Sunteți pe pagina 1din 16

Aezare geografic i limite

Denumirea de Europa provine din grecescul Evropas. Termenul grecesc deriv din apelativul fenician creb care se traduce prin apus de soare , dup cum numeau fenicienii teritoriul de la vest de Marea Egee. Sub aspectul extensiunii spaaile, Europa acoper o suprafa de 9,200,000 km2 , iar dac lum n consideraie i insulele care i aparin, atunci suprafaa este de 10,034,000 km2, mai exact 1/15 din suprafaa uscatului terestru. Astfel Europa aparine grupului de continente mici, fiind de 4 ori mai redus n suprafa dect Asia. Situat n totalitate n emisfera boreal, continentul se extinde de la nord la sud pe aprox. 350 latitudine i 4000 km, mai exact de la Capul Nord pn la Capul Tarifa. Iar ntre capul Vicente i Uralul sudic sunt 5,600 km. Efectele acestei localizri se resimt la nivelul climei, al potenialului bio pedogeografic i al condiiilor de habitat. n Europa se intersecteaz meridianul de 00 i paralela de 450 latitudine noridc. Meridianul de 00 intersecteaz de la nord la sud Insulele Shetland i oraele Londra, Bordeaux i Valnecia. Paralela de 450 trece pe la gura de vrsare a rului Garonne, Cmpia Padului, Munii Banatului, Peninsula Crimeea i nordul Mrii Caspice. Cercul polar de nord traverseaz nordul Pen. Scandinave, nordul Golfului Botnic, gura de vrsare a Pecioarei i nordul Munilor Ural. Contactul cu Oceanul Atlantic se realizeaz prin: n Nord prin: Marea Alb i Marea Barents n Vest prin: Marea Norvegiei, Marea Nordului i Golful Biscaya Iar la sud separarea de Africa se realizeaza prin Marea Mediteran. Separarea Europei de Asia se realizeaz prin versantul vestic al Munilor Ural, fluviul Ural, nord-vestul Mrii Caspice, litoralul estic i sudci al Mrii Negre i Marea Marmara. Europa nu are o form geometric, deoarece rmul nordic, vestic i sudic este puternic fragmentat. ns dac am uni Capul Nord cu Capul Roca, delta fluviului Ural i nordul Munilor Ural ar rezulta un trapez.

Europa de Nord - prezint muni cu alt medie, podiuri nalte i tocite de glaciaiunea cuaternar. Europa de Vest n aceast parte continentul este puternic fragementat, avnd insule (Arhipelagul Britanic), peninsule (Scandinavia, Iutlanda, Bretagne), mri i golfuri (Marea Blatic, Marea Manecii, Golful Gasconiei). Europa de Sud arealul dispune lanuri de muni nali, noi(alpini), aezai n iruri paralele (Pirinei, Alpi, Carpai, Balcani) Europa de Est partea estic este masiv, cu puine mri de tip marginal (M. Neagr, Caspic), avnd o puternic influen a uscatului asupra climei. n concluzie Europa este dominat de Cmpii i podiuri joase Alt medie este de 300 m i nu prezint deerturi propriu-zise

Configuraia Europei rmuri, peninsule i insule


66% din suprafaa Europei aparine blocului continental i se prezint o masivitate mai mare n Europa de Est. elful continental deine 23 % din suprafaa continentului, fiind mai dezvoltat n zona rmului britanic al M. Nordului i n arealele aferente M. Baltice i M. Albe. rmurile ating o suprafa de 38,000 km(fr insulele arctice). Sinuozitatea este determinat de micri tectonice, clim, abraziune marin, care au afectat conturul rmurilor ncepnd din pliocen i pn n prezent. Sub aspect genetic, se difereniaz 3 tipuri de rmuri: glaciare, de abraziune i de acumulare. rmurile glaciare sunt specifice insulelor arctice Novaia Zemlea, Spitzerbergen.

rmurile de abraziune, pot fi nalte, drepte sau sinuoase de tip golf. Cele mai variate sunt rmurile sinuoase care pot fi: cu fiorduri rmurl norvegian, islandez, nord islandez cu skyars/skaren n vecintatea M. Baltice cu rias nord-vestul Pen. Iberice de tip dalmatic - rmurile Croaiei i Muntenegrului vulcanice insula Lipari cu estuare la Marea Nordului, Oc. Atlantic cu limane la Marea Neagra, cu alt mici rmurile de acumulare sunt rmuri joase i pot fi: drepte (rectilinii) i sinuoase (lagunare) rmul lagunar (Islanda, la Marea Baltic, Nordului, Adriatic, Neagra) cu delte formate de fluviile Volga, Dunre, Rhin, Rhon, Vistula, Pecioara, Ur al cu plaje i cordoane M. Baltic, cu precdere n Polonia i rile Baltice. au ca subtip rmul cu watt n M. Nordului n vestul Danemarcei, nord-vestul Olandei i Germaniei.

Principalele strmtori ale Europei sunt: Gibraltar, n sud-vest, care are o lime de 15 km i cu o adncime de 200 m, face legtura dintre Oc. Atlantic i M. Mediterana Iar prin Dardanele (n sud-est, cu o lime de 1,8 km) i Bosfor (are 0,6 km lime) se realizeaz legturile dintre M. Mediteran cu Marea Marmara i Marea Neagra. n Europa de Nord, o mare importan economic o au strmtorile Beltul Mic, Bletul Mare, Skagerrak i Kattegat.

27 % din teritoriu este ocupat de peninsule: n nord Kanin i Kola, la Oc. Alantic. Pen Scandinava, cea mai mare 800,000 km2 , Iutlanda, Cotentin, Bretagne, Iberic, spre vest Italic i Balcanic, inclusiv Calcidic, o prelungire a Pen. Balcan ice, in sud la M.Mediterana

Pen. Crimeea cu cel mai ngust istm european, Perekop in partea de est a continentului la M. Neagra. Insulele ocup 7 % din suprafaa continentului. Cele mai extinse sunt n vest

respetiv gruparea insular Marea Britanie (223,800 km2) i Irlanda (82,100 km2). n toate mrile se gsesc cate un nr considerabil de insule, doar n Marea Neagra este o singura insula - insula erpilor. O mare densitate insular se ntlnete i n zona apropiat rmului Pen Scandinav e. De asemena i n Marea Adriatic, M. Egee. Insulele din nord , ndeprtate de rm, respectiv Islanda, Spitzerbergen, Franz Josef, dispun de o clim rece, pe cnd insulele din sud, Corsica, Creta, Sicilia se afl sub inflena unei clime calde.

Evoluia paleogeografic i relieful


Evoluia paleogeografic
Se disting doua uniti geologice: de platform si de geosinclinal (de orogen). Unitatea de platform cuprinde aproximativ 2/3 din suprafata continentului. Nu se limiteaz doar la zona montana sudica, fiind o unitate veche, rigida, cu masive cambriene si paleozoice, peneplenizate, faliate si acoperite de sedimente noi. Cuprinde trei subunitati tectonice: Subunitatea precambrian corespunde scuturilor vechi ale Laurasiei, respectiv Scutul Baltic (Fennoscandic) i Platforma Rusa. Acestea sunt alcatuite din sisturi cristaline strapunse de intruziuni granitice, care apar la zi in Scutul Baltic, fiind acoperite de sedimente recente mai ales in Platforma Rusa. Aceast subunitate are o altitudine de 0 - 500 m (campii, dealuri, podisuri), fiind veche si peneplenizata. Subunitatea caledonic este specifica regiunilor de nord-vest si vest ale Europei. Aici ntlnim munti de 700 2.550 m, cu directie sud-vest - nord-est: Muntii Scotiei, Munii Scandinaviei i Munii Irlandei. Campia Germano-Polona este parte a acestei subunitati, fiind scufundata si acoperita de depozite sedimentare recente.

Subunitatea hercinic se ntinde n zona mediana a continentului, din sudul Angliei pana in nordul Dobrogei. Include sud-vestul Frantei, centrul Europei(pana la valea Ronului), Muntii Lysa-Gora i Muntii Macinului. Muntii Ural sunt cel mai lung lant hercinic european, iar muntii si podisurile Peninsulei Iberice sunt erodati si transformati in dealuri si podisuri joase.

Unitatea de geosinclinal alpin cuprinde 1/3 din suprafata Europei, ocupand sudul continentului. A luat fiin in mezozoic si neozoic. Cuprinde att lanturi muntoase (Cordiliera Betica, Pirineii, Alpii, Carpatii, Balcanii, Dinaricii, Apusenii etc.) si depresiuni (Transilvaniei, Panonica etc.). Miscarile tectonice alpine au determinat cutarea i scufundarea unor masive hercinice. In tertiar unele procese vulcanice au afectat si Platforma europeana (Podisul Central Francez, Masivul Sistos Renan, Podisul Boemiei, Islanda etc.). Vulcanismul neozoic a conturat, ntre altele, si lantul vulcanic Vihorlat - Oas Calimani - Harghita. Vulcanii activi ai Europei sunt: Katla (1.600 m) si Hekla (1.447 m) din Islanda, Etna (3.269 m) n Sicilia, Vezuviu (1.267 m) n Peninsula Italica, Stromboli (926 m), Vulcano (396 m) n Insula Lipari si Santorin (584 m) n zona Mrii Egee.

n evoluia paleogeografic a Europei au existat la sfarsitul tertiarului si inceputul cuaternarului doua fenomene importante: un fenomen intern, redat de prabusirea zonei Mediteranei, si un vulcanism activ, si diferentieri in zona de geosinclinal; un fenomen extern - determinat de racirea climei, formarea calotelor glaciare si schimbarea nivelului oceanic.

La finele pliocenului, Europa avea urmtoarea configuraie : uscatul cuprindea si actualul self; regiunea de nord-vest a fost format din Arhipelagul Britanic, Marea Nordului, Marea Baltica, Marea Alba, Marea Barents si Marea Kara. Insula Novaia Zemlea era inclusa zonei de uscat. Relieful era apropiat altitudinal de situatia actuala, dar clima era mai calda. Marea Mediteran era format din toate marile actuale (Baleare, Tireniana, Ionica, Adriatica, Levantului), exclusiv Marea Egee, care era uscat. Marea Neagra si Marea Caspica erau lagune, dar mult mai extinse. nceputul cuaternarului a coincis cu instalarea glaciaiunii , care atinge faza maxima in Riss. Jumtate din teritoriul continentului a fost acoperit cu gheata, adica Insulele Brita nice, Peninsula Scandinava, Peninsula Iutlanda, Campia Germano-Polona, Finlanda, nordul si centrul Campiei Ruse, partea nordic i central a Muntilor Ural, Marea Nordului, Marea Alba si Marea Baltica. Calota a trecut pe la sud de Londra, sud de Berlin, Kiev, vest de Kazan, cu doi lobi sudici: primul lob ajunge spre cotul Donului, pana pe cursul superior al rurilor Kama si Peciora, traversand Muntii Ural; al doilea lob pornea de la Kiev in lungul rului Nipru. Masele de gheata coborau din Insula Novaia Zemlea si Peninsula Scandinava.

Vegetatia si fauna in faza riss Actiunea glaciatiunii s-a resimtit atat in modelarea reliefului (slefuirea muntilor, podisurilor etc., acumularea de valuri morenaice la marginea calotei, formarea circurilor, vailor si morenelor glaciare din muntii inalti), schimbarea vegetatiei si faunei. Tundra trece in faza Riss prin Franta, centrul Europei, Campia Panonica, Campia Romana, Podisul Moldovei si sudul Campiei Ruse. O parte a faunei a coborat in zona calda, alta a disparut. Glaciatiunea a dat nastere la Marea Baltica si la ghetarii montani din Carpati, Alpi etc.

Glaciatiunea in wurm In faza Wurm - calota s-a restrans din Arhipelagul Britanic, Marea Nordului etc., acoperind doar Peninsula Scandinava, Finlanda si nordul Campiei Ruse. Pe muntii inalti (Alpi, Carpati, Pirinei, Rodopi etc.) s-au format ghetari de vale care inaintau sau se retrageau in functie de perioada glaciara sau interglaciara. Glaciaiunea a dat natere la Marea Baltic i la ghearii montani din Alpi, Carpai,etc. Ghearii actuali n prezent Europa deine gheari continentali i gheari montani. Ghearii nordici europeni: Au o extindere mai mare n Spitzerbergn (60,000 km2 cu gheari de calot), Insulele Franz Josef, Novaia Zemlea n Islanda, 13,500 km2 sunt ocupai de gheari n Alpii Scandinavici, ghearii montani ajung la 5000 km2, iar n Uralul de Nord nu depesc 10 km2. Ghearii sudici europeni: Apar la altitudini mari n Alpi (3,600 km2) , iar cei mai mari sunt: Mer-de-Glace (414 km2), Altesch (115 km2) cu vf. Jungfrau 4,158 m i Pirinei (30 km2) cei mai redui n suprafa apar n Munii Sierra Nevada din Pen. Iberic. Ghearii au marele rol de a alimenta rurile n anotimpul secetos. (mai exact vara)

Tipuri de Relief
Europa are un relief variat si extins de la -28 m la nivelul Marii Caspice pana la +4.810 m (vf. Mont Blanc din Alpi), fiind cel mai jos continent dator it extensiunii mari a cmpiilor i dealurilor joase. Din punct de vedere hipsometric i al proporiilor formelor d e relief, continentul cuprinde: campii joase (-28 m - 200 m) = 57 %; podisuri, campii inalte, dealuri (200-300 m) = 27 %; podisuri inalte, dealuri, munti josi (500-1.000 m) = 10 %. munti de peste 1.000 m = 6 %

Relief. Caractere generale


Repartizarea teritoriala a formelor de relief este neuniforma: Europa Meridionala i jumtatea sa vestic este muntoasa, iar Europa rasariteana este dominat de campie. Unele sisteme de munti sunt estompate, cu energii mici de relief (masivele hercinice si caledoniene), altele sunt stancoase, cu energii mai mari (sistemul alpin). Unele campii sunt netede, plane (Campia Dunarii Inferioare), altele sunt complexe (Campia Europei de Est). Lanturile montane sunt orientate diferit de la vest la est in cazul Pirineilor, Alpilor, i partial al Carpatilor si Balcanilor, si de la nord la sud in Apenini, Alpii Scandinaviei, Dinarici etc.

Campiile Europei
Asa-numita Marea Campie a Europei este extinsa mai mult in est, in Campia Rusa, avand altitudini medii de 0 - 200 m. Ea este dominat de podisuri care ies din loc in loc la 200 - 500 m: Karelo-Finic, Valdai, Central Rusesc, Volgi, Doneului etc. Partea de vest a campiei este formata din Campia Franceza, cu aspect deluros, iar in centru este Campia Germano-Polona.

Sistemul montan
Muntii: se dezvolta sub form de lanturi razlete la periferia continentului, att spre nord -vest (Penini, Scotiei, Scandinavici) ct si spre nord-est (Ural). au o altitudine medie de circa 1.000 m, rareori depasind 2.000 m (vf. Galdhoppigen 2.469 m si vf. Glitertinden 2.481 m). intre Oceanul Atlantic si Marea Neagra se ntind muntii formai n sistemul alpin. la nordul acestora sunt munii hercinici, cu altitudini scazute: 1.886 m in vf. Sancy din Masivul Central Francez, 1.602 m in Munii Sudei, 1.142 m in Muntii Padurea Neagra etc.

Varfuri de munti de importanta regionala: Mont Blanc Mulhacn Etna Musala 4810 Alpi 3479 Pen Iberica 3323 Pen Italica 2925 Pen Balcanica 2654 Carpatii Slovaciei

Gerlach (Gerlachovski) Galdhpiggen Gora Narodnaya Puy de Sancy

2469 Pen Scandinavia 1894 Muntii Ural 1885 Pod Central Francez

Procesele fizico geografice au determinat dezvoltarea mai multor tipuri de relief pe continentul european:

Relieful fluvial Se dezvolta in toate zonele Europei. O eroziune fluvial accentuat apare in muntii Alpi, Cantabrici, Carpati, Apenini, Dinarici si in zonele submontane (Subcarpati, zona prealpin). Mai moderat este eroziunea fluvial n Podisul Suediei, Irlanda, Islanda (in zonele marginale), muntii britanici, muntii hercinici europeni, Carpati, Balcani, Podisul Volgai etc.

O eroziune fluvial redus este specifica campiilor (franceza, belgiana, germana, polona, olandeza, rusa, roman, panonica) i prti din Podisul Iberic.

Relieful carstic Este conditionat de apele de suprafata si subterane si este prezent in regiunile calcaroase, loessoide, salifere etc. Carstul propriu-zis apare in Muntii Dinarici, Pind, Jura, Podisul Causses, Muntii Cantabrici, Podisul Central Rusesc, zona Sankt Petersburg, Irlanda etc., iar carstul secundar (pseudocarstul) este legat de depozitele loessoide din Campia Romana, Campia Panonica, sudul Campiei Ruse i Podisul Lodz.

Relieful glaciar este specific insulelor nordice (Spitzbergen, Franz Iosef, Novaia Zemlea), Islanda, Alpi, Pirinei, Muntii Scandinavici, Sierra Nevada si nordul Muntilor Ural. Relieful periglaciar s-a format n urma fenomenelor repetate de inghet-dezghet, fiind specific tundrei nordice si spaiilor alpine. Proc esele nivale se datoresc actiunii avalanselor si apar in muntii inalti, cu zapada bogata si versanti abrupti (Alpi, Carpati, Pirinei etc.) Relieful eolian cuprinde procese fizico-geografice precum: deflatia, coraziunea si acumularea, si apartine zonelor de stepa (Campia Panonica, Campia Romana, Campiei Caspice), zonei de semidesert tarmurilor Marii Negre, Marii Baltice i Golfului Gasconiei.

Relieful antropic este reprezentat prin canale, baraje etc. Peisajul natural este uneori total schimbat in centrele industriale unde activitatea uman este intens. Aceste procese antropice apar si acolo unde omul a inlocuit padurea cu terenurile de cultura.

CLIMA. Factori climatici


Europa apartine aproape in totalitate climei temperate, extinsa in limitele izotermei anuale de 0 C in nord si 20 C in sud. Acest caracter al climei este determinat de trei factori principali: asezarea in latitudine; contactul si intrepatrunderea cu Oceanul Atlantic; prezenta Curentului cald al Golfului - in partea de vest.

Se pot adauga si alti factori, de tip secundar: fragmentarea reliefului in sud, cu multe insule si peninsule si cu o influenta a apelor calde ale Mediteranei; predominarea reliefului de joasa altitudine, cu o orientare a catenelor pe directie vestest n zona central-european etc.

Alte tipuri de clima n insulele nordice si in Peninsula Kola exista o clim rece, iar n sud-estul continentului se manifest o clim de tip semideertic. Relieful include o verticalitate a climei, o zonalitate cu nuante de tip montan, chiar un climat alpin pe varfurile inalte.

Caracteristicile elementelor meteorologice

Presiunea atmosferica
Marile arii de actiune ale atmosferei asupra Europei sunt: ciclonul Islandei, anticiclonul siberian, ciclonul central asiatic si anticiclonul Azorelor. Ciclonul Islandei (centru de minima presiune) si anticiclonul Azorelor (centru de maxima presiune) au un caracter permanent deasupra Oceanului Atlantic. Acesti centrii barici au aparut prin activitatea presiunilor maxime din zona polara si a celor minime din zona ecuatoriala. Alti doi centrii barici formati la est de continentul european sunt: anticiclonul siberian (un centru de maxima pentru perioada de iarna) si ciclonul central asiatic (actioneaza deasupra Iranului ca un centru de minima, mai cu seam pe timpul verii).

Ei s-au dezvoltat prin racirea si incalzirea ntinsului uscat al Asiei. Ciclonul Islandei se manifesta n special iarna, generand un aer oceanic in zonele temperate. Anticiclonul Azorelor este situat intre 30-350 lat. N., se deplaseaza vara spre nord-est, generand un aer tropical umed . Ciclonul central asiatic atrage pe timp de var mase de aer ale anticiclonului Azorelor.

Ciclonul islandei Determina ca in timpul iernii vanturile de nord-vest aduc mase de aer arctic care se transforma in zonele temperate in aer de tip marin. Aa se explic temperaturile si umiditatea ridicat n perioadele de iarn din vestul Europei. Uneori, aerul oceanic este patruns de un aer arctic care ajunge in sudul Europei, provocand scaderea temperaturii si a umiditatii. In estul continentului, aerul oceanic se transforma in aer continental; astfel, anticiclonul siberian determin (in lunile de iarna) si o patrunder e a unor mase de aer rece din est.

Anticiclonul siberian Centrul ciclonic al Islandei si anticiclonul siberian determina patrunderi de aer din vest, respectiv din est in timpul iernii. Daca ant iciclonul siberian este slab n lunile de iarn, masele de aer vestic ajung departe, in est, iernile devenind astfel calde si ploioase. Dac aerul vestic este mai puternic decat cel admis de ciclonul central asiatic, apar numeroase precipitatii. Iat cum clima Europei este determinata de schimbul latitudinal dintre masele de aer arctice si tropicale, dar si de activitatea ciclonica din lungul fronturilor.

Temperatura aerului
Depinde de trei factori: dinamica centrilor de presiune, anotimpuri si repartizarea maselor de aer. Elementele de baza in analiza temperaturii aerului sunt: temperatura medie a lunii celei mai reci, temperatura medie a lunii celei mai calde, diferentele de temperatur si durata perioadei de inghet.

a) Temperatura medie a lunii ianuarie scade pe directie sud-vest - nord-est de la 120 in zona Gibraltarului la -230 C in Uralul nordic si Novaia Zemlea. Izoterma de 0 C ocoleste la sud Islanda, este influentata de Curentul Norvegiei, trecnd prin Peninsula Iutlanda pana la Munchen, apoi ajunge la sud de Dunare pana in centrul Dobrogei, sudul peninsulei Crimeea, nordul Caucazului si tarmul Marii Caspice. Astfel, Europa este impartita intr-o zon sud-vestic cu temperaturi pozitive in ianuarie si o zona nord-estica cu temperaturi negative, realitate la care particip centrii barici i influenele aduse de Oceanul Atlantic si Curentul Golfului.

b) Temperatura medie a lunii iulie scade paralel de la sud la nord. Izoterma de 16 C trece prin sudul Irlandei, nordul Londrei, vest de Oslo, Stockholm, ajunge la sud de Arhangelsk si pe cursul superior al Peciorei. Izoterma de 20 C trece prin nordul Peninsulei Iberice, nordul Vienei, Kiev, cursul inferior al Kamei si cursul superior al Uralului. Cele mai mari temperaturi medii de vara (280 C) sunt inregistrate in Peninsula Iberica, sudul Peninsulei Italice, Peninsula Balcanica si nordul Marii Caspice. Izoterma lunii iulie indica faptul ca directia vest- sud-vest - est-nord-est este influentata de latitudine, cu meniunea c Oceanul Atlantic are rolul de regulator termic.

Diferente termice, inghet Diferenele termice dintre vara si iarna cresc de la vest la est. n Irlanda si Peninsula Iberic sunt diferene termice de 100 C datorit influenei oceanice. Ajung la 200 C n Podiul Castiliei i la peste 600 C in cmpiile Europei de Est pe fondul conti nentalismului accentuat. Durata perioadei de inghe creste de la sud-vest spre nord-est. Ea variaz astfel de la circa o luna la peste 7 luni.

Precipitatii atmosferice
Europa are suficiente precipitatii, neexistand regiuni cu un surplus sau cu un mare deficit de umiditate. Doar in nordul Marii Caspice sunt sub 250 mm/an.

In estul Podisul Castiliei se inregistreaza valori de 300-350 mm/an. Pozitia de vecintate cu Oceanul Atlantic face ca ploile sa fie mai bogate in vestul Europei si sa scada spre est. Exceptii locale apar acolo unde factorul relief intervine prin altitudine. In zonele montane din vestul continentului precipitatii le sunt mai mari pe versanii vestici, crescand ns cu altitudinea, mai ales pentru ca muntii sunt orientati pe direcie nord sud.

Valori medii anuale de peste 1.000 mm/an, chiar peste 2.000 mm/an cad n zona litoral si pe versantii orientat i spre Marea Mediterana si Oceanul Atlantic, dar si pe muntii cei mai inalti. Cele mai puine precipitaii (sub 250 mm/an) apar in nordul Marii Caspice, intre Volga si Ural. Cantitatile de 300-500 mm/an se intalnesc in nordul Scandinaviei, la vest si est de Peninsula Kanin, in Peninsula Iberica, nordul Marii Negre si Marii Caspice. Toate celelalte zone europene se incadreaza valorilor de 500-1.000 mm/an. Diferentele locale sunt evidente in cazul depresiunilor i cmpiilor de tip depresionar (Campia Panonic, Campia Roman, depresiunile din Peninsula Iberica), unde precipitatiile se reduc considerabil din cauza situarii in apropierea muntilor. In vest, pe litoralul Atlantic, ploile cad tot timpul anului, iar in sudul Europei precipitaiile predomina iarna. In centrul si estul Europei a cest feneomen meteorologic este specific anotimpului de var.

Precipitatiile solide si vanturile Precipitaiile solide (zapezile) sunt specifice aproap e n toata Europa, crescand ca durata de la circa 7 -10 zile in sud-vest si n sud pn la peste 200 zile in nord-est. Jumatate din suprafata continentului este acoperit de zpad pe o durat de 40 de zile. Vnturile reprezint un element meteorologic important. Pot fi clasificate n vnturi regulate i neregulate, respectiv vnturi de importan regional i local. Cele mai importante vnturi regulate care afecteaz latura occidental a continentului sunt vnturile de vest. Vremea umed i rcoroas a lunilor de var n aceast parte a Europei este influenat de cele trei caracteristici de baz ale acestor vnturi: o durat bine determinat; o intensitate anume; o orientare specific. Ca urmare a activitii anticiclonului siberian de iarn, Crivul bate dinspre nord-est i est, afectnd Cmpia Europei de Est i dealurile situate la vest de aceasta. n general,

bariera orografic a Carpailor se opune ptrunderii Crivului spre vest, dar manifest infiltrri spre sud pn n zona median a Cmpiei Romne.

Vanturi locale Dintre vnturile care au un caracter regional sau local menionm: Austrul (n nord vestul Peninsulei Balcanice), Simunul (care bate n sudul Europei dinspre Africa), Mistralul (un vnt puternic n sudul Franei), Bora (dinspre Dinarici spre Marea Adriatic) etc. Aciunile de foehnizare (vnturi de tip foehn) sunt caracteristice Pirineilor, Alpilor, sierrelor spaniole, Carpailor Meridionali etc. Cu efect local sunt brizele marine i brizele de munte.

Regiuni fito-climatrice Principala regiune climatica a Europei este regiunea climatic temperat, dar importante sunt i regiunile climatice polara si subpolara in nord, mediteranean in sud, temperat-oceanic in vest (extinsa de la Peninsula Iberica la Pe ninsula Scandinavica), temperat-continental in est si de tranziie (intre cele doua tipuri temperate, respectiv oceanica si continentala). Aceste tipuri de regiuni climatice se reflecta in elementele peisajului geografic, mai ales in regimul de scurgere al raurilor, in tipurile de vegetatie si soluri. Clima temperat de tranziie se dezvolt ntre culoarele Rhon-Rhin i aliniamentul Varovia-Marea Alb. Influenele oceanice sunt mai atenuate, precipitaiile oscilnd ntre 500-800 mm/an (cu o maxim de iarn n partea de vest i cu doar 500 mm/an la Varovia). Temperaturile medii ale lunilor de var sunt puin mai ridicate n estul arealului (200C n est i 170C n vest). Clima temperat continental definete arealul cuprins ntre Carpai i Ural, formnd o fie larg n cadrul Cmpiei Europei de Est. Particularitile climatice sunt date de: precipitaii mai reduse (400-600 mm/an) dar toreniale; ierni reci (sub influena estic a anticiclonului siberian i al Crivului); veri mai clduroase (cu o direcie a vnturilor dinspre sud i sud-vest). Clima temperat continental excesiv se suprapune peisajului de step din estul Europei, respectiv Cmpiei pontico-caspice i zonei de sud a Cmpiei Niprului. Gerurile sunt ndelungate (minime de iarn de pn la -400C). Acest tip de clim e favorizat de influena acut a Crivului. Mediile lunii iulie sunt ridicate (23 -240C),

precipitaiile ajung la doar 200-350 mm/an i cad mai ales vara, iar vnturile de sud -est sunt fierbini pe ntreaga durat a verii. Clima mediteranean (subtropical) relev dou nuane: oceanic i continental. Nuana continental se manifest n interiorul peninsulelor (Iberic, Italic i Balcanic) i dispune de veri toride, ierni reci, deci amplitudini termice mari. Precipitaiile sunt n jurul valorii de 300 mm/an. Nuana oceanic este mai blnd, cu temperaturi mai mici de var (240C, influenate i de vnturile Mistral i Bora) i mai ridicate de iarn (100C), cu precipitaii mai bogate (mai ales pe rmul dalmatic), scznd latitudinal pe direcie nord-sud.

Limite fito-climatice Limitele fitoclimatice au o mare importan n reflectarea activitii populaiei. Relevante sunt limitele nordice ale orzului, fagului, viei de vie i mslinului. Limita nordica a orzului trece prin Peninsula Scandinava, Capul Nord, litoralul Marii Albe si bazinul Peciorei, limita nordica a fagului traverseaz centrul Angliei, Peninsula Scandinava, Carpati, Dobrogea, Crimeea si coboara in Muntii Caucaz. Via de vie are ca limita nordica partea central i de nord a Frantei, sudul Germaniei, nordul Austriei, Ungariei i Romaniei, nordul Marii Negre i Delta Volgai. Limita fitoclimatic nordica a mslinului traverseaza centrul Peninsulei Iberice, sudul Frantei, nordul Italiei, tarmul Adriaticii, nordul Greciei i ajunge pana la Istambul.