Nr 1:

1. Formulati si explicati 3 def ale conceptului de politici publice (Dye, Anglosaxona, Guy Peters !onceptul de politica este esential pentru a intelege modul in care se gu"ernea#a,spre exemplu, impactul gu"ernarii asupra bunastarii cetatenilor este asociat cu termenul de $politica sociala%. &ermenul semnifica ceea ce Gu"ernul doreste sa faca. Dye largeste sfera de cuprindere a notiunii de politica publica, aratand ca aceasta este alcatuita din $tot ceea ce actorii gu"ernamentali 'otarasc sa se faca sau sa nu se faca%. &otusi, definitia lui Dye are cate"a merite( in primul rand , stabileste clar faptul ca organele administrati"e repre#inta agentul elaborarii politicilor publice, c'iar daca exista o serie de alte grupuri din afara organelor adm publice care pot influenta ceea ce acestea 'otarasc, insa deci#iile acestora nu constituie esenta politicilor publice. in al doilea rand , &'omas Dye e"identia#a faptul ca politica publica implica o alegere fundamentala din partea organelor administrati"e de a face sau nu ce"a. )n concept mai dificil de inteles este acela de nondecizie , de ex. deci#ia unei autoritati publice de a nu actiona, de a nu crea un program. Acestea ar tb sa fie deci#ii deliberate. *n definitia anglo-saxona, termenul $policy% repre#inta transpunerea prioritatilor politice si a principiilor gu"ernului in programe si punerea lor in practica pt a furni#a sc'imburile dorite. Practic, o politica publica repre#inta un program de actiune gu"ernamentala intru-un sector de societati sau intr-un spatiu geografic( sanatate, ordine publica, un oras sau o tara determinate in mod precis. Guy Peters defineste politica drept $ansamblul care afectea#a direct sau indirect cetatenii%,care operea#a pe 3 ni"eluri(alegerile publice, re#ultatele politicilor si impactul politicilor.

+. ,odele de aparitie a PP -xista 3 modele traditionale care explica aparitia politicilor publice( A. Aparitia politicilor publice pornind de la cerere *n acest model, sursa politicilor publice este repre#entata de ne"oile oamenilor, problemele unui anumit sector, ale unei #one sau ale unei colecti"itati locale. Atunci cand amploarea lor creste, aceste ne"oi si probleme exprimate sunt receptate de persoane calificate, de intermediari politici sau antreprenori politici care, in numele mandantilor lor "or face presiuni asupra autoritatilor publice pt ca acestea sa inter"ina. Atunci cand intermediarii sunt suficienti, autoritatea publica poate recurge la metode de ascultare( studii ale ne"oilor, mar.eting etc. /olumul cererilor ascultate si gradul lor de bruiere depind de o serie de factori( presiunile diferitelor grupuri de interese asupra deciziilor politice 0 cu cat sunt mai multe cresc sansele de a fi ascultate1 diferentele existente intre capacitatile de analiza si analiza ale diferitilor intermediari sau antreprenori politici 0 anumite persoane sau grupuri sunt percepute de decidentii politici ca fiind

purtatori de opinie. -ste "b despre persoane influentet aflate in "arful ierar'iei sociale sensibilitatile de perceptie diferite ale actorilor politici 0 fiecare actor politic are tendinta de a percepe numai acele fenomene care corespund cel mai bine cadrului sau ideologic si cultural de referinta. Problemele, fenomenele sociale nu sunt percepute de actorii politici la fel. Pericolul este ca sistemul politic sa nu fie prins intr-o retea de presiuni care sa nu-i permita o ierar'i#are a cererilor in functie de criterii obiecti"e.

B. Aparitia politicilor publice prin impunerea ofertei ,odelul opus este cel in care ne"oile incep sa se manifeste, iar autoritatile publice sunt acum cele care modelea#a ne"oile. *n "ersiunea $usoara% a acestui model, cetatenii a2ung, intr-o anumita masura, sa perceapa bunurile si ser"iciile ca fiind aspiratii proprii. *n "ersiunea $dura% aceste scenariu duce la ipote#e de manipulare prin care autoritatile publice influentea#a perceptiile cetatenilor in pri"inta anumitor ne"oi, facandu-i sa le resimta mai intens sau sa le considere de2a re#ol"ate. C. Inlantuirea politicilor publice *n realitate, nasterea unei politici nu se face neaparat intr-un gol, sub impulsul cererilor si ofertelor, al ne"oilor sociale sau al raspunsurilor politice. Politicie publice se intretin singure. 3u exista nicio obligatie ca ele sa fie generate in mod spontan, independent unele de celelalte, prin impulsul exclusi" initial al cererii si ofertei. Abordarea numita $a grupurilor de interese% afirma ca scena politica este un loc de infruntari si de negocieri intre grupuri de interse, partide, sindicate asociatii fiecare urmarindu4si propriile interese. Aceasta abordare porneste de la ideea conform careia in spatele interesului general si al gu"ernului democratic se afla interese mari care influentea#a in ultima instanta deci#iile politice. Pe de alta parte, procedurile acti"itatii politice si continutul problemelor sunt puse intre parante#e( fie nu influentea#a cursul luptei fie se reduc la niste "ariabile independente.

3. -xplicati conceptia lui 5o6let si 7ames' pri"ind actorii politici si rolul acestora. 5o6lett si 7ames' impart actorii politici in urmatoarele 8 categorii( oficialii alesi, oficialii numiti in functie, grupurile de interese, grupurile de cercetatori si massmedia. Primele + categorii apartin statului iar celelate societatii. 7olul acestora in ciclul politicilor publice este diferit( - executivul, guvernul sau cabinetul 0 rolul acestuia in procesul pol publice este cel mai important, el inter"enind in toate etapele ciclului politicilor (elaborarea, implementarea, e"aluarea .Puterea "aria#a in functie de regimul politic. *n sistemele parlamentare gu"ernele tb sa dispuna de o ma2oritate confortabila in cadrul parlamentului pt ca propunerile pe care le inaintea#a acestuia sa fie aprobate in timp ce in regimurile pre#identiale executi"ul are deseori sarcina dificila de a con"inge !ongresul sa ii accepte propunerile. - legislativul 0 acesta are un rol secundar, in sensul ca, in general el nu este cel care initia#a propuneri de politici, desi acest lucru nu este exclus. -l are rolul de a aproba proiectele de legi inaintate de executi", poate aduce amendamente acestora dar si de a finanta implementarea acestora1 - functionarii, mai ales cei de rang inalt, repre#inta, in perioada contemporana un element principal al procesului politicilor publice mai ales datorita complexitatilor de gu"ernare. Atat executi"ul cat si legislati"ul

apelea#a adesea la experti#a functionarilor pt a4si transpune in practica propriile optiuni in ceea ce pri"este politicile publice, care le pot influenta aceste opinii1 - grupurile de interese 0 repre#inta principalul mi2loc de repre#entare a opiniilor publicului si de aducere a acestora in afara autoritatilor gu"ernamentale. Partidele politice nu pot face acest lucru foarte bine, deoarece incearca sa acapare#e puterea gu"ernamentala pt propriul interes si uneori sunt ne"oite sa faca numeroase compromisuri in ceea ce pri"este programale publice promo"ate pt a4si atrage un nr cat mai mare de sustinatori. Grupurile de interese pot pune la dispo#itia oficialilor gu"ernamentali atat experti#a si informatii cat si importante resurse financiare - grupurile de universitari, cercetatori si consultati 0 sunt formate din persoane ce acti"ea#a in cadrul uni"ersitatilor, institutelor de cercetare, firmelor de consultanta si organismelor de tip t'in. t'an.. - Mass media 0 2oaca de multe ori rolul unui amplificator al problemelor publice sau a unor solutii promo"ate de anumite grupuri de interese sau organisme de tip t'in.-t'an.. -a repre#inta totodata o oportunitate pt ca anumite probleme sa a2unga in atentia publicului *n ceea ce pri"este alegatorii si partidele politice, 5o6lett si 7ames' sunt de parere ca aceste + categorii apartin atat statului cat si societatii insa rolul lor in procesul formularii politicilor publice este net diferit. Astfel, rolul alegatorilor este redus, ei nefiind implicati in mod direct, ci prin intermediul repre#entantilor lor, oamenii politici alesi, care desi tin cont de opinia publica atunci cand isi formulea#a politicile ei pot fi dominati de expertii existenti in anumite domenii. 9pinia publica detine o influenta "aga si difu#a asupra agendei gu"ernamentale. :. &ipurile de agende !obb si -lder disting existenta a doua tipuri principale de agende( agenda formala sau institutionala ce permite problemelor sa fie inscrise in cadrul de actiune administrati"a, si, pe de alta parte, agenda sistemica sau publica prin care problemele sunt supuse de#baterilor publice. Agenda institutionala include probleme care tin, prin consens sau functie, de competenta autoritatii publice respecti"e. Astfel, !onstitutia unui stat enumera probleme, institutionali#ea#a modul de aparitie a acestora, calendarul de re#ol"are a problemelor si ordinea de #i a organismelor politice si administrati"e. )n exemplu eloc"ent este bugetul. Acesta este standardi#at in mod automat in fiecare an. Agenda publica sau sistemica 0 este alcatuita din probleme care nu tin de competenta obisnuita a autoritatii publice dar care sunt percepute in mod obisnuit de membrii comunitatii politice ca necesitand atentie publica si ca a"and legatura cu autoritatea publica respecti"a. Putem spune ca un exemplu ar fi acela de a da dreptul la "iata unei fiinte, care, inaintea oricarei experiente este o libertate ce tine de indi"i#i iar inter"entia oricarei autoritati publice in procreare fiind exclusa. Aceste + tipuri de agenda repre#inta + idealuri-tip. Altfel spus, agenda publica este destinata discutiilor in timp ce agenda institutionala este destinata actiunii. 8. 9biecti"ele e"aluarii -"aluarea "i#ea#a mai multe obiecti"e( *ntarirea cunoasterii efectelor actiunii publice prin confruntarea re#ultatelor unei politici cu obiecti"ele initiale1

9ptimi#area alocarii resurselor financiare, maetriale si umane ale politicii sau programului e"aluat1 Disemniarea bunelor practici in cadrul administratiei si a unei culturi a re#ultatelor in scopul imbunatatirii managementului programelor si politicilor existente1 *mbunatatirea transparentei acitunii publice in fata cetatenilor( exigenta democratiei locale este susceptibila de a fa"ori#a de#"oltarea e"aluarii1 !resterea "i#ibilitatii actiunii publice1 ,odificarea politicilor existente daca acest lucru se impune.

nr !:
1. Definiti conceptele de policy-ma.ing si policy-cycle $Policy% repre#inta un concept central atat in anali#a cat si in practica modului in care se gu"ernea#a. )nul dintre aspectele pe care trebuie sa le intelegem despre procesul de elaborare a politicii (policy ma.ing este faptul ca poate fi "a#ut atat ca un proces analitic cat si ca un proces politic. Din perspectiva rezolvarii problemelor, P9;*!< ,A=*3G repre#inta cautarea de solutii pentru problemele existente facand apel la rationalitate in "ederea indeplinirii scopurilor publice. *n acest ca#, c'eia procesului de elaborare a politicii consta in definirea corecta a problemei, identificarea si anali#a unui set de solutii adec"at, selectarea alternati"ei care re#ol"a cel mai bine problema. Din perspectiva procesului politic atentia cade asupra conflictelor si de#acordurilor, asupra luptelor pt a controla procesul de luare a deci#iei, asupra urmarii propriului interes si eforturilor de a defini scopurile publice. Politica ocupa un loc central in procesul politic deoarece noi suntem diferiti in ceea ce pri"este "alorile, credintele si sentimentele. "olic# c#cling 0 explica politicile ca pe o succesiune logica de $pasi% (ex.definirea problemei, identificare raspunsurilor alternati"e, e"aluarea optiunilor, deci#ia, implementarea, e"aluarea . +. -xplicati care sunt raspunsurile alternati"e pe care le poate da o autoritate publica cu pri"ire la o cerere de inscriere in agenda . $aza de inscriere in agenda presupune anali#a cererilor si problemelor identificate care se considera ca ar putea sa necesite atentie din partea autoritatilor publice. *n aceasta fa#a se au in "edere diferite criterii de importanta, de pertinenta (resursele necesare a fi mobili#ate, restrictiile existente . Aceasta le "a permite decidentilor politici sa poata elabora o serie de raspunsuri la cererile formulate. Accesul la agenda nu este liber sau neutru. *n ceea ce pri"este agenda institutionala, presa dispune de un potential de influenta urias, de ex atunci cand isi concentrea#a toata atentia asupra unei probleme si trecand sub tacere alte mi#e. Interesul sau importanta pe care o reprezinta diferitele cereri se poate masura de decidenti prin intermediul unor sc%eme: sc%ema comparativa diacronica 0 pp o comparare a + situatii in timp pe ba#a careia sa se poata constata existenta unui de#ec'ilibru intre situatia data si asteptari1

sc%ema comparativa sincronica 0 decidentii politici compara situatia constata cu o situatie identica, dar dintr-o alta colecti"itate1 sc%ema de gestiune 0 se pune problema daca exista sau nu resursele necesare pt a satisface cererile formulate1 sc%ema de oportunitate politica 0 se aplica atunci cand cererea nu intra in $referentialul de gestiune% ci intr-un plan de rentabilitate politica. sc%ema culturala sau ideologica repre#inta un model mai mult sau mai putin explicit. De exemplu, in domeniul de#"oltarii economice, decidentii politici care sunt adeptii unei ideologii inter"entioniste au o desc'idere mai larga in ceea ce pri"este a2utorarea intreprinderilor, fata de cei care sunt adeptii ideologiei liberale> Aceasta fa#a de anali#a a cererilor "a depinde de un ansamblu de factori cum ar fi( instantele politice, memoria sistemului, modelele culturale si ideologice, consilierii decidentilor politici. 3. -numerati modele de luare a deci#iilor publice si explicati unul dintre acestea. -tapele generale de luare a deci#iilor publice sunt urmatoarele( 1. definirea problemei1 +. gasirea alternati"elor posibile de actiune1 3. e"aluarea alternati"elor1 :. selectarea alternati"ei. ,odelele de luare a deci#iilor publice sunt( a. ,odelul rationalitatii absolute si abordarea rational compre'ensi"a1 b. ,odelul rationalitatii limitate ale lui ?imon1 c. &eoria comportamentala a organi#atiei a lui !yert si ,arc'1 d. ,odelul incremental al lui ;indbolm1 e. ,odele mixte. Modelul incremental al lui &indbolm Acest model a fost introdus de politologul !'arles ;indbolm in 1@8@ si este cunoscut drept metoda pasilor marunti si se ba#ea#a in principal pe interesele proprii ale diferitilor actori ai organi#atiilor si pe experienta cotidiana. !onceptia lui ;indbolm presupune ca deci#iile sunt luate de actori relati" independenti, care pot a"ea interese di"ergente. Acest model poate fi re#umat drept un set de strategii el putand fi organi#at in urmatoarele etape( a. limitarea anali#ei la cate"a alternati"e oarecum similare si care difera doar marginal de situatia initiala1 b. o impletire a anali#ei obiecti"elor urmarite si a altor "alori cu aspecte empirice ale problemei1 c. o preocupare analitica orientata spre remedierea problemelor existente decat pt cautarea indeplinirii unor obiecti"e po#iti"e1 d. o sec"enta de incercari re"i#uite1 e. o anali#a care nu explorea#a toate consecintele posbilie ale unei alternati"e luate in considerare, ci doar pe cele importante1 f. fragmentarea muncii de anali#a intre mai multi participanti. !'iar da. acest model politic pare realist, el pre#inta o serie de limite( *. regulile si structurile, in cadrul carora se exercita 2ocul actorilor, sunt si ele instrumente ale puterii1 **. acest model politic negli2ea#a existenta elementelor care depasesc 2ocurile si strategiile actorilor, precum( cultura organi#ationala, "alorile comune. &eoreticienii si practicienii au discutat aceste modele de luare a deci#iilor insa nu au clarificat pe deplin deoarece(

in primul rand nu a fost intotdeauna clar da. aceste modele au fost discutate dpd" normati"1 in al doilea rand, incrementalismul are mai multe sensuri si nu este mereu clar ce are analistul in minte. Poate semnifica deci#ii luate in pasi marunti, deci#ii luate pe ba#a unui nr limitat de optiuni sau o deci#ie disparata care ignora legaturile cu alte politici. &oate abordarile insa incearca sa conduca la re#ultate mai bune. Abordarea incrementalista este mai putin solicitanta dpdv analitic. 'a pare sa genereze mai putin opozitie politica. "e de alta parte, aboradarea incrementalista poate fi inadecvata pentru a te ocupa de o problema. "oate produce sc%imbari mici cu un impact nesemnificativ. (eciziile pot ignoara legaturile dintre probleme si pot da nastere unor efecte adverse. :. -xplicati succint etapele procesului deci#ional Procesul deci#ional are doua fa#e principale( fa#a de formulare si cea de legitimi#are. $ormularea 0 desemnea#a acti"itatea prin care o cerere sau o problema inscrisa pe agenda gu"ernamentala se transforma in alternati"e pentru actiune, in solutii. Formularea incorporea#a atat planificare rationala cat si reactii subiecti"e. Procesul consta in a determina care actiuni sunt posibile si care nu. $ormularea poate sa se imparta la randul sau in ! subetape: cea a analizei si cea a selectiei. Analiza defineste o acti"itate de in"estigare a problemei, de cautare a optiunilor si alternati"elor. Anali#a situatiei existente se poate reali#a pornind de la urmatoarele aspecte( identificarea grupului tina ce "a fi afectat de aceasta politica, anali#a caracteristicilor principale ale acestui public si a relatiilor dintre acesta si agentii publici si partenerii pri"ati1 anali#a coerentei si a legaturilor dintre acestea, conflictele de interese dintre actorii participanti1 identificare efectelor mediului extern asupra fenomenelor obser"ate la populatia "i#ata1 anali#a pertinentei actiunii publice in 2ocul acestor mecanisme. )electia repre#inta procesul de reducere a optiunilor la o singura alegere. 9 atentie tb acordata de asemenea stilului de formulare propunerilor. A"em 3 tipuri de formulari( rutiniera, analoga si creati"a. $ormularea rutiniera repre#inta un proces repetiti" si nesc'imbat , de reformulare a propunerilor similare din cadrul unui domeniu stabilit pe agenda institutionala. $ormularea analoga "i#ea#a tratarea unei noi probleme pornind de la ceea ce s4a facut anterior pt re#ol"area unei probleme similare. *n formularea creativa tratarea unei probleme se face in mod diferit de ceea ce s4a intamplat in acel moment. $aza de legitimare este mai scurta si mai usor de identificat. !oincide cu momentul in care indi"idul sau grupul caruia ii re"in dreptul si sarcina de a decide ia deci#ia efecti"a. -l "otea#a, 'otaraste. *n practica se obser"a ca acest lucru se intampla destul de rar. *n teorie, el detine autoritatea, monopolul alegerii. &egitimizarea nu este un act protocolar, c%iar si atunci cand *decidentul+ se multumeste sa ratificea activitatea desfasurata. 'a are o valoare

adaugata care este decisiva dpdv politic si simbolic:prin "otul sau, prin semnatura sa, el confera legitimitate unei alegeri si o oficiali#ea#a, in confera autoritate. ;egitimi#area este un element central intr4un sistem politic, implica autoritate, aprobare, obligatie, sustinere. 9 modalitate de a masura legitimitatea este de a anali#a spri2inul disponibil pt gu"ern si pt ceea ce face acesta.

8. -xplicati diferenta dintre e"aluarea politicilor publice, controlul administrati", auditul, controlul de gestiune si monitori#are 'valuare politicilor publice nu are nicio legatura cu controlul administrativ de care sunt responsabile organele de inspectie generala sau !urtea de !onturi. *n acest ca#, controlul "i#ea#a regularitatea, legalitatea actelor initiate de un ser"iciu public, si nu efi-caitatea sau efectele actiunii acestuira. Controlul administrativ "i#ea#a functionarea interna a ser"iciilor publice, nu pe cea externa sau efectul actiunii publice asupra societatii. 'valuarea nu este sinonima nici cu auditul, pt ca auditul este mai preocupat de anali#a concordantei contabile si a corectitudinii financiare. -l "erifica integritatea conturilor si optimi#area financiara. Fie ca este organi#ational, analitic sau contabil, auditul nu poate fi decat un instrument de control, el nerecomandand solutii de imbunatatire decat in dome-niul bugetar. 'valuarea este diferita de controlul de gestiune 0 controlul de gestiune anali#ea#a relatia dintre mi2loace si reali#ari in timp ce e"aluarea politicilor publice anali#ea#a relatia dintre reali#arile publice si impactul lor aspura mediului social si natural. Controlul de gestiune este axat pe controlul organi#atiilor si se ocupa de eficienta interna, in timp ce evaluarea "i#ea#a sa controle#e impactul actiunii asupra mediului ocupandu4se de eficacitatea externa a actiunii publice. (e asemenea, evaluarea nu trebuie confundata cu monitorizarea ce repre#inta acel proces prin care creatorii de politici publice, managerii programelor, finantatorii pot ur-mari daca programele se derulea#a conform programului de implementare stabilit. -"alu-area este strans legata de monitori#are pt ca datele obtinute din acest proces repre#inta una dintre sursele de informatii folosite in e"aluare A. &ipurile de e"aluari in "i#iunea lui 5o6let si 7ames' 9 prima clasificare a e"aluarilor o face 5o6lett si 7ames', in functie de modul in care sunt derulate, de actorii implicati si de efectele obtinute: a. evaluarea administrativa 0 repre#inta tipul de e"aluarea reali#ata de organele ad-ministrati"e, e"entual de agentii speciali#ate in e"aluarea politicilor publice, de su-pra"eg'etori financiari, 2udecatoresti etc. b. evaluarea ,udiciara - repre#inta tipul de e"aluare care se concentrea#a pe aspectele legale ale implementarii programelor si nu pe bugete, eficienta, prioritati sau c'el-tuieli. -ste reali#ata de curtile 2udecatoresti si anali#ea#a posibilele conflicte dintre programele unei gu"ernari si pre"ederile constitutionale. ?e reali#ea#a din initiati"a proprie a organelor 2udecatoresti, fie la solicitarea unor persoane sau organi#atii im-plicate in procesele intentate unui organ administrati". c. evaluarea politica 0 este acel tip de e"aluare care incearca sa anali#e#e succesul sau esecul unei politici, utilitatea ei, in "ederea mentinerii sau modificarii acesteia. Are un caracter unilateral si poate fi intreprinsa de oricine

este interesat de fenomenul po-litic(cetateni, organi#atii ale societatii ci"ile etc. 9 forma de e"aluare politica poate fi considerat referendumul sau alegerile.

nr -:
1. -xplicati tipologia PP din punct de "edere a coercitiei si din pct d "dr al stilului de politica Din punctul de "edere al coercitiei, o pol pub poate fi calificata in + moduri( - pe de4o parte, aceasta coercitie se exercita in mod direct sau constrangator asupra cetateanului sau, din contra, in mod indirect1 - pe de alta parte, aceasta coercitie ii afectea#a pe cei catre care este indreptata, modificandu4le comportamentul acestora si limitandu4le autonomia sau, din contra, se exercita printr4o presiune asupra mediului in care traiesc acestia1 astfel putem reduce consumul gospodariilor printr4o crestere a impo#itului pe "enit sau printr4o diminuare a c' publice ale statului. *ntersectarea acestor parametrii ne permite sa facem dinstinctia intre : tipuri de politici publice. &ipologia politicilor publice ba#ata pe coercitie se pre#inta astfel( o politica reglementara 0 este o actiune publica ce consta in adoptarea de norme autoritare care afectea#a comportamentul destinatarilor. ;ibertatile indi"iduale ale destinatarilor politicilor sunt limitate, interesele lor sunt transformate prin decret. 7iply si Fran.lin au completat aceasta tipologie prin impartirea politicilor de reglementare in + categorii( politici de reglementare protecti"e si competiti"e. o politicile de reglementare competitive 0 presupun ca politicile elaborate sa limite#e furni#area de bunuri si ser"icii de catre una sau cate"a categorii desemnate de furni#ori. o politicile de reglementare protective . sunt cele care incearca sa prote2e#e publicul in general de efectele negati"e ale acti"itatii pri"ate. o politica distributiva 0 repre#inta o actiune prin care puterea publica autori#ea#a ca#uri speciale desemnate nominal. -x(permisele de constructie1 o politica redistributiva 0 consta in adoptarea de catre puterea publica a unor criterii care confera acces la anumite a"anta2e, acest acces fiind acordat anumitor grupuri de destinatari neindi"iduali#ati. o politica constitutiva 0 actiunea publica defineste reguli pri"ind puterea.ex( prin re"i#uirea constitutiei unei tari, prin reali#area de reforme institutionale sau administrati"e.

9 alta clasificare imaprte politicile in functie de stilul acestora in( politici publice liberale . sunt cele care inter"in acolo unde un interese indi"idual ameninta interesul public acceptat1 politicile publice paternaliste 0 impun interesul public recunoscut, uneori fara sa se preocupe de impactul nefast al unei asemenea politici asupra intereselor indi"iduale sau de sc'imabrea caracterului ne"oilor si asteptarilor oamenilor. /ic%ardson identifica, la randul sau, urmatoarele tipuri de stiluri de politica(

A. politici B. politici C. politici (. politici

in in in in

care care care care

autorii autorii autorii autorii

politici cauta consensul0 reactioneaza la probleme0 cauta sa impuna decizii0 anticipeaza probleme.

+. ,odele de elaborare a agendei gu"ernamentale in opinia lui !obb si 7oss si a lui 5o6let si 7ames' Cobb, /oss si /oss au de#"oltat 3 astfel de modele de elaborare a agendei care difera in functie de regimul politic existent in tara respecti"a( modelul de initiere din exterior 0 problemele sunt formulate de gruparile negu"ernamentale iar apoi sunt de#"oltate pentru a a2unge mai intai pe agenda publica si apoi pe cea oficiala. Acest model se aplica in situatia in care o grupare aflata in afara structurilor administratiei publice ( 1. formulea#a o nemultumire1 +.incearca sa atraga interesul asupra problemei din partea unui nr cat mai mare de grupari pt a introduce problema pe agenda publica1 3. ca sa poata exercita suficienta presiune asupra responsabililor cu luarea deci#iilor pt ca apoi problema sa a2unga pe agenda oficiala. Acest model se regaseste in societatile liberal-pluraliste. modelul de mobilizare 0 se poate utili#a in ca#ul in care decidentii politici incearca sa transfere o problema dp agenda oficiala pe cea publica. Acest model se intalneste in regimurile totalitare1 modelul de initiere din interior 0 este cel in care propunerile apar in cadrul unitatilor administrati"e sau al grupurilor strans legate de acestea. Problema este apoi extinsa la grupurile care o identifica si care pot crea suficienta presiune asupra decidentilor pt ca aceasta sa a2unga pe agenda oficiala. Populatia nu are nicio implicare iar cei care au initiat problema nu #adarnicesc pt ca aceasta sa a2unga pe agenda publica, ba dimpotri"a.

1o2lett si /ames% aratau faptul ca stabilirea agendei nu depinde atat de regimul politic ci mai degraba de interactiunea dintre subsistemele administrati"e si natura problemei care tb solutionata. 5o6lett si 7ames' au construit un model de stabilire a agendei care depinde de + "ariabile( initiatorul dezbaterii in legatura cu solutionarea problemei, care poate fi statul sau societatea, si masura in care populatia spri,ina rezolvarea acesteia. Pe langa cele 3 tipuri de agende acestia mai adauga unul denumit de consolidare, care se aplica atunci cand organele administrati"e initia#a procesul de solutionare a problemei. !eea ce caracteri#ea#a o inscriere pe agenda este gradul de consens sau gradul de conflict care predomina in problema a"uta in "edere. !onflictul se poate exprima in termeni de interese materiale, de influenta politica. De#baterea si contro"ersa ilustrea#a de fapt interesele de opinii, de norme, de perceptii si de 2udecati. Aceste diferente tra"ersea#a opinia publica sau grupurile si actorii indi"iduali care inter"in in procesul de inscriere in agenda .

3. -xplicati modelele alternati"e de implementare Modelul bottom up 3de ,os in sus4

Acest mod de abordare se ba#ea#a pe situatiile concrete in care se gasesc cetatenii pentru a prescrie un proces generat de punere in aplicare, care sa fie implementat in special in ca#ul tarilor cu economie mixta. Aceasta abordare porneste de la toti actorii publici si pri"ati implicati in programele de implementare si anali#ea#a obiecti"ele personale si organi#ationale ale acestora, strategiile lor si relatiile de contacte pe care le4au construit. 52ern si Porter sugerau ca atentia nu ar trebui focalizata asupra unei singure organizatii, ci asupra tuturor actorilor implicati de a caror serio#itate si capacitate depinde succesul sau esecul unui program.

Modelul de planificare inainte si inapoi 3$or2ard and Bac52ard mapping4 Planificarea inapoi incepe cu o tinta relati" precisa la ni"elul inferior al sistemului si defineste capacitatile si resursele necesare pt ca acestea as fie atinse. *mplicatia este destul de clara( $capacitatea de a re#ol"a probleme ale sistemelor complexe nu depinde de controlul ierar'ic, ci de maximi#area discretiei in punctul in care problema este urgenta. ?uccesul planificarii inapoi impune o perceptie mai adanca a modului de utili#are a structurii si procesului in organi#atii pt a elabora, specifica si implementa poli-tici. 7ic'ard -lmore a combinat elemente de planificare inapoi cu elemente de planificare inainte. Pri"ind atat inainte cat si inapoi putem intelege ca cei de la ni"elul cel mai inalt al elaborarii politicii fac alegeri in ceea ce pri"este instrumentele pt structura de implementare luand in considerare moti"atiile si ne"oile celor aflati la ni"elul de 2os al implementarii. Modelul de abordare sistemica ,odul sistemic de abordare are + a"anta2e( in primul rand detectea#a efectele de retroactiune pe care le antrenea#a insusi continutul politicii publice. *n al doilea rand, determina punerea in aplicare drept o acti"itate constituanta a sistemului politic. *n loc sa fie liniar si unidirectional, procesul punerii in aplicare apare sc'imbat de un principiu la circularitatii. Acesta poate fi definit ca o declaratie de preferinte gu"ernamentale, mediati#ata de un anumit nr de actori care crea#a un proces circular caracteri#at prin relatii reciproce de putere si de negocieri. 7ein si 7abino"it# spun ca la momentul pu-nerii in aplicare 2ocul este dominat de 3 imperati"e diferite( un imperati" legal, respectul pe care actorii il acorda legiii si subordonarii ierar'ice in ceea ce pri"este autoritatile mandate1 un imperati" organi#ational 0 atasamentul pe care actorii il manifesta fata de norme (moralitatea profesionala, interesul de ser"iciu etc 1 un imperati" consensual 0 cautarea de catre actori a unui ni"el considerat ca fiind acceptabil, al acordului intre partie influente care au o mi#a afectata de politica pusa in aplicare. :. Aratati care pot fi cau#ele disfunctionalitatilor de implemenatare a politicilor publice *mplementare exista in momentul in care intentiile creatorilor de politici au fost urmate si obiecti"ul dorit ar trebui sa fi fost atins. )nii autori au identificat cau#ele disfunctionali-tatilor de implementare ca fiind( numarul mare participanti la proces, fiecare cu o perspecti"a diferita asupra problemei si cu u ni"el deosebit de incredere si implicare si

di"ersificare scopurilor. !u cat o politica depinde mai mult de clarificari si de explicatii, cu atat mai mult cresc sansele ca obiecti"ele initiale sa fie atinse1 ambiguitatea scopului initial0 obiectivul nu a fost considerat ca fiind prioritar0 nu au existat suficiente resurse pt a6l indeplini0 a existat un conflict cu alti participanti importanti1 lucrurile facute nu au avut impactul asteptat0 grupul vizat de politica a fost greu de implicat, contactat0 in timp, circumstantele s6au sc%imbat si atentia a fost acaparata de alte probleme, aparent mai importante. !alificarea implementarii ca fiind problematica depinde de perspecti"a abordata( 1. din perspecti"a "erticala, implementarea se refera la deci#iile autori#ate de conducere care coincid intocmai re#ultatelor obtinute de ni"elurile inferioare1 +. din perspecti"a ori#ontala, implementarea este un exercitiu de negociere colecti"a ( atentia se muta dp obiecti"ul propus pe procesul de reali#area a acestuia si oamenii implicati in acest proces. Din perspecti"a verticala, exista o tendinta de a pri"i politica drept stabilita in totalitate de mintea unui creator de politici detasat. Din cea orizontala, politica este ce"a care ia nastere din interactiunea participantilor. Politica implica si o dimensiune temporala, adica procesul nu incepe cu elaborarea unei politici in momentul scrierii acesteia, ci este parte a unui joc continuu in cadrul caruia un grup de participanti recunosc intrebarile legate de politica si reactioneaza la acestea. Conceptul de implementare priveste intr6un mod specific actiunea. Anumite lucruri capata importanta mai mare decat altele, iar oamenii si procesele sunt definiti in raport cu po#itiile lor in cadrul politicii. Pe de alta parte, exista cazuri in care o politica publica este conceputa si structurata fara ca vreo atentie sa fie acordata modului in care actorii sociali sunt capabili de a neutraliza sau deturna aceasta politica. 3ai"itatea celor care concep aceste politici se lo"este de supri#a cau#ata de reactiile societatii( ei cred ca "or face un bine, dar presupusii beneficiari se simt agresati si inamicii incearca sa se opuna. Problema controlului punerii in aplicare a fost relansata de constatarea potrivit careia, odata cu multiplicarea interventiilor din partea guvernelor, transformarea acestora in realitate se reduce. 8. Pre#entati criteriile de e"aluare (DA! folosite la ni"elul )!riteriile de e"aluarea DA! folosite la ni"elul )- sunt( 1. /elevanta 0 rele"anta unei politici, a unui proiect sau a unui program repre#inta masura in care obiecti"ele stabilite si planul de implementare propus se adresea#a corect problemelor identificate, ?c'imabarile pri"ind natura problemelor identifi-cate sau anumite circumstante in care are loc implementarea, fie acestea fi#ice, e-conomice, institutionale sau politice, pot face politica sau proiectul irele"ante pen-tru problemele-ne"oile pe care au fost menite sa le re#ol"e. +. 'ficienta 0 criteriul de eficienta se refera la cat de bine au fost folosite resursele disponibile pentru a transforma acti"itatile propuse in re#ultatele scontate. Acest criteriu "i#ea#a aspecte legate de rentabilitate 0 obtinerea de re#ultate mai bune si mai ieftine.

3. 'ficacitatea 0 criteriul de eficacitate incearca sa identifice daca politica sau pro-iectul si4au atins obiecti"ele stabilite in fa#a de programare. :. Impactul 0 termenul de impact se refera la efectul de ansamblu al beneficiilor aduse de o anumita politica sau proiect, asupra unui numar mai mare de persoane decat principalii beneficiari dintr4un anumit sector, o anumita regiune sau c'iar din toata tara. 8. )ustenabilitatea 0 criteriul de sustenabilitate arata daca exista probabilitatea ca re#ultatele po#iti"e ale politicii sa continue si dupa incetarea inter"entiei si, daca impactul pe termen lung al politici asupra procesului mai amplu de de#"oltare poate fi mentinut la ni"el de sector sau regiune. A. -numerati categoriile de metode si te'nici de e"aluare si exemplificati pentru fiecare categorie. &e'nicile si metodele pot fi clasificate in mai multe categorii( te'nici de planificare si structurare a e"aluarii1 te'nici de colectare si pre#entare a datelor1 te'nici de anali#a a informatiilor1 te'nici de reali#are a unei 2udecati e"aluati"e. 1. *ntre te'nicile de planificare si structurare a e"aluarii amintim te'nica de delimitare a problemei sau a conceptului de e"aluat. +. &e'nicile de colectare si pre#entare a datelor includ anc'etele sociale asu-pra beneficiarilor sau asupra factorilor interesati rele"anti. 3. *ntre te'nicile de anali#a a informatiilor putem enumera anali#a inputBoutput, modelele econometrice, anali#a regresiei, metodele experi-mentale, anc'eta Delp'i, anali#a ?C9&1 :. &e'nicile de reali#are a unor 2udecati e"aluati"e repre#inta te'nici analiti-ce care pot fi utili#ate pentru a reali#a a apreciere sintetica asupra unui program.