De aproape un an comentez, in cadrul rubricii ACCENTE, limba de lemn, acest disc urs ritualic, menit sa inghete in tipare descurajante

gindirea independenta, un limbaj ce are in programul sau ocult scopul precis de a narui inteligenta omenea sca, numai si numai pentru a putea impune un sistem politic antiuman. Prin decon -certarile, sofismele si malversatiile pe care le introduce in sinul retoricii, acest limbaj incearca sa rastoarne logica si sa confere, astfel, legitimitate un or abuzuri si ilegalitati evidente. Mam gindit de multe ori ca suprali-citarea ac estei metafore ar putea sal irite pe cititor, de aceea incerc sa fac niste consid eratii pe marginea ei prin care sa motivez apelul frecvent la o figura de stil p e cale de a deveni termen stiintific. In primul rind ar trebui spus ca sintagma in discutie nu este o inovatie autohto na. Ea a fost pusa in circulatie de alte culturi si calchiata ulterior in romane ste. Exista chiar o carte cu acest subiect pe care am evocato de mai multe ori in "serialul" meu. Ea apartine cerceta-toarei Franoise Thom si se intituleaza, in o riginal : La langue de bois. Bois inseamna in frantuzeste lemn, iar ca dovada a. .. francofoniei romanilor, am auzit chiar expresia boisificarea limbajului, form ula care nu mia displacut deloc, desi ne aflam foarte aproape de ceea ce se cheam a: barbarism (si acesta tot un lexem metaforic). Personal, gasesc foarte potrivi ta sintagma limba de lemn, fiindca este cu deosebire sugestiva. Agresarea constiintei si a inteligentei umane prin recurgerea acestui limbaj rit ualic la niste tipare penibile, repetate la nesfirsit cu deliberare, pare a fi c onsecinta directa a inlocuirii limbii omenesti - organ mladios, alcatuit din mus chi si papile sensibile - cu un alt organ, fabricat dintrun material prin excelen ta inert : lemnul. Greu de gasit - sa recunoastem - un material mai potrivit ca lemnul pentru a desemna o antinatura atit de deprimanta. Incercari de substituir e sinonimica sau mai facut, dintre acestea cele mai multe umoristice, la Academia Catavencu, dar nu numai ; sfera predilecta este insa tot... lemnoasa : limba de brad, de fag sau, si mai expresiv, limba de rumegus. Un exemplu : "In cuvintare a sa periodica despre Iorga, adomnul Xi a evocat, in vigurosul stil de brad, in amestec cu salcie, cele cinci amenintari periodice la adresa democratiei". Nici expresia limba de ulm nui ocolita de celebrii aca-demicieni de cind cu originalul prenume al ministrului reformei. In masura in care abate discursul de la scopul sau pri-mordial, acela de a trans mite informatii, limba de lemn este o stare maladiva al carei agent patogen e (n e)omul insusi. Esenta sa este utilizarea expresiei lingvistice impotriva ei inse si, opunindo comunicarii autentice. Este, cu alte cuvinte, un act sinucigas. Evid ent, vorbind despre aceste lucruri, am avut in vedere starea normala, adica sana toasa, a limbii, cind aceasta vrea, intradevar, sa comunice ceva. Starea ei patol ogica : noncomuni-carea, practicata de limbajul ideologizant, actioneaza insa in sens invers, caci resursele limbii sint mobilizate nu in directia clarificarii, ci in scopul derutarii, asa cum am vazut in episoadele de pina acum. Ea creste in afara logicii si a bunului simt, ineaca in pastai viscoasa gin-direa libera, u cide in fasa initiativa rationala, implineste, fara glorie, genocidul ideilor. I ntrun cuvint, este un instrument de insulta si tortura a inteligentei umane. Si cea mai dezagreabila utilizare a lemnului (de la Vlad Tepes incoace), pe care a cunoscuto omenirea !