Dreptul proprietati intelectuale Curs 3

'

Dreptul de divulgare al operei

Dictionarul explicativ al limbii romane mentioneaza ca prin termenul a divulga se intelege a face o taina sa fie cunoscuta de cineva sau de multa lume inseamna a da in vileag a da pe fata. Considerand ca autorul este cel in masura sa divulge opera sa in doctrina juridica de specialitate se arata ca puterea de decizie a scriitorului si artistului apare ca un atribut de ordin inteletual si moral prin excelenta pentru ca-i permite sa-si pastreze manuscrisul pe care nu l-a redactat decat pentru el, ceea ce reprezinta (un aspect moral propriu-zis) si sa nu-l publice cat timp opera nu-i se va parea cuprinzatoare idealului adica asteptarilor sale. Cu alte cuvinte rezulta ca autorul are posibilitatea de a aprecia momentul in care sau cand creatia sa a ajuns la maturitate. De asemenea se considera ca dreptul de divulgare are o influenta otaratoare asupra nasterii drepturilor patrimoniale care prin exercitarea dreptului de divulgare devin din simple posibilitati, drepturi propriu-zise. !xercitarea dreptului de divulgare se poate spune ca determina in acest mod nasterea drepturilor patrimoniale. "rin divulgare opera intra intr-o alta sfera pentru a indeplini destinul pe care i l-a trasat autorul. #pera nu va inceta sa poarte amprenta originii sale a legaturilor sale cu trecutul care nu sunt rupte intrucat dreptul la paternitatea operei ca si dreptul de inviolabilitate a operei impune limite exploatatorilor iar facultatea autorului de retractare este c iar susceptibila de a ii pune capat. $n autor german definind dreptul de divulgare ca dreptul la prima publicare a operei conc ide ca dreptul de divulgare este in centrul interesului autorului. "otrivit opiniei acestui autor dreptul de divulgare ca drept personal nepatrimonial nu este transmisibil prin acte intre vii. "roblema transmisiunii unui asemenea drept se pune dupa moartea autorului si in mod logic numai cu privire la operele postume intrucat dreptul de divulgare inseamna dreptul la prima publicare. %n dreptul roman sau exprimat in aceasta privinta doua puncte de vedere & - intr-o prima opinie intransmisibil in principiul dreptului de divulgare nu se poate exercita cu privire la operele postume decat daca autorul si-a manifestat vointa in acest sens. Dinpotriva in ipoteza tacerii din partea autorului se va considera intentia prezumata a autorului de a divulga opera argumentandu-se ca operele de creatie intelectuala sunt destinate colectivitatii. - intr-o alta conceptie vointa expresa sau tacita a autorului cu privire la soarta operelor postume produce efecte dupa moartea sa in absenta unei dispozitii legale aceasta intentie nu poate fi prezumata iar in caz de tacere din partea autorului dreptul de divulgare trece la mostenitori care dobandind drepturile patrimoniale dobandesc in mod implicit si drepturile morale fara de care cele dintai nu ar putea sa fie exercitate. %ntr-o lucrare din '()* prof. +olanda !minescu preciza ca cele doua opinii expuse conduc la consecinte inadmisibile. "e aceiasi linie se mentine autoarea citata si in lucrarea sa din '((* consacrata dreptului de autor avand in vedere in efectuarea analizei sale pe de o parte respectul datorat pesonalitatii autorului si interesului culturii, interes pe care organismele de gestiune colectiva in materie sunt indreptatite sa-l aprecieze iar pe de alta parte respectul tertilor in cazul operelor postume. %n ceea ce ne priveste consideram ca solutia propusa nu constituie o ignorare a naturii morale a dreptului de divulgare si deci a regulii netransmisibilitatii acestor drepturi intrucat dreptul organismelor de gestiune colectiva este un drept propriu original si nu rezultatul unei transmisiuni. ,ai mult potrivit dispozitiilor art.'' alin.' din legea privind dreptul de autor si drepturile conexe, drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renumeratii sau instrainari.

Dreptul la paternitatea operei

"utem spune ca legatura fireasca dintre autor si opera sa este relevata pe plan legislativ prin dreptul la paternitatea operei prezinta doua aspecte dintre care unul pozitiv si altul negativ. -spectul pozitiv consta in dreptul autorului de a revendica oricand calitatea de autor, aspectul negativ consta in

Dreptul proprietati intelectuale . Curs 3 dreptul pe care il are autorul de a se opune oricarui act de contestare a acestei calitati din partea unor terti. %n juristprudenta romana recenta a existat un caz in care reclamantul a sesizat instanta ca pe cale de ordonanta prezidentiala sa dispuna sistarea comercializarii lucrarii sale aparute in '((* pana la pronuntarea unei otararii irevocabile cu privire la dreptul de autor al respectivei lucrari. %n fapt se arata in motivarea cererii ca reclamantul este titularul cursului de specialitate in cauza iar lucrarea contestata ii incalca dreptul de autor asupra mai multor opere intelectuale anterioare. %nstanta in conformitate cu art.. din Codul procesual civil si cu dispozitiile /egii nr.) 0'((1 a constatat ca cererea de c emare in judecata este intemeiata, deci se justifica atat aparenta dreptului cat si temeinicia acestuia. %ntr-o nota la aceasta sentinta se arata ca era preferabil sa se mentioneze ca termenul juridic al solutiei il constituie art.'2 din /egea nr.) care la litera b prevede,, dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al oprei,, cat si un alt articol din aceasi lege care dispune ca,, autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca in ce mod si cand va fi utilizata s-au exploatata opera sa inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii,,. %n literatura juridica se subliniaza ca,, aspectul pozitiv al dreptului la paternitatea operei implica si dreptul autorului la nume,,. -cest drept la nume consta in dreptul autorului de a decide daca opera va fi adusa la cunostinta publicului sub numele sau, sub pseudonim sau fara indicarea numelui (opera anonima). -utorul operei poate reveni oricand asupra otararii de a publica opera sub numele propriu. %n cazul in care autorul operei a decis publicarea operei sub numele sau, acest nume trebuie sa fie indicat de cesionarul dreptului de reproducere, reprezentare, executare sau difuzare in alt mod a operei pe coperta operei publicate in volum separat la inceputul sau la sfarsitul celor publicate in culegeri periodice, pe programe, afise si pe orice materiale publicitare. %n situatia operelor derivate indicarea numelui autorului operei originale este obligatorie ca si in cazul in care potrivit legii, opera sau fragmente din aceasta pot sa fie folosite fara consimtamantul autorului. Cu privire la nume si la recunoasterea calitatii de autor este de observat ca vointa autorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectata intocmai, de pilda prenumele intreg sau cu initiala. 3erespectarea vointei autorului in legatura cu numle constituie adesea nu numai o incalcare a dreptului ci si o incalcare a dreptului la calitatea de autor. %n cazul in care un tert publica o opera proprie sub numele altei persoane de regula un autor cunoscut nu va fi incalcat dreptul la calitatea de autor ci va fi incalcat dreptul moral la nume. !ste demn de retinut ca spre deosebire de alte prerogative morale care se sting la moartea autorului dreptul la paternitatea operei nu se stinge, se transmite prin mostenire legala sau testament pe durata nedeterminata. %n ipoteza inexistentei mostenitorilor sau daca acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire exercitarea acestui drept moral se va face de catre #ficiul 4oman pentru Drepturile de -utor (#4D-).

Dreptul la nume
Dispozitiile art.'2 din /egea nr.)0'((1 modificata in .225 precizeaza ca,, autorul unei opere are dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la constiinta publica,,. 4ecunoasterea distincta a acestui drept moral de catre legiuitorul din '((1 constituie o noutate legislativa in raport cu dispozitiile normelor juridice (Decretul nr.6.'0'(71 privind dreptul de autor) intrucat in ultimul act normativ legiuitorul prevede doar ca autorul are posibilitatea de a fi recunoscut ca autor. 3oul act normativ, /egea nr.)0'((1 prin formularea ca autorul are dreptul de decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica ne permite sa tragem concluzia ca autorul poate alege intre trei oportunitatii dorite & '. fie de a-si folosi propriul sau nume real 8

Dreptul proprietati intelectuale 6 Curs 3 .. fie sa aleaga un pseudonim 8 6. fie sa nu-si dezvaluie pentru acel moment identitatea din motive subiective sau obiective avand insa posibilitatea ulterioara sa-si dezvaluie identitatea si pentru a capata o protectie juridica de drept comun pentru drepturile sale patrimoniale. %n acest sens legiuitorul a aplicat o te nica legislativa permisiva in aparenta care protejeaza autorul unor opere anonime, dar perioada de protectie este mai scurta. -stfel de regula drepturile patrimoniale dureaza tot timpul vietii autorului iar dupa moartea acestuia se transmite prin mostenire potrivit legislatiei civile pe o perioada de *2 ani. Cu toate acestea legea sanctioneaza juridic autorii care nu-si au dezvaluit identitatea in momentul aducerii la cunostinta publica a creatiei lor in sensul ca durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunostinta publica sub pseudonim sau fara indicarea autorului (anonim) este de *2 ani de la data aducerii la cunostinta publica a acestora. Cu alte cuvinte termenul de protectie de *2 ani nu se calculeaza de la data mortii autorului ci de la data aducerii operei la cunostinta publica ceea ce evident dezavantajeaza succesorii care pot ajunge in situatia de a beneficia mai putin sau deloc protectia juridica privind drepturile patrimoniale rezultate din creatia lui Decuius. /egiuitorul dupa cum am subliniat totusi acorda inca o sansa autorului aflat in viata sau succesorilor acestuia in sensul ca potrivit dispozitiilor art..1 acestia pot dezvalui identitatea creatorului dar inaintea expirarii termenului de *2 de ani ipoteza in care ne vom intoarce la dispozitiile de drept comun.

Dreptul la inviolabiliatea operei

Din categoria prerogativelor personale nepatrimoniale ale autorului face parte si dreptul la inviolabilitatea operei si la folosirea ei in conditii conforme cu natura operei respective. Dreptul la inviolabilitatea operei este denumit si dreptul la respectul si integritatea operei prin aceasta intelegandu-se prerogativa autorului de a face cunoscuta opera in forma otarata de el si drept consecinta inadmisibila orcaror modificarii, suprimarii sau completarii fara acordul autorului. "otrivit art.'2 lit.b din /egea nr.)0'((1 autorul are dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari precum si oricarei atingeri aduse operei daca aceasta prejudiciaza onoarea sau reputatia sa. Din economia textului reiese cu claritate protectia impotriva oricaror atingeri cat de mici aduse onoarei, reputatii sau altor interese ale autorului. "rin consacrarea acestui drept majoritatea legislatiilor nationale, europene asigura protectia operei impotriva oricaror modificari care ar constitui atingeri la adresa onoarei, reputatiei sau a altor interese ale autorului ar putea duce la deformarea a ceeace a dorit creatorul prin transpunerea talentului, cunostintelor, opiniilor, sensibilitatii, perceperii sale in ceva anume materializat fie intr-un manuscris, scluptura, pictura, desen. Conform unei relatari din presa actorul Dumitru 9urdui aflat in 9ranta a inc eiat un contract pentru cartea sa numita : ;eartu in comunism < pe care nu a putut scoate de sub tipar. $rmarea decesului sau editura a publicat cartea dar a operat modificari in text, adaugiri care aduc daune atat persoanei autorului cat si cartii in sine prin denaturarea textului acestuia in aceasta privinta legea franceza si legea belgiana garanteaza autorului o protectie absoluta astfel se pune intrebarea,, cum a fost posibila aparitia respectivei situatii,,. Dreptul la inviolabilitatea operei inseamna inadmisibilitatea oricarei modificari ale operei atat a celor care ar fi savarsite de cesionarii drepturilor de reproducere sau de difuzare in alt mod cat si in cazul utilizarilor numite libere sau a licentelor legale. De pilda citirea unor opere straine nu este licita decat daca fragmentul din opera citata este reprodus fidel si intr-un context care sa nu-i denatureze sensul. Cu privire la acest aspect in doctrina se sustine ca in cazul anumitor forme de utilizare a operei autorul care a consimtit la ele a acceptat implicit si modificarile care-i sunt legate organic de acel mod de folosire a operei precum este cazul adaptarilor. %ntr-o asemenea situatie consimtind la adaptarea

Dreptul proprietati intelectuale 5 Curs 3 operei sale cum ar fi adaptarea unui roman pentru scena sau ecran, autorul a acceptat pe cale de consecinta si transformarile impuse de natura diferita a operei derivate de trecerea de la un gen la altul. !ste de subliniat ca insasi adaptarea este o opera de creatie care poarta amprenta personalitatii autorului sau ceeace conduce la ivirea anumitor dificultati. =ub acest aspect literatura juridica si juristprudenta franceza dicteaza cazul adaptarii romanelor lui "ierre >ouleiz,, /e pour sur le reviere,,. "entru elaborarea unui scenariu de film, motivul care a determinat procesul in acest caz la constituit faptul ca spre deosebire de roman filmul avea un final care nu apare in roman. Deci nu fusese in viziunea autorului un asemenea sfarsit fie el c iar si fericit. Cat priveste operele comune este de necontestat acceptarea colaborarii la o opera comuna sau la realizarea unei opere colective implica acceptarea unei coordonarii a contributiilor individuale.