Exodul in lumina descoperirilor arheologice Alte articole:

Exodul si calatoria poporului evreu spre Canaan sub conducerea lui Moise, in lumina descoperirilor arheologice

.ei doispre$ece /postoli si $odiacul 9umina dumne$eiasca in teologia +fantului 3rigorie :alama .unoasterea lui Dumne$eu la :seudo-Dionisie /reopagitul .alendarul indreptat si :idalionul 8ascul - :oate fi si norocos, dar e sigur si sanatos; Lumea celor mici< :ovesti si poe$ii pentru copii :lanse de colorat :rover(e si $icatori 3"icitori

Stramutarea lui Iacob si a urmasilor sai in Egipt Dupa intamplarile petrecute cu Iosif (Fac. cap. 37-45) si ridicarea, acestuia la demnitatea de vice-rege la curtea faraonului (4 , 3!-45), patriar"ul Iacov, numit si Israel (# omul care s-a luptat cu Dumne$eu, cf. 3%, %&), in varsta de 3' de ani (47,!), a co(orat si el in )gipt, cu tot avutul si urmasii sai. In drumul catre )gipt, oprindu-se la *eer-+e(a, la sud de ,e(ron, patriar"ul a adus -ertfa si a avut aici, in vis, o minunata revelatie, din care Iacov intelege ca Dumne$eu insusi a randuit aceasta stramutare, fagaduind sa-i readuca in .anaan, vatra parintilor lor Isaac si /vraam, insa ca popor 0ales0, din care urma sa se nasca 0Impaciuitorul0 (41, -42 4!, '). /ceasta stramutare se incadra, deci, ca etapa distincta in iconomia divina si implinea fagaduinte mai vec"i ( %, -32 5, 3- 12 %1, 3-42 %&, 3- 5). +fanta +criptura infatisea$a, in continuare, primirea ospitaliera facuta de catre faraon si ase$area fiilor lui Israel in tinutul fertil 3osen, denumit ulterior 4amses (47, - )2 apoi, moartea lui Iacov, in varsta de 47 de ani si aceea a lui Iosif, in varsta de ' ani (cap. 5'). +irul evenimentelor este reluat dupa o indelungata perioada de timp, in care fiii lui Israel s-au inmultit si au devenit popor (Ies. , - '). /utorul sfant nu mentionea$a timpul cand s-au petrecut aceste fapte, nici numele faraonului care a ridicat pe Iosif, din starea de sclav, la o asemenea demnitate de stat, si care a primit atat de ospitalier, acest grup de semiti. .ercetatorii au cautat sa raspunda la aceste intre(ari, pe temeiul stirilor (i(lice si al altor documente e5tra(i(lice, insa raspunsul lor este diferit. 6nii socotesc ca este vor(a de /menem"at III, din dinastia a 7II-a, ultimul faraon care a guvernat peste )giptul intreg (prima -umatate a veacului al 78III-lea i.d.,r.), inaintea marii rascoale populare din -urul anului 75' i.d.,r. /ltii incadrea$a istoria lui Iosif si a fratilor sai in a-unul sau la inceputul dominatiei "icsosilor, tri(uri venite din deserturile de la nord-est de )gipt, pro(a(il tot semiti, care au patruns mai intai in delta, apoi au pus stapanire pe

intreg teritoriul. ,icsosii, s-au mentinut in )giptul infrant circa 5' de ani ( 73'- 5&' i.d.,r.), dand dinastiile 78-78II, care s-au succedat pe tronul faraonilor egipteni. .apitala lor a fost /varis, oras ase$at in partea de est a deltei, in apropierea actualului sat +an el-,agar. =umele faraonului care -a primit pe Iosif, ar fi /pop"is sau /papi II, cel mai cele(ru dintre regii "icsosi. .at priveste durata sederii evreilor in )gipt, ne este indicata< 43' de ani ()5od %, 4'-4 2 cf. 3alat. 3, 7). >e5tul din 3ene$a 5, 3, 1 indica 4'' de ani, ceea ce se poate considera o cifra rotunda, ec"ivalenta celor 43' de ani. +farsitul 3ene$ei (5', %%-%1), si primele versete ale )5odului ( , - ), cat si genealogiile :entateu"ului, privind aceeasi perioada ()5od 1, 1-%'2 =umeri %1, 57-5!), par sa indice insa un timp mult mai scurt, cateva generatii. +-a raspuns ca toate aceste genealogii sunt incomplete si ca ele fi5ea$a numai -aloanele intre ultimele generatii, care sunt cunoscute, si primul stramos al familiei. )tnologia moderna si vec"ile documente orientale procura si alte paralele ale acestui mod de a lucra. Intr-adevar, numai printr-un proces lent si indelungat, cei % fii ai lui Iacov s-au putut constitui, diferentia si federali$a in cele % tri(uri ale lui Israel la iesirea din )gipt, astfel incat cele 75 de persoane, descendente din Iacov, la intrarea in )gipt (3ene$a 41, %7 2 )5od ,1), sa devina popor ()5od ,7). 4etine, totusi, atentia, tacerea completa a autorului (i(lic privind toata aceasta perioada de patru veacuri din istoria israelitilor, el reluand firul istorisirii, dintr-o data, cu evenimentele legate de persoana lui ?oise. +-a aratat ca aceasta omitere s-a facut cu (una stiinta, intrucat perioada respectiva nu a dat nimic insemnat pentru credinta acestui :opor. Dupa i$gonirea "icsosilor (circa 5&' i.d.,r.), faraonii dinastiei a 78III-a au mutat capitala de la /varis la >e(a. Israelitii au ramas in continuare in tinutul 3osen, unde duceau o viata i$olata de pastori. :entru egipteni au fost veacuri deose(it de furtunoase si nimanui i-a venit gandul sa asupreasca pe israeliti, cu atat mai mult, cu cat israelitii cedasera, in (una masura, influentelor culturii egiptene. Imprejurarile si data exodului +-a ridicat un alt faraon 0care nu cunoscuse pe Iosif0 ()5od ,&) si care 0va$and multimea fiilor lui Israel0 si socotindu-i un pericol pentru egipteni, mai ales in vreme de ra$(oi, a "otarat asuprirea acestora, in vederea sla(irii si imputinarii lor ( , !- '). /ceasta asuprire cunoaste mai multe etape< supunerea evreilor la munci grele ( , 4)2 suprimarea noilor nascuti de parte (ar(ateasca ( , 5-%%) 2 ingreunarea conditiilor de munca (5, 1-%3). Impilarea si prigoana au avut, insa, urmari complet opuse. )le au contri(uit la tre$irea in randul celor nedreptatiti a sentimentului de comunitate etnica, a necesitatii de re$istenta. /cest proces este vi$i(il c"iar in e5emplul lui ?oise. 6ciderea asupritorului egiptean si fuga spre 4asarit, nu sunt numai un refle5 al revoltei lui personale ci, totodata, primul semnal de revolta a poporului asuprit. /utorul (i(lic nu mentionea$a, nici de aceasta data, care este numele faraonului asupritor. :arerile sunt, iarasi, impartite. Diversi comentatori l-au identificat cu /"mes sau /mosis I (circa 541- 5%5 i.d.,r.), fondatorul dinastiei a 78III-a ( 5413 ! i.d.,r.), cel care a alungat definitiv din tara pe "icsosi. /ltii il identifica cu 4amses al II-lea (circa %!%- %34 i.d.,r.), al treilea si unul dintre cei mai mari faraoni din dinastia a 7I7-a (circa 3 !- %'' i.d.,r.). /ceasta identificare se face pe temeiul indicatiei de la )5od , , care ii arata pe evrei siliti sa lucre$e la $idirea cetatilor :itom si 4amses. :otrivit stirilor istorice si vestigiilor ar"eologice, aceste cetati au fost marite si fortificate de catre 4amses al II-lea. In scopul intaririi statului egiptean

si al organi$arii unor conditii de contopire, acest faraon a construit mult in delta si a mutat capitala din >e(a, in cetatea 4amses, ridicata pe locul vec"iului /varis, aflat in decadere. In stransa legatura cu pro(lema de mai sus, sta aceea, tot atat de controversata, a sta(ilirii datei 0iesirii0 evreilor din )gipt, su( conducerea lui ?oise. Datarea acesteia difera de la un invatat la altul, inscriindu-se in perioada de la mi-locul veacului al 78lea 0, pana catre mi-locul sau c"iar sfarsitul veacului al 7III-lea. Dificultatile de datare sunt e5plica(ile, pe de o parte datorita lipsei de preci$ie a stirilor referitoare la acest fapt, pe de alta parte, pentru ca perioada respectiva a fost cea a unei mari framantari si migrari de popoare in intregul @rientul /propiat, in cadrul careia instalarea evreilor in .anaan n-a fost decat un element. .ronicile egiptene trec su( tacere completa acest eveniment, socotindu- , pro(a(il, de importanta minora, care nu isi gasea locul in povestirea faptelor marete ale faraonilor pe care ei aveau misiunea de a le imortali$a. :entru sta(ilirea acestei datari se iau in considerare numai stirile (i(lice, cat si cele furni$ate de vestigiile ar"eologice. Dar si acestea par, oarecum, contradictorii. .ei care sustin o datare mai vec"e a 0e5odului0 si anume in veacul al 78-lea i.d.,r., se intemeia$a pe indicatiile a doua te5te scripturistice < I (III) 4egi 1, si Audecatori , %1. :rimul te5t< I (III) 4egi 1, , arata ca regele +olomon (circa !7'-!3 i.d.,r.), a inceput construirea templului 0in anul 4&' dupa iesirea fiilor lui Israel din )gipt, in al patrulea an al domniei sale0. /ceasta indicatie plasea$a 0e5odul0 la mi-locul veacului 78 i.d.,r. si intrarea in .anaan su( Iosua catre anul 4'' i.d.,r.. .el de al doilea te5t< Aud. ,%1, vor(este de o perioada de 3'' de ani care s-au scurs de la ra$(oiul purtat de israeliti, su( conducerea lui ?oise, contra lui +i"on, regele amoreilor (=um. % , % -3'2 Deut. II, %7-37), pana in timpul lui Ieftae. Daca il situam pe Ieftae la mi-locul perioadei 0-udecatorilor0, israelitii au sosit in >ransiordania in -urul anului 4'' i.d.,r. /ceste date par a fi confirmate de unele descoperiri ar"eologice. /stfel, sapaturile ar"eologice efectuate pe ruinele stravec"iului oras Ieri"on, cucerit de catre Iosua (Iosua 8I), confirma ca acest oras a fost distrus, intradevar, de catre cotropitori si anume in veacul al 7I8-lea i.d.,r. 0. De asemenea, pe ta(litele cu scriere cuneiforma, descoperite la >ell-el-/marna, s-a descifrat o corespondenta diplomatica, datand din veacul al 7I8-lea i.d.,r., in care regii canaaneni, vasali )giptului, comunica faraonului /menofis III si /menofis I8 despre atacurile unor tri(uri "a(iru, de dincolo de Iordan si cer a-utor. Intr-una din scrieri este mentionat un oarecare conducator numit Iesua .:e aceeasi linie de argumentare, poate fi utili$at si un te5t egiptean< stela din anul al cincilea al domniei lui ?enep"ta" ( %34- %77 I.d.,r.), care aminteste de pre$enta, la acea data, a israelitilor in .anaan. .ercetatorul este pus, insa, in dilema de indicatia data la )5od in care vor(este de munca evreilor la $idirea cetatilor :itom si 4amses atri(uite dupa cum am va$ut, lui 4amses al II-lea ( %!%- %34). 0)5odul0 ar fi, deci, posterior urcarii pe tron a acestui faraon. In continuare, te5tul de la )5od %,%3 semnalea$a ca faraonul asupritor a murit in timpul sederii lui ?oise in ?adian. 0)5odul0 ar fi avut loc, in consecinta, dupa lunga domnie a lui 4amses al II-lea si anume su( fiul si succesorul acestuia, ?enep"ta" ( %34- %%7 i.d.,r.). :e aceste temeiuri multi cercetatori istorici si e5egeti, intre care amintim pe :ierre ?ontet, ?. =ot", 4. de 8au5, Fillion s.a., fi5ea$a data 0iesirii0 la mi-locul sau catre sfarsitul secolului al 7III-lea i.d.,r. )i recunosc, insa, pro(a(ilitatea

acestor datari. :entru de$legarea acestui adevarat 0nod gordian0, s-au cautat diverse e5plicatii. 6nii e5plica aceasta (paruta) neconcordanta intre te5tele scripturistice, prin faptul ca, *i(lia fiind transcrisa in diferite epoci, unele denumiri au putut fi actuali$ate, spre a fi pe intelesul cititorilor. /ceasta o(servatie poate fi luata in considerare, in (a$a altor e5emple analoage. /stfel, se aminteste de 6r al 0caldeenilor0 (3ene$a ,3 ), pe vremea lui /vraam (circa %''' i.d.,r.), in timp ce caldeenii sunt amintiti in istorie de a(ia la sfarsitul mileniului al II-lea i.d.,r. Din 3ene$a 4, 4, aflam ca /vraam i-a urmarit pe dusmani pana la 0Dan0, in pre$ent se stie ca, in timpul lui /vraam, orasul mentionat se numea 9ais, iar mult mai tar$iu a fost sc"im(at in Dan. +e vor(este de tinutul 04amses0 (3osen) in timpul lui Iosif (3ene$a 4%, ), cu mult inainte de e5istenta faraonilor cu acest nume2 de 0pamantul filistenilor0 pe vremea lui ?oise ()5od 3, 7), cu toate ca filistenii, care fac parte dintre 0popoarele marii0, s-au ase$at pe coasta :alestinei mult mai tar$iu (circa 75 i.d.,r.), dupa instalarea evreilor in .anaan. )vreii intra in conflict cu filistenii a(ia pe vremea Audecatorilor si a regilor (Aud. ',7 2 cap. 4- 12 I 4egi 4 eta-. >ot astfel ar fi ca$ul cu denumirile oraselor :itom si 4amses. /ltii au emis ipote$a 0iesirii0 din )gipt si patrunderii in .anaan in doua sau mai multe etape, la mari intervale de timp. /ceasta ipote$a contra$ice, insa, datele :entateu"ului, care infatisea$a 0iesirea0 tuturor celor % tri(uri ale lui Israel su( conducerea lui ?oise si patrunderea lor, o singura data, in .anaan, su( conducerea lui Iosua ()5od ,7 2 7I9 37-3& 2 =um. capitolele ,%, ', 3, 34 2 Iosua 3, % 2 4,%- 3 etc). Dincolo de aceste incertitudini, firesti pentru niste vremuri atat de indepartate, 0iesirea0 din )gipt si calatoria spre .anaan au ramas cea mai mare amintire istorica si religioasa a poporului evreu, un fapt a carui veracitate istorica este de netagaduit. +ensul pe care poporul evreu l-a dat acestui eveniment, a fost acela al unei 0eli(erari0 voite de catre Dumne$eu (Ia"ve) si implinite de catre )l, prin intermediul lui ?oise. Ia"ve este cel care a facut sa iasa 0poporul +au0 din )gipt, din 0casa ro(iei0 (Deut. %1, 1-!). /ceasta afirmatie revine frecvent, incepand cu pentateu"ul pana la ultimele file ale 8ec"iului >estament< in cartile istorice, la profeti si in psalmi. )ste articolul fundamental al credintei lui Israel. Din aceasta credinta adanca in iu(irea si gri-a lui Ia"ve si-au tras israelitii forta morala, puterea si cura-ul necesar in momentele de infrangere si nenorocire, in toata perioada 8ec"iului >estament