Romanul experienţei Maitreyi de Mircea Eliade

1. Opiniile lui Mircea Eliade asupra romanului În reflecţiile sale dedicate romanului, Mircea Eliade pledează, asemenea, lui Camil Petrescu pentru autenticitate. În locul originalităţii cu orice preţ care adesea este artificială, neconvingătoare, Eliade propune „să fii tu însuţi, să surprinzi perfect şi total viziunea ta lăuntrică, să exprimi desăvârşit experienţa ta, trăirea ta. Romanul experienţei valorifică trăirea intensă a personajelor şi se fundamentează pe crearea impresiei de autenticitate, obţinută prin inserţia unor elemente biografice (jurnale, pagini din presa vremii sau prin imitarea lor). Articolul lui Mircea Eliade despre o anumită experienţă conţine o definiţie a termenului titlu : „N-aş şti să definesc altfel experienţa decât spunând că e o nuditate desăvârşită şi instantanee a întregii fiinţe”. 2. Circumstanţele apariţiei romanului Datat ianuarie-februarie 1933, romanul redactat între 26 decembrie 1932 şi 15 februarie 1933, potrivit unei însemnări a autorului, a fost prezentat pentru premiul Tekirghiol – Eforie. Juriul alcătuit din George Călinescu, Şerban Cioculescu, Perpessicius, Cezar Petrescu şi Mihail Ralea a acordat premiul romanului eliadesc ales din cele 50 de lucrări primite. 3. Structura şi problematica romanului Inspirat din experienţa indiană, „Maitreyi” este povestea emoţionantei întâlniri dintre Allan, un tânăr englez stabilit la Calcutta şi Maitreyi, fiica protectorului său, Narendra Sen. Naratorul este Allan însuşi, pe care Sen îl cheamă în casa lui cu scopul declarat de a-i înlesni viaţa într-o Indie prea complicată pentru un european şi cu intenţia secretă de a-l înfia mai târziu. Acest din urmă detaliu, Allan îl află abia după un timp când înţelege şi interesul lui Sen pentru el. În casa inginerului, europeanul o cunoaşte pe Maitreyi şi se îndrăgosteşte de ea; la rândul ei, fata îl iubeşte rezistându-i o vreme din raţiuni religioase şi, mai ales, neîndrăznind să strice planurile tatălui. Apropierea se face treptat; din jurnalul pe care l-a ţinut în această epocă, Allan va reconstitui, după izgonirea din casa Sen, toate etapele iubirii. Un moment semnificativ în evoluţia acestui sentiment se află în capitolul al VIII-lea, înfăţişându-i pe cei doi, în bibliotecă, unde cataloghează. Se remarcă faptul că tânărul are o dublă perspectivă asupra evenimentelor : una contemporană şi una ulterioară. În epoca iubirii pentru Maitreyi el ţine un jurnal intim pe care îl corectează şi îl completează mai târziu, când istoria acestei iubiri s-a consumat; în etapa consemnării în jurnal a întâmplărilor fiecărei zile nu ştie cum se va sfârşi totul, dar când rescrie jurnalul sub forma unui caiet cunoaşte acest sfârşit. Eugen Simion observa prin raportare la tehnica naraţiunii faptul că există trei nivele temporale şi implicit trei nivele ale scriiturii în Maitreyi: jurnalul intim al personajului care trăieşte o întâmplare miraculoasă; însemnările ulterioare ale diaristului care infirmă sau completează primele impresii; confesiunea naratorului pe măsură ce naraţiunea se scrie după finalizarea acesteia. Tehnica nu este complicată şi are avantajul că diminuează senzaţia de ficţiune, sporind iluzia autenticităţii. Cititorul trăieşte astfel cu impresia că autorul îşi transcrie propria biografie. Senzaţia este accentuată de faptul că în textele „India” şi „Şantier”, Mircea

eroul narator are chiar senzaţia că fata e urâtă „cu ochii ei prea mari şi prea negri. ingenuitate şi rafinament. cu şalul asemenea cireşelor galbene…” Maitreyi este o prezenţă fascinantă a cărei imagine se sugerează treptat de-a lungul întregului roman. Allan reţinut mai ales detalii fizice fiind impresionat de o vrajă inefabilă. personajul conturat de G. dintre care atrag atenţia prin detaliie impresionante vizita iniţială la familia Sen. În jurnalul din partea a VII-a. trăieşte ca într-o transă nefericită Maitreyi”. mai profundă. „Maitreyi” rămâne însă un roman. al lumii indiene. Caracterizarea personajului principal Eroina care dă numele romanului eliadesc se înscrie într-o galerie a personajelor feminine din literatura noastră interbelică. Senzual. Cea mai vie dorinţă a personajului este să descifreze misterul iubirii sale pentru Maitreyi. „Maitreyi e o fată rară (…) pasiunea o face frumoasă. pentru ca apoi bogăţia nuanţelor fizice şi morale să se armonizeze într-unul din cele mai izbutite modele feminine. consumare de simţuri şi ecou de adoraţie mistică. ci şi un suflet original. 4. naivitatea animală şi trecere lunară printre nori diafani. pudicitatea şi îndrăzneală impetuoasă. Maitreyi este un personaj rotund care cunoaşte o evoluţie pe parcursul evenimentelor traversând şi trăind din plin un proces de maturizare prin iubire. Elementele de vestimentaţie orientală au culori care pun în evidenţă carnaţia fetei : „Maitreyi mi s-a părut atunci mult mai frumoasă. Allan notează : „Maitreyi nu e numai o fecioară indiană. Din perspectivă tipologică. obedientă faţă de europenii civilizaţi şi grăbită să-i imite. Maitreyi se apropie ca vârstă şi profil misterios de Otilia. La Calcutta trăiesc trei comunităţi: cea autohtonă – tradiţională. spirit de sacrificiu. Natura sa dilematică îl împinge permanent spre introspecţie. un gest anume. Pe erou îl frapează privirea. La încpeut. în această armonie de antinomii. Eroul romanului este un tânăr care experimentează lucid. carnal e peste fire de ispititoare. În interiorul romanului erotic există un altul al atmosferei exotice. în sari de culoare ceaiului palid cu papuci albi cusuţi în argint.” Percepţia critică asupra romanului evidenţiază caracterul excepţional al eroinei : „Fiinţă umană şi aspiraţie metafizică. Aflat într-o febrilă căutare a valorilor existenţiale. depăşeşte precauţia care l -a menţinut o vreme în aşteptare şi trăieşte intens o aventură a cunoaşterii prin Eros. cu buzele cărnoase şi răsfrânte…” O bogăţie cromatică atrage atenţia în trăsăturile evidenţiate cu ocazia vizitei la familia Sen. Călinescu. . senzualitate. Spirit problematizant. în vis magic. pachet de adoraţie mistică. zâmbetul. Primele reprezentări ale personajului feminin în roman fixează portretul unei bengaleze care deţine trăsăturile rasei într-o anume expresie excesivă.Eliade reproduce într-o confesiune directă experienţe aproape similare. Allan le cunoaşte pe toate şi optează pentru cultura hindusă mai veche decât cea europeană şi din punctul lui de vedere. logodna în mijlocul naturii şi reprezentarea zonei himalayiene spre finalul romanului. amestec de frumuseţe fizică. aşadar o ficţiune în care s-a topit o parte din biografia autorului. Provenienţa din spaţiul oriental o individualizează însă pe tânăra indiancă recomandând totodată o lectură a romanului ca pe o experienţă exotică. cu o voinţă stranie”. preponderent engleză şi o comunitate eurasiatică dispreţuitoare faţă de indigeni. India este reprezentată în câteva episoade semnificative. comunitatea albă. spre căutarea unor explicaţii pentru propriile trăiri. candoare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful