Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pentru a o realiza. Marea problemă a României contemporane este golirea demografică. Catastrofa
noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte politice. Aşteptând această resetare,
demonstrăm că suntem o comunitate care aşteaptă minuni din nimic, scrie Dr. Doru Pop, Conf.
universitar la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj în Adevărul.
Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate: România nu are oameni, nu are fondul genetic
pentru a fi altceva decât ceea ce este acum. De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune
resurse umane ale sale. Oameni de calitate, bărbaţi curajoşi şi femei inteligente, cetăţeni bine
educaţi şi intelectuali formaţi de-a lungul câtorva generaţii au fost ucişi sau au fugit din acestă
ţară. Am asistat nepăsători la decimarea biologică a celor mai buni dintre noi.
Naţiunile şi popoarele nu sunt un sac fără fund, bazinul lor genetic nu regenerează la nesfârşit. În
teoria politică există o ştiinţă numită demografie politică, specializată în studierea efectelor
transformărilor care au loc la nivelul structurii populaţiei asupra societăţii în ansamblul ei.
Funcţionarea unor sisteme politice sau disfuncţionalitatea socială nu pot fi înţelese fără studierea
dinamicii populaţionale. În întreaga lume asistăm la nişte transformări demografice fără
precedent, iar dezechilibrele demografice au fost mereu o sursă pentru marile conflicte globale
sau regionale. Am scris pe blogul Adevărul despre impactul dezechilibrelor demografice între
bărbaţi şi femei, precum şi despre consecinţele asupra democraţiilor contemporane.
Aş vrea să atrag atenţia asupra efectelor negative ale acestei schimbări demografice pentru istoria
recentă a naţiunii noastre şi asupra modului cum arată instituţiile publice şi private de la noi.
Pretutindeni vedem surogate de profesionişti publici, fantoşe de politicieni, profesori
contrafăcuţi, medici incompetenţi. Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism şi ne
ciocnim de zidul competenţelor false. De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel
naţional? Din epuizarea demografică!
Prima golire demografică s-a produs la începtul secolui trecut şi a fost o consecinţă nefastă a
celor două războaie mondiale. În urma conflagraţiilor mondiale, România a pierdut, cumulat,
aproape 10% din populaţie, mai ales de sex masculin. Conform estimărilor, în urma primului
conflict global am pierdut peste 600.000 de oameni (civili şi militari), iar în cel de-Al Doilea
Război Mondial au murit peste 500.000 de oameni (civili şi militari). La pierderile cumulate
trebuie să adăugăm şi victimele Holocaustului şi pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce
înseamnă cel puţin încă 1,2 milioane de oameni.
La aceste victime politice se adaugă cumplita dispariţie a unor etnii întregi, care are consecinţe
grave pe ansamblu. Pierderea irecuperabilă a cel puţin două etnii foarte importante pentru
structura socială a statului român modern, evreii şi etnicii germani, este incomensurabilă. În
aceeaşi perioadă au plecat din România aproape jumătate de milion de evrei (conform
statisticilor din 1947 erau peste 400 de mii de evrei în statul român), dar distrugerea este şi mai
mare, dacă ţinem cont că în 1930 România Mare număra peste 750 de mii de etnici evrei, în timp
ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care se declară de această etnie.
Să nu uităm nici că Nicolae Ceauşescu a primit jumătate de miliard de mărci pentru alţi aproape
200 de mii de etnici germani, pe care i-a vândut ca pe nişte bunuri de export. Numai că, tot
conform recensământului din 1930, ştim faptul că România avea peste 745 de mii de etnici
germani. Astăzi mai sunt puţin peste 60.000. România a mai pierdut aproximativ 10% dintre
cetăţeni, dintre care mulţi reprezentau o elită socială, modele publice de comportament. Faptul
că, la două decenii după exodul acestei minorităţi, un etnic german a fost ales preşedintele
României ne arată ce contribuţie puteau să aibă un milion de germani în dezvoltarea naţiunii
române.
A treia şi cea mai mare golire demografică a avut loc după 1989. Deşi statisticile nu sunt
concludente, pentru că mulţi români şi-au luat lumea în cap, pur şi simplu au plecat fără să se
mai uite în urmă şi fără să oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 2,5 şi 3
milioane de concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani. Numai în 2007 au plecat voluntar
aproape o jumătate de milion de români.
Şi nu au plecat infractorii, leneşii sau ignarii. Au plecat tinerii de până în 35 de ani, oameni
educaţi şi bine pregătiţi profesional, bărbaţi şi femei curajoşi şi cu iniţiativă, care aveau un profil
psihologic de învingători, indivizi gata să muncească, dispuşi să facă eforturi remarcabile de
adaptare la o nouă societate. Iarăşi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic. Cine a
luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după fiecare golire demografică, locurile
goale au fost umplute de cineva.
Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile româneşti au fost populate cu hoţi
şi şarlatani. În locul unor intelectuali de calitate am fost obligaţi să punem analfabeţi şnapani, în
locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă şi creaturi care înjură
şi scuipă, în locul eleganţei am aşezat potlogăria şi mojicia. În politică e şi mai rău – aşa cum a
reieşit din dialogurile publicate în media dintre diverşii „reprezentanţi ai poporului”, are au un
limbaj elevant în care f... şi p... sunt expresii cotidiene.
Din păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de un secol şi mai bine asistăm cum se
instalează domnia neamului prost – mai ales din punct de vedere moral, nu doar organizaţional
sau administrativ. Golirea etnică a dus şi la atingerea limitelor morale şi etice. Pentru că mârlănia
şi primitivismului comportamentelor nu se schimbă peste noapte. Mahalagioacele gureşe şi
piţipoancele cu genţi de firmă nu pot lua locul doamnelor. Sculeri-matriţeri vulgari nu pot înlocui
şefi de stat la nivel secund. Sindicalişti nerozi şi neciopliţi nu pot lua locul unor socialişti cu
simţul umanismului. Lipsa de decenţă şi eleganţă în comportamentele publice nu pot fi predate
sau învăţate din manuale de „bune maniere”. Obrăznicia şi tupeul „maxim”, care au substituit
buna-cuviinţă şi gestul de politeţe, se învaţă de acasă, nu mai poţi dobândi deprinderi civilizate la
doctorat.
Când aruncarea cu rahat în stânga şi în dreapta este noul sport naţional, în timp ce schimbul
civilizat de idei şi opinii sunt tratate cu dispreţ, când ridicarea poalelor în cap în public a luat
locul amiciţiei private, când vulgaritatea şi nesimţirea sunt acum înlocuitoarele bunei-creşteri, nu
mai e nimic de făcut.
Iar neamul prost continuă să se perpetueze. Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele
şi resetarea sistemului nu mai înseamnă nimic.