Adevărata bogăţie a omenirii

De aproape două secole România este scena a tot felul de

experimente de robotizare mintală şi înrobire a populaţiei ei, şi de
constrîngere a acesteia de a accepta valori false de import.

Cei ce au cîştigat războiul financiar mondial încearcă să înfrîngă

România şi pe plan spiritual, făcînd tot posibilul să le impună românilor
sistemul lor de valori, care este radical diferit de al nostru. Atacul lor este
puternic şi concentrat, deoarece industria lor de propagandă, care este
neasemuit de bogată, l-a pregătit în voie, în timp ce fabrica lor de stele
politice, culturale, artistice şi religioase a umplut lumea cu produsele şi
prefabricatele ei.
Valoarea adevărată a omului nu contează pentru ei: - singura
valoare pe care ei o recunosc este cea pe care ei înşişi i-o acordă.
Cenzura lor economică transformă geniile adevărate în vînzători de
ziare, în timp ce gunoaiele ei le transformă în megastaruri: - este doar o
chestiune de reclamă şi de pervertire a gusturilor normale.

Mizeria şi slăbiciunea ţării noastre derivă din confuzia,

şarlatania, minciuna, misticismul, dezinformarea şi intoxicarea voastră
cu informaţii false, prin intermediul sloganelor aparent umanitare şi
frazelor molipsitoare cu care vestul ne-a invadat ţara.
Obiceiurile pe care democraţiile occidentale ni le aduc din
depărtările de unde se trag sînt suspiciunea, viclenia, înşelătoria şi goana
după profit.
Noi ne-am obişnuit în lumea noastră „păgînă”, „înapoiată”, sau cum
mai binevoiesc ei să ne-o numească, să respectăm calităţile umane şi să ne
mîndrim cu ele, şi mii de ani la rînd poporul nostru a învăţat că numai pe
cale cinstită se poate trăi în pace, armonie şi siguranţă.
- Ce ne învaţă ele, marile democraţii, a căror înfăţişare de miel
ascunde în spate bestii neînduplecătoare: - să trădăm, să furăm, să ne
călcăm promisiunile în picioare, etc., conform legilor dictate de singurul lor
dumnezeu, lăcomia?

Vai şi amar de sărmana omenire, dacă ei reuşesc să le impună

oamenilor mentalitatea lor!
 Conform gîndirii lor, rostul adevărat al cuvintelor este de a masca
adevărul, de aceea tot ceea ce crează şi produc ei este pentru a dezvolta
spirite înguste, absurditate, dezgust faţă de viaţă, arte monstruoase,
satanism, etc, cu scopul de a degrada, slăbi şi înrobi societatea umană.
Cu cît mai puţin inteligent şi pregătit este cineva, cu atît mai uşoară
ţintă este pentru ei: - mulţi oameni sînt deja victimele lor şi se mîndresc cu
faptul că au decăzut la nivelul dobitoacelor şi mîrîie, latră şi luptă la
anumite semnale convenţionale, - dobitoace adevărate, nu altceva.

Cel mai teribil lucru care ameninţă existenţa omenirii este

contaminarea ei cu felul de a gîndi şi de a fi a celor ce stăpînesc
Pămîntul.
Dacă nu vă vine a crede lucrul acesta, n-aveţi decît să evaluaţi
rezultatele influenţei lor, pe care le puteţi admira la tînăra „speranţă” a ţării
noastre.
- Cu ce se ocupă tinerii noştri, cu pretenţii de oameni, astăzi?
Abandonează originalitatea şi personalitatea lor proprie, şi imită modele
introduse pe „piaţă” de către fabrica occidentală de modă, fără să le treacă
prin cap că moda, renumita modă, este, ca şi multe alte lucruri, născocită
de către psihologii decadenţei la ordinea stăpînilor lumii.
Tot felul de tipi şi tipe cu buzele, sînii, fundul şi ochii umflaţi sînt
impuşi drept idolii generaţiei tinere, şi toţi idioţii şi gogomanii din ţară sînt
gata să dea totul de pe lume numai să se asemene întrucîtva cu ei, fără să se
îndoiască de faptul că ei sînt într-adevăr impresionanţi, interesanţi, reci şi
stimaţi.
La măgari etalonul personalităţii este cel mai mare măgar; la
proşti - cel mai prost; şi la nebuni - cel mai nebun; Dar pentru oamenii cu
mintea sănătoasă astfel de „etaloane” sînt gunoaie!
De fapt, personajele pe care „copiii străzii” se străduie cu chiu cu
vai să le imite sînt şi ele nişte biete oiţe din marea turmă a lui Iisus, care-şi
abandonează şi ele, de dragul banilor şi a faimei, adevărata lor
personalitate, cea care le-a fost oferită de către însuşi Creatorul
Universului.
Ca să intre în marea turmă de maimuţe ale modei, în loc să fie
oameni adevăraţi, „ai noştri tineri” se transformă benevol in copii xerox,
sau indigo, a imaginii diferitor „megastaruri” care, la rîndul lor, ies de pe
banda rulantă a producătorilor de modă.
Imaginea generaţiei tinere de astăzi este destul de tristă, fapt de care
puteţi să vă convingeţi aruncînd o privire în jurul vostru, la tinerii ce vă
înconjoară. Şi nu e de mirare că ea este aşa, deoarece nici o instituţie care
este responsabilă de dezvoltarea şi educarea tinerelor fiinţe umane nu le-a
avertizat despre cea mai perfidă capcană psihologică a timpurilor noastre:
- confuzia dintre realitate şi aparenţă, dintre elementele reale ale
Universului în care trăim şi convenţiile umane, şi dintre ideile, teoriile şi
concepţiile ce au corespondent în realitate şi ficţiunile ce au fost inventate
de către minţi umane.
Omenirea a fost întotdeauna, mulţumită erudiţilor ei, dominată de
misticism, de unde a şi reieşit confuzia dintre realitate şi ficţiune care
frînează progresul ei astăzi.

Oamenii de stat români s-au comportat, şi se mai comportă încă, ca

nişte maimuţe, imitînd modele străine de dezvoltare economică, politică şi
socială, în loc să-şi pună creierii la treabă ca să gîndească original şi să
descopere modelul autentic român de dezvoltare, ca şi cum singura funcţie
a capurilor lor este cea de ţinut căciulile şi pălăriile pe ele. Ei se înşeală cu
pretenţia că posedă inteligenţă de talie europeană, că lumea s-ar pierde fără
ei, şi cu multe alte prostii de felul acesta, dar cînd merge vorba de fapte îţi
dai seama că mai bine ar fi analfabeţi, dar bine intenţionaţi faţă de ţară şi
popor, decît cosmopolitani consacraţi lipsiţi de milă şi omenie, şi rău
intenţionaţi faţă de poporul care-i hrăneşte şi pe spinarea căruia îşi joacă
mendrele.
La ce aduce imitarea modelelor străine de dezvoltare se poate vedea
clar din lecţiile istoriei:
După o eră glorioasă a voievozilor naţionali au urmat secole de
nenorocire sub dominaţie otomană, fanariotă, austro-ungară şi rusească, în
timpul cărora românii o duceau mai dihai decît dobitoacele şi cînd au fost
implantate în conştientul şi subconştientul lor a tot felul de vicii, deprinderi
şi obiceiuri, una mai deocheată ca alta, precum laşitatea, trădarea,
fratricidul şi dezbinarea naţională, care sînt destul de grave şi care şi astăzi
le sapă mormîntul.

Progresul României, ca şi cel al lumii întregi, este împiedicat de

către indivizii ce s-au strecurat la conducerea ei prin fraudă şi înşelăciune,
fără să aibă nici vocaţie şi nici pregătirea necesară pentru posturile ce le-au
ocupat, şi datorită naivităţii voastre, a celor ce i-aţi ales.
A sosit timpul să se facă regulă, cu cît mai degrabă posibil, în
ţară; să li se impună oamenilor adevăratele valori spirituale, culturale,
politice şi artistice ale omenirii, şi să se elimine ferm, de pe arena
mondială, toate prefabricatele şi personajele umane produse pe banda
rulantă, căci adevărata valoare a omului vine de la Dumnezeu, în timp
ce nivelul de civilizare al unei naţiuni se exprimă prin atitudinea pe
care membrii ei o au faţă de Părinţi, Patrie şi Dumnezeu.
A sosit timpul să dezrădăcinăm toate deprinderile mîrşave din
conştiinţa compatrioţilor noştri, care le ştirbesc din demnitatea umană şi-
i degradează în faţa lui Dumnezeu, şi să implantăm în mintea lor cea mai
rară şi mai frumoasă floare de pe suprafaţa Pămîntului: - floarea
omeniei.

Este o necesitate vitală a timpurilor noastre eliminarea

demagogiei, show-lui politic şi discuţiilor sterile din toate sferele vieţii
umane.
Locuitorii ţării acestea sînt sătui pînă peste urechi de fanfaroni, de
limbuţi, de leneşi, de împuţiţi, de intrigi politice şi de politicieni. Ei au
nevoie de măsuri concrete de îmbunătăţire a dezvoltării sănătoase a vieţii.
Ei au nevoie de case de locuit, de locuri de muncă, de legalitate
socială echitabilă (de la opincă pînă la vlădică), de securitate socială, de
protecţie a vieţii, de demnitate şi de proprietate privată pentru toţi cetăţenii.
Ei vor măsuri înţelepte şi corecte de reformă agrară şi de
privatizare, datorită cărora toţi cetăţenii cinstiţi ai ţării să poată beneficia de
bogăţia ţării lor, nu numai unii.
Ei speră să aibă şcoli, spitale, grădiniţe de copii, case de cultură,
biblioteci publice, teatre etc.
Acestea sînt lucrurile de care poporul român are nevoie şi pe care le
vrea, nu ceea ce i se oferă lui astăzi.

Pentru a construi o societate cu adevărat puternică şi fericită

oamenii trebuie să se înveţe să deosebească realitatea de ficţiune, deoarece
piramida succesului se bazează numai pe realitate, pe cînd ficţiunea poate fi
doar amuzantă şi relaxantă.
Realismul este punctul de rezistenţă al viitorului pozitiv al omenirii,
în timp ce trezirea oamenilor la realitate este primul pas pe calea
dezvoltării ei pozitive.
În rest totul este relativ uşor: - un popor care este conştient de
realitatea ce-l înconjoară poate să găsească calea de dezvoltare ce se
potriveşte cel mai bine cu interesele lui.
 Este în interesul oamenilor să se înveţe cît mai urgent să facă
deosebire clară între real şi imaginar, între adevăr şi minciună, între
faptele ce au fost testate şi aprobate de practică şi ipotezele ştiinţifice
nejustificate.
Calea către adevărul evanghelic este fundamentată pe realitate
aşa cum este ea, nu aşa cum ni se pare nouă că este. Numai înţelegînd
lucrul acesta puteţi deveni oameni cu adevărat, imposibil de manipulat prin
intermediul minciunilor ticluite cu măiestrie, şi numai astfel puteţi ajunge
la societatea la care omenirea visează de veacuri. Cine neglijează lucrul
acesta se transformă în paiaţă şi acţionează după cum îi sînt trase sforile de
către cei ce-i manipulează.
Sarcina este dificilă: - este necesar de schimbat concepţiile şi
normele de viaţă ale oamenilor, începînd cu cele ale liderilor politici,
economici, sociali şi religioşi ai lumii, şi cu a celor ce au contribuţie
directă la educarea oamenilor.
Temeliile personalităţii umane sînt stabilite în primii ani de viaţă a
omului. Cînd aceste temelii sînt bine clădite, omul devine o comoară pentru
societate, dar cînd ele sînt necorespunzătoare, omul se dezvoltă negativ şi
trece prin tot soiul de nevoi şi nereuşite. Educaţia nepotrivită în primii ani
de viaţă înrădăcinează, sau permite înrădăcinarea, în caracterul uman a
unor defecte de personalitate care sînt anevoios, sau chiar imposibil de
dezrădăcinat ulterior, precum egoismul, impulsurile violente, lipsa de
autocontrol, frica, lăcomia, dezordinea în gîndire şi în activitate, şi lipsa de
idealuri nobile, deaceea n-ar fi rău ca statul şi instituţiile educative să
ajungă să facă tot posibilul, în comun acord cu instituţia familiară, să evite
deformările negative în personalitatea copiilor. Dar pentru a reuşi lucrul
acesta, părinţii, învăţătorii şi liderii politico-administrativi ai societăţii nu
trebuie să aibă ei înşişi astfel de defecte, şi să posede în acelaşi timp
cunoştinţe profunde de psihologie, sociologie şi pedagogie.

Nici o bogăţie materială nu poate înlocui bogăţiile spirituale,

morale şi mintale în care Mama, Tatăl, Patria şi Dumnezeu au loc de
cinste.
Cînd sufletul este necăjit, toate splendorile lumii nu-l pot
mîngîia; Numai Yehowah poate să-l aline şi să restabilească echilibrul
necesar al vieţii umane frumoase şi complete.

Adevărata putere şi bogăţie a omului derivă din legile vieţii, care

sînt expresia voinţei Adevăratului Dumnezeu, şi se bazează pe valori reale
(produse sau moştenite), pe zestrea spirituală şi mintală a omenirii, şi pe
realitate, nu pe convenţii, formalităţi, hîrtii cu valoare convenţională
numite sau bani, sau cecuri, şi nu pe speculaţiile financiar-bancare, prin
intermediul cărora cei ce nu produc nimic însuşesc roadele muncii altor
oameni.
A sosit timpul şi este necesar să sprijinim şi să impunem
pretutindeni în societate şi în politică acele legi ale vieţii ce pot fi
aplicate şi care aduc roade pozitive:
- adevărata democraţie, nu cea aparentă,
- eligibilitatea în toate funcţiile publice
- şi responsabilitatea celor aleşi în faţa cetăţenilor, atît în timpul
mandatului lor, cît şi după expirarea lui.

Numai cei mai buni dintre cei mai buni oameni trebuie aleşi în
funcţiile statale, indiferent de afiliaţia lor religioasă şi politică, nu cei
mai neruşinaţi, mai făţarnici şi mai impertinenţi.
Cei mai inteligenţi, cinstiţi, harnici, buni la suflet, fermi,
întreprinzători, calmi şi curajoşi fii ai neamului trebuie aleşi să conducă
statul, nu cei ce nu fac niciodată nimănui bine şi alţi ticăloşi de tot soiul şi
felul.

Este nevoie de construit familia şi societatea conform

legilor morale ale lui Yehowah şi de cultivat în natura umană atît de
multe trăsături pozitive de caracter pe cît e posibil, precum optimismul,
altruismul, seriozitatea, creativitatea, gîndirea organizată logic, curajul,
sociabilitatea, adaptabilitatea etc.
În acelaşi timp este necesar de prevenit implantarea în conştiinţa şi
subconştiinţa oamenilor, în special al copiilor şi al tinerilor, a ideilor,
imaginilor, învăţăturilor, teoriilor, obiceiurilor şi modelelor ce se contrazic
cu viaţa normală, optimistă şi plină de succes.

Singura cale sănătoasă de dezvoltare a omenirii este

cea făurită pe baza legilor lui Yehowah, care prevede binele
tuturor locuitorilor Pămîntului, nu cea naţionalistă, care
privilegiază interesele unei naţiuni faţă de cele ale alteia, şi nici cea
internaţionalistă, care aruncă toate naţiunile la cheremul unei adunături de
plutocraţi.
 Deoarece această cale este deocamdată de natură teoretică şi
deoarece lumea întreagă se află deja în mîinile celor de care ea trebuie să se
ferească cel mai mult, România e de preferat să se conducă de modelul
naţional de dezvoltare, căci poporul român simte mai bine decît alte
popoare ce model de dezvoltare corespunde, şi ce model nu corespunde,
idealului, năzuinţelor şi firii lui.
Deaceea este necesar de asigurat independenţa economică,
politică, militară şi informativă absolută a României. Nici un dictat străin,
de orice natură ar fi el, nu trebuie acceptat.
E de dorit să se preia de la străini ideile, teoriile şi experienţele ce se
potrivesc trăsăturilor esenţiale ale românilor, precum ordinea, disciplina,
spiritul combativ şi competitiv, grija şi respectul faţă de ţară şi naţiune,
cultul muncii şi multe alte calităţi, datorită cărora aşa naţiuni bogate ale
lumii cum sînt americanii, japonezii, germanii, suedezii şi englezii au
supravieţuit şi progresat. Dar trebuie respinse cu fermitate viciile lor: -
libertinajul, anarhia, dezordinea, violenţa socială, imoralitatea şi toate
celelalte răutăţi ale societăţilor de consum ce ne pot duce ţara de rîpă.

Trebuie, de asemenea, să vă învăţaţi şi să-i învăţaţi şi pe ceilalţi

oameni să respecte legea valorilor umane şi a competenţei
profesionale!
Nimeni nu poate fi cu adevărat fericit decît în poziţia socială ce-i
este dictată de către viaţa însăşi, dictare exprimată prin talentul, vocaţia,
pregătirea intelectuală şi experienţa de viaţă.
Fiecare om trebuie să lucreze numai în acel domeniu pentru
care are vocaţie, talent necesar şi pregătire profesională. Îndeplinirea
acestei cerinţe asigură fericire personală cetăţenilor şi contribuie la
bunăstarea naţională.
Omul potrivit la locul potrivit şi la timpul potrivit este una din
cele mai importante legi ale vieţii şi ale organizării corecte a societăţii
umane, lege ce asigură eficienţă maximă prin efort şi cheltuieli materiale
minime.
Pînă în prezent, politicienii români, plini de sine şi de vanitate, au
importat modele de dezvoltare străine, imitîndu-i pe francezi, pe germani,
pe ruşi şi pe cine mai ştie încă, dar lipsa de compatibilitate dintre modelele
străine şi spiritul român au cauzat dezvoltarea economică, militară, politică
şi culturală mizerabilă de care ne bucurăm şi astăzi.
 Putea să fie şi mai rău, dacă naţiunea română n-ar fi avut norocul
să producă valori spirituale superioare cu mult mai repede decît alte
naţiuni. Căci în timp ce politicienii se băteau cu pumnii în piept, să vadă
lumea cît sînt de mari şi de tari, în loc să se bată cu scăfîrliile de pereţi
pentru a-şi deştepta mintea, geniile naţiunii, Russo, Cuza, Eminescu şi alţii
întreţineau focul speranţei române în viaţă.

Astăzi cineva trebuie să preia estafeta de la ei şi să-şi asume

responsabilitatea de a conduce naţiunea la bunăstare, fericire şi
armonie.
Cineva trebuie să nu fugă de responsabilitate şi să-şi asume
riscul de a înfrunta greutăţile şi primejdiile ce stau în calea celor ce
îndrăznesc să pună răul cu botul pe labe şi să lupte pentru triumful
binelui.
- Cine însă este acel Cineva?