar i de moarte simbolic. Astfel, ea a depit condiia uman ptrunznd intr-o zon sacr, adic real, spre deosebire de spaiul inconjurtor profan, mcinat de venica devenire i surpat de iluzii dureroi zdrnicii. Un alt ciclu al eronului simbolic transform ins, notul ei intr-o cuplare cu Oceanul (masculin), Eminescu inchipuind o ap bivalent, inzestrat cu magnetismul dorinei: cnd piciorul ei atingea marea, cnd simte apele muindu-i corpul, sursul su devine iar nervos i slbatec, cu toat copilria ei; in lupt cu oceanul btrin ea se simte rentinerind, ea suride cu gura incletat de energie i se las mbririi zgomotoase a oceanului, tind din cnd in cnd cu braele albe undele albastre notnd cnd pe-o coast, cnd pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Astfel, femeia cu frumusetea ei a reuit s topeasc inima de ghea a celui pe care il iubea.