Iertarea

Cic era odat demult un mprat putred de bogat, i avea acel mprat doi feciori: unul mai mare, care se scula cu noaptea-n cap i altul mai mic, care se culca odat cu ginile; pe cnd cel mare era cu scaun la cap i i btea capul cum s munceasc ca s adune mai mult bogie; cel de-al doilea, un gurcasc, se fcea mort n ppuoi, umbla de frunza frsnelului, cra ap la fntn i lemne la pdure, iar din cnd n cnd, ca s nu zic lumea cea rea de gur, c el taie frunze la cini, cra ap cu ciurul, mai pe scurt nu fcea nicio brnz, pe cnd frate-su mai mare i cuta de treab. Cnd ntr-o bun zi mpratul a ajuns la amurgul vieii i simea c se apropie timpul s dea ortul popii, i-a chemat la cpti odraslele i cu limb de moarte i-a lsat toat averea mezinului, pentru c dup cum a spus btrnul, acesta nici n ruptul capului nu va putea agonisi singur bogii, iar dac o va face, asta se va ntmpla ori cnd cmila va trece prin gaura acului, ori cnd va face plopul mere i rchita micunele sau dac nu, atunci sigur la patele calului. Auzind acestea, mezinul, care era cam greu de cap era n al noulea cer de fericire, i cretea inima de mndrie i srea n sus de bucurie. Fiul cel mare ns i-a fcut inim rea, i-a luat lumea-n cap i inima-n dini i a pornit unde-l duceau picioarele i unde vedea cu ochii. A mers el ct a mers i a ajuns la captul lumii, peste nou mri i nou ri de mpria tatlui su, i acolo a gsit o comoar, a pus mna pe ea i a luat-o la sntoasa, a ters putina, fugea de-i scperau clciele ca nu cumva s-l prind cineva. ntorcndu-se acas ns, l-a gsit pe tatl su, care se vede c avea multe vineri, i pe frate-su - sraci lipii pmntului, n-au rmas dect cu cmaa, au ajuns la bor cu tre i uneori cnd n-aveau ce pune-n gur beau ap chioar, mncau rbdri fripte i nghieau noduri de atta necaz, nu aveau bani nici de tmie, se hrneau numai cu ndejdea i ndejdea le sta-n gt, le ieea pe ochi srcia, au rmas cu aa mmligii i-i puneau pofta-n cui cnd le era foame, stteau adesea cu dinii la stele, fiind lihnii de foame i cu burta lipit de spate. Cnd i-a vzut familia, flcul nu-i putea stpni lacrimile, le-a promis marea i sarea, le-a fgduit cerul i pmntul, le-a fgduit muni de aur i a mprit cu ei comoara ce-o gsise spunndu-le: Lenea e cucoan mare, care n-are de mncare; De cnd lumea i pmntul, -n punga goal sufl vntul. P.S. Comoara pe care flcul o gsise la captul lumii era puterea de a ierta.