PROBLEMA TIMPULUI

Ne putem intreba nu numai ce exista, de ce exista ceea ce exista, ci si cum exista. Din aceasta ultima perspectiva, ne vom referi la dimensiuni si trasa turi ale existentei, cum sunt spatiul, timpul, ordinea, determinarea. Spatiul si timpul au fost considerate drept determinatii fundamentale, m odalitati ale existentei, in general, si ale fiecarui lucru. Despre ceva se poat e spune ca exista in mod real numai in masura in care ocupa un loc in spatiu, in tr-un moment determinat. In sens larg, spatiul este inteles prin categoriile coexistentei (stanga - dreapta, in fata - in spate, sus - jos), iar timpul prin categoriile succesiu nii (inainte - dupa) sau duratei (mai mult - mai putin). Spatiul este o inlantui re de "locuri", iar timpul o succesiune de momente. Cu referire la spatiu si timp, se poate vorbi despre un tip mai importan t de problematizare, si acela este: DACA sunt a) obiective (independente de experienta noastra, de modul nostru de a percepe r ealitatea) b) subiective (simple perspective sau modalitati omenesti de a intelege existent a) Distinctia dintre timpul obiectiv si cel subiectiv este intuitiva. Ex: Pentru o persoana care sustine un examen, timpul poate sa curga repede, in sa aceeasi persoana poate sa considere ca timpul poate sa curga greu atunci cand asteapta pe cineva. Este posibil chiar ca in situatii similare curgerea timpului sa fie trai ta diferit de persoane diferite. Ex: O persoana care a invatat pentru examen poate sa considere ca timpul trece usor, dar pentru cineva care nu a invatat acelasi timp i se va parea ca trece m ult mai greu. Pe de alta parte, a vorbi despre trairea sau perceperea timpului presup une implicit existenta obiectiva a acestuia. Problema nu este asadar daca timpul exista, ci daca noi putem sti vreodata ce este timpul in sine, independent de m odul nostru de traire sau de cunoasterea noastra. Momentele timpului - trecutul, prezentul si viitorul - indica asa numita sageata a timpului: el curge intr-un singur sens, ireversibil, dinspre trecut s pre viitor.Oamenii au fost intotdeauna fascinati de ideea revenirii ciclice a tu turor lucrurilor sau de posibilitatea calatoriei in timp. Vorbind despre o sageata a timpului, oamenii de stiinta si filosofii, pr eocupati de aceasta problema, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibil itate al timpului, demonstrabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al u nidimensionalitatii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor ; in cadrul unidimensionalitatii se poate discuta si sensul unic al curgerii timp ului, deci imposibilitatea realizarii drumului invers. Argumentul principal il constituie in acest caz lanturile cauzale, impos ibilitatea aparitiei efectului inaintea cauzei si, de cele mai multe ori, nota d e succesiune in relatiile cauzale, efectul continuand sa existe si sa actioneze dupa incetarea actiunii cauzei, dar ca rezultat evident al actiunii acesteia. Treptat se contureaza pentru secolul XX, tot mai insistent, abordarea div ersificata calitativ a timpului. Specificitatea coordonatei temporale obliga la d iferentierea intre timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biologic, uman ( individual si social). Timpul biologic, amplu cercetat, desi inca intr-o forma incipienta, pun e in primul rand problema deosebirilor intre timpul fizic (cronologic) si cel bi ologic, in asa fel incat timpul biologic nu poate fi totdeauna masurat cu unitat ile timpului fizic. Acest aspect poate fi ilustrat cu ritmuri diferite de maturi zare si imbatranire a diferitelor organisme. Dar, evidentiind ritmurile diferite, se poate afirma ca timpul organismului tanar este mai dilatat decat cel al orga

nismului imbatranit, intrucat secunda de viata a unui organism tanar este mai bo gata in procese fiziologice. Pentru copil, deci, ziua este mai lunga decat pentr u omul matur, caci in cadrul ei se petrec incomparabil mai multe evenimente si i n plan fiziologic si in plan psihic, deci activitatea e mult mai intensa. Platon spune ca inainte de nasterea cerului, nu existau zile si nopti, l uni si ani, si ca Demiurgul (nume dat in filosofia lui Platon, creatorului divin care a faurit lumea; creatorul universului, adica Dumnezeu), a facut astfel inc at ele sa apara odata cu alcatuirea universului. Toate acestea sunt parti ale timpului si ca atat "a fost" cat si "va fi" sunt forme nascute ale timpului pe care, spune Platon, le atribuim in mod gresi t existentei vesnice. Caci noi spunem "a fost", "este" si "va fi", dar numai "es te" se potriveste unei vorbiri adevarate, in timp ce "a fost" si "va fi" se refe ra la devenire ce se desfasoara in timp, caci acestea sunt miscari, pe cand ceea ce este vesnic identic si imobil nu poate deveni nici mai batran, nici mai tana r prin trecerea timpului, si nici nu a fost candva, nici nu este acum si nici nu va fi vreodata in devenire. La intrebarea Ce este timpul? Sfantul Augustin spune chiar daca timpul e ste atat de familiar si cunoscut, cine ar putea sa explice acest lucru usor si s curt? Intelegem ce este cand vorbim despre el si cand auzim despre el, insa spun e Sf Augustin ca daca nimeni nu il intreaba, il stie, iar daca ar vrea sa explic e cuiva care il intreaba, nu-l stie. Deci timpul pentru minte noastra este ca fo rma inteles insa de explicat in cuvinte este mult mai greu. Totusi Sf Augustin spune ca poate sa afirme cu incredere ca daca nu ar t rece nimic, nu ar exista timp trecut si daca nu ar veni ceva, nu ar fi timp viit or si daca nu ar exista nimic, nu ar fi timp prezent. Si ca "Prezentul insa, daca ar fi mereu prezent si nu ar trece in trecu t, nu ar mai fi timp, ci eternitate".