VARSTA PAMANTULUI

Varsta Pamantului este atat de mare, incat este aproape inimaginabila, dar considerand ca Pamantul are un an, existenta umana s-ar reduce la mai putin de 5 ore dintr-o singura zi. Oamenii incearca de secole sa aprecieze varsta Pamantului. La inceputul anilor 1600 James Ussher, arhiepiscopul Armaghului, a calculat varsta Pamantului bazandu-se pe date din Biblie. El a considerat ca geneza Pamantului a avut loc in 4004 ien. Cronologia arhiepiscopului se poate gasi in editii mai vechi ale Bibliei. Astazi stim ca arhiepiscopul Ussher a stabilit o varsta de un milion de ori mai mica decat cea reala. Oamenii de stiinta considera acum ca Pamantul ar avea circa 1,6 miliarde de ani. Abia din anii 50 ai secolului nostru a devenit posibila aprecierea corecta a varstei Pamantului - varsta care corespunde cu varsta Soarelui si cu a celorlaltor planete. La sfarsitul anilor 1600, omul de stiinta si medicul danez Nicolaus Steno (care a devenit apoi si el episcop) a descoperit ca in rocile sedimentare aflate sub apa, si straturile superioare sunt mai tinere decat cele inferioare. Aceasi descoperire i-a ajutat pe oamenii de stiinta ai anilor 1800 sa stabileasca seriile de straturi ale rocilor sedimentare din intreaga lume si sa defineasca partial varsta Pamantului. Stiinta care se ocupa cu stabilirea varstei rocilor se numeste geocronologie. La inceputul sccolului XX oameni de stiinta englezi si americani au descoperit ca unele elemente radioactive se pot folosi ca ceasuri pentru determinarea trecerii timpului. Atomii acestor elemente cu timpul se descompun si se transforma in alte elemente. De exemplu uraniul se transforma in plumb de-a lungul timpului, emitand radiatii in accst interval. Noua din elementele chimice mai grele sunt radioactive, de exemplu radiul si uraniul. Aceeasi proprietate o prezinta izotopii mai usori ai rubidiului si strontiului (izotopii sunt variante cu numere de mase atomice diferite ale aceluiasi element chimic, numar de masa atomica este numarul total al protonilor si al netronilr in atom). Savantii descoperisera ceasurile, dar nu le puteau folosi pentru masurarea varstei. Aceasta a devenit posibila cu ajutorul spectrometrului de masa, instrument perfectionat in timpul si dupa al doilea razboi mondial. Acest aparat separa atomii materialului pe baza masei atomice si a incarcarii electrice. Cu ajutorul lui sc pot determina si cantitati infinitezimale de materiale radioactive din roci. Timpii de injumatatire Materialele radioactive se descompun cu o anumitii viteze. Pentru caracterizarea acestei viteze s-a introdus conceptul de timp de injumatatire, adica timpul in care jumatatea atomilor prezenti initial se descompun. Pe durata timpului de injumatatire secund se descompune jumatatea ramasa a atomilor radioactivi, astfel se succed timpii de injumatatire, scazand in mod progresiv. Cea mai conoscuta metoda de determinare a varstei pe baza timpului de injumatatire este metoda carbonului radioactiv, care determina raportul dintre izotopul 14 radioactiv al carbonului si izotopul 12 neradioactiv de carbon intr-un material organic. Pnin aceasta metoda se poate determina varsta ramasitelor materialelor organice (lemn, bucati de oase). In 1988 s-a folosit aceasta metoda pentru determinarea varstei giulgiului din Torino, considerat a fi acela in care a fost invaluit domnul Hristos in mormant. Aceasta metoda nu poate fi aplicata insa in cazul rocilor anorganice si pentru studierea lor s-au cautat alte metode. Printre acestea se numara urmarirea transformarii potasiului radioactiv in argon radioactiv, transformarea rubidiulul radioactiv in strontiu radioactiv si totodata transformarea uraniulul si a thoriului in plumb. Varsta Pamantului a fost certificata de o bucata de roca sosita din spatiul extraterestru. Mai multi meteoriti veniti de undeva din Sistemul Solar contin o roca numita troilit. In troilit uraniol se

gaseste doar intr-o cantitate foarte mica sau deloc, si astfel, din continutul lui de plumb se poate calcula continutul initial de plumb al Pamantului. La fel au fost analizate si mostrele de roca aduse de astronautii americani de pe Luna in anii saptezeci. La fel ca meteoritii, si acestia au furnizat date pnivind varsta meteoritilor si a Lunii si aceste date au fost comparate cu datele obtinute privind varsta Pamantului. Primele urme de viata apar in rocile cu o varsta de 3,5 miliarde de ani, acestea fiind si cele mai vechi roci gasite pe Pamant. Primele vietati au fost organismele monocelulare ca algele si bacteriile. Inaintea lor Pamantul era un pustiu cu multi vulcani activi, cu cutremure frecvente si fara o atmosfera prielnica. Probabil ca in cei 1 miliard de ani precedenti treptat s-au format oceanele din apa emanata de vulcani din straturile aflate sub crusta dura. Probabil ca in mare parte atmosfera primitiva era constituita din hidrogen. Oxigenul atmosferic a fost produs on de vietatile care traiau in mare, ori din descomponerea vaporibor de apa sub actiunea luminii. Explozia vietii Cu 570 milioane de ani in urma, viata a inceput deodata sa germineze pe Pamant. Cu circa 400 milioane in urma in atmosfera era deja o cantitate suficienta de oxigen pentru dezvoltarea plantelor, iar in urmatorii 50 milioane de ani au aparut si au inceput sa evolueze primele animale terestre. Geologii impart istoria ultimilor 570 milloane de ani in mai multe ere, prima fiind denomita era cambriana. Intervalul de timp cuprins de la inceputul erei cambriene (acum 590 milioane de ani), pana la era cuaternara il numim era phanerozoica. Partea de istorie a Pamantului dinaintea erei cambriene o denumim in mod cumulativ era precambriana. - 4600 PRECAMBRIAN Cea mai lunga perioada din era geologica. Se formeaza crusta dura, continentele si marile, activitatea vulcanica - intensa. Rocile precambriene constituie samburele primitiv al fiecarui continent, ai placilor continentale. Rare urme de viata pe Pamant. - 590 CAMBRIAN Trecerea Ia era cambriana este caracterizata de aparitia masiva a fosilelor. De Ia aceasta era se socoteste inceputul paleozoicului. Se populeaza marile putin adanci si foarte intinse. Cel mai des se intalnesc trilobitele. - 500 ORDOVICIAN Majoritatea suprafetei Pamantului este acoperita de mari, clima este blanda. In mod continuu se depun sedimente si se formeaza noi munti. Se gasesc in cantitati mari alge care formeaza bancuri si se intalnesc corali, bureti si moluste. - 440 SILURIAN Apar primele vertebrate, pesti fara maxilar, moment de cotitura in istoria Pamantului. Acestea apar prima data in era ordoviciana. Primele plante terestre apar Ia sfarsitul erei siluriene, ce constituie un pas nou in evolutia vietii pe Pamant. - 408 DEVONIAN La inceputul devonianului apar multe noi lanturi muntoase. Fauna si flora inregistreaza o dezvoltare exploziva. Uscatul este cucerit de primele plante fara floare. Apar tot mai multe specii de pesti si primele specii de amfibieni. - 360 CARBON Continua formarea lanturilor muntoase, incretirea si eroziunea. In America de Nord si Europa iau naflere mari zacaminte de carbune. Incepe o era glaciara pe continentele sudice. Creste numarul insectelor si apar primele reptile. - 286 PERMIAN Domina conditii desertice pe primul continent, Pangeea, continent care in aceasta era este cel mai mare. Cu repeziciune se raspandesc reptilele si apar insectele de azi. Apare o noua flora de uscat, printre care si coniferele. Dispar multe specii de pesti. - 248 TRIACIC Inceputul mezozoicului. Pangeea incepe sa se fragmenteze. Pe uscat plantele cele mai raspandite sunt coniferele. Speciile de reptile se inmultesc si apar primii dinozauri si primele mamifere. - 213 JURASIC In urma unei activitati vulcanice intense apare Oceanul Atlantic. Uscatul este dominat de dinozauri si apar primele pasari, mamiferele primare si plantele cu flori. -144 CRETACIC Marile au extinderea maxima, iar pe tarmuri exista mari depuneri de calcar. Dinozaurii au inca o raspandire mare, dar Ia sfarsitul cretacicului dispar impreuna cu alte specii de animale. - 65

ERA TERTIARA Inceputul cainozoicului cute caracterizat prin raspandirea exploziva a mamiferelor. Apar multe specii mari, dar si dispar multe. Cresle numarul plantelor cu flori si odata cu racirea climei, primele savane. Totodata, cresle nivelul uscatului. - ERA CUATERNARA Aceasta ultima era geologica continua pana in zilele noastre si cuprinde si prezentul. Patru glaciatiuni au alternat cu perioade mai calde. Flora si fauna s-au adaptat Ia schimbarile climatice si apare omul.