Secretele democraţiei

Unul din cele mai răspîndite cuvinte de la voi din ţară, precum şi
din celelalte ţări ale lumii, este „democraţie”. Nu există nimeni în limitele
frontierei României care să nu fi auzit acest cuvînt şi să nu-l fi folosit de
nenumărate ori şi cu orice ocazie. De la pruncii care încep să zică
democraţie în loc să zică mamă, pînă la baba Ileana din loc. Uitaţii Vechi,
com. Pe-aici-n-a-călcat-picior-de-om, care a murit cu degetele în formă de
„V” şi a cărei ultime cuvinte au fost „Trăiască Democraţia!”, toţi repetaţi
acest cuvînt din zori pînă în noapte.
Televiziunea, radioul, presa, preşedintele ţării, miniştrii şi
politicienii repetă întruna acest cuvînt, înconjurîndu-l cu o mie şi una de
atribute şi adverbe, pentru a-l face să se instaureze cît mai solid în mintea
voastră,
- dar cine dintre voi ştie cu adevărat ce înseamnă acest cuvînt şi ce
drepturi şi îndatoriri implică noţiunea ce se află în spatele lui?

- Este oare dreptul de a zbera şi a urla pe la colţurile străzilor, cu

ocazia fiecărui pahar de vin băut, sau cu ocazia fiecărui meci de fotbal
vizionat, democraţie?
Cei ce credeau aşa ceva şi au avut ocazia să se bucure de aceste
drepturi au aflat deja, de la supraveghetorii legii, că aceasta înseamnă
nebunie, nu democraţie.

Nici posibilitatea de a ajuta capra vecinului să împărtăşească

aceeaşi soartă ca şi capra ta nu este democraţie: - aceasta este debilism,
nu democraţie. Desigur, multora le face plăcere să se bucure de necazul
altora, dar noi nu trebuie să ne coborîm la nivelul lor, a animalelor.

Spre dezamăgirea multora o spun:

- democraţia nu înseamnă nici dreptul de a vota.
Aceasta este o parte a democraţiei, dar nu se echivalează cu
democraţia însăşi.
Nu votăm pe nimeni, sau votăm pe orişicine, este metoda cea mai
sigură prin care civilizaţia noastră se transformă în turma de porci în care
Iisus a băgat legiunea de draci scoşi la Gadarena.
 - Ce este democraţia şi ce şansă are ea să supravieţuiască cînd
aristocraţia şi plutocraţia sînt cele ce furnizează liderii politicii mondiale,
pe cînd cei de a căror voturi ei depind nu pricep nimic în politică?

Democraţia este un lucru pe care voi n-aţi avut ocazia niciodată

să-l cunoaşteţi, şi nici alte naţiuni n-au avut această ocazie. Ceea ce este la
noi în ţară şi ceea ce se află după hotarele ţării noastre nu este nici pe
departe democraţie; în orice caz nu este democraţia cea definită în dicţionar
şi visată de voi. Procesul de transformări, la care Europa a asistat în ultimii
trei sute de ani, este o metodă de trecere de la o formă a aristocraţiei la alta,
dar nu democraţie.
Voi astăzi asistaţi la transformarea unei forme de tiranie în alta, nu
la înlocuirea tiraniei cu democraţia, după cum se susţine: - se schimbă
domnitorii şi boierii, dar metodele lor de jupuit pielea populaţiei rămîn
aceleaşi. De la regi şi baroni aţi ajuns la bancheri şi magnaţi, dar dacă e să
vă uitaţi mai bine la conducătorii societăţii voastre de astăzi veţi observa că
ei nu se deosebesc cu nimic de ciocoii de ieri.

Democraţia, stimaţi compatrioţi băgaţi bine lucrul acesta în cap,

este dreptul şi libertatea poporului de a se administra singur: - dreptul
de a-şi alege singur conducătorii şi de a le cere acestora să facă numai
voia lui.
- Se întîmplă oare acest lucru la voi în ţară, sau în altă ţară
democratică din Europa?
Nu fiţi naivi! Ceea ce se întîmplă la voi în ţară nu este decît un joc
de tîmpit copiii, nu dreptul de a vă administra singuri.
Dreptul vostru de a vă alege singuri conducătorii se reduce la
posibilitatea de a alege dintre dracul şi taică-său.
Campaniile electorale costă mulţi mulţi bani, dar aceştia nu se află
în mîna oricui. Cine dispune de bani ajunge la putere;
- dar cine dispune de ei astăzi?
- Ţăranii!?
- Muncitorii!?
- Intelectualii!?
- Sau poate patrioţii!?
- Nicidecum.
Pot şi oamenii cinstiţi pune mînă la mînă şi organiza campanii
electorale pentru aleşii lor, dar rezultatul sacrificiilor lor nu se apropie nici
pe departe de amploarea şi dimensiunea campaniilor duse de cei ce
beneficiază de sprijinul şi ajutorul marilor ciocoi internaţionali.

Totuşi, alegerea conducătorilor ar fi un lucru de nimic, chiar şi

atunci cînd aveţi de ales între două belele, dacă voi aţi înţelege mai bine a
doua latură a democraţiei, care de altfel este cea mai importantă.

Democraţia nu se termină odată cu încheierea campaniei

electorale şi cu finalizarea alegerilor: - ea abia începe atunci.
Faza principală a democraţiei începe odată cu manifestarea
insistenţei şi seriozităţii cu care poporul urmăreşte ca aleşii lui să facă
anume ceea ce reprezintă voia lui, nu altceva.

În cazul vostru, fraţilor, numai aşa ceva nu poţi vedea: - nici aleşii
voştri nu se înghesuie să facă voia voastră, şi nici voi nu vă prea agitaţi
să-i trageţi de piept să o facă. Vorbiţi despre democraţie, cîntaţi despre ea,
dar ce este democraţia şi cu ce se mănîncă ea, e sigur că nu fiecare dintre
voi ştie. Mulţi vă închipuiţi democraţia ca cine ştie ce invenţie americană în
domeniul culinăriei, ceva de genul „hot-dog”, şi ardeţi de nerăbdare ca ea
să fie vîndută şi pe pieţele de la voi din ţară, dar spre marea voastră
dezamăgire ea nu este aşa ceva.
Democraţia nu este o nouă formă de mîncare, nici băutură, ci
dreptul şi datoria fiecăruia dintre noi de a ne implica în viaţa politică
şi socială a ţării.

Vi se spune astăzi că locuiţi într-o ţară liberă, al cărei principal

obiectiv este promovarea democraţiei, dar, permiteţi-mi să vă întreb:
- cu ce se deosebeşte democraţia de astăzi de dictatura de ieri, şi
cu ce se deosebesc regimurile Constantinescu şi Iliescu de dictatura
Ceauşescu?
- Nu acţionează oare şi guvernanţii de astăzi din capul lor, după
cum o făceau şi comuniştii de ieri, fără să le pese cîtuşi de puţin de voia,
interesele şi necesităţile voastre?
- Prin ce se deosebesc înfometarea şi restricţiile la care sînteţi
supuşi astăzi de înfometarea şi restricţiile la care aţi fost constrînşi pe
timpurile lui Ceauşescu?

- Dacă schimbarea conducătorilor nu înseamnă decît bucuria

nebunilor, ce rost au avut revoluţia din ’89 şi alegerile din ’96 şi 2000?
 - Aţi vrut voi ceva în ’89, ’96 şi 2000, sau n-aţi vrut?
- Dacă da, atunci cum se face că n-aţi obţinut încă ceea ce aţi vrut?
- Nu pentru că n-aţi fost destul de insistenţi ca să obţineţi ceea ce
vreţi?
- Ba da.
V-aţi lăsat înşelaţi de nişte tîlhari al căror scop a fost numai să pună
mîna pe puterea statului, şi atît.
V-a adormit vigilenţa şi conştiinţa sub povara minciunilor şi
poveştilor pe care mancurţii vi le-au turnat cu nemiluita, şi aţi abandonat
cauza pentru care v-aţi ridicat la luptă.
Vă jăcmăniţi astăzi unii pe alţii, pentru a trăi mai bine, mîncîndu-vă
între voi mai rău ca cîinii, şi nimeni nu se gîndeşte la faptul că necazurile
voastre vin de la conducătorii voştri, nu de la vecini.

Nu din cauza că sînteţi hoţi, leneşi şi proşti, după cum vă învinuesc

nebunii că sînteţi, aţi ajuns să muriţi de foame, ci din cauza că munca şi
viaţa voastră este administrată de hoţi, de proşti şi de trădători, care vor să
devină milionari şi miliardari fără să-şi pună mîinile, picioarele şi creierele
la contribuţie.
Fie sluga cît de harnică şi de cinstită n-ar fi, dacă stăpînul ei este
imbecil, avar şi prost, ea o să umble pe drumuri, neavînd unde să doarmă,
şi o să moară de foame.

- Credeţi voi că vina este într-adevăr a voastră că trăiţi aşa greu?

- Dacă da, atunci de unde s-a luat puzderia de bancheri şi boieri de
la voi din ţară, care în ultimul timp s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie
şi care, cu toate că reprezintă mai puţin de un procent din populaţia ţării,
deţin mai mult de jumătate din bogăţiile ei?
- Cum şi unde s-au îmbogăţit ei?
- S-au îmbogăţit ei pe baza deşteptăciunii şi hărniciei lor, sau pe
seama voastră: - jăcmănindu-vă pe tine şi pe vecinul tău?
- Şi, cum se face că în situaţia economică dezastruoasă de la voi
din ţară guvernanţii voştri nu contenesc să chefuiască şi să benchetuiască,
lăfăindu-se într-un fast şi un lux nesăbuit, şi-şi permit să primească salarii
ce se ridică la nivelul celor occidentale?

- De ce d-nul Ciorbea nu a aplicat reforma „Terapie de şoc”

asupra bancherilor, guvernanţilor şi asupra lui însuşi, dar a aplicat-o
numai asupra celor ce întotdeauna au fost asupriţi: - asupra muncitorilor şi
ţăranilor?
- Oare nu pentru că voi sînteţi sau prea buni şi răbdători şi-i
toleraţi, sau prea proşti şi fricoşi ca să-i trageţi la răspundere pe cei ce-şi
bat joc de voi.

Campania electorală, stimaţi concetăţeni, este un contract dintre

candidaţi şi alegători, care, cu toate că este verbal, este legal din toate
punctele de vedere şi în care ambele părţi îşi asumă anumite răspunderi şi
obligaţiuni: - candidaţii se obligă să-şi respecte promisiunile făcute în
campania electorală, în timp ce alegătorii se implică în contract cu obligaţia
de a vota.
Ca orice contract sinalagmatic, alegerile sînt valabile numai în
cazul în care ambele părţi îşi respectă îndatoririle. În cazul în care una
dintre părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile, valabilitatea contractului dispare
şi partea păgubaşă are tot dreptul să tragă la răspundere partea vinovată.

În cazul alegerilor de la voi din ţară candidaţii s-au obligat să vă

îndeplinească anumite cerinţe, să facă tot posibilul să vă ridice nivelul de
trai şi să întărească şi îmbogăţească ţara voastră, iar voi v-aţi obligat să-i
votaţi.
Voi v-aţi respectat angajamentul luat şi i-aţi ales pe actualii
guvernanţi să se ocupe de conducerea şi bunăstarea ţării. La rîndul lor
guvernanţii trebuiau să-şi respecte angajamentele şi promisiunile, căci
aceasta a fost condiţia contractului, nu alta.
- Ce se întîmplă în realitate: - îşi respectă oare guvernanţii voştri
îndatoririle sau şi-au întors spatele la voi şi nici de gînd n-au să asculte de
nevoile voastre?
- Este oare ceea ce se înfăptuieşte astăzi la voi în ţară ceea ce vi s-
a promis în campania electorală, sau este o bătaie de joc la adresa voastră?
- Dacă este ceea ce aţi dorit voi să fie, atunci îmi cer scuze pentru
faptul că v-am deranjat.
Dar dacă ceea ce face guvernul nu este ceea ce aţi vrut voi să fie,
atunci ... .
- Atunci ce!?
Atunci contractul trebuie reziliat!

Întrebaţi-l pe orice om care se pricepe în drept ce se întîmplă în

cazul în care una din părţile implicate într-un contract nu-şi respectă
angajamentele, şi întrebaţi-l dacă aceeaşi regulă se aplică şi-n contractul
încheiat între un popor şi un guvern, şi o să vedeţi ce o să vă răspundă.
Guvernul vostru, stimaţi luptători pentru drepturile oamenilor
cinstiţi, nu mai este ... guvernul vostru. El este un guvern nelegitim, al
cărui mandat s-a încheiat în momentul în care el şi-a încălcat
angajamentele luate faţă de voi.
Dacă la voi în ţară este într-adevăr democraţie, aşa cum se
afirmă, şi dacă democraţia este lucrul la care voi într-adevăr vreţi să
ajungeţi, atunci n-aveţi decît să cereţi guvernului vostru sau să-şi
îndeplinească promisiunile, sau să-şi ia tălpăşiţa şi să vă lase să vă
alegeţi alt guvern.
Dacă ei nu vă permit acest lucru, atunci la voi în ţară nu este
democraţie ci tiranie, şi atunci va trebui să începeţi adevărata luptă de
lichidare a tiraniei şi de instaurare a adevăratei democraţii.

Cine vrea să fie liber şi fericit nu-şi va precupeţi puterile şi

posibilităţile şi va lupta pentru libertatea şi fericirea sa;
cine însă se mulţumeşte cu soarta sa de rob, nu are decît să-şi piardă
energia şi timpul tăind frunze la cîini prin fabrici şi uzine, despicînd părul
în patru prin şcoli şi universităţi, şi scuturînd fundul şi pleava din cap prin
baruri şi discoteci, ajungînd să reprezinte, pînă la urmă, o naţiune de boi şi
de vaci, a cărei unic scop în viaţă este să pape, să bea şi să facă sex, ca apoi
să fie înhămată la jug şi dusă la abator.

- Nu vreau să incit pe nimeni la rău şi nici nu vreau tulburări şi

mişcări de mase, dar atîta timp cît cineva ne bagă permanent mîna în
buzunare şi ne ia tot ce avem, sub pretextul că hoţia lor reprezintă o
necesitate naţională,
atîta timp cît cineva ne pradă neîncetat, obligîndu-ne să plătim taxe
şi impozite fără să le pese cîtuşi de puţin de soarta noastră: - de faptul dacă
avem unde ne adăposti de ploaie şi de frig, şi dacă avem ce pune pe masă
sau nu,
nu va fi linişte în ţara asta şi în lume!

Începe să se repete istoria oameni buni: - se întorc boierii şi

moşierii, şi se întorc „ruşii” şi „turcii”.
Întrebaţii pe buneii voştri cine erau boierii şi cum o duceau ţăranii
pe timpul lor, şi o să aflaţi că pînă şi cîinii o duceau mai bine decît cei ce
aveau nefericirea să se nască în bojdeucă, în loc de palat.
 Vi se spune că pe timpul boierilor se trăia mai bine şi că clădirile
erau frumoase, dar întrebaţi-i pe cei ce vă povestesc basmele acestea:
- Cine o ducea bine atunci şi ale cui case erau frumoase, ale lui
Hohenzolern?

Răscoalele ţăranilor şi muncitorilor din 1907 şi 1933 ar trebui să

vă pună în gardă conştiinţa şi vigilenţa cînd auziţi de principii liberale,
creştine, democrate şi internaţionale, căci lupul îşi schimbă blana, dar
năravul ba!

Cineva profită de naivitatea şi răbdarea voastră, şi sub

pretextul democraţiei îşi face de cap la voi în ţară, bătîndu-şi joc de voi,
de bunătatea voastră, de omenia voastră şi de demnitatea voastră. Acel
cineva sau se crede urmaşul zeilor, sau crede că voi sînteţi proştii
Pămîntului şi n-o să vă daţi niciodată seama de ceea ce se întîmplă în jurul
vostru;
Dar el, sau ei, au greşit în ambele cazuri: - nici ei nu sînt fiii zeilor,
după cum n-a fost nici Ceauşescu, nici voi nu sînteţi boii Pămîntului, lucru
pe care o să li-l demonstrăm în curînd!
Vom dovedi lumii întregi că şi noi sîntem oameni, nu numai ei, că
sîntem mai buni ca ei şi înţelegem ce înseamnă libertatea şi democraţia cu
adevărat, şi că nu ne e teamă să luptăm pentru ele.

Fie lumea întreagă împotriva noastră, noi tot vom reuşi să devenim
liberi şi fericiţi.
Nu astăzi, - mîine, nu mîine, - poimîine, dar vom deveni o naţiune
liberă şi demnă de a fi stimaţi de toţi. Şi dacă nu astăzi, atunci mîine, dar îi
vom trage la răspundere pe toţi cei ce au vîndut şi ne mai vînd neamul,
răsplătindu-i cum se cuvine, pentru a fi de învăţătură tuturor generaţiilor ce
ne vor urma şi pentru a pune capăt pentru totdeauna vînzării de neam şi
trădării în sînul acestui popor.

- E timpul să terminăm cu batjocura şi fărădelegea, şi să lăsăm

urmaşilor noştri nu un viitor nesigur, bazat numai pe promisiuni, şi o
soartă de sclavi, după cum ne-au lăsat taţii şi buneii noştri, ci un viitor
sigur şi o soartă demnă de om!

Mulţumim guvernanţilor noştri pentru „dragostea” pe care au

manifestat-o faţă de noi şi pentru grija pe care ne-au purtat-o, dar îi rugăm
să-şi caute alţi nebuni asupra cărora să-şi reverse „binecuvîntările”, căci noi
ne-am bucurat de „ajutorul” lor destul: - să se mai bucure şi alţii!
Ori ei încep să respecte cerinţele noastre, ori ne lasă în „voia
soartei”, altminteri le vom ridica busturi şi monumente, şi-i vom înscrie în
istoria ţării noastre cu aceleaşi litere cu care au fost înscrişi Ileana şi
Nicolae Ceauşescu. Alte opţiuni nu avem.

Nu sîntem de fier să îndurăm orice batjocură şi experienţă, şi

nici lepădături nu sîntem. Ori sîntem trataţi ca oamenii, ori luăm
taurul de coarne şi schimbăm istoria României.
Nu avem nimic de pierdut: - mai rău decît ceea ce îndurăm nu se
poate.
- Nu vom tolera pe nimeni!
Dacă e să fim democraţi, atunci vom fi democraţi pînă la urmă.