Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea IMST Specializarea:IS Anul universitar:III

Studenti: Bucur Daniel Nedelcu Roberto

631CA

Indrumator: prof.dr.ing.Dumitru Cicic

Cuprins:

Metoda Demeritelor
1.Denumire produs. Caracteristici. 2.Metodologie. Identificare defecte. 3.Parte grafica. Histrograme (cate una pentru fiecare zi de analiza); 4.Graficul frecventei relative. 5.Graficul variatiei Indicelui Demeritului

Metoda Ishikawa

Metoda Demeritelor
1.Denumire produs. Caracteristici.

Telefonul mobil

Prin telefon, doua persoane pot vorbi la distanta in orice moment. Astazi, datorita telefonului mobil pe care il purtam cu noi, putem suna din orice loc. De la jumatatea secolului al XIX-lea, cand telegraful era instrumentul cel mai perfectionat pentru comunicarea la distanta prin semnale codificate, multi inventatori au cautat un mijloc de a vorbi la distanta.

Primul telefon Telefonul a fost inventat in 1876 de americanul Graham Bell (1847-1922): el a reusit sa transmita vocea cu ajutorul unor semnale electrice. Primele transmisiuni nu au fost perfecte, dar au facut posibila o comunicare directa, fara folosirea unui cod. Din 1877, telefonul s-a perfectionat datorita americanului Thomas Edison (1847-1931). Microfonul pe care l-a realizat a imbunatatit calitatea transmiterii vocii pe distante mari.

O retea greu de instalat Instalarea unei retele telefonice, incepand din 1877, s-a inspirat de la telegraf: telefoanele au fost legate direct, doua cate doua. Cum legarea fiecarui utilizator de celalalt printr-un fir e imposibila, s-au folosit centrale de comutare: toti abonatii erau legati la o centrala telefonica printr-un fir; cand un abonat voia sa il contacteze pe altul, conectarea dintre cele doua posturi era realizata manual de operatorii din centrala. In 1891, americanul Strowger propune instalarea unor autocomutatoare care sa comuteze automat abonatii. In 1896, pe aparatele telefonice apare primul cadran cu numere: astfel, centralele de comutare manuala au disparut incetul cu incetul.

Mentinerea intensitatii glasului In majoritatea tarilor au fost instalate retele telefonice. Dar exista o problema: o data cu

distanta, vocea se pierde. Semnalul electric devenea tot mai slab pe masura ce distanta dintre interlocutori era mai mare. In 1900, americanul Michael Pupin rezolva aceasta problema cu ajutorul unor relee pe care le intercaleaza la anumite distante pentru a intretine semnalul electric, astfel incat acesta sa-si continue drumul de-a lungul liniei. Atunci a devenit posibila crearea unei retele internationale.

Cum functioneaza un telefon? Cand vorbim la un telefon, vibratiile sonore ale vocii determina vibratia unui mic disc metalic din microfon (numit diafragma), care transforma vibratiile vocii in semnale electrice. Aceste semnale ajung pana la telefonul interlocutorului cu ajutorul firelor si al releelor. Cand cealalta persoana raspunde, un semnal electric emis de microfon revine in receptorul celui care a dat telefon.

Receptorul este compus dintr-o diafragma si un mic difuzor prevazut cu un electromagnet care transforma semnalul electric in sunet. Telefoane analogice si digitale Initial, telefonul functiona datorita unor semnale electrice numite analogice, deoarece reproduceau fidel sunetul vocii. Acest sistem are inconvenientul ca ocupa mult spatiu pe liniile telefonice. De aceea, datorita progresului informatic si a digitalizarii, telefonul foloseste tot mai mult semnale digitale, care ocupa mai putin spatiu.

Telefonul mobil Pana nu de mult, folosirea cabinelor telefonice era singurul mod de a telefona din afara casei. Astazi, putem telefona din masina, din tren sau de pe strada, cu ajutorul telefoanelor mobile. Cand un abonat isi porneste telefonul mobil, acesta este conectat la o antena de emisiereceptie care centralizeaza apelurile venite din zona. De acolo, apelul se transmite spre o centrala de tranzit care il dirijeaza pe reteaua telefonica pana la persoana cautata. Teritoriul acoperit de o antena de emisie-receptie este numit celula. Din acest motiv, telefoanele mobile se numesc si telefoane celulare.

2. Metodologie. Identificare defecte. Defectele car au aparut pe parcursul celor 3 zile de control sunt prezentate in tabelul urmator: Tabel 1.

Tipurile de defecte care pot sa apara:

-Defecte critice: Ecranul nu afiseaza corect informatia -Defecte principale: Acumulatorul se descarca mai repede decat este specificat in cartea -Defecte minore: Zgarierea prea usoara a carcasei -Defecte secundare: Stergerea butoanelor tastaturii tehnica

Analiza si prezentarea rezultatelor:

Frm=0,1 Ido=5 unde: Frm=Frecventa relativa medie; Ido=Indicele demeritelor admisibil; NP=Numarul de penalizare. NP=600

Metoda se va aplica pentru un numar de 3 zile, iar numarul de produse controlate pe zi va fi: -in prima zi se vor controla 30 de produse; -in a doua zi se vor controla 35 de produse; -in a treia zi se vor controla 40 de produse.

-Fr(i)-frecventa relativa pe unitatea de produs a fiecarei zile: Fr(i)=n(i)/N(i)

Nr. Crt. 1. 2. 3. 4.

Denumire defect Ecran defect(A) Descarcarea rapida a acumulatorului (B) Zgarieturi ale carcasei(C) Tastatura stearsa (D)

Grupa D.C. D.P. D.M. D.S.

Nr. Defecte I 1 2 2 1

II 1 3 3 1

III 2 1 2 1

unde: -n(i)=numarul total de defecte din ziua i;

-N(i)=numarul total de piese controlate in ziua i. Fr(1)=(1+2+2+1)/30=0.2 (lotul se respinge) Fr(2)=( 1+3+3+1)/35=0.22 (lotul se accepta) Fr(3)=(2+1+2+1)/40=0.15 (lotul se accepta) -Frc(i)-frecventa relativa cumulata: Frc(i)=n(k)/N(k) Frc(1)=(1+2+2+1)/30=0.2 Frc(2)=(1+2+2+1+1+3+3+1)/(30+35)=0.215 Frc(3)=( 1+2+2+1+1+3+3+1+2+1+2+1)/(30+35+40)=0.19 -ID(i)-Indicele demeritului in fiecare zi ID(i)=[100nc(i)+50np(i)+10ns(i)+1nm(i)]/N(i) unde: -nc (numarul de defecte critice); -np (numarul de defecte principale); -ns (numarul de defecte secundare); -nm (numarul de defecte minore); -N (numarul de piese controlate). ID(1)=[100 1+50 2+10 2+1 1]/30=7.36 ID(2)=[100 1+50 3+10 3+1 1]/35=8.02 ID(3)=[100 2+50 1+10 2+1 1]/40=6.77 -IDC(i)-Indicele demeritului acumulat IDC(i)=*100nc(k)+50np(k)+10ns(k)+nm(k)+/N(k) IDC(1)=7.36 IDC(2)=[100 2+50 5+10 5+1 2]/(30+35)=7.72 IDC(3)=[100 4+50 6+10 7+1 3]/(30+35+40)=7.36

3.Parte grafica. Histrograme (cate una pentru fiecare zi de analiza);

Din analiza histogramelor, se observa ca tipurile de defecte care trebuiesc indreptate in mod prioritar masurile de remediere a frecventei de aparitiei lor sunt atat cele principale de tip B, cat si cele secundare de tip C.
Histograme

I
2.5 2 1.5 I 1 0.5 0 A B C D

II
3.5 3 2.5 2 1.5 1 0.5 0 A B C D II

III
2.5 2 1.5 1 0.5 0 A B C D III

4.Graficul frecventei relative.

Din graficul Fr(i)-defecte pe unitate de produs fata de Ir (indice de referinta), se observa neindeplinirea conditiei Fr(i)<Ir.
0.25

0.2

0.15 Fr 0.1 Ir

0.05

0 I II III

Din graficul Frc-frecventa relativa cumulata raportata la indicele de referinta, se observa ca Fr>Ir, deci numarul de defecte cumulate pe produs sunt in totalitate respinse.

0.25 0.2 0.15 Frc 0.1 0.05 0 I II III Ir

5.Graficul variatiei Indicelui Demeritului

Din graficele indicilor defectelor se observa ca nici un produs nu este conform.

9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 I 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 I II III Idc Idos II III Id Idos

Metoda Ishikawa