2.1.

Conceptul de eficien economic O definire general a eficienei presupune analiza raportului dintre efectele utile i eforturile depuse n procesul de utilizare a resurselor. Din acest punct de vedere, eficiena poate fi evaluat n dou moduri: 1) ca indicator de maxim Eficiena = max (Efecte utile/Eforturi) - rezultatul utilizrii resurselor trebuie s fie un volum ct mai mare de efecte utile pe unitatea de efort; 2) ca indicator de minim Eficiena = min (Eforturi/Efecte utile) - rezultatul utilizrii resurselor va fi un volum ct mai mic de eforturi, depuse pentru obine o unitate de efect util. Dac eficiena este privit ca un sistem, se pot identifica 4 forme de abordare a eficienei, dup cum urmeaz: 1) Eficiena natural: nsuirea elementelor mediului natural de a influena favorabil (pozitiv) viaa oamenilor i a societii; 2) Eficiena tehnic: nsuirea elementelor tehnice (echipamente, instalaii, utilaje, maini, etc.) de a genera efecte utile; 3) Eficiena economic: nsuirea fenomenelor, proceselor, activitilor i aciunilor umane (indiferent dac sunt de natur economic sau neeconomic) de a genera efecte economico-financiare maxime, cu un consum minim de resurse; 4) Eficiena social: nsuirea tuturor tipurilor de activiti de a influena favorabil omul i societatea. 2.2. Forme de eficien economic Principalele criterii de stabilire a tipologiei eficieneieconomice sunt: 1) dup coninutul reproduciei sociale: eficiena repartiiei; eficiena schimbului; eficiena consumului. eficiena microeconomic;

2) dup sfera de cuprindere: Sub3

eficiena macroeconomic. eficiena industriei; eficiena agriculturii; eficiena construciilor; eficiena comerului; eficiena cercetrii tiinifice; eficiena culturii, etc. eficiena activelor fixe; eficiena utilizrii activelor circulante; eficiena utilizrii forei de munc, etc. 2.3. Modele de evaluare a eficienei economice

3) dup structur: -

4) dup factorii implicai: -

Din punct de vedere al investiiilor al investiiilor, nelegerea eficienei se bazeaz pe urmtoarele consideraii metodologice: 1) Eficiena reflect calitatea, volumul i structura avantajelor anticipate i costurilor necesare, precum i influena factorului timp pentru diferite variante de proiect. 2) Calitatea pregtirii deciziei influeneaz avantajele, costurile i parametrii de timp, care la rndul lor determin formarea eficienei. 3) Eficiena difer de la un proiect la altul, de unde necesitatea gsirii soluiei optime. 4) Alegerea variantei optime de proiect presupune o evaluare complex din punct de vedere economic, financiar, social, ecologic, etc. 5) Caracterizarea eficienei economice a proiectelor de investiii presupune o abordare din 3 puncte de vedere a) compararea costurilor cu avantajele pe fiecare variant de proiect, estimnduse eficiena economic absolut; b) compararea diferitelor variante de proiect, estimndu-se eficiena economic relativ;

Sub3

c)

stabilirea nivelului de exigen dorit se realizeaz nainte de evaluarea efectiv a proiectului, stabilindu-se parametrii de control i reglare.

n practic se utilizeaz 5 modele de indicatori i criterii de eficien: modelul avantajului relativ sau specific pe unitatea de msur a costurilor (ex. e i ); modelul costului specific pe unitatea de msur a avantajelor (ex. s); modelul aportului net comparativ (ex.VNA); modelul valorii absolute a avantajelor pe durata de via a proiectului (ex. VNA(Vh)); modelul angajamentului total (cheltuielile cu investiia i de producie pe durata de via a proiectului). CURS 3 2.5. Caracterizarea general a indicatorilor de eficien economic n practica economic se utilizeaz mai multe categorii de indicatori de eficien economic, dup cum urmeaz: 1) dup capacitatea lor de informare: a) indicatori pariali sau analitici; b) indicatori compleci. 2) dup modul n care reflect influena factorului timp: a) indicatori statici; b) indicatori dinamici; c) indicatori comparabili. 3) dup nivelul eficienei exprimate: a) indicatori cu valori optime; b) indicatori i criterii cu valori acceptabile; c) indicatori care stabilesc pragul minim sau plafonul maxim al valorilor de eficien dorite sau acceptabile. 4) dup sfera de cuprindere: a) indicatori generali; b) indicatori specifici.

Sub3

Pentru calculul acestor indicatori sunt necesare o serie de informaii care caracterizeaz proiectele de investiii. Aceste informaii pot fi grupate n 4 categorii principale, dup cum urmeaz: 1) costurile generate de realizarea proiectului; 2) avantajele anuale i integrale anticipate; 3) resursele de timp asociate; 4) eficiena scontat (din punct de vedere economic, financiar, social i economic). 1. Costurile generate de realizarea proiectului: Termeni utilizai: costuri asociate = factorul generator de efecte utile; capitalul alocat = factorul determinant al avantajelor anticipate

Tipuri de costuri: a) investiia total (It) = volumul total al investiiilor necesare pentru realizarea lucrrilor care intr n structura proiectelor; Componentele investiiei totale sunt: investiiile finanate (IF); valoarea rmas de amortizat (VRDA), disponibil de la capitalul activ i ncorporat n

noul proiect; It = IF + VRDA, cu IF = KA + NFR, unde: KA = capital amortizabil; NFR = necesar de fond de rulment pentru primul ciclu de exploatare. Observaie: Amortizarea anual a investiiei (Ah): Ah =
KA KA VRDA sau Ah = , D D

cu D = durata de serviciu (de funcionare a investiiei). b) Trane de investiii anuale (Ih): volumul de investiii realizat n anul h al duratei de execuie. h = 1, N , unde: N = d + D N = durata de via a investiiei (ani); d = durata de execuie a obiectivului de investiii (ani) D = durata de exploatare sa funcionare (ani)

Sub3

Observaie: Costul total al investiiei (It) se determin pe baza unei antecalculaii de pre, la nivelul proiectului de investiii, denumit deviz general. c) Costurile anuale de exploatare (CEh): se refer la sumele cheltuite cu materialele, materiile prime, combustibilul, energia, personalul, cu taxele i impozitele, etc. i NU include cheltuielile cu amortizarea anual a capitalului fix. d) Costurile anuale totale, de investiii i exploatare (Kh): calculate pentru anul h al orizontului de analiz (N = d + D). e) Valorile actuale ale costurilor: VA(It), VA(Ih), VA(CEh) i VA(Kh). 2)Avantajele anuale i integrale anticipate: Observaie: Avantaje (cu referire special la cele economice i financiare) = recompens cuvenit investitorului pentru efortul fcut i pentru riscul asumat. a) Profitul brut anual (PBh): PBh = Vh Ch, unde Vh = venit anual; Ch = costuri de producie anuale. b) Profitul net anual (PNh): PNh = PBh Impozit pe profit (n prezent 25%); c) Cash flow (flux de numerar) brut (CFBh) anual: CFBh = PBh + Ah d) Cash flow net (CFNh) anual: CFNh = PNh + Ah e) Cash flow net anual rmas investitorului dup plata dobnzilor i a ratelor la mprumuturi (CFNRh) denumit i cash flow disponibil: CFNRh = CFNDh = CFNh Dh - rh unde: Dh = dobnda anual; rh = rata anual. f) valoarea net anual (VNh): VNh = Vh - Kh Observaie: pentru toate avantajele se calculeaz i valoarea actual g) valoarea net actual total sau venitul net actualizat (VNAT) 3) Resursele de timp asociate:

Sub3

VNh

dap

t (ani)
m n p s r v

unde: d = durata de execuie a lucrrilor; dap = durata de atingere a parametrilor proiectai; D = durata de funcionare rentabil; N = durata de via a proiectului (d + dap + D); l = lag-ul investiional (decalajul mediu n timp dintre momentul cheltuirii resurselor pentru investiii i momentul atingerii scopului propus, respectiv al nceperii funcionrii i generrii de profit; lr = lag-ul recuperrii integrale a capitalului iniial pe seama avantajelor anuale obinute n perioada exploatrii (lr = l + T, cu T = durata de recuperare). Pe durata de via a proiectului se remarc urmtoarele momente principale: m = momentul lurii deciziei de investiii; n = momentul nceperii lucrrilor i nceperii consumrii resurselor alocate proiectului; p = momentul punerii n funciune a noilor capaciti; s = momentul atingerii parametrilor normali de funcionare; r = momentul ncheierii recuperrii capitalului investit; v = momentul ncheierii duratei de funcionare. Observaie: avantajele, efectele utile se noteaz cu R, unde R = f (C, T), unde: C = costuri asociate, iar T = resurse de timp asociate.

Sub3

Productivitatea muncii: definitie, forme, corelatii intre acestea Productivitatea muncii este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care reflecta eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite in procesul de productie. Cresterea productivitatii muncii constituie cel mai important factor de sporire a volumului productiei, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii si competitivitatii produselor. Nivelul productivitatii muncii se determina fie ca raport intre volumul productiei si cantitatea de munca cheltuita pentru obtinerea lui, fie prin raportarea timpului de munca cheltuit la volumul productiei obtinute:

unde:

W - productivitatea muncii; Q - volumul productiei; T - consumul total de timp de munca; t - consumul de timp de munca pe unitatea de produs.

Deci, nivelul productivitatii muncii exprima volumul productiei obtinute intr-o unitate de timp de munca sau timpul de munca cheltuit pe unitatea de produs, iar cresterea productivitatii muncii presupune sporirea volumului productiei cu aceleasi cheltuieli de munca sau reducerea consumului de munca pe unitatea de produs. Metodele de calcul a productivitatii muncii depind, pe de o parte de modul de exprimare a volumului productiei, iar pe de alta parte de modul de exprimare a cheltuielilor de timp de munca. Principalii indicatori ai volumului productiei, utilizati in calculul productivitatii muncii, pot fi: productia exercitiului, cifra de afaceri sau valoarea adaugata. In functie de unitatile de masura a timpului de munca, productivitatea muncii poate fi orara, zilnica si anuala. Pentru calcularea productivitatii muncii orare sau zilnice timpul de munca se exprima in ore-om si respectiv zile-om, iar in cazul productivitatii anuale, ca unitate de masura a timpului de munca se foloseste indicatorul 'numarul mediu de muncitori sau de salariati'. Productivitatea anuala a muncii se stabileste prin raportarea productiei exercitiului, a cifrei de afaceri sau a valorii adaugate la numarul mediu al salariatilor sau muncitorilor, adica:

unde:

Wa - productivitatea muncii anuale; Qe; CA; VA - productia exercitiului, cifra de afaceri sau valoarea adaugata; ; - numarul mediu de salariati sau de muncitori.

Productivitatea muncii anuale nu evidentiaza influenta numarului de zile nelucrate in timpul anului, iar pentru a inlatura acest neajuns, este necesar sa se determine productivitatea zilnica.

Sub3

Productivitatea zilnica a muncii se poate stabili fie prin raportarea productiei exercitiului, cifrei de afaceri sau a valorii adaugate la numarul total de zile-om lucrate, fie prin raportarea productivitatii muncii anuale la numarul mediu de zile lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-un an, adica:

sau unde: personal; - numarul total de zile-om lucrate intr-un an de catre toti muncitorii sau de intregul

- numarul mediu de zile lucrate intr-un an de un muncitor sau o persoana angajata. Calculand astfel productivitatea muncii zilnice se pot stabili rezervele de sporire a volumului productiei si a nivelului productivitatii muncii anuale pe seama eliminarii zilelor nelucrate. Intrucat nici productivitatea zilnica a muncii nu surprinde modul de folosire a timpului de lucru in cursul unei zile este necesar sa se calculeze nivelul productivitatii muncii orare. Productivitatea orara a muncii, se determina fie prin raportarea productiei exercitiului, cifrei de afaceri sau valorii adaugate la numarul total de ore-om lucrate de catre toti muncitorii sau intregul personal, prin raportarea productivitatii anuale a muncii la numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-un an, sau ca raport intre productivitatea zilnica a muncii si numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-o zi, adica:

; unde:

- numarul total de ore-om lucrate de catre toti muncitorii sau intregul personal in perioada analizata; - numarul mediu de ore lucrate intr-un an de un muncitor sau de o persoana angajata; - numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-o zi (durata medie a zilei de lucru).

Dintre indicatorii productivitatii muncii prezentati, cel mai corect mod de exprimare a eficientei utilizarii fortei de munca il reprezinta productivitatea orara a muncii, deoarece tine seama de timpul efectiv lucrat exprimat in ore-om. Intre indicii diferitelor forme de exprimare a productivitatii muncii exista urmatoarea corelatie:

O asemenea corelatie reflecta existenta unor rezerve pe linia utilizarii timpului de lucru al muncitorilor, fie la nivelul numarului mediu de zile lucrate, fie la nivelul duratei medii a zilei de lucru. In urmarirea productivitatii muncii, pe langa nivelul acestui indicator stabilit ca o medie la nivelul unitatii economice, se impune si analiza eficientei consumurilor suplimentare (marginale) de forta de munca, care se apreciaza prin intermediul productivitatii marginale a muncii. Relatia de calcul a acestui indicator este:

Sub3

in care: - reprezinta sporul de productie determinat de consumul suplimentar de munca; - consumul suplimentar de munca; Se justifica un consum suplimentar de munca atunci cand ritmul de crestere a productiei devanseaza pe cel al evolutiei consumului de munca. In aceste conditii productivitatea marginala va fi superioara productivitatii medie a muncii. Cresterea performantelor firmelor impune ca necesitate urmarirea respectarii corelatiei dintre dinamica productivitatii muncii si dinamica salariului mediu, respectiv cresterea mai rapida a productivitatii muncii fata de cresterea salariului mediu. Necesitatea respectarii unei astfel de corelatii decurge din faptul ca, la cresterea productivitatii muncii concura si alti factori de productie, care trebuie si ei remunerati. Pentru analiza situatiei generale a corelatiei se poate folosi indicele de corelatie, care se exprima astfel:

unde:

- indicele salariului mediu;

- indicele productivitatii muncii. Respectarea corelatiei are loc atunci cand indicele de corelatie este subunitar (Ic < 1) in conditiile in care cei doi indici pe baza carora se calculeaza sunt supraunitari ( > 1, > 1).

In procesul de analiza este necesar sa se studieze si efectele respectarii sau nerespectarii corelatiei asupra principalilor indicatori economico - financiari . Astfel, respectarea acestei corelatii are drept consecinta reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare si cresterea profitului din exploatare. Prin intermediul profitului respectarea corelatiei influenteaza nivelul ratelor de rentabilitate si al altor indicatori de eficienta.

Continutul i indicatorii rentabilittii Rentabilitatea se definete prin capacitatea unei societi comerciale de a obine din activitatea pe care o desfoar un profit sau un beneficiu. O activitate se dovedete rentabil (profitabil, avantajoas) dac veniturile (ncasrile) pe care le aduce acoper cheltuielile efectuate pentru desfurarea ei i asigur un excedent de valoare reprezentat de profit. Cele dou elemente determinante ale profitului - veniturile i cheltuielile - definesc starea de rentabilitate ca fiind expresia comportamentului raional al agenilor economici de maximizare a rezultatelor n condiiile folosirii unor resurse economice limitate. Sub3

Profitul crete pe msur ce sporesc veniturile, folosindu-se aceleai resurse sau resurse sporite ntr-o proporie mai mic dect creterea activitii economice. Motivarea profitului comercial, ca de altfel i a celorlalte forme de profit, rezid n remunerarea unuia din factorii de producie i anume a capitalului. Investitorul indiferent c este un mic comerciant sau o societate pe aciuni - ateapt un beneficiu din utilizarea capitalului, altfel lipsind motivaia investirii lui. Alturi de dorina investitorului de a obine un ctig, profitul este motivat i ca o recompens a riscului ce nsoete investiia n economie, unde acioneaz i factori aleatori, iar piaa nu recunoate utilitatea oricrei activiti. Cu toate c managementul cuprinde aciuni de anticipare a evoluiei economice i exist forme instituionale de asigurare a riscului, nu poate fi omis prezena insuccesului sau a falimentului n activitatea oricrei societi economice, evitarea lor avnd loc tocmai pe seama efortului fiecrei firme spre o rentabilitate permanent. Pe seama profitului se asigur autofinanarea dezvoltrii economice, cointeresarea salariailor n rezultatele activitii lor i, prin mrimea dividendelor acordate acionarilor, interesul publicului pentru cumprarea de aciuni i, deci, de cretere a capitalului unei firme. Profitul comercial este, n cea mai mare parte, forma proprie de valorificare a factorilor de producie din interiorul comerului. Anumite condiii conjuncturale de pia, rezultatele obinute de alte uniti economice unde o societate comercial poate deine aciuni, diverse msuri de politic economic a statului pot influena ns mrimea profitului. Se disting astfel trei tipuri de profit: profitul ctigat prin iniiativa proprie a fiecrui ntreprinztor, profitul primit datorit unor mprejurri favorabile n activitatea acestuia i profitul admis,stabilit potrivit unor reglementri ale puterii publice. Gradul de rentabilitate este diferit pe societi comerciale i pe ramuri de comer, datorit specificului distribuiei din fiecare ramur (a felului circuitelor de micare a mrfurilor), a particularitilor mediului economico-social n care i desfoar activitatea fiecare agent economic i a modului n care ei i gestioneaz resursele. Pentru acoperirea cheltuielilor de circulaie i asigurarea profitului, fiecare ntreprinztor comercial aplic la valoarea mrfurilor cumprate de la furnizori un adaos comercial, de mrimea cruia depinde preul cu care i vinde produsele. Nivelul preurilor este ns supus concurenei, astfel c pentru o anumit ramur de activitate el tinde s se apropie de cele mai mici costuri de producie i de circulaie, determinnd astfel indirect mrimea cotelor de adaos ce pot fi practicate. O cot de adaos prea mare poate s duc la lipsa de competitivitate a produselor datorit creterii preului de vnzare. Rentabilitatea se exprim prin doi indicatori: profitul i rata profitului sau a rentabilitii. La nivelul unei societi comerciale, profitul se determin ca diferen ntre suma veniturilor i suma cheltuielilor efectuate cu activitatea economic, inclusiv taxa pe valoarea adugat i accizele percepute la vnzarea mrfurilor. Veniturile (ncasrile) obinute din activitatea economic cuprind:

veniturile din vnzarea mrfurilor (cu ridicata sau cu amnuntul) la preul care include adaosul comercial; Sub3

veniturile din alte activiti (producie, prestri de servicii); veniturile financiare (ncasrile din dobnzi pentru sumele din conturile bancare, ncasrile de dividende pentru aciunile deinute la alte societi, diferena de curs valutar); veniturile excepionale (valoarea bunurilor valorificate prin dezmembrarea unor fonduri fixe casate, penalizri ncasate, provizioane neutilizate). Cheltuielile efectuate pentru activitatea economic includ:

costul mrfurilor vndute (costul pltit furnizorului); cheltuielile pentru alte activiti (costul produselor sau serviciilor realizate complementar activitii de baz) cheltuielile de circulaie; cheltuielile financiare (cu dobnzile bancare, pierderi din creane, respectiv din participaii sau mprumuturi acordate, diferena de curs valutar); cheltuielile excepionale (despgubiri, amenzi, valoarea debitelor prescrise sa u a debitorilor insolvabili, pierderi din calamiti) Prin scderea din venituri a cheltuielilor se obine profitul brut sau impozabil. Asupra acestuia se aplic impozitul pe profit sub forma unei cote procentuale reglementat prin lege, obinndu-se profitul net. Acesta capt destinaiile prevzute n statutul de funcionare a societii. Rata rentabilitii (Rr) se determin ca raport procentual ntre mrimea P profitului (P) i volumul activitii comerciale (V): Ea permite astfel o apreciere mai exact a efortului depus de o ntreprindere pentru a obine profitul, volumul vnzrilor sintetiznd n mod indirect consumul de resurse sau efortul fcut. Rata rentabilitii se poate exprima i ca raport ntre profit i mrimea fiecrui factor de producie sau a diferitelor elemente care compun patrimoniul, obinndu -se, prin aceasta, expresii semnificative ale eficienei ca raport ntre efectele i eforturile economice. Se calculeaz astfel rata rentabilitii n raport cu capitalul propriu sau cu totalul capitalului utilizat, deci i cu cel mprumutat, diferena dintre cele dou mrimi reflectnd contribuia adus la creterea rentabilitii de resursele suplimentare de capital.

Sub3