CAZUL: Enirisorse SpA/Ministerul Finantelor, Italia, recurs prealabil, 27 noiembrie 2003

SITUATIA DE FAPT In 1967 au fost infiintate, in anumite porturi, de catre Ministerul Marinei Marfuri din Italia, institutii publice (Aziende dei mezzi meccanici e dei magazzini) insarcinate cu administrarea echipamentelor mecanice si a spatiilor de stocare ale statului destinate traficului de marfuri. Din 1974, in toate porturile Italiei este perceputa o taxa pentru incarcarea si descarcarea marfurilor transportate pe mare, taxa varsata la Trezoreria publica. Cuantumul taxei este determinat pentru fiecare port prin decret al Presedintelui, 2/3 din veniturile din aceste taxe fiind repartizate acelor institutii, pentru indeplinirea sarcinilor lor si o treime revine statului.

Societate Enirisorse a efectuat, prin mijloace proprii, operatii de incarcare si descarcare a marfurilor nationale si straine in portul Cagliari, fara a utiliza serviciile institutiei Ministerului Marinei ce opera in acest port. Considerand ca acea taxa, pe care ar trebui sa o plateasca si in cazul in care nu beneficiaza de serviciile institutiei publice, reprezinta un ajutor de stat pentru acele institutii, societatea Enirisorse a refuzat sa o plateasca. Curtea de Casatie s-a adresat Curtii Europene de Justitie, prin recurs prealabil pentru a afla daca regimul italian este contrar dreptului comunitar. Dreptul aplicabil Art. 87 TCE, referitor la ajutoarele acordate de catre stat Se cere solutia

Solutia si principiile degajate de CJCE Curtea reaminteste ca, pentru a fi calificat drept ajutor de stat, interventia trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -sa provina din resursele statului -sa fie susceptibila a afecta comertul intre statele membre -sa favorizeze direct sau indirect o ntreprindere sa afecteze/sa ameninte libera concurenta Procentul acordat institutiilor portuare din taxa ceruta pentru transporturile de marfuri, provine de la bugetul de stat si aceasta indemnizatie ar putea afecta schimburile intracomunitare, pentru ca este destinata unei intreprinderi stabilite intr-un port pentru incarcarea si descarcarea marfurilor. Pentru ca interventia statului sa nu fie considerata un avantaj, trebuie sa reprezinte o compensatie pentru indeplinirea unei obligatii de serviciu public, clar stabilite iar parametrii de calcul trebuie sa fie stabiliti in prealabil, in mod obiectiv si trasparent.

Curtea precizeaza in primul rand ca exploatarea unui port comercial nu antreneaza in mod automat indeplinirea unei obligatii legate de un serviciu public. In consecinta institutiile portuare trebuie sa demonstreze ca au in sarcina o obligatie de serviciu public si ca sumele care le sunt atribuite constituie o compensatie pentru indeplinirea unei asemenea obligatii, pentru ca banii ce le sunt alocati sa nu fie considerati o forma de ajutor de stat. Curtea a aratat ca Tratatul interzice orice ajutor care a fost acordat fara o prealabila notificare, judecatorul national trebuind sa ia orice masura necesara pentru a impiedica atat perceperea unei parti din taxa cat si atribuirea ei beneficiarilor. Curtea precizeaza ca, in cazul in care se va hotari ca institutiile respective au beneficiat de un ajutor de stat, va fi considerata ilegala doar partea din taxa portuara ce era atribuita intreprinderilor beneficiare (restul de taxa, varsat la bugetul de stat nu este afectat).

Evaluare a) Romania va trebui sa tina cont de interpretarea data de Curte, art. 87 TCE Astfel, legislatia interna referitoare la ajutoarele de stat va trebui sa transpuna conditiile reluate in hotararea Curtii: a) sa provina din resursele statului; b) sa fie susceptibila a afecta comertul intre statele membre; c) sa favorizeze direct sau indirect o ntreprindere; d) sa afecteze/ sa ameninte libera concurenta. Totodata, regulile procedurale aferente reglementarii ajutorului de stat vor trebui sa tina prevederi in sensul ca sarcina probarii faptului ca o anumita indemnizatie primita de la stat nu este ajutor de stat, apartine intreprinderilor beneficiare. De asemenea autoritatile statale competente trebuie sa demonstreze ca este vorba de compensatii pentru prestatii efectuate in scopul de a indeplini obligatie de serviciu public.

b) Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat a fost modificata prin Legea nr. 603/2003, prin care a fost preluata definitia ajutorului de stat continuta de art. 87 TCE fiind extinsa piata relevanta la totalitatea statelor membre ale Uniunii Europene. In acest context, va trebui totusi examinat textul acestei legi, pentru a oberva daca sunt satisfacute si cele doua criterii suplimentare retinute prin Hotararea Curtii: Sarcina probei caracter licit al ajutorului de stat conditie indeplinita, in principiu, in conditiile art. 5 din lege care mentioneaza ca orice ajutor de stat trebuie autorizat prealabil; Necesitatea acordarii ajutorului ca o contraprestatie pentru un serviciu realizat.