Railean Marcela

Omul si timpul
Sa te gandesti spre ce vei fi? Regretele tale n-au viitor. Si nici un viitor nu-i al tau. In timp nu mai loc, in timp zace groaza. Emil Cioran Omul- apogeul existential care nu-si cunoaste forta, ci se supune tuturor conceptelor universale. Intr-o recluziune continua a propriilor ginduri si a subconstientului, el ramine a fi cel ce necontentit cauta sa defineasca timpul. Singurul critic fara ambtii, timpul isi deapana fiecare clipa pe fusul ireversibil al infinitului. Multi au avut incercari de a explica omenirii ce este acest lucru, fenomen, concept- timpul, dar intr-un final insuccesul le-a dovedit ca timpul

este doar o imagine mobila a eternitatii imobile (Platon). Unul dintre cercetatorii timpului a fost si Eminescu. Din variata gama a poeziilor sale in care este atestata aceasta tema, putem concluziona ca pentru Eminescu vremea consituie un element indispensabil al existentie, caci niciodata n-or sa vie iara, dar perceperea acestuia este platonica raminind a fi doar o perpetua polemica filozofica. Vremea trece, vreme vine,/ Toates vechi si noua toate; Prin prisma acestor versuri, poetul opune timpul universal cu cel omenesc. Se observa o dilema intre timpul profan vazut ca durata, ireversibil, dinamic, care curge, devine si se transforma si timpul sacru reversibil, static, rotund, ciclic si cosmic. Relatia omului cu timpul reprezinta o drama esentiala, producatoare de angoase si temeri. Daca ar fi sa ma refer la definirea temporala a vietii in termeni de perioade precum copilaria, tinerete sau maturitate, atunci trebuie sa accentuez patologia societatii umane de a considera fericirea limitata doar in cele dintii perioade, adica pina la maturitate - pierdut e totu-n zarea tineretii. Si totusi timpul nu se oprestete aici, ci isi continua pulsatia la fel de dezinvolta pina la senectute. Versurile Si de mii de ani incoace/ Lumea-i vesela si trista; retuseaza polivalenta cromatica a gindirii umane si verticalitatea conceperii existentiale. Fiecare sesiseaza trecerea timupului in felul sau. Si totusi timpul nu pleaca niciodata cu miina goala. Isi ia cu el bagaje mari si dus este, tirind nume, fapte si mituri ne lasa mai tristi, ne lasa mai insigurati. Eminescu afirma: Timpul e moarte, spatiul e lupta si miscarea e suferinta. Cu toate acestea, in concluzie as dori sa accentuez ca ceea ce n-a avut loc niciodata, poate avea loc maine, de aceea ar trebui sa ne pastram atitudinea primitoare pentru orice surprize pe care ni le pregateste viata. Trecerea timpului ne e intotdeauna ceva rau, trecerea timpului la fel presupune si inceputul unei noi clipe, unei clipe poate si mai bune decit cea de acum.