Sunteți pe pagina 1din 20

Wallahia

"Волхвы не боятся могучих владык,


А княжеский дар им не нужен;
Правдив и свободен их вещий язык
И с волей небесною дружен..."

А.С.Пушкин.

De la o poșta se vede cît de mult își iubesc cetățenii republicii Moldova neamul: - habar n-au de originea
și identitatea lor.

Ultimele decenii ale sec. XX și primul deceniu al sec. XXI i-a prins pe locuitorii Moldovei și României
confruntîndu-se cu o dilemă ce a aprins o sumedenie de litigii și a înferbîntat o groază de spirite, pe ambele
maluri ale Prutului. Locuitorii statelor respective n-o pot, nicidecum, scoate la capăt cu problema identității lor
naționale: - unii dintre ei se numesc români, alții se consideră moldoveni, în timp ce a treia categorie dintre ei
pretinde că sînt basarabeni și basta. Argumente se toarnă cu nemiluita în favoarea tuturor celor trei alternative,
dar la un consens satisfăcător așa și nu s-a ajuns, fapt care, de altfel, era de așteptat. Același rezultat s-ar fi
primit dacă cineva i-ar fi intrebat pe germani daca ăia sînt francezi, italieni sau coreeni. Cum a fost formulată
problema, așa s-a primit și rezultatul ei. Dat fiind faptul că ea nu conține alternativa adevărată, variantele oferite
pentru soluționarea ei generează conflicte pînă în prezent.
De fapt, nu lipsa conștiinței de neam e marea problema a locuitorilor Moldovei și României, ci lipsa
dorinței de a avea respectiva conștiința este marele neajuns ce-i caracterizeaza.

Pina la anul 1861, neamul nostru n-a purtat niciodata denumirea de român, deoarece noi n-am fost
niciodată romani. E evidentă dorința unora de a ieși în evidență în fața celorlalte neamuri și popoare ale lumii
atribuindu-și, indirect, chipurile prin moștenirea din tată în fiu, a unor trasături de caracter ce i-a caracterizat pe
Romani, dar dorința aceasta a lor nu este prin nimic justificată, cu atît mai mult că este făcută în detrimentul
poporului nostru, al cărui trecut e mult mai falnic decît cel al locuitorilor Romei. Romanii i-au învins cindva pe
unii dintre stramosii nostri, dar asta nu ne îndreptățește să preluăm denumirea lor.
Denumirea de Bassarabia, pe care o utilizeaza unii, a fost pentru prima data atribuită regiunii noastre de
către ruși, în anul 1812, cînd ei au sepărat regiunea în care trăim de la statul Mauro-Wallahia. Denumirea
Basarabia utilizată de rusi nu are nimic în comun cu domnitorii Wallahiei de jos, după cum pretind unii "mari
savanți" de-ai nu-știu-cui. Pentru țarul Rusiei, a cărui ură față de întreaga lume musulmană/otomană n-o poate
tăgădui nimeni, Bessarabia însemna Beșenaia Arabia, nu ceea ce cred pseudo savanții unora. Bess în limba rusă
înseamnă drac. Arabia vă da-ți seama și singuri ce înseamnă.
Nici moldoveni nu ne putem numi cînd ne referim la întregul nostru neam. Moldoveni sîntem ca cetățeni
ai republicii Moldova, dar marea majoritate a neamului nostru se află peste hotarele republicii în care trăim, în
timp ce în Moldova locuiesc foarte multe persoane care nici intenție n-au să se numească moldoveni sau
români, dar se numesc ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, evrei, etc, și nu trebuie să facem abstracție de ei,
căci e o prostie lucrul acesta.

Înainte de Unirea principatelor din 1859, statele în care trăia neamul nostru se numeau: - Țara
Românească se numea Wallahia de Jos, Moldova se numea Mauro-Wallahia și Transilvania se numea
Ugro-Wallahia, în timp ce populația în toate cele trei state, cît și în celelalte țări în care locuiau, se numea
Wallahi, după cum sînt numiți și astăzi, peste tot, în afară de România și Moldova, unde ei se numesc așa
cum i-au poreclit dușmanii lor.
Neamul ce a vorbit limba pe care o utilizăm noi în prezent s-a numit întotdeauna Wallah, deaceea
cei ce stiu precis ca nu sînt membri ai comunităților găzduite de Wallahi de-a lungul timpului pe aceste
meleaguri, cum sînt evreii, romii, bulgarii, etc, sînt Wallahi, vor ei să recunoască lucrul acesta sau nu.

Istoria nici unui popor din lume n-a fost atît de mutilată, camuflată și contrafăcută precum istoria
poporului Wallah. Popoare de zeci de ori mai mici la număr decît cel Wallah au beneficiat de dreptul și
posibilitatea de a-și cunoaște limba maternă și de a-și studia trecutul, Wallahilor însă nu le-a fost hărăzit să aibă
parte de astfel de drepturi și facilități. Cineva, la nivel de politică globală, se împiedica rău de tot de poporul
respectiv și de tot ce ține de el, deaceea Wallahii au fost nevoiți să-și ascundă identitatea, pentru a supravețui,
pînă la finele sec. XX și începutul sec. XXI, cînd campania de înlăturare a lor din istoria civilizației umane a
luat forme democratice.
Spre deosebire de operele poeților și scriitorilor, care sînt produsul imaginației autorilor sau al
inspirației, divine sau demonice, lucrările istorice sînt produse ale intereselor politice și economice ale vremii,
deaceea ele, în majoritatea cazurilor, urmăresc intenția de a ascunde realitatea de ochii oamenilor, de a o
denatura și de a o prezenta așa cum le convine celor ce dirijează scrierea lor. A studia trecutul pe baza lor
înseamnă a deveni victima escrocilor ce și-au bătut joc de omenire secole la rînd.

Cîndva, cînd posibilitățile de a cunoaște adevărul erau minime în timp ce riscul la care trebuia să te
expui pentru a-l cunoaște era maxim, ignoranța oamenilor față de lumea în care trăiau, față de trecutul lor și față
de factorii religioși și politici ce le influențau viața, putea fi înțeleasă. Astăzi, cînd lucrurile stau exact invers: -
cînd posibilități de a cunoaște adevărul istoric, politic și religios există cîte vrei, în timp ce riscul la care te
expui nu este mai mare decît riscul de a exista pur și simplu, nu există justificare pentru nedorința
oamenilor de a se lămuri pe ce lume trăiesc.

”Cunoașteți adevărul și el vă va face liberi!” - îi învăța Yehoshua Iosifovici (Isus Hristos) pe ucenicii
săi, și nu de dragul lelli încerca el să-i convingă pe ei să facă lucrul acesta. De cunoașterea adevărului despre
sine și despre lumea înconjurătoare nu de puține ori depinde nu numai calitatea vieții omului, ci și viața
lui însăși.

Mai mult de 90% din populația planetei noastre trăiesc într-un timp virtual fără a-și da seama de faptul
acesta. Ei sacrifică fiecare clipă a prezentului de care dispun de dragul unui timp de care, din păcate, nu au parte
niciodată, nici ei, nici copiii lor, deoarece ei neglijează unul din cei doi factori fundamentali ce stau a baza
viitorului: - experiența trecutului și acțiunile din prezent. Poți să posezi toate cunoștințele din lume, dar dacă nu
depui efort de a le implementa în prezent, nu ai parte de viitor luminos, și poți să dai din coate de să-ți iasă
ochii, dacă nu te bazezi pe experiența generațiilor anterioare, iarăși nu te așteaptă nimic bun în timpurile ce vin.
Numai cei ce-și fondează idealul vieții pe cunoștințele dobîndite de civilizația umană de-a lungul
existenței ei și acționează tinînd cont de experiența generațiilor anterioare, numai ei au parte de-o soartă
demnă de om și de un viitor favorabil.

Istoria, pînă în prezent, s-a dovedit a fi, conform denumirii ei, o cursă pentru civilizația umană, cursă în
care timp de mii de ani au căzut neamuri, popoare și chiar rase umane întregi. Cei ce au pus bazele exploatării
omului de către ei și-au dat seama de forța ce se ascunde în cunoștințele acumulate de omenire în decursul
existenței sale și de autoritatea pe care ele o oferă celui ce le posedă în fața celorlalți oameni, deaceea au pus
stăpînire pe ele și le administrează după cum le dictează interesele: - ce nu a convenit ”mușchiului” lor ei au
nimicit, sau au ascuns de ochii oamenilor, înlocuind cunoștințele pe baza cărora oamenii ar fi putut negreșit
construi o civilizație puternică și armonioasă cu dogme și povești ce aduc numai durere și bătaie de cap celui ce
le investighează.
Trecutul civilizației umane nu este nici pe departe așa cum ni-l prezintă specialiștii antrenați în
doctrinele, teoriile și filosofiile de buimăcit lumea. El nu se reduce la apariția, răspîndirea, lupta, supravețuirea
și dezvoltarea diferitor rase umane, seminții, neamuri și popoare, ci reprezintă evidența apariției, dezvoltării și
răspîndirii cultului lui Azazel pe suprafața Pămîntului și subjugarea tuturor neamurilor și semințiilor de pe
suprafața planetei noastre de către adepții săi. În contextul evoluției respective, se deslușește conturul luptei
eterne pe care reprezentanții spiritului rebel al Universului, ai lui Azazel, au purtat-o împotriva aleșilor
Stăpânului Universului, ai lui Yehowah.

Originea răului

Is-toria (doctrina lui Azazel), adică legea minciunii, ne înfățișează civilizația umană drept un amalgam
de neamuri și popoare, a căror număr pare a fi infinit, ce luptă ca proștii, la nesfîrșit, pentru a se înrobi unul pe
altul. În realitate, civilizația umană a început, așa cum ne dovedesc toate vestigiile arheologice, de la un singur
popor, vorbitor de limba denumită de noi sanscrită, în sînul căruia a germinat și s-a dezvoltat, asemenea
cancerului, o organizație criminală, a cărei scop suprem a fost, și mai este încă, să stăpînească întreg Pămîntul,
cu tot ce există pe el, inclusiv oamenii. Acea organizație a dezbinat și învrăjbit între ei membrii acelui popor
uriaș, separîndu-l în caste, clase și popoare ostile unul față de altul, și a cules roade de pe urma confruntării lor,
aburcîndu-se permanent pe grumazul popoarelor dezbinate și stabilindu-se în fruntea lor.
Conducătorul acelei organizații se pretinde că ar fi fost însuși Azazel, cel venerat astăzi de unii drept
Iza-Aton (Satan), iar de alții Is-us (veritabilul Iza). Roadele activității întreprinse de ea a fost cataclizmul
planetar intrat în istorie sub denumirea de Potop.
De potop au scăpat reprezentanții a cinci rase umane, supravețuitorii celor cinci imperii mondiale ce au
declanșat acel cataclism groaznic, și liderii organizației criminale ce a condus acele state spre dezastru. În
pofida stăruinței enorme și a efortului uriaș depus de acea organizație, pe care, pentru comoditate, o vom numi
mafia azazeliană, adică mafia celui ce luptă împotriva lui Dumnezeu, de a șterge orice urmă a cauzei adevărate
a potopului, au rămas destule vestigii pe baza cărora omenirea a putut afla ce s-a întîmplat în acele timpuri și
care dumnezeu a distrus omenirea și Pămîntul atunci.

Mulțămită grijei pe care Stăpânul Universului, Yehowah, o are față de omenire, au supravețuit
conflagrației mondiale de acum șase mii de ani în urmă reprezentanți ai tuturor raselor pre-potopiene, printre
care și reprezentanții Stăpînului, a căror menire a fost să zădărnicească, pe cît de mult posibil, planurile de
înrobire a omenirii ale mafiei azazeliene.
În primele secole de după potop, mafia izemită a subjugat toate popoarele de la est de Caucaz, fapt
pentru care jumătatea Eurasiei controlată de ei a intrat în cronicele civilizației umane sub numele stăpînului lor,
Asia (Azia - a lui Azazel). Cealaltă jumătate de continent, populată de reprezentanții Stapânului Universului, a
fost numită Ye(ho)wa-ropa, Europa (fața lui Yehowah).
Inițial, poporul lui Yehowah popula teritoriul cuprins între munții Caucaz și marea Adriatică, de la est la
vest, și de la munții Carpați pînă la rîul Eufrat, de la Nord la sud. Statul întemeiat de ei, Terra-Yeh, cu capitala
Tro-Yah, a fost cel mai puternic și mai durabil stat a acelor timpuri. A rezistat mai bine de o mie de ani în fața
atacurilor și uneltirilor perfide a mafiei azazeliene, pînă la campaniile co-ordonate ale evreilor și grecilor, cînd
Moise și Yoshua au violat frontiera de sud a statului Terra-Yeh, în timp ce Agamemnon și Menelau au încălcat-
o pe cea de nord-vest.

De la primele acțiuni diversioniste ale lui Avram în regiunea de sud ale statului Terra-Yeh, pînă la
căderea Troiei, statul Terra-Yeh nu a avut parte de pace și de liniște din partea mafiei azazeliene. Inevitabil a
devenit războiul dintre cele două forțe, una a binelui și cealaltă a răului, după ce Terra-Yehii i-au ajutat pe
Yehiteni (egipteni) să scape de robia pe care mafia izemită a instaurat-o la ei în patrie prin intermediul lui Iosif
Israilovici.
De la începutul ostilităților între cele două supraputeri, mafia azazeliană a început să submineze unitatea
religioasă a Terra-Yehilor, inventînd tot felul de zei și zeițe, din rîndul reprezentanților ei, și buimăcind
populația binevoitoare și pașnică, ce nu cunoștea minciuna și fățărnicia, a statului Terra-Yeh, cu poveștile
legate de ei, pînă au dezmembrat, în ajunul războiului troian, poporul Terra-Yeh în zeci de clanuri religioase,
care au uitat că sînt părți componente ale aceluiași neam. În final, agenții mafiei, Agamemnon și Menelai,
reușesc să instige Terra-Yehii peninsulei Gra-Yehos, Terra-Yehia de vest, împotriva Terra-Yehilor din jurul
capitalei Tro-Yah, declanșînd un război fratricid de auto-exterminare a poporului Terra-Yeh.
Concomitent cu acțiunile celor doi super-agenți azazelieni ce au atacat capitala statului, alți super-spies,
Moise, Aaron și Yeshua, în fruntea unei armate de zombi, produsă din altă ramură a poporului Terra-Yeh,
evreii, pe care cei trei șamani i-au scos din Egipt sub pretextul că sînt descendenții lui Avram, Isac și Israel, și
au de îndeplinit o misiune sfîntă, de a-i extermina pe frații lor din statul Terra-Yeh, au atacat statul Terra-Yeh
dinspre sud. Evreii erau programați să extermineze întreaga populație a statului Terra-Yeh, de la mic la mare,
nimicind tot ce întîlneau în cale, pentru a nu se trezi conștiința de neam în ei, de la contactul cu cei de un sînge
cu ei și cu modul de viață al strămoșilor lor. Evreilor, care, aidoma tuturor Terra-Yehilor, credeau în Yehowah,
li s-a băgat în cap prostia că Yehowah vrea ca ei să distrugă celelalte popoare. Adevărul despre faptul că ei
acționau în numele lui Azazel îl cunoșteau doar unsul-lui-iza: - Moise, Aaron, Yehoshua și un cerc restrîns de
leviți, adevărații descendenți ai lui Avram, Isac și Isa-ra-el.
Discordia pe care mafia azazeliană a semănat-o în rîndul Terra-Yehilor, vrajba între clanurile
religioase pe care ea le-a conceput în mijlocul lor, și războiul fratricid dintre ei, au dus la distrugerea
statului Terra-Yeh și subjugarea lui de către slujitorii lui Azazel, izemiții.
Poporul Terra-Yeh, în pofida terorii instaurate de izemiți în Europa după distrugerea Troiei, n-a dispărut
și nici reprezentanții lui Yehowah nu s-au lepădat de Stăpânul Universului. Statele create de ei, unele dintre ele
de talie mondială, au dăinuit încă mii de ani, în timp ce loialitatea lor față de Stăpânul Universului s-a păstrat
pînă în zilele noastre.
Terra-Yehii vorbeau cu toții aceiași limbă pînă la distrugerea Patriei lor. Lingviștii izemiți au
botezat limba vorbită de ei cu numele de indo-europeană, camuflînd cauza adevărată a dispersării ei în zeci de
limbi, aparent diferite una de alta, pentru a împiedica rasa albă să vadă coada celor ce au iudit, instigat și
determinat cel mai puternic popor din lume să se autodistrugă în cel mai urît hal posibil și să ajungă la cheremul
celor mai nemernici criminali ai Universului.

Mafia azazeliană practic a devenit despotul incontestabil al Pămîntului în momentul în care a reușit să
zdrobească unitatea religioasă, politică, militară și economică a Terra-Yehilor. În secolele ce au urmat căderii
statului Terra-Yeh, ei au fărîmițat la maximum poporul Stăpânului Universului. Au continuat procesul de
infiltrare a agentilor lor în rîndurile clasei conducătoare a triburilor, neamurilor și popoarelor descinse din el,
pînă au pus mîna pe ea în întregime. Au continuat procesul de elaborare a ideologiilor religioase și politice, cu
ajutorul cărora au pus stăpînire pe conștiința oamenilor și a manipulat cu ei după cum le-a dictat ”mușchiul cel
intim”, pînă au născocit iudaismul, creștinismul și islamul, armele ideale de tîmpit, buimăcit și înrobit lumea. Și
au iudit, învrăjbit și instigat la ură, vrajbă și războaie fratricide popoarele descinse din Terra-Yehi, pînă au
exterminat conștiința de unitate a lor în întregime.

Procesul de înrobire a rasei albe

În fond, populația statului Terra-Yeh și-a salvat viața de urgiile războiului fratricid , declanșat împotriva
lor de mafia azazeliană, refugiindu-se spre nord, prin peninsula Wall-Yah-can și prin Caucaz, transformîndu-se
treptat în popoarele Latine, baltice (Wall-Teo-Yeh) și slave, etc. Cei rămași să apere pînă la urmă independența
Patriei lor, în momentul în care s-a decis soarta războiului și lor nu le-a mai rămas nici o șansă de izbîndă, au
căutat și ei refugiu în afara zonei de influență a mafiei azazeliene, fiind nevoiți deseori să se confrunte cu cei ce
reușiseră deja să se stabilească și să se acomodeze în acele zone.
Refugiații de la sudul statului Terra-Yeh, din zona orașului Tyr, și-au găsit adăpost pe tărmul de nord al
Africii, unde au întemeiat statul Cart-Yah-ena, care timp de secole a fost cel mai puternic stat al zonei
respective.
Refugiații din zona orașului Tro-Yah, după o îndelungată pribegie, și-au găsit o nouă Patrie, pe
peninsula Italică, unde au fondat orașul Roma și statul Roman, care mai mult de un mileniu a fost cel mai
puternic stat al Europei.
Luptătorii ce au scăpat de război pe cale terestră, s-au stabilit cu traiul în zona munților Wall-Yah-can și
Carpați, devenind cunoscuți ulterior sub denumirea de Tra-Yehos (Traci), Da-Yehow (Daci), Yehi (Geți și
Cehi). Denumirile sub care ele au intrat in is-toria oficială, Sciți, Sarmați, Gali, Celți, etc, le-a fost atribuit de
către reprezentanții mafiei izemite, pentru a li se șterge urmele apartenenței la același neam și legăturii cu
Stăpânul Universului, Yehowah.

Terra-Yehii ce n-au părăsit domeniile statului Terra-Yeh, în pofida supra-puterilor azazeliene ce și-au
făcut de cap în zona respectivă, au reușit uneori să fondeze state independente și să se autoguverneze, cum au
fost Frigia, Tracia, Odrisia, Macedonia, etc., alteori erau incorporați în imperiile dirijate de mafia izemită, după
cum au fost imperiul babilonian, imperiul Persan, imperiul lui Alexandru nebunul, imperiul bizantin și imperiul
Otoman. Unele state create de foștii Terra-Yehi au ajuns și ele supraputeri, creînd o serioasă bătaie de cap
mafiei izemite, ce-și făcea de cap peste tot în jurul lor, cum a fost statul Armean, statul Macedonian și statul
Part.
În funcție de perioada cînd și-au abandonat Patria Terra-Yeh, de regiunea și clanurile din care făceau
parte, de regiunea în care s-au stabilit cu traiul, de ideologia religioasă pe care o aveau la plecare s-au au
îmbrățișat-o ulterior, au apărut primele deosebiri semnificative între Terra-Yehi, care au servit mafiei izemite
drept bază pentru speculațiile lor utilizate în înstrăinarea și învrăjbirea lor.

Pînă în prezent, mafia azazeliană a distrus toate statele fondate de foștii Terra-Yehi și a ajuns să
domine, parțial cu ajutorul lor, parțial cu ajutorul rasei galbene, care tot la cheremul ei a stat, întreaga
suprafață a planetei noastre. Nu există popor în lumea aceasta care să nu fie condus de ea, și nu există
colț de Pămînt care să nu fie stăpînit de ea.
Mafia izemită își face de cap pe suprafața planetei Terra dup cum îi este voia și cheful, și nu e xistă
nimeni care să o înfrîneze și să o pună la punct, în afară de ...

În pofida atotputerniciei de care mafia azazeliană a dispus de-a lungul veacurilor, a existat un popor care
nu numai că a reușit să dăinuie în timp, pînă în zilele noastre, dar care a reușit să pună zăbală în botul acelei
mafii ori de cîte ori ea începea să turbe.
Aceeași poveste s-a repetat de nenumărate ori de la întemeierea lumii pînă astăzi: - mafia închinată
dușmanului Stăpânului Universului, lui Azazel, uneltea, iudea, învrăjbea și instiga la ură și războaie popoarele
Pămîntului, pînă le distrugea și le înrobea; Poporul lui Yehowah își recăpăta puterile și punea la punct mafia
dată, chiar și atunci cînd nimeni nu mai credea în existența sa.
În timpul de față se crează impresia că nu mai are cine stăvili mafia azazeliană. Poporul lui Yehowah nu
dă nici o știre despre existența sa, pierzîndu-se printre alte popoare și uitîndu-și identitatea religioasă și de
neam. Otrava celei mai perfide ideologi elaborate de mafia izemită pentru a zdrobi spiritul liber al Rasei Albe,
creștinismul, a pătruns pînă în măduva oaselor urmașilor fostului popor al lui Yehowah și a distrus în ei toate
calitățile și virtuțile ce stăteau la baza forței morale, fizice și militare a lor. Popoarele ce au descins din marele
popor al lui Yehowah, după o prelucrare feroce de două mii de ani cu tehnici creștine de anihilare a identității,
se comportă în prezent aidoma turmelor de oi, abslut indiferente de ”hora” în care sînt implicate și de destinul
ce le este hărăzit.
- Să fie oare acesta sfîrșitul războiului dintre poporul lui Yehowah și mafia azazeliană?
Cam rușinos sfîrșit pentru cei care cîndva se aflau în slujba Stăpânului Universului.

Mafia azazeliană celebrează în prezent victoria sa absolută asupra tuturor popoarelor Pămîntului.
Tentaculele ei se întind peste tot, de la conducerea marilor supraputeri ale lumii, SUA, China și Rusia, pînă la
conducerea celei mai prăpădite administrații ale celor mai prăpădite auluri ale taigalei Siberiene, sau triburi din
nestrăbătutele jungle ale Africii și Americii de sud. Agenții ei, deghizați în aleși ai poporului, în preoți ai
religiilor tradiționae, în misionari ai religiilor netradiționale și ale ”corpurilor păcii” își îndeplinesc cu succes
misiunea lor peste tot: - sărăcesc și-și bat joc de popoarele pe care le conduc, mulg și jupoaie oile umane ce se
află sub ”crîșa”lor, buimăcesc de cap oamenii care încearcă să gîndească, fură, pradă și prihvatizează tot ce le
cade la îndemînă, de rămîne pustiu pămîntul din urma lor. Nu există tară în lume ale cărei instituții să fie
conduse de reprezentanți ale altor popoare în afară de mafia izemită. Tristă și deplorabilă situație pentru
reprezentanții poporului lui Yehowah.
Secretul puterii și succesului mafiei azazeliene constă în taina existenței ei și invizibilitatea planurilor și
acțiunilor ei. Ea este pentru poporul lui Yehowah și celelalte popoare ale omenirii dușmanul invizibil dar de
moarte, sida și cancerul lor, ce le distruge exact după cum bolile date distrug organismul uman. După ce se
infiltrează într-un popor, agenții mafiei pun stăpînire pe posturile cheie ale societății lor, prin intermediul unui
plan strașnic de bine elaborat și pus la punct, bazat pe utilizarea femeilor proprii, a elementelor coruptibile ale
celorlalte popoare, pe elaborarea și propagarea ideologiilor religioase veninoase, concepute să acționeze precum
otrava asupra organismului uman, paralizează activitatea instituțiilor administrative, militare și sociale a lor și
anihilează voința, conștiința și unitatea membrilor lor. Odată ajunși în vîrful piramidelor sociale ale popoarelor,
agenții mafiei utilizează structurile și forțele statului împotriva acelor popoare. Cu ajutorul armatei și a
celorlalte structuri militare, ei separă societatea în pături sociale ostile una față de alta, își întăresc poziția lor de
conducători pe toate căile și prin toate mijloacele, ajungînd, în toate cazurile, fără nici o excepție, să pretindă
autoritate divină pentru parazitismul și fărădelegile lor, și să instaureze peste tot tirania și despotismul.

Analizați atent trecutul popoarelor și civilizațiilor europene și mondiale și veți observa negreșit legătura
dintre apariția sclavagismului și robiei și răspîndirea mafiei azazeliene, căci sclavia și robia au fost
întotdeauna trăsăturile de bază ce trădau prezența și influența mafiei izemite în fruntea unui popor.

Primele popoare ce au cunoscut robia sînt cele din zona în care mafia azazeliană a început să-și facă
mendrele întîi, cele din preajma orașului Ur.
India a încăput în ghearele mafiei odată și pentru totdeauna cu patru mii de ani în urmă, fără mare efort
și bătaie de cap pentru mafiozi. Mafia a elaborat un sistem unic de societate bazat pe caste care, spre marea și
plăcuta surpriză a ei, a fost acceptat de poporul indian drept orînduială divină, fără dubii, discuții și polemici.
Cu China mafiozii s-au descurcat nițel mai greu, dar în comparație cu efortul, investițiile umane și materiale, și
timpul pe care l-au investit pentru a subjuga poporul lui Yehowah, adică Rasa Albă, cotropirea Chinei a fost și
ea floare la ureche. A urmat apoi înrobirea Egiptului, înfăptuită de Iosica Srulevici, succedată de manipularea
temporală a grecilor de către ei, în special a aheilor și dorienilor, și distrugerea statului Terra-Yeh cu mînile și
”bostanele” lor.

După căderea Troiei, Orientul apropiat a devenit scena unor demonstrații de forță a mafiei azazeliene
turbate de tot. Israelul a pus temelia unui genocid și unei cruzimi ne-mai-întîlnite în practica războiului pînă la
el. Poporul evreu, zombat de către unsul lui Azazel (Moise) și șaica lui, au exterminat, în cel mai crunt mod
posibil, milioane de consîngeni de-ai lor din zona Canaan, fară cel mai mic semn de milă sau compătimire. În
momentul în care poporul lui Israel a dezamăgit așteptările conducătorilor mafiei de a cotropi lumea cu forțele
lui, mafia a apelat la serviciile asirienilor, sacrificîndu-i pe evrei. Cînd asirienii au început să prindă la minte,
sau la grăsime, mafia a ridicat în zonă altă pacoste pe capul sărmanilor foști locuitori ai statului Terra-Yeh,
imperiul Babelonian, în mîinile căruia i-au sacrificat și pe iudei.
Mafia izemită s-a razbunat pe descendenții poprului lui Yehowah rămași pe teritoriul fostei lor Patrii cu
vîrf și îndesat, declanșînd război după război și vărsare de sînge după vărsare de sînge, numai să nu să se audă
în acea zonă cîntece de bucurie și să nu moară nimeni de bătrînețe, în afară de reprezentanții ei. Pe babelonieni
ea i-a dat pe mîinile perșilor; pe perși i-a sacrificat cu ajutorul evreilor și a lui Alexandru Nebunul. Armata
Trahă a lui Filip din Macedonia a fost utilizată și hărțuită de Alexandru Nebunul, fiul unuia dintre conducătorii
mafiei azazeliene, pînă n-a rămas urmă de luptător Trah în ea. Pe Terra-Yehii transformați în greci, mafia i-a
exploatat pînă a stors seva din măduva oaselor lor, subjugînd și distrugînd cu ajutorul lor zeci de alte popoare
fost Terra-Yehe. Cînd mafia a reușit să-și infiltreze agenții în statul fondat de Terra-Yehi în peninsula italică și
să pună ghearele pe el, ea a renunțat la serviciile grecilor, dîndu-i în mîinile Romanilor. Pe Terra-Yehii din
Cart-Yah-ena mafia i-a exterminat tot cu ajutorul romanilor, mancurții ce au stat la cheremul ei aproape un
mileniu.
Schimbarea radicală a religiei și modului de viață a unui popor este una din cele mai elocvente dovezi
de preluare a conducerii unui stat de către mafia izemită de la poporul ce l-a fondat. În primele secole de
existență a statului Roman, sec. VIII-VI , Romanii credeau în Yehowah, Iovis Pater, și nu acceptau, la fel ca
toate celelalte popoare Terra-Yehe, nici un fel de subjugare a omului de către alt om, conform legii lui
Yehowah. Ulterior, în rîndurile Romanior au început a fi auzite osane aduse zeilor pe care mafia i-a utilizat la
distrugerea statului Terra-Yeh, fosta lor patrie, ca prin sec. III înaintea erei creștine, romanii să ajungă, aidoma
grecilor, închinătorii lui Azazel, Zeus, stăpînitori de robi și subjugători ai popoarelor de același neam cu ei.
Cu ajutorul romanilor, mafia azazeliană a ocupat întreaga Europă apuseană, transformînd-o în paradisul
ei, dar în iadul Terra-Yehilor.

Pînă la instaurarea ideologiei creștine drept religie de stat pe teritoriul imperiului roman, Terra-Yehii nu
s-au grupat niciodată într-un popor din considerente pur religioase. Toleranța și îngăduința religioasă pe care
legea lui Yehowah a dezvoltat-o în inimile lor le permitea să co-existe în state formate după criterii regionale,
indiferent de religia pe care o împărtășeau. În timpurile cînd mafia izemită a impus religia crestină drept
singura și indiscutabila religie a imperiului roman, au fost consemnate primele atestări ale separări
Terra-Yehilor fideli lui Yehowah de Terra-Yehii ce au acceptat închinarea la Azazel. Drept reacție la
sălbăticia cu care mafia îi impunea pe toți să se închine lui Azazel, Isus, și să se numească creștini, adepții lui
Yehowah au găsit de cuviință să utilizeze numele Părintelui ceresc al lor drept semn distinct al identității
religioase a lor față de celelalte neamuri, numindu-se Wallahi, adică ”Dedicați lui Yehowah”.

În anul 325 al erei creștine, mafia izemită a înjugat popoarele imperiului roman la cel mai strașnici jug
posibil: - ea a impus arma autentică a diavolului, creștinismul, drept singura religie recunoscută de autorități pe
teritoriul imperiului și în afara lui. Dat fiind faptul că puterea militară și politică a imperiului încăpuse în
întregime în lăbuțele ei, mafia a făcut uz, fără nici o reținere, de metoda ei preferată de a-și impune voia și
handicapurile în fața oamenilor prin intermediul despotismului și terorii. Cu sabia, focul, foametea și cu
strașnicul ei arsenal de instrumente și metode de tortură, slujitorii lui Azazel i-au impus pe toți locuitorii
imperiului să se transforme în oițe creștine și să accepte, fără șovăială și comentarii, autoritatea absolută a
bacilor și strungarilor ”divini”. Libertatea și toleranța religioasă, ce au caracterizat Rasa Albă pînă la acel
moment, s-a spulberat ca o nălucă. Nu încerc să vă redau strășnicia și oroarea acelor timpuri, cu chinurile și
sălbăticia la care au fost supuși cei ce au avut nefericirea să existe atunci, căci nu urmăresc scopul de a scrie
opere de groază. Cert este faptul că foarte puțini oameni au reușit să rămînă în viață atunci fără a acepta robia
creștină. Au fost mulți cei care n-au vrut să accepte creștnismul, dar în viață au rămas foarte puțini dintre ei.
În acele condiții extrem de dificile pentru locuitorii Europei, oamenii și-au dat arama pe față. Potlogarii
au demonstrat că sînt potlogari, în timp ce oamenii au definit fiecare virtute umană pînă în ultimul ei amănunt.
Cei, a căror cult religios era o mascaradă, n-au stat mult pe gînduri în fața primejdiei cu care au fost constrînși
să se confrunte. Închinătorii lui Appollo au shimbat denumirea cultului lor în ”Biserica sf. Pavel și și-au căutat
de treburi. Adepții lui Zeus au adăugat un ”I” în fața numelui zeului lor, I-Zeus, și parcă Isus a fost numele
dumnezeului lor de cînd e lumea și Pămîntul. Diana a fost rebotezată în Maria Magdalena, Minerva în sf.
Marie, Marte în sf. Gheorghe, astfel rămănînd și zeii întregi și credincioșii mulțumiți.

Închinătorii lui Iovis Pater, însă, au intrat într-o dilemă destul de delicată și complicată. Cum n-ar fi, dar
Dumnezeul lor e însuși Stăpânul Universului, nu un zeu de duzină aidoma celorlalți zei, în timp ce convingerile
lor religioase erau bazate pe cunoașterea personală a lui Yehowah, pe care nu de flori de cuc î-L numeau Pater,
nu pe basme, legende și speculații, cum erau celelalte religii, inclusiv creștinismul. Pentru Adepții lui Yehowah,
provocarea ce le-a fost pusă în față era pe viață sau pe moarte:
- dacă se converteau la creștinism, se îndepărtau de Yehowah, lucru inadmisibil pentru cei ce-L cunosc
și iubesc pe Yehowah, care știu ce înseamnă să te înstrăinezi de El;
- dacă refuzau să se convertească la creștinism, ajungeau pradă leilor sau a altor fiare în arenele și
amfiteatrele izemiților sălbatici, după cum au ajuns zeci și sute de mii de concetățenii de-ai lor, ulterior
martirizați, care n-au vrut să se creștineze, căci turbații lui Azazel erau pregătiți moral, fizic, militar și material
să-l facă pe oricine să-i iasă pe ochi convingerile lui religioase.

În pofida numărului nesemnificativ al lor în comparație cu cel al slujitorilor lui Azazel și a celor căror a
le-a fost absolut indiferent în cine sau în ce să creadă, Adepții lui Yehowah au preferat să înfrunte mafia
izemită decît să accepte rolul de oițe proaste impus de ea. Puterea convingerilor lor religioase s-a dovedit
a fi destul de puternică pentru a solidifica legăturile și relațiile lor inter-confesionale și inter-umane,
ridicîndu-le de la simțul apartenenței la aceiași confesiune la conștiința apartenenței aceluiași neam.

Imediat după demararea campaniei creștine de transformare a ființelor umane în ovine, Slujitorii lui
Yehowah, din întreaga lume, s-au solidarizar cu cei de pe teritoriul imperiului izionist cu pretenții
romane, și-au exprimat decizia de a rămîne fideli lui Yehowah pînă la final, de a trăi numai conform
legilor Stăpânului, legii Terra-Yehei (Legea Pămîntului păzită de Wallahi pînă secolul trecut), și de a se
ajuta reciproc în pofida oricăror pericole și greutăți. Drept mărturie a legămîntului respectiv, făcut înainte
Stăpânului Universului, Yehowah, Adepții lui Yehowah s-au întitulat Wallahi, Wall-Yah, adică
dedicați Stăpânului Yehowah. Sub denumirea respectivă, majoritatea dintre ei au părăsit teritoriile imperiului,
refugiindu-se la frații lor din sînul neamurilor la care se bucurau de respect, popularitate și autoritate.

Nu există popor în Europa care să nu fi beneficiat de pe urma colaborării cu Wallahii. În orice caz, toate
popoarele bătrînului nostru continent le datorează Wallahilor cel puțin cîteva secole de libertate. Mafia
azazeliană care, după ce a pus stăpînire pe imperiul roman, dispunea de resurse umane și materiale practic
inepuizabile, își întindea lăcomos tentaculele peste tot, nimicind, fără nici o milă, pe oricine îndrăznea să i se
împotrivească. Fiecare palmă de pămînt și fiecare neam al Europei a fost apărat eroic, cu dăruire de sine, de
către Wallahi, dar forțele erau inegale și metodele de influențare a popoarelor cu care conlucrau erau diferite.
Mafia izemita transforma popoarele creștinate de ei în robi și le trimetea la moarte fără nici o remușcare de
conștiință. Wallahii apelau la conștiința oamenilor lor, explicîndu-le necesitatea luptei împotriva mafiei și
respingerii creștinismului ca metodă de înrobire psihică și fizică a oamenilor. Mafia azazeliana, care în decursul
a mii de ani a distrus și prădat sute de popoare, dispunea de bogății fabuloase, cu care mitua persoanele cu
influență de pe teritoriile necontrolate de ei să instige popoarele lor împotriva Wallahilor, infiltra agenții săi în
rîndul păturii conducătoare a lor și cumpărau administrații întregi ale localităților cu influență.

Despre rolul Wallahilor în viața Europei și lupta pe care ei au purtat-o împotriva mafiei izemite vorbește
destul de convingător modul în care mafia s-a răfuit cu Wallahii, după ce au creștinat întreaga Europă, și
insistența cu care a făcut tot posibilul să compromită numele de Wallah în lume, schimonosind și pervertind
semnificația lui, și ștergîndu-l din memoria lumii.

Experții mafiei în materie de tîmpit și zăpăcit lumea au inventat sute de teorii despre apariția și
semnificația denumirii Wallah și despre poporul ce a purtat acest nume, teorii și povești în care se reflectă ura
milenară și disprețul de moarte al mafiei față de Wallahi.
Din fericire, memoria popoarelor care au fost cîndva conduse de Wallahi s-a dovedit a fi mai puternică
decît eforturile mafiei de a șterge urma poporului lui Yehowah din istoria civilizației umane. La un număr
destul de mare de popoare cuvîntul Wallah și-a păstrat semnificația divină, desemnînd la unele dintre ele
Divinitatea supremă, sau purtînd semnificația de ”Dedicat lui Yah” la altele.
La slavi, poporul cu care Wallahii au convețuit perioada cea mai lungă de timp și asupra cărora au avut
cea mai mare influență, s-a păstrat nu numai numele Wallah, cu sensul său adevărat, care este atribuit atît
zeității supreme a panteonului zeilor slavi (Wallah este varianta corectă a numelui Welles), cît și înțelepților ce
au condus poporul pîna la creștinizarea lui. Memoria Wallahilor este păstrată și în mulțimea de toponime și
hidronime derivat de la acet nume, cum sînt denumirile rîurilor Volhova și Volga în regiunea cărora sînt situate
localitățile Volhov, Volosovo, Volocec, Bologoe, Voloholamsk, Volisk, Balahovo, Balahna, etc.

Wallahii au intrat în legendele și miturile popoarelor slave drept ființe enigmatice, înzestrate cu puteri
paranormale, drept înțelepți, cunoscători ai Legilor Universului și deținători ai cunoștințelor magice, ce nu erau
accesibile muritorilor de rînd. Influență lor era uriașă, atît asupra poporului simplu, cît și asupra conducătorilor
lui.
Pînă la căderea lor în mîinile clanului Rossilor, infiltrați în mijlocul lor prin intermediul germanilor și
scandinavilor, slavii împărtășeau și bucuriile lor și nevoile lor cu misterioșii și de toți dați uitării în zilele de față
Wallahi, care populau peninsula Balcanică înainte de venirea lor și care le-au cîștigat încrederea de la bun
început. În condițiile în care celelalte popoare din jur vedeau în slavi doar o sursă inepuizabilă de sclavi,
Wallahii au făcut din ei aliați și prieteni adevărați, și au înființat un stat comun ce se întindea de la Marea
Wallahă de sud (Marea Neagră) pînă la marea Wallahă de Nord (Marea Baltică), și de la marea Adriatică pînă
la rîul Volha

Cînd popoarele slave au fost creștinate, Wallahii au fost supuși unei campanii mișelești de discreditare și
prigoană ce i-a impus să se retragă definitiv din viața politică și religioasă a slavilor. De îndată ce ei au făcut
lucrul acesta, mafia a supus poporul slav unui genocid incredibil de feroce și sălbatic.

Mafia azazeliană a supus popoarele slave (Trahe), în special pe cel rus, unui proces de spălare a
creierului strașnic. L-a aruncat întîi în ghearele clanului mafiotic al riuricilor, care a fărîmițat, prin
războaie fratricide extrem de sîngeroase, statul Wallaho-Trah în cel mai deplorabil mod posibil. L-a
creștinizat, apoi, cu sabia, focul și spînzurătoarea. L-a vîndut, în adevăratul sens al cuvîntului,
mongolilor, care l-a supus unei exploatări menite să facă praf și pulbere idea de mîndrie, libertate, curaj
și demnitate din ei. Cînd poporul rus a degradat pînă la stadiul dorit de ei, mafia a preluat controlul
direct asupra lui și a făcut din el jandarmul Europei. A distrus toate vestigiile ce aminteau de trecutul
glorios al civilizației Wallaho-Trahe, inventînd tot felul de basme și povești despre religiile barbare și
modul sălbatec de viață a slavilor din perioada precreștină. A schimonosit limba trahă, eliminînd
elementele Latine din ea, pentru a separa iremediabil poporul slav de celelalte popoare Trahe înrudite cu
el.

Slavii trebuie neapărat să cunoască adevărul despre trecutul lor, pentru a supravețui soartei ce li se
pregătește. Poveștile, indiferent cît de frumoase sînt ele, la ora actuală le sînt mai dăunătoare ca oricînd. Acum,
cît încă mai dispun de timp și posibilități, ei trebuie să cunoască cauza adevărată a nenorocirilor lor și modul în
care pot scăpa de ele. Necazul lor se trage de la religia ce li-a fost impusă cu o mie de ani în urmă și de la clanul
mafiotic în ghearele căruia a încăput atunci. Salvarea lor constă în refacerea relației pe care ei o aveau cu
Wallahii pînă la creștinare, refacerea relației pe care ei o aveau cu Stăpânul Universului, Yehowah, și lupta
alături de Wallahi pentru eliberarea civilizației umane de sub jugul mafiei azazeliene.

Istoria civilizației umane, pe care sursele de îndobitocire în masă a mafiei izemite o bagă în capul
oamenilor pe toate căile și prin toate mijloacele, nu reprezintă nici pe departe adevărul logic și cronologic al
dezvoltării omenirii. Mafia, mai bine ca oricine altul, cu excepția Stăpânului Universului, cunoaște efectul
denaturării trecutului asupra oamenilor, fapt menționat de exponentul reprezentativ al ei, Gebbels, pe cît se
poate de evident:
”- Răpește unui popor trecutul și el, inevitabil, se va transforma într-o turmă de dobitoace.”

Denaturarea istoriei, prin camuflarea adevărului despre trecutul lumii și înlocuirea lui cu povești și
dogme special elaborate pentru tîmpirea oamenilor, s-a dovedit a fi una din cele mai eficiente metode de
subjugare și înrobire a oamenilor. Îi bagi unui popor în cap minciuna ca mama lui a fost curvă, că tatăl-său a
fost un soldat necunoscut, bolnav de sifilis, și că neamul lui constă numai din mișei și potlogari, și toată lumea
”civilizată” îl disprețuiește, și n-o să comenteze nici un exponent al lui cînd o să fie înhămat la jug și obligat să
îndeplinească cele mai umilitoare și murdare munci posibile.

În cazul poporului Wallah, denaturarea istoriei a mers mai departe decît la toate celelalte popoare ale
lumii. Și slavilor li se îndrugă verzi și uscate despre trecutul lor, de ti se ofilesc urechile la auzul minciunilor
legate de originea și dezvoltarea neamului lor, și germanilor le sînt povestite basme și povești despre ei înșiși, și
celorlalte popoare la fel, dar în cazul lor, cel puțin, se găsește cîte un sîmbure de adevăr printre volumele de
minciună. În cazul Wallahilor, adevărul a fost falsificat pînă în cele mai mici amănunte, cu excepția acelor
momente pe care mafia le-a considerat inofensive pentru planurile și interesele sale ”mărețe”.
Descendenților poporului Walah le-a fost ascuns pînă și faptul că ei sînt Wallahi. Pe toate căile și prin
toate mijloacele lor li se bagă în cap povești despre romi, romei, romani și daci, numai să nu afle vre-o unul
dintre ei că este descendent al castei profeților și înțelepților, castă ce a instituit și asigurat legile dreptății,
demnității și ospitalității la toate popoarele lumii, inclusiv la evrei. Interesul mafiei azazeliene a fost și este ca
Wallahii să dispară ca neam și ca vocație, sau, cel puțin, să-și uite identitatea adevărată și menirea lor
religioasă.

Istoria oficială a românilor a fost elaborată astfel încît pînă și cei mai iuți la minte oameni nu pricep nici
o boabă din ea. Din cele îndrugate de către specialiștii mafiei nu e posibil nici de-i identificat pe adevărați noștri
strămoși, cu atît mai mult nu e posibil de aflat cum au trăit și prin ce au trecut ei. Cea mai importantă perioadă a
neamului nostru, cea în care s-a evidențiat menirea lui spirituală în cadrul omenirii, a fost trecută sub pecetea
tăcerii și nici una din poveștile cu care ei au încercat să o înlocuiască nu s-a dovedit a fi suficient de plauzibilă
pentru a se potrivi cu caracterul pe care românii l-au moștenit de la strămoșii lor, și cu misterul ce învăluie vădit
România și locuitorii ei din toate părțile, inclusiv din atitudinea stranie pe care popoarele învecinate o au față de
noi.
Versiunea că românii sînt descendenții dacilor și geților e maximum ce au putut inventa pseudo-istoricii
mafiei pentru a încurca ițele legate de istoria Wallahilor, căci ea nici nu poate fi respinsă, ca fiind falsă, dar nici
nu poate fi acceptată drept veridică. Afirmația că Românii sînt descendenții Dacilor și Geților e la fel de
adevărată ca aceea că Românii sînt descendenții Celților, Romanilor sau a Slavilor, sau chiar a Evreilor. Nu e
nici falsă respectiva afirmație, dar nici adevărată nu este. Ea este incompletă. Geții se numără și ei printre
strămoșii Wallahilor, dar nu sînt singurii strămoși.

Marele adevăr legat de istoria Wallahilor, adevăr pe care mafia azazeliană a făcut tot posibilul să-l
ascundă de ochii lumii, dar pe care orice Wallah care vrea să-și îndeplinească rostul său în lume trebuie
neapărat să-l cunoască, constă în faptul că originea Wallahilor scoate la iveală menirea și importanța acestui
popor în dezvoltarea civilizației umane și evidențiază unicitatea lui în fața tuturor celorlalte popoare ale lumii.
Toate popoarele lumii, cu excepția Wallahilor, au apărut ca rezultat al procesului de dezbinare a omenirii de
către mafia izemită, cu scopul de a o slăbi și înrobi, și în funcție de scenariul și rolurile pe care mafia le-a
conceput pentru oameni în vederea realizării lui. Apariția Wallahilor, însă, nu face parte din scenariul mafiei.
Wallahii au apărut ca rezultat al luptei poporului lui Yehowah împotriva mafiei și sînt meniți să
reprezinte voia Stăpânului Universului pe Terra.

După cum am afirmat anterior, procesul de formare a poporului Wallah a fost declanșat de impunerea
creștinismului drept singura religie permisă pe teritoriul imperiului roman și a întregii Europe. În clipele de grea
cumpănă pentru locuitorii bătrînului nostru continent, din sînul tuturor neamurilor au început să se separe
adepții lui Yehowah, exact cum în prezent din rîndurile tuturor popoarelor se evidențiază Martorii lui Iehova.
Procesul este asemănător; religia și oamenii în cazurile respective nu sînt aceiași. Martorii sînt creștini, Wallahii
nu recunoșteau alt Dumnezeu în afară de Yehowah.

În sec. IV - VI ale erei creștine, Wallahii se răspîndiră pe întreaga suprafață a continentului european,
dar mafia izemită le călca pe urme, impunînd urîciunea pustiirii și omul fărădelegii popoarelor europene pe
toate căile și prin toate mijloacele posibile, fapt ce a determinat Wallahii să se stabilească cu traiul tn cele mai
retrase și greu accesibile locuri ale bătrînului continent. Date fiind convingerile religioase ferme și raționale,
legile etice corecte și umane, și cunoștințele avansate ale lor în raport cu neamurile în mijlocul cărora s-au
stabilit cu traiul, Wallahii au găsit ușor limbă comună cu ele, reușind să cîștige încrederea și respectul lor, pe
baza cărora au stabilit relații de convețuire, prietenie și colaborare destul de trainice și fructuoase, relații care în
destul de multe cazuri s-au materializat în lupte victorioase împotriva mafiei azazeliene și popoarelor ajunse la
cheremul ei.

A doua jumătate a primului mileniu s-a dovedit a fi destul de fructuoasă pentru Wallahi în convețuirea și
colaborarea cu popoarele Trahe, în special cu cele botezate ulterior de către mafia izemită ”slave”, la care se
bucurau de respect și autoritate deosebită. Insuccesele și înfrîngerile pe care ei le-au înregistrrat în vestul
Europei au fost compensate pe deplin de realizările lor remarcabile în centrul, estul și sud-estul continentului. În
regiunea respectivă, Wallahii au reușit să unească majoritatea neamurilor Trahice într-un stat unic, ce se
întindea între cele două mări ale Wallahilor, Baltică și Wallahă (Neagră), și de la marea Adriatică pînă la rîul
Wallahilor (Volga). În condițiile democrației autentice, pe care Wallahii o instauraseră și o asigurau pe
teritoriul respectiv, Wallahii dispuneau de capacitatea de a concentra în cel mai scurt timp posibil, forțe armate
capabile să facă față oricărui agresor în orice colț al statului lor. Astfel ei i-au adus pe Volgari de pe malurile
Volhăi pentru a stăvili expanziunea romeilor. Cu ajutorul Slavilor i-au împins pe germani spre vestul Europei,
în timp sudul statului și tărmul mării Wallahe l-au apărat cu ajutorul cumanilor.

De la începutul convețuirii lor cu slavii, Wallahii au făcut tot posibilul să preîntîmpine


instaurarea tiraniei și despotizmului în statul format de ei. Oamenii erau încurajați să nu
accepte nici o formă de exploatare din partea nimănui, nici din partea altor oameni, nici din
partea statului. Forma de administrare a treburilor statului Wallaho-Trah era astfel elaborată
încît nu permitea nimănui să pună mîna pe autoritatea statului pentru a o folosi în interese
personale. Religia pe care Wallahii o propovăduiau celorlalte popoare asigura același lucru.

Dar virtuțile Wallahilor, respectul pentru celelalte popoare, dreptatea, spiritul democratic și
corectitudinea s-au dovedit a fi, pînă la urmă, marele dezavantaj al lor în fața mafiei azazeliene, care a știut să
profite și de data aceasta de ele, după cum a profitat cînd a distrus statul Terra-Yeh și cînd a ocupat statul
Roman. Normal este că pentru a pune mîna pe statul Wallaho-Trah și pentru a înrobi populația lui, mafia
izemită a recurs la metodele sale milenare, ce și-au demonstrat eficiența de nenumărate ori de-a lungul timpului.
Aurul și agenții mafiei au corupt mulți lideri ai neamurilor ce inrau în componența statului Wallaho-
Trah, i-au iudit pe unii împotriva altora și au subminat unitatea politică, militară și religioasă a lui. Modul
cinstit, onest, altruist și democrat de viață pe care Wallahii l-au instituit și-l asigurau în respectivul stat nu era
pe placul potlogarilor ce rîvneau la fastul, bogăția și autoritatea în care se lefăia aristocrația mafiotă în statele
înrobite de ea. Dreptul pe care mafia îl oferea celor aleși în numele dumnezeului ei de a înrobi și exploata
poporul de rînd după placul și toanele lor, le-a convenit hanilor și stareților cu mult mai mult decît datoria
sfîntă, de a avea grijă de popor și de bunăstarea lui, pe care Wallahii o predicau celor ce se aflau în fruntea
poporului.
Spre sfîrșitul primului mileniu al erei creștine, în pofida realizărilor remarcabile înregistrate în toate
sferele activității umane de către locuitorii statului Wallaho- Trah, teritoriul lui s-a transformat într-o arenă de
război fratricid în care mafia izemită își făcea de cap, conform principiului ei etern ”Divide et Impera”,
fărîmițînd poporul Trah în zeci de pseudo-neamuri învrăjbite unul împotriva altuia, și înlăturînd cu ajutorul
vînzătorilor de neam pe cei ce se opuneau expansiunii ei.
Astfel, Trahii veniți în Balcani de pe Volga au devenit Volgari, au fost convertiți în oițe creștine ș-au
fost dezlipiți de statul Wallaho-Trah, întemeind propriul lor stat, Imperiul Bulgar. Trahii de la sud-estul
Europei, după ce au schimbat mai multe denumiri, au fost înșelați de mafia azazeliană că sînt superiori celorlalți
Trahi și, în baza ”sfințeniei” lor, vor primi dreptul de a se înfrupta cu fărîmiturile de la masa ei, și s-au
transformat în Hazari, adică slujitorii ”atotputernicului” Aza.
La comanda mafiei, asupra statului Wallaho-Trah au năvălit popoarele turcice, care au făcut tot posibilul
să dezmembreze cît mai mult statul respectiv. Maghiarii au ocupat o parte din el, la frontiera de vest al lui, mai
aproape de imperiile instituite și controlate de mafie, pentru a beneficia de ajutorul lor în cazul în care Wallahii
ar fi insistat să-i alunge de pe teritoriul statului lor.
Tracii ce n-au intrat în niciunul dintre statele formate de mafia azazeliană pe teritoriul statului Wallaho-
Trah, în semn de răzbunare pentru rezistența îndelungată pe care ei au opus-o, împreună cu Wallahii, împotriva
ei, au fost declarați de către mafie sclavini, sclavi fără de stăpîn, pe care orice handicapat, ce slujea mafia cu
devotament, avea dreptul să-i prihvatizeze la prima dorință a neuronului său solitar. Anume ei, sclavinii (slavii),
au devenit tinta procesului de spălare a creierului și depersonalizare, în vederea transformării lor ulterioare în
categoria cea mai defavorizată și disprețuită a robilor, imediat după slăbirea influenței Wallahilor asupra lor.
Nord-estul statului Wallaho-Trah, unde se afla marele centru politic și comercial al lui, Noul Oraș al lui
Vel Yeh, Velikii Novgorod, a fost împînzit de agenții mafiei, deghizați în negustori germani și scandinavi, care
au pus lăbuțele pe toate sferele pîrghie ale regiunii respective. Cînd puterea militară a Wallahilor a fost epuizată
drastic de mafia azazeliană, prin hărțuieli permanente, din interiorul și exteriorul statului, realizate de imperiile
și popoarele ce se aflau în sclavia ei, agenții mafiei au asigurat preluarea puterii în acea regiune de către clanul
Rossilor al mafiei, prin reprezentantul lor Riurih.
Agenții mafiei, dispunînd de resurse financiare și materiale nelimitate, au profitat de democrația
absolută asigurată de Wallahi și de religia lor, au pus mîna pe posturile ceie a celor mai importante centre
economice și militare a statului Wallaho-Trah, cum au fost Kievul și Novgorodul, au format drujine militare,
din slujitorii mafiei aduși de peste hotare, cu care au intimidat populația și i-au impus normele lor de viață, au
dezlănțuit tot felul de dezastre, chipurile naturale, au infectat populația cu tot soiul de boli, au dat foc pădurilor
și lanurilor de cereale, și i-au învinuit de toate aceste crime pe Wallahi, instigînd populația să renunțe la
colaborarea cu ei, să nu accepte conducerea lor și să respingă religia lor. Unii dintre ei, sub masca
misionarismului creștin, zi și noapte buimăciau și zăpăciau populația la maximum, intoxicînd-o cu otrava
religiei lor, a cărei răspîndire ei o urmăreau cu orice preț, pentru a putea instaura asupra ei forma despotică de
guvernare rîvnită de mafie.

Mileniul doi al erei creștine s-a dovedit a fi extrem de anevoios pentru Wallahi. Teritorii libere unde ei
ar fi putut să se retragă pentru a se adăposti și supravețui, de la o zi la alta deveneau tot mai puține și mai
puține, în timp ce forța și răutatea mafiei sporea continuu pe baza noilor popoare înrobite. Nici aliați în lupta lor
împotriva mafiei Wallahii nu mai aveau unde găsi. Descendenții Trahilor își perduseră identitatea de neam, au
fost transformați fie în marionete lipsite de personalitate, cu ajutorul cărora mafia își extindea zona de influență,
fie în dobitoace pe care mafia le-a lipsit de orice drepturi, inclusiv de dreptul la viață, și-i utiliza și sacrifica în
cel mai strașnic mod posibil.
Mafia a creat diferite stereotipuri de naționalitate pentru poporul Trah, în vederea prevenirii trezirii
conștiinței de apartenență la același neam și de renaștere a fostului popor Trah, sau chiar a celui Terra-Yeh, a
schimonosit limba lui, chipurile purificînd-o de influențe străine. În funcție de menirea pe care mafia a
desemnat-o pentru fiecare neam nou desprins de la poporul Trah, specialiștii ei au elaborat limbi specifice
rolurilor desemnate, utilizînd jargoanele locale, profesionale și criminale pe care le avea la îndemînă, tintind
astfel doi iepuri deodată: - și meseria ei aveau să și-o facă mai bine și nici cu Wallahii nu mai aveau șansa să
convețuiească și să colaboreze în viitor.

Circumstanțele ce s-au cristalizat pe teritoriul Eurasiei la sfîrșitul mileniului întîi și începutul celui de al
doilea i-au impus pe Wallahi să se retragă din mijlocul popoarelor cu care convețuiau și să formeze propriul lor
stat, pentru a evita masacrarea neamului răzlețit și pentru a supravețui ca neam și identitate religioasă.
Experiența Wallahilor care s-au pomenit izolați de restul neamului pe insulele Britanice, care au fost supuși
unui proces inuman de exterminare, înjosire și subjugare, i-a impus pe Wallahii din centrul și estul Europei să
se adune, din toate colțurile Pămîntului, unde se aflau în primejdie, într-un singur loc, în care să fie în stare să
reziste în fața mafiei un timp cît mai îndelungat.
Inițial Wallahii au încercat să fondeze noul lor stat, Wallahcan, la sud de Dunăre, în munții ce le-a u
oferit strămoșilor lor adăpost timp de mii de ani. Acolo și numărul lor era mai mare, și condițiile de
supravețuire sînt bune. În 1185, Wallahii au început, sub conducerea lui Petru și Arsen, războiul de eliberare a
peninsulei Wallahcan de sub hegemonia imperiului romeilor. Lor li s-au alăturat volgarii, cărora creștinismul
reușise deja să le iasă pe ochi și care tînjeau după libertatea și siguranța vieții pe care Wallahii o asigurau
tuturor oamenilor pe teritoriile controlate de ei. Într-o perioadă scurtă de timp, Wallahii au reușit nu numai să
întemeieze propriul lor stat, Wallahia, dar și să unească toate popoarele fost-trahe din peninsula Wallahcan. Ei
au inițiat o campanie militară împotriva imperiului bizantin, pentru a elibera popoarele trahe de acolo de robia
creștină instaurată de mafie, dar mafia a reușit să preîntîmpine evenimentul respectiv. În ajutorul romeilor au
sărit toate imperiile marionete ce se aflau la cheremul mafiei din vestul Europei, în timp ce agenții mafiei,
infiltrați în elita cumanilor, care chipurile s-au aliat cu Wallahii, l-au asasinat pe conducătorul acestora, Ioniță
Sfîntul (Hollow Ian).
Constrînși iarăși de împrejurări, Wallahii au reconsiderat idea fondării statului lor în peninsula ce le
poartă și astăzi numele, Wallahcan - Balcan, și s-au orientat spre munții Carpați, unde se afla centrul spiritual al
Wallahilor din întreaga lume și unde se refugiaseră deja, cu cîteva secole înainte, Wallahii de pe teritoriile
cotropite de maghiari.
Pe lîngă încercarea de a fonda propriul lor stat în Wallahcan, primele patru secole ale mileniului doi al
erei creștine din trecutul Wallahilor sînt caracterizate de luptele pe care ei le-au dus alături de foștii traci,
porecliți ulterior ruși, leahi și slavi, pentru eliberarea acelora de jugul pe care mafia l-a strîns fără nici o milă în
jurul gîtului lor și de exodul lor din mijlocul acelor popoare în momentul în care dispăreau ultimele șanse de
înfruntare a mafiei în acele locuri. Implicarea periodică a popoarelor asiatice de către mafie în treburile
europenilor a diminuat și mai mult șansele Wallahilor de a reface statul Wallaho-Trah, care și așa erau minime,
și i-a determinat pe Wallahii din estul Europei să se retragă spre Carpați.
După reușitele înregistrate de Wallahi în războiul împotriva romeilor, mafia izemită a hotărît sacrificarea
imperiului bizantin în favoarea popoarelor turcice, care și-au demonstrat cu brio loialitatea față de ea. Astfel
teritoriile fostului imperiu bizantin au fost cedate turcilor, în timp ce teritoriile fostului stat Wallaho-Trah, cu
excepția celor în care mafia și-a stabilit concret hegemonia, au fost date pe mîna mongolilor.

Pentru europeni și astăzi este o enigmă modul în care mongolii au devastat teritorii întregi și au pus
stăpînire pe întinderi uriașe fără a întîlni piedici serioase și adversari puternici în calea lor, chiar dacă înainte de
venirea lor în zonele respective existau state care teoretic ar fi putut ușor face față invaziei mongole. În realitate,
mongolii n-au întîlnit nici o piedică serioasă în calea lor deoarece ele au fost înlăturate de acolo de către mafia
izemită ce tinea aristocrația acelor neamuri la cheremul ei. Popoarele ce au fost cucerite de turci, tătari și
mongoli, în realitate fuseseră sacrificate. Aristocrația lor era formată din agenții mafiei, și preoții lor tot
agenții mafiei erau. La comanda mafiei, atît pseudo-conducătorii neamurilor, cît și preoții blestematei de
religii la care ei se lăsaseră convertiți, au derutat populația, au dezorganizat-o și demoralizat-o, au
deschis porțile cetăților, au lăsat-o fără de apărare și au trădat-o.

Invazia mongolilor asupra teritoriilor controlate de Wallahi a pus punct încercărilor lor de a elibera acele
zone din tentaculele mafiei. Wallahii s-au pomenit singuri, strînși ca-n niște clește de imperii groaznice,
conduse de aceeași mafie, deaceea au grăbit retragera lor spre Carpați. Formarea statelor Wallahe a fost o
surpriză nedorită pentru mafia azazeliană, care nici în ziua de astăzi nu se poate împăca cu acest fapt, fapt ușor
de dedus din atitudinea tărilor controlate de mafie față de statele Wallahe de-a lungul întregului mileniu.

Contrar imaginii negative pe care agenții mafiei au creat-o Wallahilor în lume și poveștilor prostești
născocite la adresa lor, istoria fondării și existenței statelor Wallahe e plină de evenimente și fapte demne de
respec și mîndrie, de care s-ar fi bucurat să aibă parte foarte multe popoare din lume.
Dacă pînă la apariția statelor Wallahe, faptele de eroism ale Wallahilor erau atribuite, de către
”specialiștii” mafiei, desigur, popoarelor ce luptau alături de Wallahi, din momentul ieșirii lor din rîndul
neamurilor, faptele lor au fost trecute, în majoritatea cazurilor, cu vederea de către răuvoitorii lor, dar
nicidecum atribuite altui neam.
Dacă întemeierea statului Wallaho-Trah a fost prescrisă apariției slavilor și bulgarilor pe teritoriul
respectiv, și geniului de popoare nomade și sălbatice a pecenegilor și cumanilor, numai nu Wallahilor; dacă
întemeierea statului Wallaho-Rus a fost pusă pe seama clanului Riurihilor; fondarea statului Wallaho-Volgar pe
seama Bulgarilor; fondarea statului Wallaho-Galician pe seama... tot a riuricilor, etc., - realizările pe care
Wallahii le-au făcut fără asistența nimănui, sînt numai a lor.
În orice caz, în pofida teoriilor născocite de agenții mafiei cu scopul de a discredita poporul Wallah în
lume, memoria populară a neamurilor cu care au convețuit Wallahii de partea Wallahilor este. Două
mări, marea Baltică și marea Neagră, au purtat nume legate de numele Wallahilor, nu de numele
romeilor sau cumanilor; peninsula Balcan a păstrat amintirea poporului Wallah în denumirea sa, nu a
altui popor, și cel mai mare rîu din Europa, Volga, tot a Wallahilor memorie o poartă.

Pînă la întemeierea statelor Wallahe, teritoriul unde se află ele era ca o poartă deschisă, prin care trecea
cui numai nu-i era lene. După întemeierea statelor Wallahe, s-a încheiat migrarea popoarelor prin această
poartă.
Primul neam care a îndrăznit să ridice arma împotriva mongoilor, în perioada în care întreaga lume
tremura de frică în fața lor, au fost Wallahii, nu popoarele ce se izbesc cu picioarele în piept că sînt buricul
Pămîntului. În a doua jumătate a sec. XIV, cînd se finaliza procesul de formare a Mauro-Wallahiei (Moldova),
Wallahii din nord-estul Russiei, înainte de a părăsi pămînturile pe care le-au apărat aproape un mileniu întreg,
au hotărît să înlăture primejdia ce amenința viitorul lor stat, dînd mongolilor o lecție menită să-i determine să
nu se apropie de Wallahia în viitor. În plină putere a Hoardei de Aur, Wallahii au atacat capitala mongolă,
Sarai-Batu, au prădat-o și au ars-o pînă în temelie. Mongolii au înțeles sensul lecției dată lor de Wallahi și n-au
îndrăznit să atace Wallahia după acel moment.
Spre deosebire de mongoli, turcii au împărtășit o bună parte a istoriei lor cu Wallahii. Chiar dacă ei
acționau în beneficiul aceleiași mafii azazeliene, precum celelalte imperii europene, rolul atribuit lor de către
mafie era altul, și clanurile mafiotice ce se aflau în fruntea lor erau altele.. în orice caz, cele mai mari înfrîngeri
pe care turcii le-au suferit în ascensiunea lor, au fost de la Wallahi. Nici un imperiu și nici un neam nu le-a
cauzat turcilor atîta bătaie de cap și atîtea pierderi umane cît le-au pricinuit cele două micuțe state Wallahe.
Și ungurii, și polonezii, și tătarii, - toți cei ce s-au împiedicat de statele Wallahe în loc să-și caute de
treabă, au primit lecții de bună purtare, după care n-au mai avut chef să-și bage nasul în treburile Wallahilor.

Nici un alt neam din lume n-ar fi supravețuit războiului pe care mafia azazeliană l-a dus împotriva
Wallahilor, dacă el ar fi fost îndreptat împotriva lor. Celelalte neamuri ce au ajuns pînă în prezent au supravețuit
deoarece au acceptat robia impusă lor de către mafie. Cu ele mafia a făcut ce i-a trecut prin cap, le-a muls, le-a
tuns, le-a înjugat la plug, le-a pus să se omoare unele pe altele și le-a sacrificat cînd se dezgusta de ele..
Wallahii n-au acceptat niciodată jugul mafiei. Pămînturile și bogățiile lor au ajuns pe anumite perioade
de timp în lăbuțele mafiei, dar pînă în 1989, ei întotdeauna au reușit să-și pună dușmanii cu botul pe labe.
Celelalte neamuri, în pofida faptului că sînt cu mult mai numeroase decît Walahii și au pretenții de zmei și lei,
nu de oameni pașnici și omenoși, de mii de ani se află la cheremul mafiei izemite și n-au reușit pînă în prezent
să se elibereze nici măcar pentru o clipă din ea. Germanii, englezii, spaniolii și celelalte popoare ale europei
apusene se află în robia mafiei aproape de două mii de ani, și-au trecut printr-un proces de umilire, înjosire și
exploatare pe care Wallahii nici în cele mai urîte coșmaruri ale lor nu le-au suportat.
În loc să scape de teroarea pe care mafia a instituit-o în propriile lor case, sub forma inchiziției,
cruciadelor, războaielor de sute de ani, luptă împotriva ereticilor și vînătoare a de vedime, - spaniolii, francezii,
englezii și ceilalți de teapa lor și-au sacrificat viețile la comanda mafiei, impunînd teroarea creștină celorlalte
neamuri, ori de cîte ori mafia li-a cerut-o. Musulmanii au promovat interesele mafiei sub forma islamului
popoarelor pe care mafia le-a dat în mîinile lor. Rusii au dansat sub melodia mafiei patrulînd teritoriile greu
accesibile ale Europei și Asiei de nord...
Numai Wallahii au supraviețuit fără să slujescă intereselor nimănui.

Eliminarea Wallahilor din mijlocul celorlalte neamuri de către mafie a atras consecințe groaznice asupra
ultimelor. Fiecare popor din mijlocul căruia Wallahii au fost impuși să se retragă, a plătit scump pentru
suferința și nevoile pe care Wallahii le-au pătimit de pe urma lui, deoarece Stăpânul Universului, Yehowah, a
legat foarte mult norocul popoarelor de soarta poporului Său, Wallahii. Cei ce i-au primit pe Wallahi - s-au
bucurat de binecuvîntarea și ajutorul Stăpânului Universului. Cei ce au fost ostili față de Wallahi au primit ce
au meritat: - prigoană, exploatare și exterminare, fără nici o excepție de la regula respectivă pînă în prezent.
Toate popoarele de pe urma cărora Wallahii au avut de pătimit, au plătit cu vîrf și îndesat pentru că au
trădat poporul Wallah. Începînd cu romanii, care în decursul primelor secole ale erei creștine au acceptat
prostește creștinismul, impunîndu-i astfel pe slujitorii lui Yehowah să părăsească statul fondat de strămoșii lor,
și încheind cu rușii, care i-au trădat pe Wallahi în favoarea rossilor, toți au experimentat ce înseamnă să intri în
disgrația Stăpânului Universului.
Același proces de subjugare, exploatare, umilire și exterminare l-au îndurat toate popoarele ce au crezut
că pot renunța la protecția și bunăvoința Stăpânului Universului după cum se renunța la o pereche de șosete
învechite, și că pot schimba serviciile și rolul poporului dedicat lui Yehowah după cum schimbi lengeria.

Popoarele, a căror capacitate de gîndire n-a fost încă pervertită în întregime de către mafie,
trebuie să înțeleagă rostul Wallahilor în existența lor și să-l aprecieze la justa lui valoare. Soarta lor
depinde de atitudinea pe care ele o vor lua față de poporul lui Yehowah. Vor ajuta poporul Wallah să-și
reia misiunea sa spirituală în lume și vor accepta serviciile lui, vor supravețui și vor prospera. Nu vor
face lucrul acesta - nu vor supravețui evenimentelor ce le așteaptă.

Wallahii sînt capabili să îndure cu bărbăție toate încercările pe care viața le abate asupa unui popor, și
foametea, și sărăcia și războiul, căci Stăpânul Yehowah veghează asupra lui cît timp ei își îndeplinesc datoria
față de El și față de civilizația umană. Dar dacă ei sînt flămînzi și săraci, și nu se bucură de recunoașterea și
sprijinul altor popoare, ei își irosesc energia și timpul pentru a lupta împotriva acestor nenorociri în loc să lupte
pentru binele omenirii. Interesul tuturor popoarelor este ca Wallahii să-și îndeplinească misiunea lor
spirituală, pentru asta ele trebuie să-i sprijine. Lucrul acesta, la ora de față este vital pentru ele, căci
Wallahii sînt poporul ales de Yehowah pentru a implementa ordinea și legile universului printre oameni.

Nu doresc nimănui să trecă prin ceea ce au trecut popoarele ce au încăput pe mîna mafiei azazeliene,
căci mafia nu are milă de nimeni, nici măcar de cei ce slujesc cu devotament intereselor ei. Cînd turbă liderii ei,
ea poate sacrifica orice și pe oricine, după cum a demonstrat de nenumărate ori lucrul acesta în decursul istoriei.
Dovada cea mai evidentă a acestui fapt sînt evreii, care periodic, uneori de două-trei ori în același secol, au fost
jertfiți, fără nici un motiv bine întemeiat, de dragul capriciilor liderilor mafiei, sau a soțiilor lor. Toate
progromurile împotriva evreilor au fost organizate de către mafie, cu scopul de a stoarce maximum de profit și
avantaje de pe urma existenței și activității lor.
Mitul că neamurile i-au prigonit pe evrei este o minciună sfruntată: - nici un popor n-a luat atitudine
negativă față de evrei pîna la înrobirea lui de către mafie. Răfuelile neamurilor cu evreii începeau din momentul
în care ele ajungeau la cheremul mafiei, fapt ce nu se bazează pe coincidență, dar pe adevărul că mafia, de la
originea ei, a exploatat la maximum dușmănia dintre evrei și celelalte popoare. Pentru mafie, atît goii cît și
evreii - tot dobotoace sînt, numai că unii reprezintă oile și vacile, în timp ce alții caprele și cîinii. De sacrificat
ea îi sacrifică pe toți, fără nici o remușcare de conștiință, după cum se vede foarte clar din decursul istoriei. Din
păcate, membrii de rînd a celor două grupuri de popoare sînt ”prelucrați” prea bine pentru a observa sau a-și da
seama de lucrul acesta.
Nici unul dintre popoarele ce au slujit cu jertfire de sine mafia azazeliană n-a sfîrșit-o cu bine, în pofida
imaginii de martiri și de ”eroi” pe care mafia li-a creat-o ulterior. Analiza lucidă a rolului pe care fiecare popor
din lume l-a avut în dezvoltarea civilizației umane scoate în evidență faptul că reprezentanții unui singur popor
n-au motive să intre în pămînt de rușine pentru faptele strămoșilor lor, Wallahii; celelalte popoare au motive
serioase de a se căi de trecutul lor, de rolul umilitor și de influența nefastă pe care strămoșii lor au avut-o asupra
dezvoltării civilizației umane.
Nici un popor din lume nu poate arunca vina pentru nevoile sale pe Wallahi, în timp ce popoarele
celelalte, în special cele ce-și măsoară măreția în funcție de sacrificiile pe care le-au făcut pe altarul mafiei,
considerîndu-se pe baza acestui fapt supraputeri și națiuni privelegiate, au fost marionete în mîinile mafiei, cu
ajutorul cărora a fost transformată în infern viața a miliarde de oameni și au fost anihilate zeci de popoare, a
căror sînge va cădea pe capul copiilor lor.
Metoda de nimicire și subjugare a popoarelor Pămîntului cunoscută sub denumirea de ”Dezbina et
impera” a făcut praf și pulbere poporul despre care cîndva Herodot spunea că e cel mai mare popor din lume,
după indieni, la numărul populației, dar cel mai puternic din punct de vedere militar, transformîndu-l în popoare
și națiuni învrăjbite între ele, care habar n-au că au fost cîndva unul și același neam. În cadrul acestor neamuri și
seminții, ce și-au pierdut complet identitatea originară, mutilîndu-și limba, caracterul, convingerile religioase și
obiceiurle după cum le-au dictat dușmanii înrăiți ai lor, Wallahii s-au dovedit a fi cei mai statornici, păstrînd
limba falinicilor lor străbuni și caracterul lor neînfricat pînă țn zilele noastre.

Memoria scurtă a oamenilor și dezinteresul lor față de soarta civilizației umane în ansamblu, a permis
mafiei să schimonosească și să prefacă adevărul despre trecutul omenirii și al fiecărui popor în parte după cum
le-a trecut prin dimerlie liderilor ei. La ora de față, istoria care este oferită oamenilor drept evidență a trecutului
lor, nu reprezintă nici pe departe adevărul despre el, ci este elaborat astfel încît să permită mafiei să exploateze
și să modeleze popoarele în funcție de interesele ei.
Istoricii după care se conduce așa zisa lume ”civilizată” au fost cu toții reprezentanții mafiei și au scris
exclusiv în interesul ei. Ei au înregistrat evenimentele din punctul de vedere optim pentru extinderea mafiei, nu
pentru dezvoltarea civilizației umane. Fapte de genul celor că izemiții au exterminat populația autohtonă a
Europei Apusene, de origine Celtă, o ramură a Trahilor, ei, desigur, n-au înregistrat, după cum n-au înregistrat
nici faptul că anume mafia azazeliană, nu popoarele apărute din senin au distrus sute de popoare în toate
colțurile planetei noastre. Cînd un popor nu convenea mafiei, ea asmuțea asupra lui popoarele ce se aflau la
cheremul ei, cum au fost germanii, maghiarii, mongolii și alte seminții semito-turcice dinspre est; seminția lui
Dan dinspre nord; perșii, romanii, evreii și arabii de la sud. Femeile popoarelor condamnate erau înrobite și
ajungeau sau în haremurile ocupanților sau îndeplineau cele mai umile munci pe la gospodăriile lor, în timp ce
bărbații erau nimiciți pînă la ultimul.
Despre existența și activitatea mafiei azazeliene, domnii istorici, desigur, n-au scăpat nici un cuvînt. Au
scris handicapații tot felul de basme, povești și prostii care, luate împreună, pot deruta și năuci de cap pe
oricine, indiferent de zestrea genetică și pregătirea intelectuală de care dispune. Conform scrierilor lor lumea e
un haos, oamenii sînt fiare sălbatice, iar viața e un blestem. A da crezare descîntecelor lor înseamnă a te
transforma, benevol și nesilit de nimeni, în oiță, sau chiar în ceva și mai rău.
Au suferit oamenii timp de mii de ani de pe urma faptului că nu știau ce se întîmplă în realitate în jurul
lor și, mulțumită tîrfelor și lichelelor ce au ascuns adevărul despre trecutul civilizației umane în spatele
legendelor lor stupide, se mai chinuie și astăzi.

La momentul de față omenirea a căpătat șansa de a afla ce se întîmplă în sînul ei și care este cauza
adevărată a dezastrelor și nenorocirilor ce au devastat civilizația umană de-a lungul existenței ei. De modul în
care ea va fructifica șansa respectivă depinde însăși soarta ei. Dacă oamenii vor da dovadă de seriozitate, interes
profund și receptivitate, vor observa ce se întîmplă în jurul lor, vor înțelege în ce joc murdar sînt impicați și vor
reacționa corespunzător, cu responsabilitate, curaj și dăruire de sine, se vor salva pe sine și vor salva și
civilizația pe care o reprezintă. Dacă ei în loc de a acumula minte și experiență se vor deda mistuirii vieții lor
conform recetelor pe care agenții mafiei le elaborează pentru tontălăi și gogomani, vor împărtăși soarta
civilizațiilor anterioare, care au dispărut fără urmă datorită faptului că ființele ce le formau s-au dovedit a fi
prea tîmpite pentru a observa pericolul ce le amenința existența și al evita.

Primul lucru pe care trebuie să-l înțeleagă fiecare om al planetei Terra referitor la trecutul civilizației
umane este că nimic nu este întîmplător în lumea aceasta și nu a existat nici un eveniment remarcant în istoria
omenirii care să fi apărut din senin. În spatele haosului aparent în care chipurile se îneacă omenirea se află o
ordine absolută și un control minuțios asupra fiecărui eveniment important din viața civilizației umane. Nici un
popor n-a căzut pe capul altuia din senin, și nici un neam n-a fost stîrpit întîmplător de pe suprafața Pămîntului.
Toate războaiele, măcelurile și exterminările au fost făcute la comandă și au urmărit îndeplinirea unuia și
aceluiași scop. Haotică și neplanificată a fost doar viața liberă a neamurilor înainte de a fi înrobite sau
exterminate; subjugarea și nimicirea lor, însă, a fost planificată și controlată. În spatele tuturor relelor ce s-au
abătut asupra civilizației umane se află mafia azazeliană: - preoții și aleșii lui Azazel.

Studiați Biblia la capitolele Deuteronom 7:1-3; Iosua 11:11-21; Isaia 60:10-12; etc., și veți face
cunoștință cu scenariul și legile pe baza cărora s-a desfășurat modul de subjugare și exterminare a oamenilor,
practicat de toate popoarele și imperiile ocupante ale lumii, căci toate au acționat conform aceluiași scenariu și
s-au supus unora și acelorași legi. De asemenea veți afla și cîte ceva despre mafia ce a conceput acel scenariu și
legi și le-a impus omenirii.

Adevărul despre trecutul și originea Wallahilor n-ar fi rău să-l cunoască nu numai Wallahii, ci și
celelalte popoare, deoarece rolul Wallahilor, în misiunea de salvare a civilizației umane de sfîrșitul pe care i l-a
conceput și predestinat mafia, este crucial și nu poate fi îndeplinit de alt popor. Studiați mișcările de eliberare
ale popoarelor europene de sub jugul ocupanților și veți constata faptul că, în majoritatea cazurilor, în special a
celor încununate de succes, ele au fost inițiate și conduse de către Wallahi, cel puțin după proveniență, dacă nu
și după vocația divină.
Popoarele, asemenea oamenilor, posedă destinul lor și menirea lor unică în dezvoltarea civilizației
umane. Neamurile ce-și urmează misiunea sînt binecuvîntate de către Stăpânul Universului și ajung puternice și
bogate, chiar dacă sînt mici. Neamurile ce-și neglijează a lor menire divină, sînt condamnate, se împotmolesc în
mizerie și nevoi, ajung de rîsul găinior sau, pur și simplu, dispar de pe arena omenirii.
Membrii fiecărui popor sînt înzestrați cu trăsături de carater și capacități ce corespund rolului pe care el
la meritat în decursul timpului. Rolurile popoarelor sînt diferite, normal este că și calitățile și viciile cu care sînt
înzestrați membrii lor sînt diferite. Wallahii de-a lungul timpului s-au recomandat a fi cei mai cinstiți și mai
umani conducători ai neamurilor. Ei nu s-au lăsat nici cumpărați de mafie pentru a trăda interesele popoarelor
pe care le conduceau, nici înspăimîntați nu s-au lăsat. Au suferit înfrîngeri în fața unor forțe de zeci de ori
superioare celor de care dispuneau, au fost batjocoriți și exterminați, dar arma împotriva altui popor nevinovat
n-au ridicat, n-au înrobit și n-au exterminat pe nimeni. Au luptat doar împotriva celor ce slujeau orbește mafia,
împotriva celor ce și-au vîndut sufletul lui Azazel, și erau gata să-și sacrifice și părinții, și familiile, și propriile
vieți la cererea mafiei, și numai astfel de derbedei au distrus Wallahii în decursul existenței lor.

Poveștile despre faptul că Wallahii au fost cîndva creștini sînt născocite de către dușmanii lor. Wallahii
n-au shimbat niciodată Legea moștenită de la strămoșii lor, lege păstrată timp de milenii de la statul Terra-Yeh,
intrată în memoria lor drept legea Pămîntului (Terrei), cu nici o altă lege, cult, doctrină sau religie, în pofida
presiunii ce a fost exercitată asupra lor. În unele regiuni, din afara statelor Wallahe, mafia a exterminat aproape
în întregime Wallahii rămași să locuiască acolo, din motiv că ei n-au acceptat religia creștină și nu s-au supus
mafiei. Exemplu destul de elocvent în această privință îl poate servi lupta Wallahilor din Moravia împotriva
imperiului austro-ungar ce a încercat să-i înrobească, Wallahi despre care și astăzi mai circulă legende în acea
zonă, de impresionați ce au rămas locuitorii ei de curajul și demnitatea lor. Lor, ca și întregului neam Wallah,
caracterizarea făcută de A S Pușkin le corespunde întru totul:

"Волхвы не боятся могучих владык,


А княжеский дар им не нужен;
Правдив и свободен их вещий язык
И с волей небесною дружен..."

În pofida imaginii de popor neputiincios pe care mafia le-a creat-o în lume, Wallahii au fost întotdeauna
recunoscuți drept războinici de temut. La ei onoarea se reflecta în toate aspectele vieții, dar în special ea avea o
influență foarte mare asupra menirii lor de luptători pentru dreptate și justiție. Nu în zădar statele Wallahe erau
văzute de către vecinii lor asemenea cuiburilor de viespi, de care dacă te atingi, regreți ulterior amarnic.

Pentru Wallahi Legea a fost aceeași de la începutul timpurilor și a reprezentat balanța dintre bine și rău,
deaceea respectarea ei era sfîntă. Legea Terrei reieșea din rolul pe care omul trebuie să-l aibă în lupta dintre
bine și rău, pentru a preveni izbucnirea unui dezastru, în cazul în care răul reușește să învingă binele. Orice
crimă sau încălcare a legii înclina balanța luptei dintre bine și rău în favoarea răului, deaceea fiecare Wallah,
chiar și atunci cînd el se afla singur pe cîmpul de luptă, se considera dator să combată acea crimă, făcîndu-l pe
cel ce a încălcat legea să plătească pentru săvîrșirea ei.

Forma de administrare a comunităților Wallahe era tribală la nivel local. Fiecare comunitate era condusă
de un consiliu de veterani, dintre cei mai experimentați luptători ai ei. Cel mai distins, renumit prin virtuți și
înțelepciune, și norocos veteran al comunității îndeplinea funcția de lider politic și religios al ei, și conducea
sfatul veteranilor. Pentru Wallahi virtuțile, Înțelepciunea și norocul un om erau cel mai mare semn că el se
bucură de binecuvîntărea și ajutorul lui Yehowah. Cît timp aceste atribute îl însoțeau pe lider, nimeni nu punea
la îndoială autoritatea lui. Cînd una din ele dispărea, din rîndul veteranilor se ridica alt lider, care obligatoriu
trebuia să-și dovedească superioritatea virtuților, Înțelepciunii și norocului în fața celui înlocuit.

Dat fiind modul oral de transmitere a legilor, cunoștințelor, culturii și tradițiilor de la o generație la alta,
prin intermediul obiceiurilor și instituțiilor special elaborate în vederea îndeplinirii acestui lucru, Wallahii au
reușit să păstreze aproape intacte limba strămoșilor lor, limba Terra-Yehilor, legile și religia lor, lucru pe care
n-au reușit să-l facă celelalte popoare. Cunoștințele și legile se transmiteau prin intermediul șezătorilor, în
cadrul cărora veteranii împărtășeau celorlați experiența lor; unitatea lor era fortificată prin intermediul clacelor,
a ajutorului reciproc dintre membrii comunității; spiritul și tehnicile de luptă erau transmise prin intermediul
serviciului militar al tinerilor în cetele de Haiduci, unde ei învățau să lupte, să-și apere neamul, să facă dreptate
și să ocrotească pe cel nevoiaș.
Lupta pentru bine și dreptate reprezenta pentru Wallahi esența religiei lor, a îndeplinirii voii lui
Yehowah. Pentru ei această luptă era sfîntă, după cum se pretinde că a fost cîndva Gi Hadul pentru musulmani.
Numai că musulmanii luptau pentru liderii lor laici și religioși, de a căror porunci ascultau orbește, în timp ce
Wallahii luptau pentru libertate, bine și dreptate la liberul lor cuget. Haiducul făcea bine omului oropsit fără a
primi ordine de la cineva și fără a aștepta răsplată pentru binele făcut, chiar dacă de cele mai frecvente ori el își
punea viața în pericol de dragul facerii de bine.

Haiducia, fenomen inexplicabil pentru celelalte neamuri și popoare, a fost specific numai poporului
Wallah și reprezenta indiciul cel mai elocvent al faptului că Wallahii n-au fost creștini, dar au fost poporul lui
Yehowah, a Garantului binelui și dreptății în Univers. Creștinismul a fost elaborat de către mafia izemită cu
scopul de a stoarce și sufletul, în adevăratul sens al cuvîntului, din ființele ce au avut nefericirea să ajungă în
ghearele ei. El încurajează exploatarea omului de către cei ce se consideră cu stea în frunte și condamnă orice
fel de împotrivire a omului asuprit împotriva asupritorului său. Dacă Wallahii ar fi fost creștini, în veci nu
apăreau în rîndurile lor Haiducii, a căror legi de existență au fost diametral opuse celor creștine, exact după cum
este Legea lui Yehowah.
Wallahii considerau creștinismul drept cea mai perfidă și mai nemiloasă formă de exploatare a
oamenilor. Experiența de mii de ani pe care ei au acumulat-o în calitate de lideri spirituali ai neamurilor,
inclusiv cea acumulată de Wallahii ce au îndeplinit funcția de profeți ai poporului evreu, le-a dezvoltat
capacitatea de a pătrunde în esența lucrurilor cu care se confruntau, chiar și a celor minuțios camuflate. Esența
creștinismului ei au perceput-o încă înainte de impunerea lui drept singura religie permisă pe teritoriul Europei.
Legătura energetică dintre oameni era bine cunoscută și studiată de Wallahi. Pe baza acelor cunoștințe fusese
fondată legea Terrei, și tot pe baza lor Wallahii erau capabili să îndeplinească, pe lîngă funcția de lideri
spirituali ai neamurilor, și funcția de vraci, magi și tămăduitori ai sufletor și trupurilor oamenilor. Ei știau faptul
că fiecare beteșug sau boală de care suferă oamenii este rezultatul insuficienței energiei vitale a organizmului
uman; că această energie poate fi transmisă de la un individ la altul, și că ea poate fi suptă din om, exact după
cum i-ar suge sîngele. Legendele despre vampiri, care sînt foarte răspîndite la Wallahi, se refereau în primul
rînd la acest gen de vampirism, nu la cel direct. Creștinismul, după cum s-au convins înțelepții Wallahilor,
pe lîngă faptul că e o armă psihotronică de transformare a omului în dobitoc, e și un instrument de
stoarcere a energiei vitale din el. Normal este faptul că pentru Wallahi acceptarea creștinismului era
echivalentă cu moartea.

Legea Terrei, după care se conduceau Wallahii, era respectată cu strictețe de Haiduci, eroii lor. Din ea
își extrăgeau ei forța morală, și din învățăturile ei luau ei puterea și înțelepciunea necesară pentru a păzi și
ocroti poporul lor de uneltirile, mahinațiile și atacurile mafiei, și-n primul rînd de impactul nefast al
creștinismului asupra populației. Legea lui Yehowah este axată pe dreptate și numai pe respectarea dreptății
oriunde, oricînd și în pofida oricărei primejdii, deaceea Wallahii își apărau libertatea și drepturile, atît cele
comune cît și cele personale, indiferent de circumstanțe, chiar și atunci cînd conducerea statului și comunităților
lor se afla în mîinile dușmanului. Haiducia a fost modul de exprimare a năzuinței lor spre libertate și dreptate.

Creștinismul a ajuns religie dominantă în statele Wallahe împotriva voinței lor. Mafia azazeliană a găsit
soluția înfrîngerii statelor Wallahe și supunerii lor, profitînd iarăși de legile dreptății după care se conduceau ei.
Ea a impus popoarele care anterior convețuiseră cu Wallahii, slavii, volgarii și evreii, să migreze spre teritoriile
acestora, pentru a supravețui genocidului și masacrelor pe care mafia le organiza în tările din jur, pentru a-i
elimina de acolo, pînă s-a ajuns la aceea că Wallahii au ajuns în minoritate în propriile lor state. Wallahii n-au
putut să nu ofere refugiu și protecție fugarilor, cînd aceia se aflau la ananghie. Facerea de bine s-a dovedit, însă,
fatală pentru ei. Slavii, volgarii și alte popoare creștinate s-au dovedit a fi ireversibil prelucrate de către mafia
izemită pentru a fi eliberați de robia creștină, în timp ce evreii și-au făcut ”datoria sfîntă” față de mafie,
contribuind la implementarea creștinismului în conștiința celorlalte popoare, pentru a profita de avantajele pe
care religia lor le are în fața creștinismului. Astfel, prin intermediul populației de origine ne-Wallahă, care s-a
răspîndit pe întreg teritoriul Wallah, mafia a slăbit unitatea Wallahilor, a preluat conducerea statelor Wallahe,
și a instaurat creștinismul drept religia oficială a lor.
Wallahii și-au apărat eroic libertatea, religia și drepturile, prin intermediul luptei de Haiduc, pînă la
începutul sec. XX. În acel secol, impuși de circustanțe, ei au apelat la metoda de supravețuire a evreilor: - au
preluat identitatea popoarelor pe care reușise să le asimileze, pentru a avea posibilitatea să renască în spatele ei.
Astfel, au apărut românii.

Mafia izemită a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a șterge urma și memoria poporului Wallah din viața
civilizației umane. De la apariția ei pînă în prezent, Wallahii au fost supuși atacurilor ei din toate părțile. Din
exteriorul statelor pe care le-au fondat, ei au fost hărțuiți de către popoarele marionete ale mafiei, romeii,
pecenegii, cumanii, maghiarii, tătarii, turcii, austriecii, polonezii și rușii, fără a beneficia cel puțin de o clipă de
răgaz din partea lor: - nu reușeau să scape de presiunea turcilor, că săreau maghiarii sau polonezii asupra lor;
numai scăpau de maghiari și de polonezi, veneau rușii, sau iarăși turcii.
Din interior Wallahii erau măcinați de agenții mafiei și de trădători de tot soiul și teapa. Imediat, după ce
Wallahii reușeau să instaureze în fruntea statelor lor domnitori de origine Wallahă, săreau agenții mafiei și
trădătorii, susținuți de toate tările azazeliene din jur, și puneau în fruntea Wallahilor un cracabor, dispus să
vîndă interesele Wallahilor oricînd și la orice preț. Noroc de sistemul milenar de organizare, instruire și
conducere a comunităților Wallahe, ce nu tinea cont de puterea ce domnea în tară, pe baza căruia Wallahii au
reușit să-și păstreze identitatea pînă la momentul de față .

Dat fiind numărul mic al Wallahilor în raport cu numărul impresionant de mare a celor ce le săpau
groapa, asociat cu modul lor corect și cinstit de viață, după aproape două mii de ani de atacuri continui, mafia
izemită a reușit să îngrădească accesul poporului Wallah la viața politică a omenirii și să impună rămășițelor
poporului lui Yehowah reguli de joc convenabile ei.
Sub presiunea mafiei, Wallahii au acceptat, în sec. XIX al erei crestine, condiții umilitoare de pace,
numai să înfăptuiască unirea pămînturilor și popoarelor controlate de ei și să formeze un stat puternic, capabil
să reziste în viitor în fața uneltirilor meschine ale ei. Au acceptat o denumire umilitoare pentru statul lor
unificat: - România (Țara Romilor/Robilor); și au acceptat prezența reprezentanților mafiei în unitățile
administrative ale comunităților lor. Cedarea respectivă ei au făcut-o cu speranța că descendenții lor își vor lua
revanșa în fața mafiei și vor continua să îndeplinească misiunea milenară pe care Stăpânul Universului,
Yehowah, li-a încredințat-o.
Din păcate, așteptările Wallahilor au fost mai mult decît înșelate de către descendenții lor. Agenții
mafiei au reușit, cu ajutorul pîrghiilor pe care au pus mîna în statul Wallah, administrația, religia și educația, să
aplice Wallahilor lovitura fatală: - descendenți Wallahilor au fost duși de nas de agenții mafiei și s-au
transformat în popoare total diferite de cel Wallah, dintre care nici unul nu are habar de originea lui și cu atît
mai mult de rolul pe care trebuie să-l îndeplinească în existența civilizației umane.

În prezent, descendenții poporului Wallah, chiar dacă au moștenit de la strămoșii lor un stat
independent, pămînturi frumoase, bogății naturale și subterane considerabile, habar n-au de originea lor și se
uită ca boii la poarta nouă cum dușmanii lor, și a Stăpânului Universului, prihvatizează bogățiile țării lor. În
timp ce ei supravețuiesc de la o zi la alta, în mizerie, dușmanii lor și trădătorii își construiesc castele și palate, și
calcă în cel mai umilitor mod posibil interesele lor în picioare, determinîndu-i pe descendenții celor care timp
de milenii au reprezentat casta superioară a majorității popoarelor lumii, inclusiv a evreilor, să se umilească
pentru fiecare fărîmă de pîine în fața a tot felul de potlogari și gunoaie.

Refacerea poporului Wallah este un imperativ al timpului nostru, de care are nevoie lumea
întreagă, nu numai Wallahii, deaceea Wallahii trebuie să se trezească, după cum sînt îndemnați de imnul
scumpei Wallahii (România), care nu din întîmplare a ajuns să le fie cîntat în fiecare dimineață și seară; trebuie
să-și conștientizeze menirea lor de lider spiritual al omenirii, după cum menționează imnul Russo-Wallahiei
(Moldova), care de altfel tot în fiecare dimineață și seara li se cîntă și tot nu din întîmplare, și să-și
îndeplinească datoria față de Yehowah și față de civilizația umană.

Chemarea de a ne reasuma responsabilitatea pe care strămoșii noștri au luat-o față de Stăpânul


Universului, Yehowah, se referă la toți descendenții Wallahilor, chiar și la cei care nici limba Wallahă nu o mai
cunosc, căci este in interesul nostru acest lucru. Mafia izemită a ajuns la apogeul ei de turbare, ceea ce
înseamnă că a rămîne printre oițele creștine a devenit cu mult mai riscant decît a ne relua fățiș misiunea sfîntă
de a lupta pentru dreptate și libertatea civilizației umane.

Wallahi din toate țările, uniți-vă! Lăsați motivele ce astăzi vă dezbină pe seama celor ce nu vor să
gîndească, căci nu e demn de noi să ne lăsăm pradă deșertăciunii și urîciunii în care-și îneacă celelalte neamuri
viața. Atît soarta neamului nostru cît și existența civilizației noastre în ansamblu e în pericol. Salvarea ei e la
Yehowah, dar pentru a beneficia de ea, omenirea trebuie să-și dea seama de lucrul acesta. Astăzi ea orbecăiește
în căutarea copitelor măgărușului cu care Isus a intrat în Yeho-Saleim (Ierusalim) pe care l-o păpat lupu. Din
ignoranța în care ea se complace numai poporul lui Yehowah are șansa să o scoată, căci el a cîștigat tenderul de
a face acest lucru din partea Stăpânului Universului. Adevăratul popor a lui Yehowah s-au dovedit a fi
Wallahii, cei ce nu s-au rușinat să poarte numele Stăpânului Universului și au trăit conform voii Lui timp de
milenii, apărînd libertatea și drepturile omului drept și cinstit oriunde s-au stabilit cu traiul, nu cei ce pretind a
fi.

Faptul că există foarte puțină informație despre Wallahi, în timp ce cu douăzeci de ani în urmă ea nu
exista aproape deloc, ar fi trebuit să-i pună pe cei ce mai sînt în stare să chibzuiască pe gînduri: - să se întrebe
de ce statele Wallahe, care mai mult de jumătate de mileniu s-au mîndrit cu identitatea lor Wallahă, au format
statul România, dar nu Wallahia, și de ce foștii Wallahi se numesc astăzi oricum, numai nu Wallahi?

Numele Wallah nu are nimic in comun cu poveștile născocite de mafia izemită despre el. El n-a fost
conceput de germani, sau de alt popor, și nu înseamnă nici ”străin”, nici ”lup”, și nici altă prostie inventată de
specialiștii mafiei.
”Wala” in limba Terra-Yehă, străbuna limbilor europene, înseamnă ”autoritate supremă/orînduire
divină”, în timp ce ”Yah” este forma scurtă a numelui Stăpânului Universului, Yehowah, formă pe care o
recunosc toți cei ce și-au dat cît de cît interes să afle pe ce lume trăiesc. Wallah înseamnă
Reprezentanții/Aleșii lui Yehowah.
Conform legilor fonetice ce s-au impus în Europa odată cu implicarea popoarelor semite în treburile ei,
Wal-Yah a ajuns să se pronunțe Wallah, formă utilizată pînă în zilele noastre. A avut loc procesul de
transformare a semiconsoanei Y in L-moale, fenomen al carui urme s-a pastrat la multe limbi, printre care si
spaniola, în care si astazi "ll" se citeste "li".
Se scrie numele Wallah cu ”W”, simbol ce reprezintă sunetul Latin ”U-scurt”. Latinii nu faceau
diferenta intre ”V” si ”U”. La ei litera ”V” se citea sau ”U”, sau ”V”. Dat fiind faptul că limbile europene
moderne au delimitat clar ”U” de ”V” și nimeni nu mai confunda astazi cele doua litere, sunetul ”U-scurt” din
limba Latina a fost redat prin litera ”W”. Faptul ca numele Wallah a intrat in limba turca sub forma "Ulaf", in
tatara sub forma "Olaf", si in maghiara sub forma "Olah", e o dovada in plus ca el se scrie cu ”W”, nu cu ”V”.

Cu toate ca Wallahii nu bolesc de mania și vanitatea popoarelor ce se considera cu stea in frunte, trebuie
să fie clar pentru toată lumea că ei nu sint un popor ca celelalte. Celelalte popoare au fost desprinse de la
Ancestorii comuni conform principiului Dezbina et Impera, de către mafia care astăzi conduce Pămîntul, pe
criterii regionale și în funcție de interesul ei:
- pe unii mafia i-a numit robi: servi (sîrbii), sclavini (slavii), rumîni (românii);
- pe alții mafia i-a numit slujitorii ei fideli: - germanii (oameni de încredere); etc. .
Wallahii s-au desprins de celelalte popoare pe criterii religioase. Ei sînt adepții lui Yehowah și au
reprezentat casta profeților și întelepților la toate popoarele, inclusiv la evrei. Cînd religia creștină a fost
declarată singura religie recunoscută în întreg imperiul roman, în timp ce adepții celorlalte religii au fost scoși
în afara legii și amenințați cu moartea daca nu se creștinizau, adepții lui Yehowah au părăsit imperiul roman și
s-au refugiat la popoarele unde se bucurau de respect. Sarmații, printre care și Dacii, au fost primii care i-au
adăpostit pe Wallahi, cu toate că Wallahii au ajuns pînă în Irlanda.

Numele Wallah nu le convine celor ce ticluesc istoria, deaceea s-a făcut tot posibilul pentru a-l șterge
din viața omenirii. El le amintește lor ca nu ei sînt poporul ales al Stapânului Universului, Yehowah, dar
Wallahii. Ei reprezintă poporul ales al lui Azazel, dupa cum se vede din numele pe care-l poarta poporul și țara
lor, dar pe Stăpânul Universului, Yehowah, îl reprezintă Wallahii.

Străinii, de regulă, se uită la Europa de sud-est ”din avion”. Pentru ei, popoarele din această zonă sau nu
există defel, sau sînt pigmei. De Wallahia ei își aduc aminte doar mulțumită lui Vlad Tracul. Gîndurile lor sînt
îndreptate sau spre SUA, Canada, Franța și Germania, sau spre Spania, Belize și Canare, în funcție de scopul pe
care-l urmăresc, banul sau distracția. Despre faptul că în acest colț al lumii sălășluiește un popor de care
depinde viitorul omeniri, lor nici prin cap nu le trece. Existența unui popor, care timp de secole a luptat
împotriva mafiei ce a înrobit Pămîntul și a transformat ființele umane în simpli producători și consumători de
bunuri, pe ei nu-i interesează. Ei riscă totul pe o carte: - trăiesc cu ziua de astăzi, indiferenți fiind față de ceea ce
le aduce ziua de mîine. Ei nu au nici un viitor.
Viitorul e a celor ce vor înțelege la timp că:
Wallahii sînt poporul lui Yehowah, binecuvîntat să fie salvatorul omenirii în momentele ei de grea
cumpănă.
Wallahii sînt șansa oamenilor cinstiți de a scăpa de uneltirile și jugul asupritorilor;
Wallahii sînt călăuza pe care Stăpânul Universului a oferit-o oamenilor pentru a-i ajuta să ajungă
în Împărăția Universului. Preoții slujesc ”zeilor”; Wallahii slujesc poporului.

Wallah să fii e o misiune grea și extrem de responsabilă. Wallah să fii înseamnă datoria de a îndeplini
Voia Stăpânului Universului și obligativitatea de a da dovadă de calități supreme necesare promovării Legilor
Universului.

Popoarele care vor să supravețuiască și să aibă parte de pace și bunăstare în viitor, trebuie să recunoască
rolul Wallahilor în viața lor, să ia aminte la învățătura lor și să-i sprijine în activitatea pe care o întreprind.
Wallahii sînt chemați să îndeplinească voia lui Yehowah, oferind omenirii șansa de a trece cu bine de cumpăna
ce o așteaptă, dar dacă ei se confruntă cu sărăcia și mizeria, nu sînt recunoscuți de celelate popoare și nu au
parte de ajutor din partea lor, șansele lor de a fi utili omenirii sînt mici. Sărăcia îi va împiedica pe Wallahi să
scoată omenirea din impas, iar bogăția nu le va fi de nici un folos popoarelor ce-i vor lăsa pe Wallahi să se
confrunte cu ea.

Nici poporului evreu nu-i va fi ușor dacă poporul Wallah nu renaște și nu-și reia misiunea spirituală,
chiar dacă la ora actuală multora dintre ei le pare contrariul. Superioritatea Iudaismului în fața creștinismului îi
împiedică pe evrei să observe faptul că respectiva superioritate nu este creiată în folosul lor, ci invers, în
detrimentul lor. Ea este doar una dintre metodele de manipulare necesare realizării planurilor mafiei azazeliene.
În realitate, rolul atribuit evreilor de către mafie este cu mult mai urît și nefast decît cel atribuit goilor.
Evreii slujesc, conform terminologiei militare a timpurilor noastre, drept carne de tun pentru stăpînii
politicii mondiale moderne sau, cu alte cuvinte, o simplă sursă de resurse umane necesare realizării ambițiilor
globalisticice ale conducătorilor ei. Cînd interesele mafiei o cer, evreii sînt expuși oricăror lovituri, sînt trădați,
sînt aruncați în iureșul războiului și sînt făcuți tinta pogromurilor. Mafiei îi este indiferent ce fac ”goii” cu ei, îi
omoară, îi castrează, îi aruncă pradă fiarelor sau îi ard pe rug, important este ca jertva lor să contribuie la
realizarea planurilor mafiei. Evreii n-au decît să creadă, ca proștii, în unicitatea și întîietatea lor în fața lui
Dumnezeu, și n-au decît să agonisească bani și să lupte pentru putere, ravinii de aceea și există pentru a le
alimenta pretenția respectivă, căci puterea pentru evrei întotdeauna este temporară și iluzorie, după cum
temporară și iluzorie este puterea complicilor lor, masonii.

Stăpînii politicii mondiale nu sînt nici evrei, și nici masoni nu sînt. Ei acționează din umbră, își exercită
puterea asupra oricui, dar identitatea lor încă nu li-o cunoaște nici o ființă umană, și nici scopul activității lor
încă n-a reușit nici un om să-l intuiască. Numai Stăpânul Yehowah știe cu exactitate cine sînt ei și ce scop
urmăresc, dar muritorilor de rînd lucrul acesta nu le este dat să-l cunoască.

Indiferent că-și dau ei seama de lucrul acesta sau continuă să creadă cu încăpățînare în absurditatea că ei
sînt buricul Pămîntului, în timp ce marea majoritate a omenirii există doar de dragul copiilor handicapați de
care ei au parte de cînd împărtășesc tîmpenia respectivă, evreii reprezintă cea mai defavorizată clasă a robilor
din istoria civilizației umane. Goii întotdeauna au avut posibilitatea de a lupta pentru libertate lor și, cel puțin,
de a muri conform conștiinței lor. Evreilor această posibilitate le este îngrădită din primele zile ale vieții lor, din
ziua circumciziei.
În cazul evreilor, manipularea îmbracă cea mai elevată formă a ei. În virtutea rolului ce li-a fost oferit
să-l joace, evreilor le este îngăduit să exploateze celelalte popoare, dar imediat ce ei reușesc să acumuleze în
mîinile lor prea multe bogății și prea mare putere politică și militară, mafia azazeliană îi exterminează ca pe
niște șobolani de rînd, fără a se uita cîtuși de puțin la pretențiile de popor ales a lor.
De altfel, procesul de globalizare, care astăzi este în plină desfășurare, se va încheia cu condamnarea
oficială, la nivelul celor mai înalte forumuri internaționale, a sionizmului și a iudaismului, și cu exterminarea
totală a evreilor. Așa a fost plănuit cu mii de ani în urmă, atunci cînd poporul evreu a fost recrutat în slujba
mafiei. Așa și se va întîmpla. Scenariul e mai simplu decît tabla înmulțirii: - evreilor li se permite să abuzeze de
răbdarea neamurilor; neamurilor li se permite să-și întoarcă pîrleala pe seama evreilor. Cine seamănă vînt,
culege furtună. Cine sapă groapă altuia, mai devreme sau mai tîrziu cade singur în ea. Cine ridică sabia
împotriva altuia, de sabie moare, și cine duce pe altul în robie, în robie va fi dus. Aceeași lege a guvernat
civilizația umană de la conceperea ei pînă în prezent.