Sunteți pe pagina 1din 2

Octavian Goga

Profetul Am fost proroc, pe drumul din pustie, Cnd zilele mureau, nemngiete... Am fost proroc, izvor de ap vie, Toi m-ai but, de friguri i de sete. Un vaier surd din veacuri deprtate Venea la mine-n noapte s m cheme, i m gsea cu buze-nfrigurate Din plnsul vostru mpletind blesteme. Iloi flmnzi de pine i de soare, n carnea mea eu v-am dospit fiorul, i despicnd a vremilor vltoare, Prin graiul meu vorbea Mntuitorul. nsngerat v-am rscolit crare Cu inima, cu pumnul i cu dinii, M-am mbrcat n neguri i pierzare, Ca s v dau limanul biruinii... Cnd valul meu s-a revrsat pe ulii O clip-abia, din larga lui nval, Din mii de guri, din strigte i sulii, I-am auzit cntarea triumfal. O zgur neagr i-a rmas n urm. Ce mic e azi alaiul tuturora! Strin mi-e biruitoarea turm Cu tot noroiul unde-i joac hora. Un chiot strmb mi url la fereastr, Norocul lui m mustr i m doare.

Nu-i visul meu n fericirea voastr, Eu am vestit o alt srbtoare. M-ntorc din nou spre culmi de-odinioar, Ca s nu-mi sfarm o sfnt profeie, Cu ce mai am din vechea mea comoar, Lsai-m s plec iar n pustie...