storia lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor paznicul documentelor, atotputernic rege, magician traind din generatie in generatie, pregatindu-ma sa cobor in salile din Amenti, am scris spre a-i indruma pe cei care vor veni dupa mine, aceste documente ale atotputernicei intelepciuni a Marii Atlantide. In marele oras din KEOR, pe insula UNDAL, intr-un timp foarte indepartat, am inceput aceasta incarnare. Preaputernicii atlanti au trait si au murit altfel decat o fac oamenii din epoca de acum, din eon in eon si-au reinnoit viata in Salile din Amenti unde raul vietii curge etern. De o suta de ori cate zece am coborat pe intunecatul drum ce duce spre lumina, si de tot atatea ori am urcat din intuneric spre lumina cu forte si puteri reinnoite. Acum inca o data voi cobori iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.) nu vor mai sti de mine. Dar intr-un timp ce nu s-a nascut inca ma voi ridica din nou, preaputernic, cerand socoteala celor ramasi in urma. Atunci sa va feriti, voi cei din KHEM, invatatura de mi-ati fi tradat, caci arunca-va-voi in intunericul cavernelor de unde ati venit. Sa nu-mi tradati secretele oamenilor nordului oamenilor sudului ori blestemul meu se va abate asupra voastra. Nu uitati sa luati aminte la cuvintele mele pentru ca sigur ma voi reintoarce si voi cere de la voi ceea ce paziti. Da, chiar si de dincolo de timp si de moarte ma voi intoarce, rasplatind sau pedepsind dupa loialitatea fiecaruia. Maret fost-a poporul meu in timpuri apuse, maret dincolo de intelegerea oamenilor ce-s acum in jurul meu; avand stiinta intelepciunii celor de demult, cautand departe in inima infinitatii cunostinte ce apartineau tineretii Pamantului. Intelepti eram datorita intelepciunii Copiilor Luminii care traiau printre noi. Puternici eram datorita puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai important intre copiii omului era tatal meu, THOTME, paznicul marelui templu, punte intre Copiii Luminii care locuiau in templu si rasele de oameni care populau cele zece insule. Sol, dupa Trei, al Locuitorului din UNAL,

vorbind Regilor cu o voce careia trebuia sa i te supui. Crescut-am acolo pana la maturitate, fiind invatat de tatal meu misterele stravechi, pana cand, in timp, crescu in mine focul intelepciunii, iar acesta se transforma intr-o flacara ce ma consuma. N-am dorit altceva decat atingerea intelepciunii. Pana cand intr-o mareata zi porunca veni de la Locuitorul Templului, sa fiu adus in fata lui. Putini erau aceia intre copiii omului ce privisera acea fata si traisera apoi, caci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului cand nu sunt incarnati intr-un corp fizic. Ales fost-am dintre fiii omului, educat de catre Locuitor astfel ca telurile lui sa fie indeplinite, teluri nenascute inca in pantecul timpului. Epoci intregi am locuit in Templu, acumuland din ce in ce mai multa intelepciune, pana cand si eu m-am apropiat de lumina trimisa de marele foc. Mi-a aratat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde sta marele rege pe tronul sau. Adanc m-am plecat in semn de respect in fata Maestrilor Vietii si a Maestrilor Mortii, primind in dar Cheia Vietii. Eliberat eram de Salile din Amenti, alungand moartea din cercul vietii. Departe spre stele calatorit-am pana cand spatiul si timpul au disparut. Dupa ce sorbit-am cu nesat din cupa intelepciunii, am privit in sufletele oamenilor unde-am descoperit mistere si mai mari si m-am bucurat. Caci doar in Cautarea Adevarului putea Sufletul meu sa se linisteasca si flacara din mine sa se stinga. De-a lungul epocilor am trait, urmarindu-i pe cei din jurul meu gustand din cupa mortii si intorcandu-se apoi in lumina vietii. Treptat, din Regatele Atlantidei se raspandira valuri de constiinta contopite cu mine, pentru ca apoi ele sa fie inlocuite de semintele unei stele inferioare. Supunandu-se legii, cuvantul Maestrului crescu ca o floare. Inspre intunericul din strafunduri se indreptara gandurile Atlantilor, Pana cand, in sfarsit in aceasta manie sosi din AGWANTI, Locuitorul, (cuvantul Agwanti nu are un echivalent in limba engleza; inseamna o stare de detasare. n.tr.) rostind Cuvantul, chemand puterea. Adanc in inima Pamantului, fiii din Amenti auzira, si auzind produsera preschimbarea florii focului care arde etern, il transformara folosind LOGOS-ul, pana cand marele foc isi schimba directia. Peste lume se napustira atunci marile ape, innecand si scufundand, schimband echilibrul Pamantului pana cand doar Templul Luminii mai ramase intreg pe marele munte de pe insula UNDAL care se ridica dintre ape, doar cativa mai traiau salvati de furia apelor. Ma chema apoi Maestrul, zicand: Aduna-mi poporul. Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am invatat, pana vei ajunge pe pamantul barbarilor parosi, ce locuiesc in pesteri, in desert. Acolo urmeaza planul pe care il stii deja.

Adunatu-mi-am atunci poporul si am intrat in marea nava a Maestrului. In sus ne-am ridicat dimineata. Intunecat sub noi se vedea Templul. Brusc peste el napustitu-s-au apele. Disparut de pe suprafata Pamantului, pana cand vremea va sosi, era maretul Templu. Foarte repede ne-am indreptat spre soarele diminetii, pana cand sub noi se intinse taramul copiilor din KHEM. Maniosi, ne-au intampinat cu maciuci si suliti, pe care le agitau in aer, dorind sa injunghie si chiar sa-i distruga pe fiii Atlantidei. Atunci ridicatu-mi-am toiagul indreptand spre ei o raza vibratorie care ii facu sa ramana nemiscati ca niste bucati de piatra de pe munte. Apoi vorbitu-le-am cu o voce calma si pasnica, povestindu-le despre puterea Atlantidei, afirmand ca suntem copiii Soarelui si mesagerii lui. Intimidatu-i-am apoi aratandu-le puterile mele magice pana cand au ajuns sa se tarasca la picioarele mele cand s-au putut misca din nou. Mult timp am locuit pe taramul numit KHEM, mult, mult timp. Ascultand poruncile Maestrului, care desi doarme traieste de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis in toate zarile, sperand ca din pantecul timpului intelepciunea poate reaparea in copiii ei. Mult timp petrecut-am in KHEM, facand lucruri marete cu ajutorul intelepciunii din mine. In sus crescura spre lumina cunoasterii copiii din KHEM, udati de ploile intelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca sa-mi pot pastra puterile, traind din epoca in epoca ca Soare al Atlantidei, pazind intelepciunea, pastrand documentele. Cativa dintre fiii KHEM-ului, atragandu-i pe ceilalti in jurul lor, crescura incet in forta Sufletului. Acum, inca o data, cobor dintre ei in intunecatele sali din Amenti, adanc in salile subterane, inaintea Maestrilor puterilor, fata in fata inca o data cu Locuitorul. Ridicat-am sus deasupra intrarii, o trecatoare, o poarta ce duce spre Amenti. Putini ar avea curajul sa indrazneasca, putini trec poarta spre intunericul din Amenti. Ridicat-am deasupra intrarii, o puternica piramida, folosind puterea ce intrece forta Pamantului (gravitatia, n.tr.). Adanc, foarte adanc am asezat casa-de-forta sau camera, din care am sculptat o trecatoare circulara ce ajunge aproape de mareata adunare. Acolo in varf, am asezat cristalul, ce trimite raze spre "Timp-Spatiu", atragand forta din eter, si concentrand-o catre trecatoarea spre Amenti. Construit-am si alte camere care par a fi goale, totusi ascunse in ele se afla cheile spre Amenti. Cel ce cu curaj va porni spre taramurile intunecate sa se purifice mai intai prin post indelungat. Sa se intinda in sarcofagul de piatra din camera mea. Apoi ii voi dezvalui marile mistere. Curand se va indrepta spre locul unde il voi intampina, chiar si in intunericul Pamantului il voi intampina, eu, Thoth, Maestrul Intelepciunii, il voi intampina si voi trai alaturi de el de-a pururi. Construit-am Marea Piramida,

dupa modelul piramidei fortei Pamantului, arzand etern astfel ca, si ea, sa ramana de-a lungul secolelor. In interiorul ei, am asezat cunoasterea despre "Stiinta-Magiei" astfel ca sa pot fi aici cand ma reintorc din Amenti, da, in timp ce dorm in Salile din Amenti, Sufletul meu ce hoinareste liber se va reincarna, va locui intre oameni in aceasta forma sau in alta. (Hermes-de trei ori nascutul) Trimis pe Pamant al Locuitorului sunt, indeplinindu-i poruncile astfel ca multi sa fie ridicati. Acum ma intorc in Salile din Amenti, lasand in urma ceva din intelepciunea mea. Pastrati-o si urmati porunca Locuitorului: Ridicati intotdeauna ochii spre lumina. Cu siguranta, in timp, veti deveni una cu Maestrul, Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu Maestrul, Cu siguranta si pe buna dreptate sunteti una cu TOTUL. Acum, plec de la voi. Nu uitati poruncile mele, pastrati-le si respectati-le, iar eu voi fi cu voi, ajutandu-va si indrumandu-va spre Lumina. In fata mea se deschide poarta. Cobor in intunericul noptii.