9 Reeaua Internet.

Principalele aplicaii oferite de Internet

Internet poate fi definit ca o imensa retea de retele de calculatoare, deoarece este o colectie globala de retele de marimi diferite. Interesant este faptul ca aceasta retea nu este in proprietatea nimanui. De asemenea nu a rezultat datorita efortului sustinut al unui singur grup de cercetare, ci a mai multor persoane care au lucrat independent. Aceasta retea ofera o capabilitate de comunicare globala, un mecanism pentru raspandirea,partajarea informatiei precum si un mediu de colaborare si comunicare intre persoane si calculatoarele lor indiferent de locatia lor geografica.

9.1 Scurt istoric

Punctul de pornire n dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea ntre cele dou mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii i Uniunea Sovietic. n 1957, URSS lanseaz n spaiul cosmic primul satelit artificial al Pmntului denumit Sputnik. Acest fapt a declanat o ngrijorare deosebit n SUA, astfel preedintele Eisenhower nfiineaz o agenie special subordonat Pentagonului: Advanced Research Projects Agency (www.darpa.mil). Aceast agenie a Ministerului de Aprare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condus de oameni de tiin, are o birocraie redus, i are ca misiune: Meninerea superioritii tehnologice a armatei Statelor Unite i prevenirea surprizei tehnologice n domeniul securitii naionale prin sponsorizarea celor mai noi i revoluionare descoperiri tiinifice i prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legturi ntre cercetarea tiinific i implementarea tehnologic militar a acesteia. n 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al crui nume va fi asociat cu inteligena artificial, gsete soluia de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru n care mai multe aplicaii (programe de calculator) solicit acces concurenial la o resurs (fizic sau logic), prin care fiecrei aplicaii i se aloc un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Aprnd apoi primele calculatoare n marile universiti se pune problema interconectrii acestora. Cercettorul Lawrence Roberts susine o soluie de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) n modelul numit "client-server". Astfel, pentru a transmite informaia, aceasta este mrunit n poriuni mici, denumite pachete. Ca i la pota clasic, fiecare pachet conine informaii referitore la destinatar, astfel nct el s poat fi corect dirijat pe reea. La destinaie ntreaga informaie este reasamblat. Dei aceast metod ntmpin rezisten din partea specialitilor, n 1969 ncepe s funcioneze reeaua "ARPANET" ntre 4 noduri: University of California din Los Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah i Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate ntr-un protocol care reglementa transmisia de date. n forma sa final, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf i Robert Kahn n 1970 i care este i acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau i Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. s se "neleag" unele cu altele. n acest fel, Internetul urma s devin cu adevrat independent de platforma harware utilizat. Ca program al Ministerului Aprrii al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de repede, la el conectndu-se din ce n ce mai multe calculatoare. n 1979 ARPA decide s separe reeaua n dou, una pentru lumea comercial i universitar, i una

militar. Cele dou reele puteau comunica n continuare, construindu-se practic o inter-reea (internet) denumit iniial DARPA Internet i consacrat ulterior sub denumirea Internet. Numeroi cercettori din domeniul academic i militar si-au concentrat eforturile n scopul dezvoltrii unor programe de comunicare n reea. Astfel n 1980 o serie de programe de comunicare (bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate i astzi, erau deja finalizate. n 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului, i ca urmare, tot mai multe calculatoare din ntreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creterea numrului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponenial, astfel nct n 1990 Internetul cuprindea 3.000 de reele i 300.000 de calculatoare. n 1992 era deja conectat calculatorul cu numrul 1.000.000. Apoi mrimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an. Dezvoltarea rapid a Internetului s-a datorat faptului c accesul la documentaia protocoalelor obligatorii a fost i este liber i gratuit. n 1969 S. Crocker a iniiat o serie de note de cercetare denumite RFC (Request for Comments), numerotate cronologic i devenite cu timpul accesibile gratuit on-line (n Internet). Marea schimbare a nceput n 1989, cnd Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nuclear din Geneva (CERN) a pus bazele dezvoltrii primului prototip al World Wide Web (WWW sau web). O alt schimbare radical s-a produs cnd, n 1993, National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din SUA a pus la dispoziie browserul "Mosaic", care era bazat pe o interfa grafic (Windows). Enorma cretere a webului a nceput aproape dintr-o dat: n iunie 1993 erau nregistrate 130 servere web, iar n 1994 erau deja peste 11.500 de servere.

9.2 Noiuni de baz

9.2.1 Adrese IP
Internet-ul consta din retele interconectate (LAN-uri) ce contin hosturi interconectate. Un host este un calculator ce este conectat la o retea (fie retea LAN din care face parte sau un calculator conectat prin dial-up la reteaua ISP-ului) prin care are acces la Internet. Fiecare host conectat la Internet trebuie sa aiba o adresa unica pentru a putea avea acces la Internet.Aceasta adresa, care este formata din 32 de biti (adica 4 octeti), este numita adresa IP (Internet Protocol). Din numarul de biti al unei adrese rezulta ca in total pot fi 4.294.967.296 de valori unice. Exprimarea uzuala a acestei adrese este sub forma zecimala, fiind reprezentata ca 4 cifre zecimale despartite prin puncte, specificand valoarea zecimala a celor 4 octeti. Fiecare cifra zecimala poate avea valori intre 1 si 254. De exemplu: 85.9.22.182 este adresa IP al serverului www.spiruharet.ro.

Formatul unei adrese IP n format zecimal i binar

9.2.2 Clase de adrese

La nceputurile Internetului, adresele IPv4 se mpreau n 5 clase de adrese, notate de la A la E. mprirea se fcea n funcie de configuraia binar a primului octet al adresei, astfel: Primul octet Prima Clasa Ultima adres Observaii n binar adres A B C D E 0xxxxxxx 10xxxxxx 110xxxxx 1110xxxx 11110xxx 0.0.0.1 128.0.0.0 192.0.0.0 224.0.0.0 240.0.0.0 127.255.255.255 191.255.255.255 folosete 8 bii pentru reea i 24 pentru staia de lucru folosete 16 bii pentru reea i 16 pentru staie

223.255.255.255 folosete 24 bii pentru reea i 8 pentru staie 239.255.255.255 folosit pentru adresarea de tip multicast 255.255.255.255

Adresele reelelor au toi biii de staie 0 i nu pot fi folosite pentru o staie. n plus, mai exist i adrese de difuzare, care au toi biii de staie 1. Pentru identificarea staiilor se folosesc numai adresele de clas A pn la C. n plus, exist dou intervale de adrese de clas A nefolosite n Internet: Intervalul 0.0.0.0 - 0.255.255.255 nu se folosete, pentru a nu fi confundat cu ruta implicit; Intervalul 127.0.0.0 - 127.255.255.255 este folosit numai pentru diagnosticarea nodului local (ntotdeauna acesta va fi cel care va rspunde la apelul unei adrese din aceasta clas). Din pcate, aceast metod risipea multe adrese IP, iar odat cu rspndirea Internetului a aprut pericolul epuizrii spaiului de adrese. Pentru a soluiona aceast problem, la nceputul anilor '90 au fost concepute mai multe soluii: adrese private CIDR VLSM Metodele de mai sus aveau rolul de a prelungi viaa lui IPv4. n plus, a fost conceput i un nou protocol, IPv6. IPv6 este un protocol dezvoltat pentru a nlocui IPv4 n Internet. Adresele au o lungime de 128 bii (16 octei), ceea ce este considerat suficient pentru o perioad ndelungat. Teoretic exist 2128, sau aproximativ 3,403 1038 adrese unice. Lungimea mare a adresei permite mprirea n blocuri de dimensiuni mari i implicit devine posibil introducerea unor informaii suplimentare de rutare n adres. Windows Vista, Mac OS X, toate distribuiile moderne de Linux, precum i foarte multe alte sisteme de operare includ suport "nativ" pentru acest protocol. Cu toate acestea, IPv6 nu este nc folosit pe scar larg de ctre furnizorii de acces i servicii Internet, numii Internet Service Providers sau ISP. Adresele IPv6 sunt scrise de cele mai multe ori sub forma a 8 grupuri de cte 4 cifre hexazecimale, fiecare grup fiind separat de dou puncte (:). De exemplu, 2001:0db8:85a3:08d3:1319:8a2e:0370:7334 este o adres IPv6 corect.

9.3 Arhitectura client-server

Tehnologia Internet utilizeaz arhitectura client-server, arhitecur ce permite o funcionare efectiv a serviciilor i aplicaiilor Internet.Pentru a nelege funcionarea Internetului este necesar cunoterea conceptului de arhitectur client-server. Termenul Server are dublu neles: din punct de vedere hardware este un calculator specializat/dedicat ce ofera anumite servicii altor calculatoare din retea, administreaza resursele retelei (fisiere, imprimante) din punct de vedere software este un program ce ruleaza pe un calculator (ce poate fi un calculator server) si care ofera informatii si servicii altor programe care il apeleaza. In modelul client-server conceptul de server este privit din punct de vedere software. Calculatoarele ce ofera servicii (Web, mail, FTP) pentru alte calculatoare sunt servere, iar cele care se conecteaza la ele sunt clienti. Atunci cand un utilizator se conecteaza la o adresa pentru a vizualiza o pagina web, la adresa respectiva ruleaza un server care raspunde la cererile de la unul sau mai multi clienti. Client este un program ce ruleaza pe un calculator (staie de lucru), pornit de catre utilizator, si care cere informatii sau foloseste serviciile oferite de serverele de pe Internet. Exemple de programe client sunt: clienti web: navigatoare web (Netscape, Internet Explorer, etc.) ce afiseaza continutul oferit de serverele web; clienti mail: programe folosite de utilizatori pentru a citi si transmite mesaje e-mail clienti ftp: cu ajutorul acestora utilizatorii transfera fisiere de pe serverele ftp pe calculatoarul local. Majoritatea host-urilor de pe Internet sunt clienti la un moment dat. Este posibil ca serverul si clientul sa ruleze pe acelasi calculator, dar in general acestea se afla pe calculatoare diferite. Calculatoarele ce ruleaza programe client nu au multe cereri de rezolvat care sa necesite resurse mari, astfel incat chiar si un PC cu performante medii poate fi folosit pentru conectarea la Internet si pentru rularea programelor client. Atat serverul cat si clientul trebuie sa utilizeze acelasi limbaj pentru a putea comunica.Acest limbaj este protocolul utilizat pentru a trimite cereri (client) si pentru raspunde la cereri (server). Exemple de protocoale: HTTP este utilizat de serevrul web si navigator pentru a transfera paginile web. SMTP folosit de catre serverul si clientul de mail pentru a schimba mesajele e-mail Un calculator poate rula mai multe aplicatii ce ofera servicii pe Internet, deci pot fi mai multe servere (din punct de vedere software) pe acelasi calculator. De exemplu un server ruleaza software ce permite sa fie server Web, server FTP si server de mail. Utilizatorul, folosind un client specific se conecteaza la serverul corespunzator pentru a transmite informatia necesara sau sa ceara serviciile

sale. De exemplu prin navigator un utilizator se conecteaza la serverul de web, sau cand trimite mail comunica cu serverul de mail pentru a transmite mesaje. Calculatorarele pe care ruleaza programe server trebuie sa aiba performante foarte bune (viteza si resurse de stocare). Trebuie sa faca fata la un volum mare de trafic si la un numar mare de conectari simultane, cum ar fi la serverele web sau de mail, astfel incat calculatoarele obisnuite nu satisfac pe deplin cerintele unui server Internet. O aplicatie server este pornita la punerea in functiune a calculatorului, iar apoi intra in asa numita stare de asteptare, asteptand cereri de la aplicatii client. Serverul ce poate primi cereri de la mai multi clienti in acelasi timp este numit concurent. Majoritatea serverelor de pe Internet sunt concurente: web, ftp, mail. Programele server mai sunt numite si daemon-uri, de exemplu daemon ftp.

9.4 Nume de domenii

Fiecare calculator accesibil n Internet are o adres IP unic,pe baza creia poate fi accesatde ctre alte calculatoare. Pentru utilizatorul uman ns este mult mai uor s rein un nume dect un ir de numere.. Aa au aprut numele de domenii.Fiecare server are pe lng adresa IP i un nume de domeniu corespunztor. Formatul general al nujmelor de domenii este: hostname:second_level.first_level. Primul nivel (domeniu), numit nivelul superior(TLD-Top Level Domain) este cel mai puin specific, indic tipul organizanizaiei sau ara creia i aparine hostul respectiv. Exist sute de nume de domenii n acest nivel, printe care .com, .edu, .net., .gov, .org precum i combinaii de dou litere pentru fiecare ar. n fiecare TLD existfoarte multe domenii la nivelul doi (subdomenii) ce identific organizaia, cum ar fi google,yahoo, spiruharet, ase , etc. Numele n primul nivel sunt unice,ns la nivelul doi pot exista duplicate(n TLD-uri diferite) cum ar fi linux.org sau linux.com care sunt calculatoare diferite. Orice organizaie poate nregistra un nume de domeniu la nivelul doi, cu condiia ca numele respectiv s nu existe deja. Subdomeniul este n general numele sau prescurtarea numelui organizaiei. Pot exista mai multe nivele de subdomeniu pn la 127, dar rar sunt utilizate mai mult dect 4(www.dacos.ro.com). Deoarece numele de domenii trebuie s fieunice exist o singur organizaie la nivel de ar care controleaz alocarea numelor de domenii. n Romnia aceast organizaie este RNC. Aceste organizaii dein o baz de date ce conine informaii despre proprietarul i serverela DNS pentru fiecare domeniu.

9.5 Sistemul DNS (Domain Name Server)

DNS este sistemul de adresare pe Internet, fiind o baz de date distribuit fr de care Internetul nu ar putea funciona i sxe folosete pentru translatarea numelor de domenii n adrese IP. Scopul acestui sistem este de a permite unui calculator de pe Internet sa afle ce adres corespunde numelui de domeniu, deoarece n Internet toate pachetele de date setransmit pe baza adreselor IP i nu pe baza numelui de domeniu. Pentru a se conecta la un server utilizatorii ar putea folosi adresa IP n locul numelui de domeniu. De exemplu s+ar putea folosii adesa 64.58.76.233 i s-ar ncrca pagina www.yahoo.com. Pentru oameni ns este mult mai uor s rein numele de domeniu dect o adres IP, astefel maparea ntre adrese IP i nume de domenii este necesar.