5.

SPRE ATENŢIA CĂRTURARILOR (INTELECTUALILOR )

Voi, învăţaţii, ţineţi cheile cunoştinţei în mîinile voastre: nici voi nu profitaţi
de ele, şi nici pe alţii nu-i lăsaţi să profite! – Care sunt învăţăturile pe care voi îi
învăţaţi pe oameni şi pentru care vă numiţi “învăţaţi”? – Sunt ele de vreun folos
sau nu? – Au ele vreo importanţă în viaţa oamenilor, sau nu? – V-aţi gîndit vre-o
dată la aceste întrebări, sau mîncaţi pîinea oamenilor pe degeaba?
De voi depinde soarta omenirii. -Ce faceţi voi pentru ea?
Aţi adus omenirea la rîpă. În loc să căutaţi adevărata ştiinţă, care este sub
nasul vostru, şi să vă ocupaţi de educarea oamenilor, aţi înlocuit dogmele şi
religiile pre-existente cu dogmele şi teoriile voastre, care sunt nişte prostii şi nişte
tîmpenii cu mult mai mari decît acelea .
- Ce-i învăţaţi voi pe oameni? Aţi împînzit omenirea cu mii de ştiinţe de tot
felul, dar nici una bună. În loc să fiţi elita lumii şi să o apăraţi, sunteţi primii care
vă bateţi joc de ea şi o distrugeţi.
Din milioanele de “învăţaţi” care locuiţi pe pămînt, numărul celor care într-
adevăr merită să poarte acest nume nu trece de două cifre. Ştiţi multe şi mărunte,
dar ceea ce trebuie să ştîţi, nu ştiţi. Cunoaşteţi filosofiile lui Platon, Aristotel, Kant
şi Nitszche, dar cine sunteţi voi cu adevărat, şi pentru ce sunteţi, idee nu aveţi.
Vă daţi mari şi tari; faceţi aere de balenă şi ţineţi cuvîntări lungi şi
întortocheate a căror sens nici voi nu-l înţelegeţi, şi nici cei ce vă ascultă nu-l
pricep. Aţi uitat de omenie, iar modestia pentru voi nici nu există; există numai o
etichetă specială după care vă conduceţi. Cît despre faptul că relaţia dintre oameni
ar putea fi cel mai însemnat lucru din lume nici nu vă trece prin cap. Vă spun: -
Este inevitabil să nu vină prilejuri de păcătuire în lume, dar vai de cei prin care
vin! Voi sunteţi poarta principală prin care aceste prilejuri intră în lume!
Educaţia este cel mai important lucru în formarea omului. În lipsa ei omul
se transformă într-o brută cu mult inferioară animalelor. Spre deosebire de
animale, care-şi pot cultiva inteligenţa pe baza experienţei lor proprii, oamenii
necesită o supravegere şi o atenţie cuvenită permanentă.
Inteligenţa şi caracterul omului formează sufletul lui şi personalitatea lui! -
În lipsa unei educaţii adecvate omul acumulează cunoştinţe în funcţie de
caracterul său şi, în acest caz, cunoştinţele dobîndite de el ajung să servească
instinctelor lui proprii: - aşa se nasc egoiştii, mojicii, oamenii de nimic, tiranii şi
despoţii, etc. Cînd însă educaţia satisface necesităţile dezvoltării omului ca
personalitate, caracterul devine flexibil şi poate fi modificat în funcţie de
învăţătură.
Esenţa vieţii nu constă în acumularea unui bagaj de cunoştinţe cît mai mare,
ci în înţelegerea acelui puţin foarte important care contribuie la dezvoltarea
adevăratelor calităţi omeneşti! Valoarea omului nu depinde de bagajul lui de
cunoştinţe tehnice, şi nici profunzimea raţiunii lui nu se apreciază în funcţie de
rezultatele tehnico-ştiinţifice obţinute. Sălbăticia şi nimicnicia sunt prăpastia spre
care se îndreaptă omenirea, iar cunoştinţele tehnico-ştiinţifice nu sunt în stare să
vă scape de ea.
Oamenii care-şi pun interesele lor personale mai presus de binele comun al
tuturor oamenilor sunt cu mult mai răi decît fiarele, şi cu mult mai periculoşi ca
ele; datorită capacităţilor lor mintale ei pot pricinui cu mult mai mult necaz
omenirii decît fiarele.
Aprecierea raţiunii umane trebuie făcută în funcţie de capacitatea oamenilor
de-aşi dărui bunătate unii altora! Esenţa vieţii umane constă în aflarea păcii între
oameni şi în năzuinţa lor de a acorda ajutorul şi dragostea lor celor ce au nevoie de
ele. Omul trebuie să se gîndească în primul rînd la alţi oameni, la natură şi la Cel
ce l-a creat. Nenorocit este cel ce se gîndeşte numai la sine!

Educaţia copiilor este baza dezvoltării omenirii! Copiii, după calităţile lor
omeneşti, depăşesc cu mult marea majoritate a oamenilor maturi; lumea lor
spirituală nu este încă deformată de diferitele urgii ale vieţii mature, de aici şi
capacitatea lor de a percepe lumea înconjurătoare mai curată şi mai minunată.
La copii noţiunea de bine şi de rău nu există încă; înţelegerea ei se face pe
baza educaţiei. Oamenii maturi reprezintă o autoritate şi un exemplu pentru copii,
iar ei acordă cu mult mai multă atenţie comportării şi vieţii adulţilor, acestea fiind
sursa lor principală de educaţie, decît teoriilor deşarte care nu-şi pot găsi nici un
suport în viaţa lor. De aceea, este o crimă să nu vă ocupaţi de curăţirea şi
perfecţionarea spirituală personală.
Ştiinţa a devenit o piatră de poticnire pentru omenire; în loc să fie lumina
care să o scape din bezna neştiinţei în care se află, ea, involuntar, a contribuit la
scufundarea ei şi mai adînc în aceea. După cum adevărata învăţătură a Mea a fost
transformată în zeci şi sute de religii, care au stopat accesul la Mine a adevăraţilor
credincioşi, la fel şi ştiinţa pe care am dat-o omenirii să slujească înfloririi ei, a
fost înlocuită cu tot felul de teorii şi filosofii, care au adus la tîmpirea totală a
majorităţii oamenilor.
Nu există domeniu pe lumea aceasta unde tontălăii şi gogomanii să nu-şi fi
băgat nasul; nu pot sărmanii oameni nici să răsufle din cauza a tot felul de idioţi.
În numele ştiinţei, cele mai mari prostii, pe care o minte bolnavă le-a putut
născoci, au fost impuse bieţilor oameni ca adevăr; nici nu dovedeau sărmanii să le
rugume de trăsnite ce erau. Într-un timp foarte scurt, ştiinţa a devenit religie,
contrar menirii ei adevărate, devenind o dogmă, ca toate celelalte dogme.
Cuvinte de genul “ştiinţa a descoperit!”, sau “învăţaţii afirmă!”, au ajuns să
fie scrisori de recomandare pentru tot felul de tîmpenii.
Schimbarea regelui - bucuria nebunilor! Schimbarea religiilor, la fel. A fost
îndeajuns ca un tîmpit să declare că Dumnezeu a murit şi nu mai există morală, că
sîngele în proşti a şi început să fiarbă. Tot felul de afirmaţii au urmat acesteia.
A fost îndeajuns ca pseudo-învăţaţii, zic “pseudo – învăţaţii”, deoarece au
existat şi adevăraţi învăţaţi, care şi-au îndeplinit misiunea lor cinstit, pînă la capăt,
să afirme că omul nu mai este om, ci un animal, rezultat al unei întîmplări, şi
bucuria proştilor a fost fără seamăn. Revoluţie intelectuală! Li se făcuse greu
sărmanilor proşti să mai fie oameni, fiinţe inteligente create după chipul şi
asemănarea Conducătorului Universului. Le-a plăcut mai tare să fie maimuţe; este
mai uşor: nici o răspundere, nici o morală, nici o etică, nici o pedeapsă pentru
fărădelegile comise şi, nu există altă lege decît cea a puterii. Chipul bărbatului ca
fiară blondă s-a întipărit adînc în inimile voastre; cu toţii visaţi să deveniţi ca el,
uitînd, şi pe bună seamă, deoarece este foarte greu să memorizezi ceva în lipsa
totală a minţii, că legea puterii nu admite decît un singur învingător. Dacă filosofia
lui Nitszche ar fi fost pusă în practică, astăzi pămîntul ar fi fost pustiu! Şi totuşi
Nitszche a devenit un idol pentru voi, fiind ridicat în slăvi, pe cînd Yehoshua,
pentru că vă aducea pacea şi fericirea, a fost ridicat pe cruce.
Ce numiţi voi ştiinţă? - A ţine un cîine flămînd, pentru a constata că el
moare de foame dacă nu mănîncă nimic; a tăia picioarele unui biet animal, pentru
a face extraordinara descoperire că animalele fără picioare nu pot merge şi, că puii
unor astfel de animale cu picioarele tăiate, spre marea voastră uimire, se vor naşte
tot cu patru picioare, ca şi părinţii lor înainte de a nimeri pe mîinile voastre; a
dezgropa copite şi maxilare de cai şi de mistreţi morţi, zicînd că ele au aparţinut
oamenilor, adică sunt ale strămoşilor voştri, şi de a compune basme în funcţie de
ele - aceasta numiţi voi ştiinţă? - Sau poate ştiinţa adevărată este reprezentată
numai de experimentele făcute de voi asupra oamenilor?
Din momentul în care “ştiinţa” aceasta a voastră a luat locul adevăratei
ştiinţe, devenind pentru voi un idol ce a înlocuit cultul tuturor zeilor şi
idolilor pre-existenţi, oamenii au căzut în sălbăticie, devenind cele mai feroce
şi mai bestiale fiare din cîte au existat vre-odată.
Nici un alt zeu, în toată istoria omenirii, la nici un popor, n-a fost atît de
crud ca acest zeu, “ştiinţă”, venerat de voi, reprezentat mai ales de dogma
evoluţionismului, de care, cu părere de rău, nu v-ăti lepădat nici pînă astăzi!
– Dacă sanctuarele religiilor străvechi vă insuflau teama, din cauza jertfelor
ce erau aduse acolo, ce se poate spune despre laboratoarele voastre, unde au fost
omorîţi milioane de oameni şi animale? Din momentul în care selecţia
circumstanţială, sau naturală, sau cum o mai numiţi voi, a ajuns să fie considerată
creatorul şi conducătorul Universului, lumea ştiinţifică a devenit lăcaşul
stupidităţii şi cruzimii.
Religia, cu toată mizerabilitatea ei, cel puţin proclamă că toţi oamenii sunt
fraţi, că relaţia dintre voi trebuie să fie una frăţească şi plină de dragoste reciprocă
şi că toţi sunteţi egali şi veţi avea în aceeaşi măsură de stat înaintea scaunului de
judecată a aceluiaşi Judecător; pe cînd “ştiinţa” voastră proclamă că relaţia
adevărată dintre oameni este cea de competitori şi de combatanţi în lupta pentru
simpla supraveţuire, şi că orice act de milă, sau de loialitate faţă de vechea şi
demodata lege a iubirii aproapelui este o încercare deşartă şi rea intenţionată de a
uşura severitatea luptei, şi de a salva nişte specii de indivizi sau de animale
inferioare de eforturile pe care le depune natura pentru a scăpa de ei.
- Sunt oare bolboroselile şi teoriile voastre absurde, care laudă prostia,
ştiinţă? - Ce folos aduc ele omenirii? - Nu sunt oare ele dovada cea mai grăitoare a
neştiinţei voastre?
În timp ce “ştiinţa” voastră se războia cu dogmele bisericeşti şi cu morala
lor, răsturnînd scara tuturor valorilor cu picioarele în sus, adevărata Ştiinţă păşea
pe tărîmul descoperirilor ce aveau să zădărnicească impunerea dogmelor susţinute
de prima.
În ciuda afirmaţiilor făcute de pseudo-învăţaţi referitor la Mine şi la
învăţătura Mea, secolele XIX şi XX se caracterizează printr-un şir de descoperiri
ce aveau să confirme învăţătura Mea şi să aducă la posibilitatea înţelegerii mai
profunde a ei.
În timp ce fals învăţaţii duceau o politică de îndobitocire a maselor, cei ce
au rămas fideli Ştiinţei adevărate luptau pentru iluminarea lor. Toate descoperirile
ştiinţifice de care vă bucuraţi voi astăzi, vă sunt cunoscute cu voia Mea şi cu
ajutorul Meu, pentru a vă sluji drept mărturie a prostiei voastre şi pentru a vă ajuta
să scăpaţi de ea! Cine dă dovadă de înţelepciune a observat legătura dintre ştiinţă
şi învăţătura Mea, a găsit punctul de tangenţă a lor şi a aflat rostul lor! Cine nu,
nu!
Nimic nu vorbeşte mai bine despre o persoană ca lucrurile pe care le face
ea. După cum calitatea unui pom se apreciază după rodul lui, la fel şi omul se
apreciază în funcţie de faptele lui. - Despre ce vă vorbesc vouă descoperirile
ştiinţifice? - Cum vă imaginaţi voi persoana care a construit tot ceea ce descoperiţi
voi? Ştiinţa nu crează nimic de la sine. Ea numai descoperă ceea ce a existat cu
mult înainte ca voi să o fi descoperit. Cu toată trufia şi îngîmfarea voastră, nu
sunteţi în stare să creaţi nimic de la sine, fără să vă fac Eu cunoscut cum se face
acel lucru.
Atunci cînd falsa “ştiinţă” a reuşit să-i convingă pe oameni să nu creadă
nimic, în afară de ceea ce văd, Ştiinţa adevărată a descoperit că lumea nevăzută
este cu mult mai numeroasă decît cea ce se vede.
Atunci cînd oamenii zîmbeau la afirmaţia că cineva îi aude şi îi vede
permanent, radioul şi televizorul au fost inventate.
Magnetofoanele şi casetofoanele audio şi video au fost descoperite pentru a
întări afirmaţia că omul va da socoteală pentru toate faptele, vorbele şi gîndurile
sale. Căci după cum voi puteţi urmări din casele voastre ce se petrece în întreaga
lume, la fel şi locuitorii Universului pot urmări tot ceea ce se face la voi pe
Pămînt; şi nu numai pe pămînt - ei pot vedea tot ce se întîmplă şi la voi în suflet!
Ei văd, aud şi înregistrează totul.
În ziua judecăţii o să facem cel mai mare festival de arte vizuale şi
auditive din istoria Universului. Filmele vieţilor voastre vor fi vizionate şi
studiate minuţios; se vor decerna titluri şi onoruri, şi se vor acorda premii.
Fiecare dintre voi va fi apreciat în funcţie de meritele personale ce le va avea
şi va primi răsplata cuvenită.
Pentru a vă convinge cît sunteţi de neputiincioşi în faţa Mea, aţi ajuns să
cunoaşteţi armele şi tehnica militară de care dispuneţi acuma, căci după cum
toporaşul de piatră şi bîta străbunilor voştri sînt jucării faţă de armele voastre
moderne, la fel şi armele voastre sunt jucării pentru locuitorii Universului. Atît Eu,
cît şi ceilalţi locuitori ai Universului, suntem invulnerabili pentru toate armele
voastre şi, dacă toporaşul de piatră ar mai putea face ceva împotriva voastră, voi
sînteţi complet neputiincioşi în faţa noastră.
Nu vă spun lucrul acesta ca să vă înspăimînt, ci pentru ca să-l ştiţi şi să nu
vă agitaţi degeaba, din cauza neştiinţei lui. Dezvăluirea ştiinţei oamenilor face
parte din proiectul iniţial cu privire la omenire! Experimentul nu s-a terminat încă,
căci după cum aţi demonstrat de ce sunteţi în stare cînd nu ştiaţi nimic şi nu
puteaţi nimic, la fel trebuie să demonstraţi de ce sînteţi în stare cînd posedaţi
cunoştinţe şi puteri mărite!
Fiecare lucru descoperit de ştiinţă poate fi folosit cu două scopuri; unul
pentru a crea, şi altul pentru a distruge: - unul pentru îmbunătăţirea vieţii, iar altul
pentru nimicirea ei. Sînteţi creaţi după chipul şi asemănarea Mea, deaceea trebuie
să arătaţi de ce sunteţi în stare dacă aţi avea ştiinţa şi puterea Mea!
Ca cetăţeni ai Universului o să cunoaşteţi cu mult mai multe lucruri decît
cunoaşteţi acum şi o să posedaţi puteri cu mult superioare celor pe care le posedaţi
acum. - Dacă acum voi nu ştiţi cum să vă purtaţi cu ştiinţa şi puterea pe care le
posedaţi, ce o să faceţi atunci?
- Dacă acum, cînd vă aflaţi pe un pămînt aşa de mic, unde sunteţi unii în
văzul celorlalţi, nu puteţi găsi limbă comună unii cu alţii, ce veţi face atunci, cînd
veţi fi la depărtare de sute şi mii de ani lumină unii de alţii?
Pînă acum aţi folosit ştiinţa numai pentru a distruge.

Cu ajutorul ştiinţei puteţi cunoaşte mai multe şi despre voi înşivă. Pe baza
lucrurilor create de voi, puteţi să cunoaşteţi mai bine lucrurile create de Mine, căci
voi nu faceţi altceva decît să să-Mi repetaţi creaţia
După cum voi nu creaţi niciodată nimic înzădar, la fel n-am făcut-o nici Eu;
fiecare lucru îşi are la baza sa o cauză pentru care a fost creat!
După cum lucrurile făcute de voi nu sunt rodul unei întîmplări, sau a unei
evoluţii, ci sunt rodul minţilor şi mîinilor voastre, la fel şi celelalte lucruri din
Univers nu sunt rodul unei explozii, ci sînt rodul înţelepciunii şi mîinilor Mele!
Puteaţi demult să vă daţi seama despre lucrul acesta, căci Universul este cu mult
mai complex decît lucrurile pe care le creaţi voi. - Oare structura sistemului solar
nu v-a pus niciodată pe gînduri prin construcţia şi exactitatea sa? - Nu v-aţi gîndit
niciodată, cum se face că pămîntul nu întîrzie niciodată în rotaţia sa în jurul
soarelui, şi nici luna în jurul pămîntului? - Nu v-a uimit oare niciodată atomul
prin construcţia sa asemănătoare cu construcţia Universului? - Ştiţi cu ce viteză se
învîrt electronii în jurul nucleului şi la ce aduce scoaterea acestora de pe orbită?
- Cum de s-au aşezat oare acei electroni pe orbitele lor, şi cum de nu se lovesc ei
între ei? Încercaţi să faceţi măcar un singur atom de sine stătători, din nimic! -
Dacă voi, cei care vă consideraţi cele mai inteligente fiinţe de pe pămînt, nu puteţi
face acest lucru, atunci cine l-a făcut? - A apărut el oare din întîmplare?
Dacă lucrurile pe care le faceţi voi n-au apărut din întîmplare, atunci nici
lucrurile pe care le-am creat Eu n-au apărut din întîmplare, şi nici voi n-aţi apărut
din întîmplare!
Dacă lucrurile pe care le creaţi voi sunt create pentru ceva, atunci şi voi
sînteţi creaţi pentru ceva. Este foarte greu să-ţi dai seama de acest lucru cînd nu
ştii să gîndeşti deloc. Aţi umplut lumea cu dogme şi învăţături prosteşti, numite
clasice, cu care le spălaţi bieţilor tineri creierile, dar la un lucru aşa de simplu nu
v-aţi gîndit!? - Dacă automobilele din ziua de astăzi se aseamănă cu cele de la
începutul secolului, sau cu carele mileniului trecut, este oare aceasta o dovadă că
primele au evoluat din ultimele? Sau ele dovedesc că au fost construite de aceeaşi
inteligenţă umană? Faptul că maşina are patru roţi, ca şi căruţa, nu înseamnă că
prima a evoluat din ultima, ci că aşa aţi căzut voi de acord că este mai bine, pentru
că patru roţi sunt suficiente. Acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul vostru: -
Asemănarea voastră cu animalele nu este o dovadă a evoluţiei voastre din ele, ci o
mărturie că aţi fost creaţi de aceeaşi Intelegenţă, şi că aţi fost creaţi după aceleaşi
principii. După cum voi aveţi nevoie de cap, la fel şi animalele au nevoie de el,
după cum şi maşinile au nevoie de computator. După cum voi aveţi nevoie de
inimă, la fel şi animalele au nevoie de ea, şi roboţii au nevoie de motor. Mîncare
vă trebuie şi vouă, şi animalelor, şi maşinilor. Curent electric, la toate! - Sunt oare
maşinile un rezultat al evoluţiei animalelor? -Sau poate voi aţi evoluat de la
maşini?
Coliba unui căţel se aseamănă foarte mult cu casele şi palatele voastre, -
care de la care au provenit? Mi-e silă de felul cum gîndiţi voi!
Aţi ponegrit şi distrus religiile. - Cu ce le-aţi înlocuit?
Dacă religia a fost opium pentru popor, ce sînt atunci filosofiile voastre
pentru el? Aţi schimbat o religie cu alta; l-aţi schimbat pe dracu cu taică-său. În
loc de dogme bisericeşti, aţi întrodus dogme cărturăreşti. Aţi pus stăpînire pe toate
domeniile cheie ale vieţii umane, şi nu face nimeni un pas nicăieri, decît în
direcţia pe care i-o arătaţi voi.
- Este oare nevoie de filosofia lui Platon pentru a cunoaşte muzica? Sau de
metafizica lui Aristotel, pentru a cunoaşte mecanica?
- Dacă un om are înclinaţie spre agricultură, ce nevoie are el de filosofia lui
Karl Marx pentru a deveni agricultor? - Şi, ce este mai important pentru un om de
drept, să cunoască legea, sau să cunoască ce se spune despre lege?
Aţi creat instituţii de învăţămînt, pentru a face ştiinţa accesibilă tuturor
oamenilor, lucru destul de bun, dar aţi creat atîtea obstacole în calea doritorilor de
a cunoaşte, încît majoritatea lor mor fără să mai cunoască niciodată faţa adevărată
a Ştiinţei. Primul obstacol ridicat de voi în faţa oamenilor în calea cunoaşterii este
învăluirea Ştiinţei într-un şir de fals ştiinţe, pe care voi le daţi drept ştiinţă. Pînă
ajunge omul să cunoască o boabă de Ştiinţă adevărată, se satură de tot felul de
teorii şi de filosofii, şi pînă la urmă n-o poate înghiţi nici pe prima.
Aţi neglijat considerabil calităţile pur omeneşti, făcîndu-le să dispară cu
totul de pe arena mondială. În loc să-i învăţaţi pe oameni să se iubească unii pe
alţii, să fie sinceri, iubitori de adevăr, curajoşi, modeşti, darnici şi generoşi, etc, şi
să încurajaţi aceste calităţi, îi învăţaţi să bată apa-n piuă, să taie frunze la cîini, să
se înşele unii pe alţii cu cuvinte cît mai măiestrite, să poarte papinion şi să-şi facă
părul creţ; cu alte cuvinte, îi învăţaţi cum să se transforme din oameni în papagali
şi oiţe. După toate acestea vă mai şi miraţi că calitatea societăţii voastre nu este
cea dorită de voi. - Cum să fie d-lor, dacă în loc să-i învăţaţi pe oameni lucruri
bune, voi îi învăţaţi lucruri rele; în loc să încurajaţi dragostea faţă de aproapele,
voi, în numele a cine ştie ce fel de economie, dezvoltaţi ura în ei; în loc de
sinceritate îi învăţaţi arta bunelor maniere de a te preface şi în loc de modestie
încurajaţi lauda şi trufia; şi aţi înlocuit dragostea de adevăr cu minciuna politică;
curajul cu laşitatea, şi mîndria de a fi om, cu slugărnicia unui cotei?

Despre dragostea şi respectul faţă de Mine nici nu mai vorbesc; Eu nu am

loc în instituţiile voastre de învăţămînt. Locul pe care ar trebui să-L am în ele a
fost ocupat de dumnezeii voştri, în numele cărora şi pentru care trăiţi! Aţi înlocuit
monoteismul cu politeismul; în loc de un singur Dumnezeu slujiţi o mie, în funcţie
de slăbiciunile şi pasiunile voastre.
Din momentul în care aţi negat existenţa Mea, aţi purces la crearea
propriilor voştri dumnezei, după chipul şi asemănarea voastră, şi care nu sunt
altceva decît reflecţia conştientă, sau inconştientă a voastră; o imagine a
imperialismului vostru, sau o compensaţie dorită a neajunsurilor voastre. Astfel v-
aţi creat dumnezeul Raţiune pentru temperamentele rezonabile; dumnezeul
instinctelor şi pasiunilor pentru hipercivilizaţi; dumnezeul succesului pentru
puritanii robuşti; dumnezeul filantrop pentru mizerabili şi laşi, etc. Toţi aceştia
pentru democraţie şi pentru secolele de individualizm!
Fiind mai puţin ipocriţi decît părinţii voştri, aţi abandonat titlul de zei al
dumnezeilor voştri, înlocuindu-l cu aşa noţiuni ca Rasa, Clasa, Naţiunea, Partudul,
etc; egoul acestor creaturi a fost deghizat în noi, şi toate aceste entităţi au în
comun aceeaşi trăsătură: ele nu sînt răspunzătoare pentru nimic în faţa nimănui,
deoarece ele însăşi au devenit criterii ale oricărui adevăr uman şi au decretat că nu
există alt adevăr în afară de ele!
Pentru cei ce servesc acestor entităţi omul nu există decît în ele şi pentru
ele, deaceea, atunci cînd le serviţi, voi nu mai sunteţi răspunzători pentru faptele
voastre, şi, după cum nici ele nu răspund în faţa nimănui pentru crimele comise de
voi, nu mai există dreptate nicăieri! Dacă cineva nu corespunde parametrilor ceruţi
de aceste instanţe divinizate, dat fiind faptul că face parte din altă rasă, din altă
naţiune, din alt partid, sau din altă generaţie fizică sau mintală decît cea ce se află
la conducere, atunci el nu este nimic altceva decît un pui de viperă, un vierme, sau
un duşman al poporului şi primeşte ceea ce merită: un glonţ în cap, sau este
spînzurat, după cum este voia dumnezeilor Rasă, Clasă, Partid, sau Naţiune.
Dumnezeiii voştri sînt fără milă, ca şi voi, deoarece ei sunt întruchiparea voastră,
întruchiparea diavolului însuşi!

Azazel este, cu siguranţă, mai puţin periculos atunci cînd vă omoară, decît
atunci cînd pretinde că vă face să trăiţi. El este mai puţin periculos atunci cînd se
manifestă prin viciile voastre, decît atunci cînd se manifestă prin satisfacerea
virtuţilor voastre. Este mai puţin periculos în bîrlogul tiranilor recunoscuţi ca
răufăcători, decît în sanctuarele credinţei şi ştiinţei, care ar trebui să-i
îngenuncheze pe tirani înainte ca armele lor să intre în acţiune!
V-aţi lăsat înşelaţi de Azazel! V-aţi întors cu spatele la Mine de dragul unor
zei sugeraţi de el. Aţi încălcat Legea Mea în favoarea apucăturilor voastre şi aţi
schimbat în înţelegerea oamenilor noţiunile de bine şi de rău: tot ce a fost bun a
degradat şi s-a demodat, iar tot ce a fost rău, a devenit bun! Dacă dumnezeii
voştri vă cer ceva, sau dacă acel ceva face parte din necesităţile pe care voi le
numiţi “vitale”, atunci nu mai există lucruri imorale, sau rele pentru voi.
Legea Mea spune: “- Să nu ucizi!”, dar cine dintre voi îMi poate spune ce
înseamnă războiul în viaţa voastră? - Sau poate vreţi să spuneţi că cei ce mor în
războaie nu sunt omorîţi?
Unicul tip de eroism pe care l-aţi putut concepe voi este moartea sub
gloanţe de dragul dumnezeilor voştri. Azazel nu are vederea chiar atît de scurtă,
după cum vă imaginaţi voi. El nu uită niciodată că omul a fost capabil întotdeauna
să-şi sape groapa cu mîinile proprii, trebuie doar să ştii cum să-l convingi să o
facă. Profitînd de tendiţa voastră către măreţie şi deşertăciune, şi de capacitatea
voastră de a crea ingrediente necesare acestora, Azazel v-a făcut să comiteţi cele
mai grave crime cu satisfacţie şi mîndrie pe suflet că o faceţi.
Toate necazurile omenirii pornesc în primul rînd de la voi, de la cărturari,
de la cei ce posedaţi cheile cunoştinţei, căci trupul fără cap nu poate exista, şi
orice organism are nevoie de conducere. Voi sunteţi capul omenirii; de voi
depinde mersul ei. Dacă-i veţi învăţa pe oameni lucruri bune, o să fie buni; dar
dacă-i veţi învăţa lucruri rele, o să fie răi.
Ce veţi semăna, aceea veţi culege! Cine seamănă vînt, culege furtună. I-aţi
învăţat pe oameni să fie maimuţe şi să nu aibă nici o responsabilitate faţă de
nimeni, poftim, admiraţi-vă capodopera! Primele roade ale învăţăturii voastre le-
aţi şi gustat de acum: - discipolii voştri au ajuns să conducă omenirea. Fascismul,
Comunismul, războaiele mondiale şi cele ce le-au urmat, nu sunt altceva decît
lucrul mîinilor voastre!
 – Dacă oamenii ar fi fost educaţi să fie oameni, nu animale, ar fi comis ei
oare crimele pe care le-au făcut? – Dacă în loc de instincte şi vicii aţi fi dezvoltat
la ei calităţi omeneşti, ar fi fost oare situaţia mondială aceeaşi ca şi astăzi?
Hitler şi Stalin nu sunt mai vinovaţi decît voi pentru răul pe care l-au făcut!
Dacă cei ce i-au susţinut ar fi avut mintea mai brează decît ei, dacă ar fi avut de
unde să o aibă, ar fi făcut oare Hitler şi Stalin ceea ce au făcut?
- Puteau ei să o facă?
- Dacă ostaşii ar avea capacitatea de a gîndi, ar mai fi fost oare război în
lume? Cine sunt adevăraţii duşmani ai ostaşilor: - cei pe care ei niciodată n-au
avut ocazia să-i vadă şi să-i duşmănească, sau cei ce le pun baioneta la gît şi-i
trimit să omoare, fără să le pese măcar cîtuşi de puţin de viaţa lor? Cine este
“patria” pentru care luptă bietul soldat: - cea care-l trimite la moarte sigură şi
căreia nici nu-i pasă dacă el va supraveţui sau nu?
- Dacă ostaşii n-ar fi asemenea maşinilor; dacă ei ar avea raţiune să
gîndească şi să facă deosebire dintre bine şi rău, n-ar lupta ei mai degrabă
împotriva duşmanilor lor adevăraţi, decît să omoare oameni nevinoveţi? Şi apoi,
cînd cineva este obligat să omoare pe cineva, de unde ştie el că este mai bun ca
acela şi că merită mai mult ca el să trăiască?
Armata nu trebuie să fie o turmă de berbeci, sau de proşti, în mîinile cărora
se află un ciomag, şi pe care orice imbecil să o poată conduce cum vrea el! Armata
trebuie să fie apărătorul păcii, al liniştii şi al fericirii poporului pe care-l
reprezintă, şi a lumii întregi. - A cui linişte o apără soldaţii, în momentul în care
luptă împotriva propriului popor, împotriva propriilor lor părinţi, împotriva lor
înşişi sau împotriva celor ce au aceeaşi soartă ca ei? Sunt oare soldaţii făcuţi din
lemn sau poate au capurile pline cu paie? Este oare chiar atît de greu să discerni
cînd trebuie să lupţi şi împotriva cui trebuie să lupţi?
Există război de apărare, cînd fiecare este dator să-şi apere viaţa sa şi a
semenilor săi, dar nu confundaţi războiul de apărare cu războaiele duse din cauza
intereselor a tot felul de tîmpiţi! Cei ce mor în astfel de războaie sunt singuri
vinoveţi de moartea lor, pentru că preferă să moară ca nişte viţeluşi şi ca nişte
berbecuţi, dar nu ca nişte oameni adevăraţi. Nu aşteptaţi răsplată din partea Mea
pentru vieţile voastre jertfite în zădar! Căutaţi răsplată la cei pentru care le daţi!
Ostaşii sînt fiii voştri; sînt discipolii voştri! Voi i-aţi dezvăţat să gîndească!
Voi le-aţi răpit demnitatea de a fi oameni! Nu vă miraţi că într-o bună zi va trebui
să umblaţi pe genunchi înaintea lor şi să le lingeţi ciubotele, pentru a le căpăta
îndurarea. Nu fiţi scurţi la minte! Amintiţi-vă de soarta intelectualilor ruşi, căzuţi
în mîinile bolşevicilor, de soarta intelectualilor bolşevici, căzuţi pe mîna lui Stalin,
şi de soarta intelectualilor români, căzuţi în ghearele comuniştilor.
Aceeaşi soartă au avut-o cu toţii şi aceeaşi soartă au avut-o intelectualii
tuturor timpurilor, care în loc să-şi îndeplinească misiunea lor de deşteptare a
maselor la realitate şi de aducere a lor la înţelepciune, au tăiat frunze la cîini.
Aceeaşi soartă îi aşteaptă şi pe cei ce despică astăzi părul în patru, învăţînd pe
oameni ca ştiinţă nişte dogme prosteşti, care nu folosesc la nimic! Eu n-am nici o
vină în treaba asta! Voi sunteţi de vină! Căci în timp ce Înţelepciunea zace la
pămînt, călcată în picioare, prostia conduce lumea; şi, în timp ce învăţaţii bat toaca
la simpozioane, proştii pun mîna pe putere! Apoi vă miraţi de soarta grea pe care o
aveţi şi vă necăjiţi pe războaie, şi pe revoluţii.
Vă dedicaţi întreaga viaţă unor aşa zei ca Eminescu, Ionescu, Shakespeare,
Pele, Fotbalul, Baschetul, Muzica, Literatura, etc, şi le slujiţi, fără să vă daţi seama
ce faceţi. Organizaţi ceremonii religioase în cinstea lor; ceremonii numite conform
cerinţelor timpului simpozioane, conferinţe, adunări, lecţii, etc, dar care nu sunt
altceva decît aceleaşi acte de închinăciune şi laudă pe care strămoşii voştri
obişnuiau să le organizeze în cinstea păpuşilor lor. Sunteţi cele mai religioase
fiinţe din Univers; - nu trece nimic pe lîngă voi fără să fie zeificat.
Nu aveţi decît să-i respectaţi pe strămoşii voştri pentru meritele pe care le-
au avut faţă de voi, şi nu aveţi decît să vă bucuraţi de aşa activităţi ca muzica,
fotbalul, literatura, etc, dar nu creaţi din ele un obstacol în calea altor oameni spre
cunoaştere. Dacă cineva socoate de cuviinţă să cunoască poeziile lui Eminescu,
sau filosofia lui Marx, pe derost, şi vrea să devină eminescolog, sau marxist, nu
are decît să o facă, dar n-are ce-şi impune pasiunea sa ca o dogmă pentru alţii.
Învăţaţii pe oameni numai lucrurile ce le sunt de folos în viaţă!
Încercaţi să vă gîndiţi la soarta voastră, la persoana voastră şi la scopul cu
care aţi fost creaţi şi, dacă-i posibil, sugeraţile şi altora necesitatea de a se
gîndi la lucrurile acestea!
Întotdeauna, cînd vă împuneţi dogma unui copil, sau unui student,
sugerîndu-i, în mod obligatoriu, o listă întreagă de bibliografie, pentru a eviţă
orice neplacere produsa de îspita în care ar putea cădea ei de a pune mîna pe
Biblie, sau pe Coran, şi să le cîtească, devenind astfel mai destepţi ca voi şi să se
îndoiască de învăţătura pe care îi învăţaţi voi, n-ar fi rău să vă aduceţi aminte de
urmatoarele cuvinte ale Mele: - este înevitabilă îvirea prilejurilor de poticnire în
lume, dar vai de cei prin care ele vin! Fiecare om raspunde de propriile lui greşeli;
Răspundeţi, dar, şi voi numai de greşelile voastre personale!
- Nu vă faceţi vinovaţi de neştiinţa altora, şi de căderea lor în păcat!
Învăţaţii pe oameni numai lucrurile strict necesare dezvolţării calitaţilor lor pur
omeneşti şi lucrurile necesare vieţii acestora. Evitaţi teoriile şi dogmele de orice
fel! Fiecare este liber să le înveţe, dacă vrea, dar nimeni nu trebuie să fie obligat
să o facă!
- Nu vă vindeţi viaţa veşnică cu preţul salariului pe care-l primiţi pentru
răspîndirea dogmelor ce le propovăduiţi. Chiar de-ar fi să cîştigaţi lumea
întreagă, cu toate bogatiile ei, la ce v-ar folosi ea, dacă vă veţi pierde viaţa?
- Da-ţi caesarului ce este a caesarului, şi Mie ce este al Meu!
- Îndepliniţi-vă datoria şi faţă de oameni, şi faţă de Mine!
V-aţi deprins să trăiţi într-o lume în care se plăteşte pentru orice serviciu
sau favoare. Se apropie timpul cînd şi Eu am să vă cer socoteala pentru toate
lucrurile ce-Mi aparţin, pe care voi le folosiţi în mod nedemn, fără să adresaţi
măcar un gînd de recunoştinţă la adresa Celui ce le-a creat şi vi le-a pus la
dispoziţie!
- Fiţi oameni înţelepţi şi profitaţi de clipele de libertate pe care le mai
aveţi! Veniţi cu toţii la Mine şi lăsaţii şi pe alţii să vina! - Profitaţi de ştiinţa de
care dispuneţi şi n-o confundaţi cu teoriile şi cu vorbele goale, şi lăsaţii şi pe
ceilalţi oameni să profite de ea!
Copiii voştri reprezintă viitorul vostru; după cum îi veţi educa, aşa vor fi, şi
aşa va fi şi viitorul vostru! Uitaţi-vă cu băgare de seama la tinerii voştri: - cine
sunt ei? Ce-i interesează pe ei? Şi care este scopul lor în viaţă ?
Vă spun Eu cine sunt ei. Voi sau n-aţi observat lucrul acesta, sau închideţi
ochii la el, considerindu-l normal, sau trecător. Copii voştri, nu mă refer la toţi
tinerii, căci sunt şi tineri care, contrar educaţiei ce au primit-o de la voi, pot fi
numiţi oameni,- sunt nişte păpuşi umflate, care pe dinafară sunt înfrumuseţate cu
blugi, adidaşi, geci, ruj, înele şi cercei, dar care pe dinlăuntru sunt goale, goale în
plinul sens al cuvîntului. Nu au nimic în capul lor, în afară de modă, distracţii,
chef şi petreceri. Nu au nici obraz, nici ruşine, nici modestie, nici dragoste faţă de
părinţi, şi nici dragoşte pentru adevăr. Nimic! Nu au nimic din ceea ce ar putea fi
numită calitate omenească! Sunt plini de ei înşişi, plini de egoism, şi lumea există
şi se învîrte numai pentru ei. Părinţii au devenit pentru ei simpli furnizori de
bunuri materiale, de care se pot lipsi în orice moment, iar dascălii şcolari sunt
nişte scamatori pentru ei, care îi amuză. Nu există nimic sfînt pentru ei: nici
prietenie; nici dragoste; nici credinţă; nimic!
Nu există prieteni pentru ei; există numai parteneri de afaceri. Nu există
prietenie; există înteres. Nu există dragoşte, există numai sex! Iubirea a devenit
un mijloc de afacere, dragostea profesie şi sport, iar idealurile au murit pentru ei
odată cu instaurarea hegemoniei banului.
Unicul lucru care-i interesează pe tinerii voştri este satisfacerea pasiunilor
lor personale, iar goana după bani şi risipirea lor în diferite urgii este sensul vieţii
lor!
Dacă şi există tendinţă în rîndul lor de a absolvi şcoli şi înstituţii
universitare, tendinţa aceasta nu reese din dorinţa lor de a cunoaşte, ci din aceleaşi
interese personale: - ei nu învaţă pentru a cunoaşte stiinta, pentru a-şi afla rostul
lor în viaţă, şi pentru a fi utili celorlalţi oameni, ci pentru onoruri şi titluri, pentru
obţinerea poziţiilor privelegiate din societate şi în vederea unui cîştig material cît
mai uşor. Toate acestea din egoism, şi pentru satisfacerea aceloraşi ambiţii
proprii.
Acesta este tineretul vostru! Ce viitor puteţi aştepta de la el? - Ce viitor puteţi
aştepta de la aceste creaturi cu papinion şi cu părul vopsit, care nu ştiu pe ce lume
se află, în momentul în care ei vor ajunge la conducerea ţarii, sau a lumii?
Generaţiile se schimbă şi este imposibilă prevenirea ajungerii lor la
conducerea lumii. - Ce vor aduce omenirii aceste tinere “speranţe”, care nu ştiu
cît face doi plus doi, fără ajutorul calculatorului, şi care sînt învăţate numai să
despice părul în patru şi să taie frunze la cîini, în momentul în care vor pune mîna
pe cîrma puterii? - Vor transforma întreg pamîntul în discotecă? Sau poate într-un
bordel?
Gîndiţi-vă de pe acum, d-lor învăţaţi, mai ales cei ce vă aflaţi nemijlocit
împlicaţi în procesul învăţămîntului, la viitorul vostru şi la viitorul copiilor voştri!
Chiar dacă copii voştri personali îşi primesc educaţia cuvenită, cuvîntul majorităţii
se face întotdeuna pîna la urmă auzit.
Este cu putinţă să înşeli o parte din oameni tot timpul, sau pe toţi oamenii
o bucată de timp, dar este împosibil să-i înşeli pe toţi oamenii tot timpul!
Întreaga societate a voastră este bazată pe minciună şi pe dezinformare: atît
politica, cît şi celelalte sfere de activitate ale ei. - Cine poartă vina pentru acest
lucru?
Toate lucrurile, atît cele bune, cît şi cele rele, se învîrt în jurul educaţiei.
După cum este educat omul, aşa şi procedează.
- Voi sunteţi vinovaţi de starea deplorabilă a tineretului vostru!
- Voi sunteţi vinovaţi de starea deplorabilă a societăţii de astăzi!
Cît nu este tîrziu, restructuraţi-vă! Lăsaţi la o parte îngîmfarea, trufia,
încăpăţînarea şi prosţia ! Din toate învăţăturile cu care-i învăţaţi voi pe tineri
astăzi, nu există nici un procent dintre ele care să fie într-adevăr de vre-o valoare:
- toate sunt teorii şi aberaţii prosteşti.
Oferiţi-le tinerilor numai învăţăturile ce ţin de dezvoltarea calitătilor
omeneşti; nu pe cele ce dezvoltă viciile în ei!
Învăţăţi-i în primul rînd pe copiii şi pe tinerii voştri să fie oameni, creaţi
după chipul şi asemănarea Mea, şi să se mîndrească cu lucrul acesta. Numai
după aceea puteţi să-i învăţaţi şi alte lucruri!
Ştiinţa este o comoară, dar ea necesită o atitudine specială faţă de sine, şi
un comportament cumpătat faţă de valorile ei. Nu toţi pot percepe ştiinţa; pentru
foarte mulţi oameni ea reprezintă un pericol. Cel ce nu ştie cum să se comporte
cu ea, este nimicit de ea.
Initiaţi tinerii în tainele ştiintei în funcţie de vocaţia lor, căci fiecare om
este făcut pentru ceva. Nu toţi oamenii pot fi cîntăreţi, nu toţi pot fi pictori
şi nu toţi pot fi învăţăti!
Societatea are nevoie şi de cizmari, şi de agricultori, şi de măturatori de
stradă. Nici o muncă nu este ruşinoasă, dacă ea este spre binele tuturor.
Încurajaţi-vă tinerii să paşească pe calea vieţii fiecare în funcţie de
aptitudinile şi capacităţile de care dau dovadă! Ştiinţa necesiţă grijă. Folosirea
necorespunzătoare a ei de catre un nepriceput poate avea urmări grave pentru
întreaga omenire!
- Tineţi minte lucrul acesta! Mai rău decît prostul, este prostul cu îniţiativă.
Nu-l învăţaţi pe un prost să arunce cu piatra, ca o să dea cu ea după voi!
 Cine nu are calitaţi omenesţi, cred ca ştiţi care sunt acestea, nu are ce căuta
la conducerea societăţii şi, cu atît mai mult, în sistemele de învăţămînt!
- Dezvoltaţi mai întîi în tineri omenia şi numai după aceea puteţi să-i
învăţaţi şi alte lucruri!
- Apreciaţi oamenii în funcţie de personalitatea lor şi în funcţie de
virtuţile lor, nu în funcţie de memoria lor, sau a poziţiei lor sociale! Şi bandiţii,
şi jucătorii de cărţi, şi maniacii au memorie bună, dar cu ce scop o folosesc?
Pretuiţi omenia mai presus de orice fel de cunoştinţă! Căci un om bun şi
neînvăţat aduce cu mult mai mult folos şi mai puţină nenorocire omenirii, decît
unul rău şi învăţăt. Apreciaţi în primul rînd înteriorul oamenilor, şi numai după
aceea exteriorul lor! - Numai aşa veţi putea ajunge să construiţi o societate în
care fiecare individ să se simtă liber, fericit şi stăpîn pe sine însuşi.
Încercările anterioare ale omenirii de a construi o societate fericită au eşuat
tocmai datorită faptului că niciodată nu s-a pus accentul pe transformarea
spirituala a îndividului ca bază a formării societăţii. Dacă s-a şi încercat lucrul
acesta, el a fost făcut în mod greşit, pe bază de minciună şi falsitate, pe care natura
umană nu le poate accepta.
Cel ce a fost menit să devină măturător de stradă, cu toată memoria sa
extraordinară de care poate da dovadă, nu prea are ce căuta la conducerea ţării.
Cel a carui menire este să devină agricultor, sau îngrijitor de animale, nu prea are
ce căuta în înstituţiile de învăţamînt, unde trebuie să fie cultivaţi oamenii.
- Fiecare trebuie să-şi cunoască locul său!
Oamenii nu pot acceptă învăţăturile ce nu corespund menirii lor! În
momentul cînd una ca aceasta le este împusă, le apare o antipatie faţă de întreg
procesul de cunoastere şi li se blochează mintea, ca un mijloc de apărare a
acesteea împotriva lumii înconjurătoare ostile ei. Şi după cum trenul, deviat de pe
calea lui, se distruge, la fel se întîmplă şi cu persoanele a căror vocaţie
profesională este neglijată: - ele devin rataţi ai societăţii, tîlhari, hoţi, ucigaşi,
maniaci, etc.
Oamenii nu au nevoie de ştiinţele pe care-i învăţaţi voi, şi nici de cultura
generala pe care le-o împuneţi voi . Ei nu au nevoie nici de minciunile şi de
filosofiile voastre cu privire la persoana lor şi la scopul lor în viaţă.
Unica învăţătura de care aveţi nevoie cu toţii este adevărata învăţătură
despre persoana voastră, despre esenţa vieţii voastre şi despre scopul cu care
aţi fost creaţi!
Numai cunoscînd şi înţelegînd adevărul despre voi înşivă, despre realitate,
despre modul de viaţă pe care trebuie să-l duceţi, despre atitudinea pe care
trebuie să o aveţi unii faţă de alţii, despre rolul pe care-l are Cel ce v-a creat în
vieţile voastre şi despre promisiunile făcute de El cu privire la cei ce vor asculta
de El, şi despre atitudinea pe care trebuie să o aveţi faţă de El, numai aşa puteţi
deveni oameni.
 Oamenii, la fel ca şi voi, au nevoie de învăţătura Mea în primul rînd, nu de
basmele voastre! Cei ce nu cunosc cu adevărat învăţătura Mea nu vor şti niciodaţă
ce înseamnă liniştea şi pacea sufletească, oriunde n-ar fi ei şi oricîte bogaţii n-ar
deţine ei. Învăţătura Mea este o parte obligatorie a voastră. Cei ce o refuză nu sînt
oameni în întregime; ei sînt oameni numai cu înfăţişarea: în realitate fiind nimeni.
Învăţaţi-i pe oameni legile Mele, şi învăţaţi-le şi voi!
Prezentaţi-le adevărul revelat în Biblie, Coran şi în această carte! Căci
numai aşa veţi ajunge la succese vizibile în instaurarea păcii şi a fericirii pe
pămînt; şi numai aşa vă veţi îndeplini datoria voastră de învăţaţi şi de
oameni.
- Nu neglijaţi sfaturile Mele!