Sfidarea prostiei

Nu slăbiţi vigilenţa în faţa prostiei,

căci chiar dacă proştii sînt extrem de
limitaţi şi înguşti la minte, prostia
umană depăşeşte toate limitele înţelegerii
şi prevederii omeneşti!

Capodopera duşmanului lui YHWH, a celui poreclit de către

voi satan, diavolul şi balaurul, nu este terorismul, fascismul,
creştinismul, iudaismul şi alte nebunii de genul acestora, terminate cu
toate în -ism, şi nici SUA, URSS, UE sau Israel, cu toate că
respectivele entităţi reprezintă quintesenţa activităţii sale de maniac şi
handicapat mintal al Universului. În vîrful piramidei realizărilor sale
se află lucrul la vederea căruia cei proşti rîd de se prăpădesc de
bucurie, în timp ce oamenii înţelepţi se plîng fără să vrea de milă. Ca
replică la capodopera creată de Stăpînul Universului, Înţelepciunea,
duşmanul Său a născocit prostia, minunea minunilor în adevăratul
sens al cuvîntului.
Nu vă prefaceţi că n-aţi auzit despre respectiva ciudăţenie,
căci nu aveţi nici o şansă să convingeţi pe cineva de aşa ceva! Două
lucruri omniprezente există pe suprafaţa Pămîntului, hidrogenul şi
prostia, şi nu există persoană care să nu să se fi întîlnit cu ele. Dacă
totuşi n-aţi reuşit pînă la momentul de faţă să recunoaşteţi prostia,
evenimentul acesta se datorează faptului că societatea modernă este
într-atît de tare îmbibată de prostie, care a pătruns în fiecare colţişor
al vieţii şi activităţii umane, încît s-a contopit cu ea ca trupul cu
sufletul, devenind aproape imposibil de despărţit una de alta.
De vină poate să mai fie şi originalitatea prostiei, care poate
îmbrăca orice formă, total diferite una de alta, de la pura neghiobie
pînă la pseudo-înţelepciune, şi poate fi îmbrăţişată de toate categoriile
de oameni, de la opincă pînă la vlădică, transformîndu-i pe toţi cei
încălecaţi de ea în bufoni, clovni şi dobitoace.
E drept că-i amuzant să te distrezi pe seama unui om deştept
care pe arena circului o face pe prostul, dar să trăieşti într-o societate
în care fiecare prost o face pe deşteptul este tragic.
 Cînd un nebun se întîlneşte cu prostia şi-şi ia rămas bun de la
minte şi de la statutul de om, îl compătimeşti din suflet, în cazul în
care el îşi recunoaşte locul în societate desigur, şi-ţi vezi de treburile
tale. Te începi a îngrijora însă cînd nebunul purcede la a se amesteca
în viaţa ta, străduindu-se să te prostească şi pe tine; te indignezi cînd
nebunul te obligă cu forţa să devii prost şi te revolţi cînd vezi că nu ai
altă scăpare de prostia, neghiobia şi obrăznicia lui decît confruntarea.
Cu greu se scapă din astfel de ipostaze penibile, dar totuşi se scapă.
Dramatică este situaţia atunci cînd te pomeneşti încolţit din
toate părţile de nebuni, neghiobi şi proşti care fac tot posibilul să te
prostească, să te înhame şi să te potcovească, făcînd uz întru acest
scop de toate mijloacele materiale, ideologice şi spirituale existente.
Puţini sînt cei ce reuşesc să facă faţă unei astfel de împrejurări, cu
toate că intră în competenţa omului să îndeplinească cu succes şi un
astfel de lucru.
Tragică devine soarta omului cînd se adevereşte faptul că el
nu are pe cine conta în lupta sa împotriva prostiei; cînd el se convinge
că cei ce puteau şi trebuiau să reziste în faţa nebunilor şi să lupte
împotriva lor s-au împotmolit în slăbiciunile şi neputinţa lor şi s-au
înecat ca ţiganul la mal, exact atunci cînd trebuia depus ultimul efort,
hotărîtorul, de a se salva pe ei înşişi şi de-ai ajuta şi pe ceilalţi să se
salveze.

Pentru a nu reieşi că am început să bat şaua cu scopul de a

determina calul să prindă la minte, transfer prezentarea mea din
lumea abstractului în realitatea contemporană, oferind oportunitate
faptelor concrete să vorbească în locul termenilor filosofici.
Că prostia a devenit religia păturilor de jos ale societăţii nu
mai este un secret pentru nimeni. Modul de viaţă pe care-l duc cei ce
se află la poalele piramidei sociale, plus năzuinţele, speranţele,
tradiţiile, obiceiurile şi instruirea lor sînt o dovadă mai mult decît
suficientă a acestui fapt.
- Vă îndoiţi cumva de lucrul acesta? N-aveţi decît să priviţi în
jurul d-stră şi să vă convingeţi personal de el.
 Lipsa oricărui alt ideal în viaţă în afară de munca de dragul
existenţei şi existenţa de dragul muncii este primul simptom al
prostiei şi degenerării umane. Şi dacă mai adaugi pe lîngă ea
plăcerea maniacală de a deconecta sistemul nervos central şi
conştiinţa de la conducerea prorpiului organism, prin toate mijloacele
şi pe toate căile posibile, plăcere care a devenit scopul vieţii şi
singura bucurie pe care mai mult de nouăzeci de procente dintre
oameni o mai au de la viaţă, ce altă concluzie pot întemeia despre
lume decît aceea că ea este roaba prostiei şi instrumentul prin care
aceasta îşi croieşte calea spre dominaţia mondială?
Doar nu vreţi să susţineţi că sînteţi de acord cu faptul că
viaţa nu are alt sens decît zgîndărîrea senzorilor gustativi şi sexuali,
prin solicitarea stomacului şi a organelor sexuale la maximum?

Dacă activitatea maşinilor şi utilajelor create de om s-ar

orienta de la îndeplinirea funcţiilor pentru care au fost prevăzute la
consumarea nejustificată de combustibil şi energie electrică, plus
determinarea fermă de a nu întreprinde nimic util omului, ce atitudine
aţi lua d-stră faţă de ele, în special dacă îndeletnicirea respectivă a lor
v-ar aduce domniei voastre prejudicii directe? Aţi înflori ... de
bucurie, sau aţi avea alt simţămînt legat de fapta lor?

Tendinţa omului de a observa paiul din ochiul aproapelui său

şi de a neglija bîrna din propriul său ochi nu se mărgineşte numai la
relaţia individuală a omului cu semenii săi, ci afectează şi capacitatea
sa de receptare a raporturilor inter-naţionale, inter-rasiale şi inter-
specii.
Greşelile personale par întotdeauna neglijabile în comparaţie
cu cele ale celorlalţi oameni; păcatele naţiei proprii par mai uşoare
decît cele ale altor naţiuni; fărădelegile rasei care are fericirea să te
aibă ca membru seamănă a fi nesemnificative pe lîngă cele ale altor
rase, etc.
Atitudinea indiferentă, neglijentă şi negativă a fiinţelor ce ne
sînt inferioare o receptăm cu indignare şi pedepsim exemplar
făpturile ce au nefericirea să ne provoace, în timp ce singuri acţionăm
fără a cugeta cîtuşi de puţin asupra faptelor şi obiceiurilor ce ne
caracterizează.
- Dar dacă deasupra noastră se află Fiinţe în faţa cărora
avem anumite responsabilităţi şi îndatoriri, fiinţe care urmăresc cu
insistenţă modul în care noi ni le îndeplinim, ce reacţie credeţi că le
va provoca nedorinţa d-stră de a şti pe ce lume trăiţi?
- Şi oare nu excrement al prostiei poate fi numită tendinţa
respectivă de a trăi de dragul satisfacerii diferitor mofturi meschine şi
de a naşte progenituri mai vanitoase decît propria-vă generaţie, în loc
să mîncaţi, să beţi, să trăiţi şi să vă înmulţiţi cu scopul de a afla şi de
a vă îndeplini datoria faţă de Cel ce va creat?

Cea mai frumoasă perioadă a vieţii d-stră aţi petrecut-o pe

băncile instituţiilor de învăţămînt. Copilăria aţi îngropat-o la grădiniţă
şi în clasele primare; adolescenţa aţi pierdut-o la gimnaziu şi liceu; şi,
în cazul în care aveţi şi studii superioare, tinereţea, împreună cu
sănătatea, aţi distrus-o şi batjocorit-o la fuck-ultate. Şi, cu ce v-aţi
ales?
Aţi pus cruce pe emisfera stîngă a creierului, care ţine de
dezvoltarea logicii în om, şi acum nu sînteţi în stare să faceţi un pas
de sinestătător în viaţă, fără a consulta “specialişti” şi “experţi” de tot
felul, care numai bine nu vă doresc. Dacă d-stră n-aţi observat pînă
acum singur că instituţiile moderne de învăţămînt nu au menirea de a
instrui tinerii şi de a-i pregăti pentru viaţă, ci de a-i îndobitoci şi de a-
i transforma în bio-roboţi, vă spun eu lucrul acesta.
- Care credeţi că este explicaţia faptului că cei ce învaţă prost
la şcoală se descurcă mai bine în viaţă decît cei ce au învăţat bine,
dacă nu motivul respectiv? Aşa că, dacă mai sînteţi încă pe băncile
şcolii, nu vă pierdeţi tinereţeia acolo, dar începeţi să recuperaţi timpul
pe care vi l-au răpit cadrele didactice, prostindu-vă cu nebuniile lor ce
n-au nici o tangenţă cu realitatea, şi începeţi a vă reface şi antrena
gîndirea logică şi pragmatică, punînd-o să rezolve probleme reale cu
care se confruntă omul şi societatea modernă, altminteri o să vă pară
rău pe urmă.
- Şi oare nu tot manifestare a prostiei este faptul că oamenii
acceptă liniştiţi să le mutileze cineva viaţa, lor şi copiilor lor,
distrugîndu-le creierele cu lucruri care niciodată n-o să le fie de vreun
folos în viaţă?
Dar nu despre ravagiile prosiei printre rîndurile celor ce nu
vor să gîndească mi-am propus să vă vorbesc în învăţătura respectivă,
ci despre loviturile mortale pe care ea i le aplică omenirii, sub
centură, întunecîndu-le mintea celor mai distinşi şi profunzi gînditori
ai ei, exact în lucrurile cele mai importante, de care depinde însăşi
soarta civilizaţiei umane. Că cei cărora le-a fost hărăzit să lucreze cu
secera şi ciocanul nu vor să-şi pună creierii în mişcare, nu e o noutate
pe lumea aceasta şi nici mare tragedie. Dar cînd vezi că elita
societăţii, cei cărora le-a fost oferită cea mai nobilă şi mai minunată
sarcină pe care o poate purta o fiinţă umană, cea de a gîndi şi de a
decide în locul mulţimii, o ia razna şi începe să bată apa-n piuă, să
despice părul în patru şi să taie frunze la cîini, îţi vine să plîngi de
mila omenirii.
Dat fiind faptul că adevărata ierarhie socială a omenirii, cea
stabilită de Stăpînul Universului, YHWH, nu corespunde nici pe
departe cu ierarhia existentă în timpurile de faţă în lume,
handicapurile mintale, psihice şi fizice ale pseudo-conducătorilor şi
pseudo-intelectualilor civilizaţiei moderne nu afectează serios viaţa
cetăţenilor simpli, cu excepţia cazurilor cînd respectivele handicapuri
degenerează în constrîngeri şi represalii fizice şi materiale. Cînd însă
greşesc cei a căror menire divină este să instruiască şi să conducă
omenirea, indiferent de actuala poziţie a lor pe scara socială a lumii,
atît dezvoltarea civilizaţiei umane în ansamblu, cît şi viaţa şi
bunăstarea fiinţelor umane în particular, sînt afectate grav. Uneori
incapacitatea şi incompetenţa a astfel de oameni se plăteşte cu rîuri
de lacrimi şi de sînge.
Drept exemplu al puterii nemărginite a prostiei asupra
oamenilor ne pot servi victoriile ei recente asupra a cei mai bine
cunoscuţi, la ora actuală, reprezentanţi ai elitei naturale a întregii
omeniri, iluştrii şi pragmaticii gînditori Pavel Coruţ şi Vladimir
Istarhov. Persoanele acestea şi-au început cariera lor de îndrumători
ai neamurilor lor, a celui român şi a celui rus, încurajator de bine. S-a
ivit speranţa că negura misterelor ce le învăluie neamurile va fi
spulberată de către ei şi prin mocirla uneltirilor şi conspiraţiilor ce
ameninţă existenţa întregii omeniri va fi trasată o cale de salvare. Nici
o persoană dinaintea lor n-a reuşit să demaşte într-atît de bine, după
cum au făcut-o ei, jocurile oculte ale politicii, economiei şi religiilor
mondiale. Dezvăluiri zguduitoare, ce ţin de activitatea secretă
desfăşurată pe tărîmurile respective, au fost făcute de ei şi o zestre
informativă considerabilă a moştenit omenirea de la ei, dar ...
Sfîrşitul încoronează opera.
Cînd se părea că începe a se face lumină în împărăţia
ignoranţei şi prostiei omeneşti, şi că se întrevede un mijloc de
eliberare din ghearele uneltirilor diavoleşti ce nimicesc Pămîntul, s-
au poticnit gînditorii noştri, spre marea dezamăgire a tuturor celor ce
sperau să găsească îndrumare la ei. Cînd a sosit timpul ca ei să pună
punctele pe i-urile operelor lor, banalitatea soluţiilor de salvare a
omenirii oferite de ei a redus substanţial valoarea realizărilor
remarcabile înfăptuite de ei deja pe tărîmul deşteptării oamenilor la
realitate.
Incredibil de viabilă se dovedeşte a fi capacitatea prostiei de a
se cuibări în mintea omului. Dacă pînă şi cei meniţi să scape
omenirea de ea ne reuşesc să se elibereze definitiv de sub influienţa
ei, şansele celorlalţi de a face lucrul acesta sînt şi mai nereale. Să
sperăm însă că numărul celor meniţi să conducă omenirea pe calea
prosperităţii şi bunăstării fizice, materiale şi spirituale ne se reduce la
cei doi şi că ceilalţi nu vor repeta greşeala comisă de ei, răpind
omenirii ultimele ei şanse de a se vedea liberă şi fericită vreodată.
Banalitatea şi inutilitatea soluţiilor de reconstruire a lumii,
oferite de către iluştrii Pavel Coruţ şi Vladimir Istarhov, constă în
lipsa, sau ambiguitatea, ideologiei ce ar putea înaripa efortul
oamenilor de a elibera omenirea de sub tirania şi despotismul
teoriilor, minciunilor şi dogmelor ce actualmente terorizează şi
mutilează viaţa aproape a tuturor locuitorilor Pămîntului. Întoarcerea
la religiile strămoşilor noştri nu numai că nu este o cale de scăpare
din impasul în care se află civilizaţia noastră, dar reprezintă o
absurditate care nu are nici o şansă să facă faţă ideologiilor milenare
care şi-au dovedit deja superioritatea în faţa lor. Sugestia de a înarma
omenirea cu mitologii naive, în timp ce duşmanul ei operează cu
ideologii elaborate în mod ştiinţific, pe baza cunoştinţelor dobîndite
timp de mii de ani de către experţi în domeniul psihologiei,
parapsihologiei, politologiei şi economiei, este la fel de bizară
precum încercarea irakienilor de a scăpa de hegemonia americană cu
ajutorul toporaşelor de piatră.
Creştinismul, iudaismul, capitalismul, democraţia şi
alternativele lor, socialismul şi comunismul, reprezintă o cursă prea
bine elaborată, întemeiată şi întinsă în faţa omenirii ca să fie dejucată
şi înlăturată de religiile cîndva spulberate de ele. De aceea nu vă
faceţi iluzii prea mari în privinţa lor.
Omenirea niciodată nu s-a întors la ceea ce a fost cîndva
abandonat de ea, chiar dacă a fost silită să facă lucrul acesta.
Progresul este singura cale acceptată de umanitate, fie el în bine sau
în rău, şi fie el în domeniul social, tehnic sau spiritual. Iudaismul şi
creştinismul au învins lumea păgînă, şi dacă nu apărea Islamul, care
s-a dovedit un rival pe potriva lor, n-ar fi fost altă religie în afară de
iudaism şi creştinism pe suprafaţa Pămîntului. Mulţămită confruntării
dintre Islam şi cele două religii-surori, lumea cunoaşte astăzi şi alte
confesiuni în afară de cele două.
Renaşterea a arătat care este acul de cojoc al religiilor
mondiale, inclusiv a celor cu pricina. Nu întoarcerea înapoi le poate
veni de hac acestor afurisenii milenare, ci progresul, adică elucidarea
acelui spectru de interes vital pentru oameni cu care speculează
religiile mondiale şi pe baza căruia ele şi-au întemeiat puterea. Pînă
nu li se va oferi oamenilor răspunsul corect la întrebările ce ţin de
esenţa existenţei lor, nu va reuşi niciodată nimeni să scape lumea de
despotismul minciunilor şi speculaţiilor religioase.
Spre fericirea celor ce-şi doresc o viaţă liberă, tihnită şi
fericită, adevărul despre esenţa existenţei şi dezvoltării umane,
singurul care poate realiza visul milenar al omenirii cu privire la
Paradis, este cu mult mai uşor de elucidat decît îşi închipuie oricare
dintre voi. Cel ce a creat omul a avut grijă să-i ofere acestuia
posibilitatea de a ajunge la El şi de a se bucura de viaţa pe care El i-a
oferit-o. Tocmai de aceea i-am clasat pe stimabilii Pavel Coruţ şi
Vladimir Istarhov printre victimele prostiei, căci nu există explicaţie
logică a tristului, banalului şi absurdului final ce eclipsează operele
lor, dealtfel neegalabile încă pînă la ora respectivă din punct de
vedere literar, istoric şi didactic, decît presupunerea că şi ei bolesc de
infirmitatea specifică majorităţii fiinţelor umane de a-şi relaxa
conştiinţa înainte de a-şi îndeplini misiunea pînă la capăt.
Să fii în stare să pătrunzi în cele mai subtile şi mai meşteşugit
elaborate taine ale omenirii şi în acelaşi timp să nu observi lucruri
evidente, care mai nu ţi se aruncă în ochi, nu e un semn de bine: sau
cei doi domni se fac că plouă, lăsîndu-se influienţaţi de anturaje ostile
cunoaşterii adevărului, sau ei joacă acelaşi joc subtil al dezinformării,
pe care-l joacă întreaga lume politică, economică şi religioasă a lumii,
cu scopul de a tăia singura cale de salvare a oamenilor din impasul în
care a încăput civilizaţia lor, salvare ce poate fi realizată doar prin
recunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi acceptarea tutelei Sale.
Atît domnul Coruţ, cît şi stimabilul Istarhov ne sugerează să
reînviem credinţa păgînă a strămoşilor noştri; D-nul Coruţ ne
propune să renaştem credinţa dacilor, în timp ce d-nul Istarhov ne
sfătuieşte să o îmbrăţişăm pe cea a slavilor pre-creştini, ajungînd
amîndoi la un numitor comun cînd aduc vorba despre Yehowah,
găsind de cuviinţă să-L “binecuvînteze” pe Stăpînul Universului cu
cele mai deochiate expresii verbale pe care limba română, respectiv
cea rusă, li le-a pus la îndemînă.
Cam nechibzuită faptă aţi comis d-stră, stimate d-le Coruţ şi
onorate d-le Istarhov: nechibzuită şi lipsită de raţionament! Aţi
amăgit speranţele celor ce se aşteptau la o concepţie logică din partea
domniilor voastre, care să le ofere curaj şi putinţă să facă faţă
efectelor distrugătoare ale ideologiilor evreieşti.
- Ce s-a оntоmplat cu domniile voastre, stimabililor, de aţi
procedat contrar propriului d-stră mod şi stil de judecată, şi nefiresc
propriei d-stră gîndiri pragmatice? Vă permiteţi să oferiţi
compatrioţilor d-stră lecţii de gîndire logică, dar se adevereşte că nici
singuri nu posedaţi integral respectiva măiestrie. V-a fost lene să
căutaţi adevărul pînă la capăt, sau v-aţi împotmolit în propriile d-stră
teorii şi axiome, şi n-aţi fost în stare să ieşiţi din ele de sinestătător?
Dacă îmi permiteţi, vă ajut să depăşiţi dificultatea respectivă,
dat fiind faptul că lumea are nevoie incontestabilă de gînditori de
talia d-stră, numai că fără infirmităţi şi lacune în gîndire. Nu e o
ruşine să înveţi nici chiar dacă ajungi rege, aşa că daţi dovadă de
înţelepciune şi reflectaţi asupra următoarelor chestiuni:
- Care sînt lucrurile cele mai importante de care omul trebuie
să se preocupe în viaţă? Oare nu rostul existenţei umane este
subiectul care trebuie să-l intereseze pe fiecare om în primul rînd? Şi
cum credeţi d-stră că poate omul să-şi găsească sensul vieţii?
Lăsîndu-se dus de apa sîmbetei? Crezînd prosteşte prima poveste pe
care i-o povesteşte primul tîmpit întîlnit în cale? Transformîndu-se
benevol în dobitoc, cu ajutorul creştinismului sau a practicilor ioga?
Sau cercetînd informaţia ce abordează subiectul respectiv şi deducînd
pe baza ei, şi a experienţei proprii, răspunsul căutat?
Nu mă îndoiesc de faptul că d-stră sînteţi de acord că ultima
variantă este soluţia ce ne poate ajuta să atingem scopul urmărit,
deoarece pînă în prezent v-aţi impus în lume ca adepţi înverşunaţi ai
gîndirii logice, nu a credinţei oarbe, şi aţi dovedit lumii întregi, prin
lucrările d-stră, că sînteţi în stare să vă puneţi teoria în practică. -
Cum se face că tocmai abordarea problemei celei mai importante a
omenirii d-stră aţi făcut-o superficial, fără discernămînt şi fără a vă
documenta serios în privinţa ei, ca şi cum nici n-aţi fi persoanele care
au îndrăznit să-şi înveţe propriile popoare să gîndească?
Ideologia, stimaţi domni, nu este a cincea roată la căruţa
civilizaţiei umane, pe care dacă vrei o tîrîi din urmă, iar dacă nu vrei,
o arunci. Ideologia, mai ales cînd se ridică la rangul de credinţă, este
cea mai puternică armă cu care se poate înarma un popor. Dacă n-aţi
ştiut pînă acum lucrul acesta, binevoiţi de-l înţelegeţi şi-l memoraţi
măcar acum. Numai proştii consideră că nu contează în cine crezi şi
cum crezi; Înţelepţii însă văd lucrurile invers. Cel al cărui dumnezeu
este o oaie, în cel mai bun caz se pricopseşte cu mănuşi de lînă şi
papă urdă; cel ce crede într-o vacă, bea lapte şi se înfruptă cu
smîntînă; cel ce crede într-un bou, mulge boul, şi aşa mai departe. Cei
ce cred în iluzii se hrănesc cu iluzii; cei ce cred în Isus vor fi miresele
lui Isus, indiferent de genul lor; în timp ce doar cei ce cred în
Stăpînul Universului şi fac voia Lui beneficiază de binecuvîntarea şi
ajutorul Stăpînului Universului.
Zamolxes, zeul suprem al dacilor, cel în care d-nul Coruţ ne
recomandă să credem şi de la care ne îndrumă să solicităm ajutor, n-a
fost niciodată dumnezeu şi nici nu are şansa să devină vreodată aşa
ceva. El a fost om, la fel precum este fiecare dintre d-stră, şi nu s-a
remarcat prin nimic dintre contemporanii săi, nici prin curaj, nici prin
înţelepciune şi nici prin calităţi de conducător. O singură realizare l-a
smuls pe Zamolxes din rîndurile muritorilor de rînd, şi anume faptul
că a avut norocul să se numere printre elevii lui Pitagora şi că a reuşit
să le sucească minţile dacilor, impunîndu-se drept mentorul spiritual
al lor. Drept mărturie a acestui fapt ne serveşte dovada istorică că
poporul dac n-a beneficiat nici într-un fel oarecare de pe urma lui şi a
credinţei în el. Dimpotrivă, dacii au avut de păgubit foarte mult din
cauza zestrei spirituale acceptate de către ei de la filosoful Zamolxes,
în special de pe urma practicii absurde şi prosteşti de a trimite
regulat, şi în special în vremurile de restrişte, pe cei mai buni fii ai
neamului în căutarea lui Zamolxes, adică pe lumea cealaltă.
- Oare în reîntoarcerea la acest pseudo-zeu şi la practicile
legate de credinţa în el vedeţi d-stră, d-le Pavel Coruţ, izbăvirea
neamului românesc din ghearele puterilor oculte mondiale care au
călcat în picioare, în adevăratul sens al cuvîntului, toate religiile şi
credinţele ce au avut la bază principii şi concepţii mai absurde şi mai
naive decît ideologiile lansate de ei? Credinţa în Zamolxes nici măcar
n-a încercat să facă faţă creştinismului şi să-şi apere credincioşii de
urgia şi năpasta adusă de acesta.
- Cum poate ea astăzi să-i ajute pe români, care sînt pînă peste
urechi înecaţi în rahatul creştinismului, să scape de el, cînd ea dacilor
liberi nu le-a fost de nici un folos, cu toate că ăia erau liberi, nu cu
mîinile şi picioarele legate, după cum sînt conaţionalii noştri în
prezent?
D-stră, Vladimir Alexeievici Istarhov, vedeţi salvarea
neamului omenesc, din holocaustul spre care este tîrît la ora
respectivă, în reînvierea credinţei în zei-fenomene şi obiecte ai
religiei vechi ruseşti, în care au crezut persoane ce preferau să admită
orice numai să nu-şi pună creierii în funcţie? Sper că d-stră nu
petreceţi ore în şir rugîndu-vă la zeul focului să-şi reverse
binecuvîntarea asupra d-stră, încălzindu-vă mîncarea şi căminul, dar
vă folosiţi de chibrite în cazurile respective, ca toată lumea!? Şi nici
zeului vîntului nu vă rugaţi să alunge mai repde iarna, dar aşteptaţi
cuminte să se schimbe anotimpurile după cum le este orînduit; nici
zeului copac, nici caprei sfinte şi nici măcar zeiţei vacă.
- De ce vă bateţi joc, în respectivele condiţii, de cei ce
aşteaptă de la d-stră îndrumare şi înţelepciune. Oare zeii care au
degenerat pînă acolo încît au găsit demn de ei să însămînţeze în mod
natural capre şi vaci, în loc să-şi găsească cîte o zeiţă, pot să ajute
cuiva la ceva, cînd ei măcar nici exemplu de comportament bun nu
pot fi pentru nimeni?
În vremurile apuse, cînd oamenii trăiau în ignoranţă absolută,
credinţa în astfel de zei mai putea găsi adepţi, căci ea putea să le mai
servească oamenilor la ceva; cel puţin îi apropia de mediul în care ei
trăiau, natura. Dar astăzi, cînd există explicaţii ştiinţifice destul de
logice a majorităţii obiectelor şi fenomenelor ce erau cîndva motive
de plăzmuire a diferitor creaturi superioare şi de revelare a lor, este o
prostie să crezi că ea poate servi cuiva la ceva, în afară de material
bun de tîmpit lumea. Doar d-stră acceptaţi ideea că soarta omului
depinde de Dumnezeul în care el îşi pune încrederea, şi că puterea şi
bunăstarea unui om, sau a unei naţiuni, vine direct de la Dumnezeul
în care el crede, de ce, atunci, sugeraţi oamenilor să creadă în
personaje fictive, care nu pot oferi nimănui nimic?
Atît d-stră d-le Istarhov, cît şi d-stră d-le Coruţ, răspundeţi la următoarea
întrebare: - zeii la care chemaţi lumea binevoiesc să aducă la cunoştinţa oamenilor
cine a creat fiinţa umană şi cu ce scop a creat-o, sau nu binevoiesc? După cîte se
ştie, ei nici nu pomenesc de aşa noţiuni, nu încă să mai şi răspundă la ele. Lor le-a
ajuns tupeul să recunoască în faţa oamenlor că le place sîngele omenesc şi să
pretindă jertfe umane de la ei, întruchipate de cei mai frumoşi şi mai reuşiţi
reprezentanţi ai neamului omensc, începînd de la prunci şi terminînd cu luptătorii şi
înţelepţii speciei umane, dar să le vorbească oamenilor despre rostul vieţii lor, pe ei
nu i-a lăsat conştiinţa.
- Îmi spuneţi, dacă nu e secret, cu ce scop chemaţi lumea
înapoi la ei? Oare n-ajung oamenilor necazurile pe care timpurile
moderne le revarsă cu nemiluita asupra lor, de intenţionaţi să-i
“fericiţi” şi cu cele ale timpurilor trecute?
Cel ce a creat omul şi tot ce există în jurul lui a avut grijă să le
fcă cunoscut oamenilor Cine i-a creat, de ce i-a creat şi pentru ce i-a
creat. El a făcut tot posibilul ca informaţia respectivă să ajungă la
dispoziţia oamenilor, în pofida tuturor împrejurărilor şi piedicilor ce
i-au stat în cale. Numai cei ce nu vor să cunoască adevărul despre
rostul existenţei lor, numai ei nu-l cunosc.
Un singur Dumnezeu pretinde că a creat Universul şi tot ce
există în el, şi numai un singur Dumnezeu a afirmat că a creat omul şi
este interesat de soarta lui.
- Să nu ştiţi tocmai d-stră Cine este acel Dumnezeu? Haideţi
să nu glumiţi într-atît de crunt cu lumea, căci nu e posibil lucrul
acesta. Recunoaşteţi mai bine că aveţi motive personale de a ascunde
numele acelui Dumnezeu de oameni, şi nimeni nu vă va condamna
pentru lucrul acesta, căci cine ştie ce interese se ascund şi în spatele
ideologiilor promovate de domniile voastre?
YHWH, Yehowah, este Dumnezeul care Se pretinde Stăpînul
Universului; Care pretinde că El a creat toate lucrurile, inclusiv omul;
şi că tot El este Cel ce se îngrijeşte de bunul mers al lucrurilor în
Univers. Reţineţi, dacă nu aveţi nimic împotrivă, următorul detatliu:
YHWH este nu numai Dumnezeul care a afirmat lucrurile
acestea; El este singurul Dumnezeu care a declarat aşa ceva.
Nici o altă persoană nu a mai făcut asemenea declaraţii şi
nimeni, în afară de oamenii care au provenit de la maimuţe, n-a
contestat faptul acesta. Trei religii mondiale, iudaismul, creştinismul
şi islamul, mărturisesc omenirii despre lucrul acesta, cu toate că nici
una dintre ele nu a păstrat credinţa în YHWH.
Învinuirile ce-i sînt aduse lui Yehowah că este despot, tiran şi
alte mîrşăvenii de acest gen sînt manifestări sublime ale prostiei şi nu
vi se potriveşte d-stră să vehiculaţi cu astfel de bazaconii. Nici
pretenţia că Yehowah este Dumnezeul evreilor nu este un produs al
gîndirii, şi nu trebuie numaidecît să fii profet ca să-ţi dai seama de
lucrul acesta.
- Aţi auzit d-stră vreodată vreun evreu vorbind despre
YHWH? Şi nu v-aţi gîndit niciodată de ce ei nu vorbesc despre El?
Poporul evreu s-a format şi a devenit ceea ce-l cunoaşteţi voi
astăzi cu mult timp după ce Yehowah l-a chemat pe Moise în slujba
Sa şi nu el este vinovat de faptul că respectivul popor a deviat de la
calea pe care trebuia să meargă. În locul lui putea fi oricare alt neam,
inclusiv cel rus sau român. Era nevoie de cineva care să aducă la
cunoştinţa omenirii voia lui YHWH, de aceea Stăpînul Universului a
şi ales un neam, care la timpurile celea se potrivea cel mai bine
pentru misiunea respectivă. Faptul că arabii au preluat ulterior
misiunea spirituală a lumii de la evrei este o dovadă în plus că pe
Yehowah nu-L interesează atît poporul evreu, cît î-L interesează
soarta omenirii.
Astăzi românii se bucură de onoearea de a fi chemaţi în slujba
lui YHWH, cu toate că nu sînt rude nici cu evreii şi nici cu arabii.
- De ce nu vă repeziţi să beneficiaţi de onoarea ce vi se oferă?
Dacă Yehowah era numai Dumnezeul evreilor, El nu făcea
cunoscută oamenilor adevărata natură a poporului evreu, şi esenţa
activităţii acestuia pe plan mondial, cu 3500 de ani înainte ca acest
popor să-şi fi adus la îndeplinire planurile.
- Putea oare dumnezeul evreilor să trădeze interesele
propriului popor?
Înainte ca d-stră să faceţi senzaţionala descoperire că poporul
evreu a fost, pe întreaga perioadă a activităţii sale, duşmanul cel mai
înverşunat al omenirii, YHWH a avertizat lumea că acest popor avea
să lupte împotriva tuturor, inclusiv împotriva Sa, şi l-a botezat Israel,
adică cel ce luptă împotriva lui Dumnezeu.
- Să nu fi auzit oare d-stră de faptul acesta?
Da legile lui Yehowah nu vă spun oare nimic despre natura
personalităţii Sale? Am în vedere adevăratele legi ale Stăpînului
Universului, pe care pînă şi un copil, dacă ar avea intenţia, le-ar putea
deosebi de greşelile lui Moise şi înfrumuseţările leviţilor. Dumnezeul
cărei religii, sau a cărui popor, a trasat dinaintea oamenilor o cale de
desăvîrşire intelectuală şi morală mai progresivă decît cea trasată de
YHWH?
Cu ajutorul leviţilor pînă la oameni au ajuns doar cele zece
norme etice ce reprezintă latura pasivă a credinţei în YHWH, dar cu
ajutorul personal al Stăpînului Universului, fiecare om care într-
adevăr doreşte să cunoască voia Lui poate afla şi latura activă a
credinţei în El, care cheamă la lupta împotriva răului, sub toate
formele şi cu toate mijloacele, pînă la deplina înlăturare a aceluia din
lume.
- Ce vedeţi d-stră rău în această credinţă?
 - Cine este tiran, despot şi criminal, după părerea d-stră, Cel
ce a interzis practicarea sacrificiilor umane şi animale, sau cei ce le-
au cerut?
Zeii domniilor voastre au dorit sînge şi au cerut de la oameni
jertfe. YHWH a interzis şi dezrădăcinat practicarea sacrificiilor.
Zeiţa Iştar (Astartea), al cărei nume d-nul Istarhov îl poartă,
nu putea fi săturată de sîngele pruncilor şi copiilor, în timp ce
Yehowah a făcut cunoscut omenirii că singura jertfă pe care El o
acceptă de la ei este următoarea:
“Ce-Mi trebuie Mie jertfele voastre, - zice Yehowah. Sоnt
dezgustat de arderile voastre de tot. Cînd veniţi să vă înfăţişaţi
înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
Nu mai aduceţi daruri de mîncare, căci Mi-e scîrbă de ele! Nu
vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, căci nu pot să văd
nelegiuirea unită cu sărbătoarea.
Urăsc practicile voastre şi nu le mai pot suferi, de aceea cînd
vă întindeţi mîinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricît de mult v-aţi
ruga, n-ascult, căci mîinile vă sînt pline de sînge.
Cine junghie un bou ca jertfă, nu este mai bun decît cel ce
ucide un om, şi cine arde tămîie este ca cel ce se închină la idoli.
Iată jertfa plăcută Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă
legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug.
Împarte-ţi pîinea cu cel flămînd şi adăposteşte-i pe nenorociţii
fără adăpost; dacă vezi un om gol acoperă-l şi nu întoarce spatele
semenului tău.
Încetaţi să faceţi rău.
Învăţaţi-vă să faceţi binele; căutaţi dreptatea; şi ocrotiţi pe cel
asuprit.
Ş-atunci tu vei chema, şi Eu îţi voi răspunde.”
(Isaiah 1:11-17; 58:6-9; 66:3)
Cînd te gîndeşti că rîndurile anterioare sînt doar o ilustrare
stîngace a adevăratei credinţe în YHWH, începi să bănuieşti deja cine
este despot, tiran şi criminal. Oare nu zeii d-stră păgîni sînt aşa ceva,
inclusiv zeii slavilor şi Zamolxes?
Cea mai mare mărturie a faptului că YHWH nu este
Dumnezeul evreilor, ci Dumnezeul оntregii omeniri, este faptul că El
nu S-a prezentat lui Moise cu un nume evreiesc, dar a rostit numele
Său în limba sanscrită, limbă care este comună pentru toate popoarele
lumii. Oare asemănarea dintre pronumele personal ce formează prima
parte a numelui divin - Yeho -, care înseamnă Eu, şi corespondentul
său din limba latină, Ego, nu vă spune nimic? Ruşii şi-n ziua de astăzi
mai păstrează tradiţia de transformare a h оn g; exemplu: Hugo -
Гюго, Hawaii - Гаваи (Gavaii); fapt ce ar trebui să vă sugereze
legătura dintre aceste două cuvinte.
Prima variantă a numelui divin, după cum apare el în cărţile
lui Moise, este Yeho - wah, care înseamnă Eu sоnt. Pronumele
personal evreiesc ce denotă prima persoană sună cu totul altfel,
stimaţi domni, de unde se şi trage marea enigmă legată de numele
sfоnt. Evreii leagă numele lui YHWH de verbul ha - wah din limba
lor, care înseamnă a face, dar nu pot înţelege de ce Moise a tradus
numele respectiv prin Eu sоnt, sau Cel ce sоnt, şi nu pot explica
apariţia pronumelui Yeho, sau chiar Ye în componenţa lui, pronume
care s-a păstrat pînă în zilele noastre оn majoritatea limbilor
moderne: Eu, je, io, ia, etc.
Varianta a doua de interpretare a numelui divin, Ye - ho - wah,
care înseamnă Cel - ce - este, tot nume arian este, vreţi d-stră să
recunoaşteţi lucrul acesta sau nu. Şi ca să nu vă permiteţi să vă gîndiţi
că vă iau cu bombonica, vă sugerez să vă gîndiţi la următoarea
atestare istorică:
Numele Stăpînului Universului a fost şi mai este încă prigonit
şi ponegrit de către ...
- De către cine credeţi?
... de către neamul evreu.
Arienii au acceptat numele divin de nenumărate ori în
decursul istoriei şi chiar au emis monede cu acest nume însemnat pe
ele, pe cînd evreii, începînd cu cîteva secole înainte de Hristos, au
desfăşurat o campanie distrugătoare de nimicire a numelui respectiv,
inventînd mii şi mii de pretexte pentru a-l sorti uitării, încununîndu-şi
opera cu succes prin bula papală ce interzice categoric folosirea lui cu
vreun prilej oarecare.
Ruşii şi astăzi mai poartă memoria acelor timpuri păgîne cînd
strămoşii lor se sfătuia cu singurul Dumnezeu ce răspundea la
chemarea oamenilor, Эхо (Yeho), pe cînd evreii încă de pe timpurile
lui Isus şuieră, urlă, tac, sau pronunţă oricare alt nume ce le vine pe
limbă, inclusiv măgar, cînd întîlnesc în scrierile lor numele divin.
- Dacă Yehowah ar fi fost nume evreiesc şi dacă evreii ar fi
poporul lui YHWH, s-ar fi purtat oare ei într-un mod aşa de
necuviincios cu el, după cum au făcut-o pînă în prezent? - Nu.
Cum credeţi, stimaţi domni, reieşind din cele analizate pînă
acum, chiar aşa de dificil este să deduci adevărata cale spre
Dumnezeu şi să afli numele şi adevărata natură a persoanei ce se află
în spatele existenţei noastre?
Să continuăm investigaţia.
Cel mai mare blestem căzut vreodată asupra omenirii a fost şi
mai este încă creştinismul; ştiu că nu negaţi lucrul acesta. Pagubele
morale, intelectuale, fizice, materiale şi umane pricinuite oamenilor
de respectiva ideologie criminală nu au analog în lume. Nimeni n-a
mai înregistrat vreodată, în palmaresul faptelor sale de “eroism”,
atоtea crime şi mîrşăvenii cîte au săvîrşit urmaşii mielului – balaur,
inspiraţi de credinţa lor nebună şi conduşi de cei pe care Yehowah i-a
numit duşmanii Săi. Afurisenia dată, numită creştinism, a lezat într-
atît de mult interesele oamenilor inteligenţi, încît ăia s-au lepădat şi
de Dumnezeu, numai să scape de ea. Mulţi dintre ei, printre care şi d-
stră, nici pînă în ziua de astăzi n-aţi priceput şi nici n-aţi vrut să
pricepeţi că YHWH nu are nimic în comun cu religia creştină, care
este în întregime de natură umană şi în spatele căreia se află oameni
în carne şi oase, a căror impertinenţă şi neobrăzare a mers оntr-atоt
de departe, оncоt ei L-au provocat pe însuşi Stăpînul Universului,
intercalîndu-se între El şi fiinţele create de El, şi zădărnicind la
maximum efortul ultimilor de a ajunge la Creatorul lor şi a deveni
liberi.
Că oamenii, în prostia lor, au considerat fărădelegile şi
nelegiuirile comise de către duşmanii lui YHWH faţă de omenire
drept pretext şi prilej de a se revolta împotriva Celui ce le doreşte
bine şi a se dezice de El confirmă faptul că ei şi-au meritat soarta şi
încă şi-o mai merită deocamdată. Reproşurile aduse de către unii
indivizi lui YHWH, că el tolerează răul în lume, nu sînt altceva decît
o mărturie evidentă a handicapului mintal al lor. Din moment ce ei au
preferat şi mai preferă încă să slujească duşmanului lui YHWH şi să
trăiască după legile orînduite de acela în lume, ce pretenţii pot avea ei
la Stăpînul Universului? Să meargă cu revendicările la cel căruia îi
slujesc, căci în ghearele lui şi-au încredinţat soarta! Dintre cei ce L-
au slujit pe Yehowah, încă nu s-a plîns nimeni că a fost nedreptăţit cu
ceva; şi nu e posibil să se căiască cineva vreodată, dat fiind faptul că
YHWH este nu numai Stăpînul, dar şi Părintele celor care-şi dedică
viaţa Lui.
Creştinismul nu este un produs al gîndirii lui YHWH şi nici
nu reprezintă voia Sa pe Pămînt. Ideologia respectivă a fost născocită
de către duşmanii Stăpînului Universului şi întruchipează prin sine
cel mai desăvîrşit sistem de dominare mondială, cu ajutorul căruia o
organizaţie ocultă a ajuns să pună stăpînire nu numai pe bogăţiile
materiale ale oamenilor, dar şi pe ei înşişi, plus sufletele şi viaţa lor.
Oare faptul că cei mai înverşunaţi şi neogoiţi potrivnici ai lui
Yehowah, după evrei, sînt creştinii, nu păgînii, nu vă spune nimic
despre adevărata relaţie dintre YHWH şi creştinism? Creştinii sînt în
stare să scoată ochii oricui se uită rău la dumnezeul lor, Isus hristos,
în timp ce, tot ei şi-ar da singuri foc la părul de pe cap, numai să ştie
că prin gestul respectiv pot pricinui vreun rău Stăpînului Universului.
Însuşi numele lui YHWH îi bagă pe ei în năbădăi.
- Ce concluzie credeţi că trebuie de extras din respectiva stare
de fapte? Că oamenii pot desconsidera liniştiţi rolul Stăpînului
Universului în lupta lor împotriva distrugătorilor Pămîntului,
reprezentaţi în special de către cei ce conduc din umbră iudaismul şi
creştinismul, sau că trebuie să facă tot posibilul pentru a se apropia
cît mai mult de YHWH, asigurоndu-şi prin aceasta victoria sigură
asupra lor?
Niciodată YHWH n-a lăsat să se înţeleagă undeva că El a
desemna înlocţiitori meniţi să preia treptat toate funcţiile îndeplinite
de către El în Univers şi să-L înlocuiască înaintea oamenilor. Nici
despre Isus n-a pomenit El nici un cuvînt, nici despre papă şi nici
despre vreun alt pretendent de teapa lor. Din contra, El a avertizat
oamenii că dacă vine cineva la ei să-i înveţe lucruri diferite de cele pe
care El a reuşit deja să le facă cunoscute lor prin Moise, să-l
zdupăcească pe acel şarlatan cu pietre. Iar Moise a afirmat destul de
clar că în afară de YHWH nu există alt Dumnezeu; că YHWH
Dumnezeu este un singur Dumnezeu, nu un parlament întreg de
dumnezei; că Yehowah Dumnezeu nu binevoieşte ca omul să aibă alţi
dumnezei în afară de El, căci din moment ce El a creat omul şi
condiţiile necesare Legile şi sărbătorile instituite de Moise sub
inspiraţia lui YHWH sînt o mărturie a faptului că Stăpînul
Universului încearcă să-i transforme pe oameni în supraoameni, nu
invers. Fiţi atenţi la faptul că am precizat destul de clar că legile şi
sărbătorile inspirate de YHWH urmăresc scopul de a transforma
oamenii în locuitori ai Universului, nu cele născocite de Moise sub
influienţa cunoştinţelor pe care el le moştenise din Egipt, sau le-a
învăţat de la socru-său. Iar adevărata voie a lui Yehowah nu este nici
pe departe aşa de greu de o descifrat după cum vă imaginaţi d-stră.
Dacă tratezi cărţile, ce se pretinde că sînt de inspiraţie divină,
ca pe nişte lucruri sfinte, considerînd orice cuvînt оntоlnit оn ele
drept cuvоnt al lui Dumnezeu, nu ai nici o şansă să cunoşti vreodată
voia lui YHWH. Dimpotrivă, dacă ei în serios toată inflaţia oarbă de
şovinism evreiesc înfăţişat drept viziuni profetice, de care abundă
vechiul testament, nu numai că nu afli voia Stăpînului Universului,
YHWH, dar ai toate şansele să ajungi client permanent al vreo unei
instituţii pentru alienaţi mintal, de aceea nu săvîrşiţi prostia
respectivă!
Posibil că aţi auzit despre aşa noţiune ca amprenta autorului şi
vă daţi seama cam despre ce merge vorba. Aţi auzit despre faptul că
fiecare scriitor are maniera sa proprie de a scrie ce nu poate fi imitată
de nici un alt scriitor, fenomen ce le oferă oamenilor posibilitatea de a
recunoaşte opera unui autor în orice condiţii şi împrejurări. E nevoie
doar de inteligenţă şi de capacitatea de a recunoaşte stilul unui
scriitor de altul. Nu vă îndoiţi de faptul că şi Yehowah are maniera Sa
proprie de a scrie, care este şi ea unică şi care poate fi deosebită în
orice circumstanţe de falsificări şi denaturări. Învăţaţi-vă să percepeţi
pecetea lui YHWH de pe lucrările Sale şi atunci veţi recunoaşte
învăţăturile Lui, indiferent că ele apar sub formă scrisă sau prin viu
grai.
Nici Biblia, nici Coranul şi nici vreo altă carte din lumea
aceasta nu este sfîntă şi nu trebuie tratată de nimeni ca literă de lege,
sau revelaţie divină. E drept că printre rîndurile lor se întrezăreşte
uneori şi amprenta spiritului lui Yehowah, dar YHWH n-a lăsat să se
înţeleagă niciodată că a înlocuit metoda de instruire a oamenilor prin
intermediul profeţilor, metodă pe care a folosit-o întotdeauna şi pe
care a prezis că o va folosi pînă la sfîrşitul veacurilor, cu infirma
metodă a limbajului scris, care nu ţine cont de schimbările sociale şi
care poate fi interpretată de fiecare prost după cum îi este lui voia şi
cheful, fapt demonstrat în ziua de astăzi mai mult decît suficient de
către puzderia de confesiuni şi subconfesiuni fondate pe baza
aceloraşi cărţi “sfinte”.
Avantajul aducerii la cunoştinţa oamenilor a voii divine prin
viu grai este mai mult decît concludent şi evident faţă de toate
celelalte metode posibile ca să poată fi tăgăduit de cineva.
Întotdeauna s-a ţinut cont de faptul acesta şi se mai ţine încă, cu toate
că în prezent s-a denaturat sensul adevărat al acestei misiuni.
Inconştient oamenii niciodată n-au acceptat înlocuirea limbajului viu,
ca mod de comunicare cu Dumnezeu, cu cel scris, acţiune ce se
reflectă destul de clar în faptul că majoritatea covîrşitoare a adepţilor
tuturor religiilor n-au nici cea mai vagă idee despre ceea ce e scris în
cărţile lor “sfinte”, dar acceptă cu smerenie învăţătura ciobanilor lor
spirituali, porecliţi preoţi, rabini, imami, păstori, şi şamani, pe care
cum nu i-ai numi, tot şarlatani sînt, pe care îi consideră reprezentanţi
de-ai lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi soiurile respective de persoane şi
pretenţia lor de a reprezenta voia divină, fiţi mai mult decît siguri că
astăzi n-ar exista nici religiile pe care ei le promovează şi nici
carneţelele lor sfinte, căci nu Biblia a dat naştere castei preoţilor, ci
preoţii au conceput Biblia, ca un instrument de menţinere şi extindere
a autorităţii lor asupra oamenilor.
Pe parcursul tuturor timpurilor şi prin intermediul tuturor
persoanelor angajate în slujba Sa, Yehowah le-a indicat oamenilor
calea cea mai sigură pe care ei aveau să fie la curent cu voia Lui.
Duhul sfînt, sau capacitatea lui YHWH de a intra pe frecvenţa de
lucru a creierului şi organismului fiecărui om, transmiţîndu-i gînduri
şi energie, este respectiva cale, lucru menţionat destul de ilustrativ de
către slujitorii Stăpînului Universului, printre care şi Isus Hristos,
 “Adevărat, adevărat vă spun, dacă un om nu se
naşte din nou, nu va vedea Împărăţia Cerurilor. Cine
nu se naşte din duhul sfînt, nu va intra niciodată în
Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea vă este de folos ca
eu să mă duc de la voi, căci dacă eu nu mă duc,
mîngîietorul nu va veni la voi, dar dacă eu mă duc, el
va veni. Cînd va veni mîngîietorul, duhul adevărului,
el are să vă călăuzească în toate lucrurile.”
Isus Hristos, Ioan 3:3-5; 16:7,
13.
şi nu există om care să fi căutat cu adevărat să-L găsească pe
Dumnezeu, pentru a afla şi îndeplini voia Lui, căruia YHWH să-i fi
refuzat ajutorul pe această cale.
După cîte vedeţi, pînă şi Isus, cel a cărui ideologie a devenit
arma principală a celor ce luptă împotriva lui Dumnezeu, a confirmat
indiscutabila prevalenţă a comunicării directe a omului cu Dumnezeu
faţă de cea prin intermediul limbajului sris. Isus nici n-a pomenit
despre substituirea rolului оndeplinit de Duhul sfоnt cu vreo carte
oarecare, cu atоt mai mult cu Noul Testament, care nu a fost investit
cu autoritate divină de nici o Fiinţă înzestrată cu dreptul de a face
lucrul acesta.
Spre deosebire de rolul оndeplinit de conducătorii religioşi ai
tuturor religiilor cunoscute la timpul actual, care fac tot ce le stă în
puteri numai să priveze omenirea de posibilitatea de a ajunge
vreodată la Dumnezeu, lucru asupra căruia v-a atras atenţia şi Isus
Hristos:
“Cărturarii şi fariseii închid oamenilor Împărăţia Cerurilor:
nici ei nu intră în ea, şi nici pe cei ce vor să intre
nu-i lasă să intre.”,
Isus Hristos, Matei 23:13.
misiunea profeţilor a fost şi mai rămîne încă de a instrui şi de a ajuta
oamenii să profite de duhul sfînt şi de binecuvîntările ce se revarsă
din abundenţă asupra celor ce-L cunosc şi-L iubesc pe YHWH.
Reţineţi următoarele, stimaţi Pavel Coruţ şi V. Istarhov, că în
pofida cruciadelor purtate de adepţii lui Isus împotriva lui YHWH şi
a mesagerilor Săi, Stpînul Universului a reuşit totuşi să dezvăluie
omenirii lucrurile ce ţin de soarta ei, şi nu e vina Lui că oamenii sînt
total dezinteresaţi de propriul lor destin şi nu vor nici în ruptul
capului să şi-l croiască după năzuinţele lor. Vorba bătrînească,
“Dumnezeu dă, dar nu pune în gură”, vă poate uşura considerabil
efortul de a vă da seama ce s-a petrecut pe tărîmul spiritualului în
ultimele două mii de ani. Nu Dumnezeu S-a retras din viaţa
oamenilor şi de aceea oamenii n-au mai auzit nimic nou despre El, de
la Isus оncoace, ci oamenii s-au întors cu fundul la El şi n-au binevoit
nici să audă, nici să vadă şi nici să cunoască nimic din partea Lui.
Toate popoarele şi toate timpurile se bucură de îndurarea lui
Yehowah, dar fiecare popor îşi făureşte singur destinul, după cum îl
conduce vîntul sau capul. Dat fiind faptul că Stăpînul Universului îşi
recrutează mesagerii strict dintre cei ce binevoiesc să îndeplinească
voia Sa, nu dintre cei ce umblă cu nasurile pe sus, iar primii se
dovedesc a fi de cele mai dese ori reprezentanţi ai păturilor
neprivilegiate şi needucate ale societăţii, este mai mult decît posibil
că ei n-au reuşit încă să vă capteze atenţia d-stră, de unde şi rezultă
ignoranţa de care aţi dat dovadă pînă în prezent în ce priveşte
cunoştinţele despre Stăpînul Universului şi voia Sa.
Dovedindu-vă a fi urmaşii celor ce au preferat trufia, băutura
şi tradiţiile în locul lui Dumnezeu, nu e de mirare că visaţi cu ochii
deschişi în loc să percepeţi adevărul ce vă poate face liberi, care mai
că nu vă trage de mînecă, numai să vă uitaţi în partea lui. Ca un
blestem cade asupra moldovenilor maxima lui Ştefan cel Mare,
“Creştini ne-am născut, creştini vom muri!”, care în limba
moldovenească modernă înseamnă: “Proşti am fost şi proşti vrem să
rămînem!”. - E de-a mirării oare că moldovenii au ajuns la sapă de
lemn, mulţămită credinţei lor străbune, şi că de dragul ei îşi bagă
singuri capurile în jug şi-şi pun ţara la bătaie? Dacă unul dintre cei
mai de seamă reprezentanţi ai lor, stimabilul Pavel Coruţ, n-a reuşit
să scape integral de descîntecul respectiv, ce şansă au gugulanii de
rînd să iasă de sub farmecele lui? Există toate premizele să-i apuce
paştele cailor, pînă se naşte băieţelul minune din Bucureşti prevestit
de vizionarul Coruţ.
Dacă acceptaţi ideea că România reprezintă un pămînt ales şi
că poporul român se bucură de onoarea de a i se încredinţa o misiune
specială din partea Stăpînului Universului, stimate Pavel Coruţ, nu
elaboraţi teorii referitoare la această misiune, reieşind din
necunoştinţa d-stră a cauzei respective, dar fiţi cu băgare de seamă la
prescripţiile făcute de către Cel ce ne oferă nouă onoarea de a deveni
popor sfînt, căci numai conformîndu-ne lor avem şansa să beneficiem
de ea; cu atît mai mult că şi d-stră aţi fost desemnat să faceţi parte
dintre primii eroi ai neamului ajunşi în slujba lui YHWH.
Ideea că poporul român va ajunge să aducă la cunoştinţa
tuturor celorlalte neamuri voia adevăratului Dumnezeu, în timp ce
Romвnia va deveni centrul spiritual al omenirii, nu a apărut din senin,
ci se bazează pe previziuni ce ne dezvăluie nuanţe prea explicite
pentru a putea fi trecute cu vederea sau a construi speculaţii pe seama
lor. Prezicerea făcută de Nostradumus că marele semn ceresc, ce va
avea loc odată cu declanşarea unor mari conflicte militare în Persia,
va indica timpul cînd Stăpînul Universului binevoieşte să înceapă
ultima campanie de deşteptare a omenirii şi locul unde trimisul Său a
fost planificat să vină ce altceva poate să însemne decît faptul că ne
este indicat timpul şi locul unde va fi revelată voia lui Dumnezeu. Că
eclipsa de soare din 11 august 1999 s-a dovedit a fi cel mai mare
semn ceresc legat de perioada cînd SUA şi-a anunţat candidatura la
tronul lumii, invadînd Iraq-ul, nu e un secret pentru nimeni şi nu
poate fi contestat de nimeni.
- Care e timpul indicat de acea eclipsă? Anul 1914, cоnd
martorii lui Yehova speră că evreul Isus Hristos L-a detronat pe
Dumnezeu, suindu-se pe scaunul de domnie al Universului; anul
1917, cînd evreii Lenin şi banda lui l-au detronat pe ţarul Rusiei,
punînd ghearele pe ţara respectivă; sau anul 1999, cînd sus-pomenita
eclipsă a avut loc? Eu personal îndrăznesc să afirm că despre anul
1999 merge vorba, cu toate că оn acel an evreii n-au reuşit să
detroneze nici o persoană importantă.
Cu alte cuvinte, reieşind din prezicerile făcute de către
Nostradamus, în anul 1999 YHWH Dumnezeu, Stăpînul Universului,
a început ultima campanie din istoria omenirii de deşteptare şi
iluminare a fiinţelor umane.
- Îndrăzneşte cineva dintre d-stră să pună la îndoială faptul
acesta?
 Ştiu că sînteţi în stare să consimţiţi ideea că timpul împlinirii
profeţiilor a sosit deja, indiferent cînd a fost sărbătorită declanşarea
lui, de aceea nu mă opresc mai mult asupra acestui detaliu. Vom vorbi
despre ceilalţi factori fără existenţa cărora îndeplinirea prezicerii lui
Nostradamus nu poate nicidecum avea loc, şi în special despre cel
mai important dintre ei, adică despre eroul principal al evenimentelor
despre care vorbim, şi anume: Cine este el, unde este el şi în ce
constă misiunea pe care el o are de оndeplinit.
Conform învăţăturii primite de la istorie, nici o misiune
spirituală nu începe de la sine, fără prezenţa unei personalităţi care să
o declanşeze, şi nu misiunea precede apariţia ideologului, sau a
trimisului lui Dumnezeu, ci invers. Оntоi apare profetul, sau
filosoful, însoţit de viziunile sale zguduitoare, sau de filosofia sa
revoluţionară, pe urmă încep a se desfăşura şi celelalte evenimente.
Dacă ultima mare misiune spirituală a omenirii trebuia să
înceapă într-adevăr în 1999, normal este ca în acel an să fi apărut
cineva care să aducă la cunoştinţa oamenilor acea învăţătură capabilă
să schimbe radical viziunea lor asupra lumii şi a vieţii, şi să-i
determine să-şi schimbe modul de viaţă şi de gîndire cu desăvîrşire.
- N-aţi auzit d-stră cumva ceva despre o astfel de persoană şi
despre o astfel de оnvăţătură?
Băieţelul-minune, predicat de către d-stră, stimate Pavel
Coruţ, n-a reuşit încă să conceapă o astfel de ideologie, în pofida
ajutorului moral, intelectual şi chiar material de care el posibil că se
bucură din partea d-stră. Nici yoghinii n-au reuşit să născocească
nimic la acea oră, cu toate că ei pretindeau şi mai pretind încă că
profeţiile legate de misiunea spirituală a României se referă la
activitatea lor.
Pretenţiile că semnul ceresc prezis de Nostradamus şi de
Sundar Singh nu indică exact timpul începutului acestei misiuni, ci
doar perioada relativă în care ea se va desfăşura, nu sînt pentru
oameni inteligenţi, ci pentru ţugulani ce reprezintă pătura
negînditoare a societăţii.
- Oare Persoana care a conceput respectiva misiune nu a
prevăzut posibilităţile de dejucare a ei, printre care şi apariţia unuia
sau a mai mulţi falşi ideologi, trimişi să deruteze populaţia şi să
discrediteze imaginea şi misiunea adevăratului trimis al Său?
- Ce alte argumente în favoarea autenticităţii sale poate avea
trimisul lui Dumnezeu decît calitatea şi unicitatea mesajului său, plus
exactitatea cu care el îndeplineşte prevestirile referitoare la el,
inclusiv punctualitatea de a-şi începe misiunea exact la timpul stabilit
de către Stăpînul Său?
Dacă d-stră n-aţi reuşit pînă la momentul de faţă să auziţi
despre trimisul lui YHWH, a cărui personalitate însumează excelent
de bine trăsăturile şi nuanţele menite să-l dezvăluie oamenilor pe
adevăratul mesager al Stăpînului Universului, nu e vina lui
Dumnezeu faptul acesta, ci numai a d-stră. Prejudecăţile ce vă
caracterizează s-au dovedit a fi cu mult mai puternice decît dorinţa d-
stră de a instaura adevărul şi dreptatea în lume, de aceea vă mai aflaţi
încă în mreaja lor şi a propriilor d-stră teorii şi concepţii. Eliberaţi-vă
de ele şi vă veţi convinge că a afla voia Stăpînului Universului şi a
recunoaşte mesagerul Său este cu mult mai uşor decît vă închipuiţi.
Găsiţi-l şi recunoaşteţi-l, şi vă veţi asigura un rol de neînlocuit în
ultima misiune de instruire şi educare a omenirii, menită să aducă cu
sine multrîvnita pace mondială şi bunăstare socială.
Sînteţi chemat în slujba Stăpînului Universului. Daţi dovadă
de chibzuinţă şi nu rataţi onoarea ce vi se oferă.

D-stră, stimate Vladimir Alecseievici, de asemenea aveţi la ce

vă gîndi. Dacă aşteptaţi să renască vechea religie slavă, pe a cărei
bază poporul rus să poată începe campania de eliberare a omenirii de
sub călcîiul ideologiilor şi maşinaţiilor evreieşti, aveţi toate şansele să
jucaţi întîi la nunta mielului.
Omenirea nu s-a întors pînă la momentul de faţă niciodată de
bună voie la ceea ce ea a abandonat cîndva, indiferent din ce motive a
făcut-o. Speranţa d-stră că poporul rus are de îndeplinit o misiune
importantă în eliberarea lumii poate fi îndreptăţită şi realizată numai
dacă poporul rus aderă la misiunea de redresare şi reconstruire a
civilizaţiei umane începută de către însuşi Stăpînul Universului.
Orgoliul naţional nu vă va duce la bine, dacă insistaţi pe ideea
că ruşii trebuie să conducă această misiune. Poporul rus are o datorie
imensă în faţa omenirii, pe care mai devreme sau mai tîrziu va trebui
să o plătească, dacă binevoieşte să beneficieze de îndurarea lui
YHWH. Cu ajutorul ruşilor evreii au pus stăpînire pe o jumătate din
lume, tot cu ajutorul lor n-ar fi rău ca omenirea să scape de acest
blestem.
Cît despre rolul de popor misionar în această importantă
misiune, el va reveni acelui popor ce se va dedica cu trup şi suflet
slujirii intereselor Stăpînului Universului, indiferent de rasa sau de
nivelul de civilizaţie a lui.
YHWH nu are de gînd să roage pe nimeni să intre în slujba
Sa, nici pe d-stră, nici pe Pavel Coruţ, nici poporul rus şi nici pe cel
român, dar de acceptat El acceptă pe oricine doreşte cu adevărat să
facă voia Lui. De aceea nu vă înşelaţi cu iluzii deşarte, dar daţi
dovadă de înţelepciune şi nu nesocotiţi atitudinea favorabilă a
Stăpînului Universului faţă de d-stră, şi nu-I nesocotiţi chemarea, căci
d-stră sînteţi cel ce va regreta, dacă nu luaţi aminte la sfatul respectiv.
Sînteţi şi d-stră chemat în slujba lui YHWH, după cum este
chemat şi stimabilul Pavel Coruţ şi după cum sînt chemaţi toţi marii
bărbaţi şi femei ale neamurilor.
De d-stră depinde dacă veţi beneficia de onoarea ce vi se
acordă sau nu.