CULTURA n ziua de azi se vorbete mult de cultur cci termenul de cultur desemneaz toate mijloacele prin care omul

i dezvolt darurile spirituale i cele fizice. Nu se vorbete de o cultur a sufletului, a trupului, ci de cultura omului concret care, la timpul su, este rspunztor de sine, de alii i de universul nsui. Cultura, aadar, are un rol important n viaa omului. "Este propriu persoanei umane de a nu ajun e la nivelul de via, ntr!adevr uman, dec"t prin mijloacele culturale, deci, cultiv"nd bunurile naturii i valorile" . #oata lumea accepta ca, uneori, sunt lucruri mai importante decat cultura. $entru omul comun, de pilda, mai importanta decat cultura e viata imediata. El plaseaza deci un "dincolo de cultura" la nivelul empiriei zilnice. E%ista apoi omul politic care spune& e buna cultura, dar mai importanta e pra matica politica, caci ea se ocupa de faurirea fericirii lumii. Cultura e o valoare secunda, de suprastructura. E%ista, in fine, omul reli ios care spune& e%ista un "dincolo de cultura" care trebuie plasat la nivelul sacrului. 'ntrebarea este daca, admitand rand pe rand fiecare din aceste "dincolo"!uri, drumul spre ele nu e optim cand trece prin cultura. si daca, atunci, cultura nu e cumva cel mai bun drum catre altceva decat ea, medierea optima, calea cea mai buna a propriei transcenderi. (reau sa spun ca intre doi artisti la fel de talentati, subliniez asta& la fel de talentati )caci nimic nu poate inlocui talentul*, are sanse sa fie mai bun cel care este si cultivat. 'ntre doi mona+i cu la fel de intensa vocatie spirituala )caci cultura nu poate tine loc de vocatie*, e, poate, mai bun cel care in plus e si un om de cultura. #ot astfel, intre doi politicieni cu e ala eficacitate politica, e inca mai eficace acela care e dublat de un om de cultura. Cultura nu trebuie inteleasa, asadar, ca un capat de drum, ca un absolut& ea poate fi insa o modalitate foarte potrivita de a viza absolutul. ,!ar spune, prin urmare, ca ceea ce numim "cultura" e cea mai buna mijlocire atunci cand iti lipseste nemijlocirea. -iindca e%ista si acest caz. E%ista, de pilda, oameni care pot plonja direct intr!un "dincolo" paracultural. asta e o sansa pe care nu o are toata lumea si, evident, cand o ai, cand detii nemijlocirea aceasta, te poti dispensa de mijlocirea culturii. /ar daca nu o ai, cultura apare ca solutie preferabila. 0 solutie foarte potrivita de altfel conditiei umane in eneral. 1manitatea e o specie a intervalului& nu e nici sub puterea instinctului, care rezolva lucrurile cu simplitatea naturii, dar nici sub incidenta sacrului, care de asemenea rezolva lucrurile simplu, cu simplitatea +arului. 1manitatea e intr!o stare intermediara, e la mijloc. Ea s!a rupt de instinct si nu e inca in sanctitate. 'n aceasta conditie ec+ivoca, nimic nu o reprezinta mai bine decat cultura. Cultura e cea mai adecvata modalitate de a subzista in conditia intervalului. e cel mai bun mod de a astepta o solutie pe care nu o ai inca. Cultura e cea mai decenta forma de scepticism. Cine andeste cum trebuie, nu se poate complace multa vreme in cenusiul scepticismului. /ar cata vreme traversezi o criza de scepticism, e bine ca ea sa aiba macar prestanta unui fapt de cultura. Cultura nu da solutii, nu da retete de viata )decat firilor bovarice*, dar face suportabila absenta solutiei. 'n eneral, cultura face totul suportabil si mai ales face suportabil insuportabilul lipsei de convin eri in care

traim uneori. $oate ca, in aceasta acceptie a ei, cultura este o componenta "fatala" a lumii moderne. 2m, uneori, sentimentul ca "cerul" se lasa tot mai jos si ca cel mai inalt cer pe care il vedem noi astazi e cultura. ,unt si "ceruri" deasupra ei, dar nu le mai percepem. Ceva de acest ordin a simtit probabil 3ircea Eliade cand, la un moment dat, intr!o carte de discutii cu un ziarist francez, spunea asa& "...sunt de parere ca noi, ca produse ale lumii moderne, suntem condamnati sa primim orice revelatie prin intermediul culturii. Numai prin intermediul formelor si structurilor culturale ne mai putem intoarce la surse, numai in carti mai putem inca asi spiritul". 0 data mai mult, cultura apare ca o mediere, sin ura forma de mediere ! crede Eliade ! care ne!a mai ramas. 0 presupusa instanta de dincolo de cultura este sensul insusi al culturii. C+iar o natura culturala cum e, pana la urma, 3ircea Eliade simte asta cand face o marturisire ca aceasta& "...de cand am fost in 'ndia ma sustine in permanenta un and, si anume ca orice s!ar intampla, e%ista, undeva, o pestera, o rota in 4imalaia, care ma asteapta". /aca faci cultura cu andul la un asemenea loc de dincolo de ea, ai, cred, o buna instalare in cultura. E interesant ca in fraza lui Eliade e vorba de o rota, deci de o adancime, asezata pe un munte, pe un loc inalt. 0 buna asezare in cultura ar putea fi tocmai asta& a trai simultan adancurile si inaltimea, a te instala cu cultura cu tot in profunzimea de deasupra ei...