Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDWARD
Cand soarele in sfarsit a rasarit, am fost inca o data limitat de peretii
camerei mele. Emmet era cu mica curva a lui, Rosalie, care a ramas peste zi,
si am vrut sa evit orice fel de contact cu ea. Am sperat putin ca Jazz va veni
sa-mi tina putina companie, dar el inca era in slujba maicasii tot weekend-ul.
Deci, eram singur din nou, schitand absent pe pat, ascultand o muzica
galagioasa in casti.
Cand s-a apropiat amiaza, mi-am adus aminte de observatiile mele de mai
devreme in legatura cu internetul. Ceva atat de dramatic precum ceea ce i s-a
intamplat Bellei, se gaseste cu siguranta in stirile locale, indiferent de unde e
ea. Am fixat usa cu o privire banuitoare, stiind ca o intalnire cu Rose ar
degenera imediat intr-o confruntare. Ea ma detesta. In primul rand, ii uram
iubitul si nici macar nu ascundeam asta. In al doilea rand, avea impresia ca i-
am corupt dragul ei frate geaman. Am suierat interior la asta. Daca ar sti
macar din cate necazuri l-am scos.
Cu un oftat resemnat, m-am ridicat din cap si am deschis incet usa, ca si
cum o bomba nenorocita era gata sa explodeze afara. Am tras cu ochiul in
josul holului, m-am indreptat usor spre al doilea etaj al casei, mergand jos pe
scari in cea mai mare liniste posibila. Am observat ca holul era gol, si toate
usile inchise, asa ca m-am indreptat incet spre capatul holului, spre biroul lui
Carlisle, unde era calculatorul. Odata ajuns inauntru, am inchis usa si am
incuiat-o, dand drumul unei respiratii pe care nici nu stiam ca o tineam.
Am mers langa masinaria scumpa si am deschis-o, scotand un mic bazait;
m-am prabusit in scaunul din spatele biroului si mi-am trecut mana peste fata
ca sa fiu atent. Mi-am inceput cautarea fara prea multe rezultate la inceput,
inainte sa realizez ca Bella a fost probabil mai retinuta dintr-o cauza anume.
In cele din urma, am avut success cand am dat cautare pe numele ei de
familie. Un ziar local din Phoenix, Arizona avea un articol despre incident.
Inainte sa dau click pe link, m-am simtit putin vinovat un moment pentru ca
am cautat mai multe informatii fara ca Bella sa stie. Era, oarecum, scurta
povestirea. La naiba.
Am deschis pagina si am inceput sa citesc.
BELLA
Vreau sa spun, pare corect. E cum a spus el aseara, eu i le arat pe ale mele,
acum el mi le arata pe ale lui. Si am incetat sa mai mai simt asa speriata. Inca
statea pe banca, trecandu-si mainile prin par intr-un gest frustrat, uitandu-se
peste tot in afara de ochii mei.
- Eram in camera mea si am inceput sa ma simt ametit. A inceput el, si apoi
mi-a intalnit in sfarsit privirea. Stii ca atunci cand nu dormi pentru foarte
mult timp devii al naibii de ametit? A intrebat el.
Eu am dat din cap aprobator. Stiam sentimentul ala asa de bine. Cel mai rau
pentru mine e in week-end-uri, cand nu am ore in care sa dorm.
- Deci, m-am intins pe pat ca sa dorm putin… doar de ajuns cat sa fie
suportabil. Stii? A intrebat nervos.
Am dat din cap aprobator din nou. Totul era de inteles. Treci la partea
interesanta. In loc de asta, el a bagat mana in buzunarul jachetei, a scos o
tigara, si a inceput sa o fumeze. Parea sa il relaxeze, si mi-a trebuit un
moment sa-mi dau seama de ironia faptului ca el fuma ca sa-si diminueze
tensiunea provocata de cosmaruri, de parca ar fi implicat focul. M-am inselat
putin de data asta, oricum.
- Am visat-o pe mama mea. A soptit el, expirand lung fumul de tigara. Era
noaptea de dupa inmormantarea tatalui meu, si eram singur.
A facut o pauza si s-a incruntat putin, inainte sa-mi intalneasca privirea cu o
expresie usor jenata pe fata.
- Vezi tu, mama mea obisnuia sa-mi fredoneze in fiecare noapte inainte de
culcare. Era cantecul acesta… All the Pretty Little Horses. A oftat si apoi si-a
scuturat capul, in timp ce si-a dat ochii peste cap.
Stiam despre ce cantec vorbea. Cand eram in corul scolii in gimnaziu
obisnuiam sa il cantam. Asta inainte sa-mi dau seama ca nu am absolut deloc
talent la cantat. Dar nu i-am spus lui Edward asta; doar am dat din cap spre el
ca sa continue.
- Oricum, ea n-a venit in noaptea aia. S-a uitat in jos la masa si a continuat
sa-si fumeze tigara. Dar nu puteam sa dorm daca nu o auzeam, asa ca am
mers sa o caut. A continuat el, cu umerii lasandu-i-se putin. Era in
bucatarie… bea.
Atunci s-a intors sa se uite la mine.
- Foarte mult. Ca si cum era totul dat dracului.
Si-a scuturat capul si a mai tras un fum din tigara.
- Plangea, si nici macar nu s-a uitat naibii la mine. Doar mi-a spus ca o sa
plec in alta parte. Mi-a spus ca nu ma mai vrea acolo.
A spus ultima parte intr-o soapta atat de joasa incat abia l-am auzit. Dupa
un moment, a terminat tigara, aruncand-o afara din chiosc, uitandu-se dupa
mucul aprins, neintalnindu-mi privirea. Apoi a ridicat din umeri, parasind
conversatia, si luand o alta prajitura, continuand sa nu se uite la mine.
Inima mi s-a frant putin. De ce era mama lui asa de cruda cu el? Stiu ca
pierderea cuiva drag iti poate schimba personalitatea, dar cu siguranta asta
nu era o scuza sa-ti eviti propriul copil. Am vrut sa-i spun ca-mi pare rau, sa-i
spun ca mama lui pare o persoana ingrozitoare, sa-l intreb de ce ea era atat de
lipsita de compasiune, dar stiam ca erau lucruri gresite cele pe care le-as fi
spus. Asa ca in loc de asta, am dat din cap, chiar daca el nu se uita la mine ca
sa vada, si am luat o prajitura si am inceput sa o mananc.
Nu ne-am mai spus nimic altceva ore intregi. Doar am stat acolo si ne-am
uitat la râu, la ce se putea vedea prin curtea întunecata si cetoasa. Era o liniste
confortabila, ganditoare. Cel putin nu incomoda. Mintea imi zbura la visul lui
Edward, si la povestea pe care mi-a zis-o cu o noapte inainte. Eram sigura ca
el se gandeste la acelasi lucru despre mine.
In cele din urma am putut sa vad norii luminandu-se usor, si cu o privire la
ceasul pe care il aveam ascuns in buzunar am realizat ca eram in chiosc de
aproape 6 ore.
- Trebuie sa ma pregatesc pentru scoala. Am oftat cu regret, rupand linistea.
Petrecand timp cu Edward, chiar si in liniste, imi dadea o senzatie ciudata de
confort si siguranta.
Atunci s-a intors spre mine, uitandu-se aproape cu la fel de mult regret ca
mine si a aprobat din cap. M-am ridicat si mi-am intins mainile deasupra
capului, in timp ce Edward si-a pus pachetul de tigari si bricheta in buzunar.
Cu un zambet mic, am luat Peanut Butter Panaceas care au mai ramas si apoi
ne-am indreptat amandoi spre casele noastre.
M-am simtit jenant de parasita cand l-am lasat pe Edward, pana cand am
realizat ca mergem la aceeasi scoala, si pot sa il vad toata ziua. Aproape mi-
am zambit in oglinda in timp ce imi spalam dintii, inainte sa ma plesnesc
mental pentru a mia oara in ultimele trei zile.
Alice era neobisnuit de tacuta in dimineata asta, probabil inca dezamagita
de absenta lui Jasper de la petrecerea de vineri seara. Drumul spre scoala a
fost lipsit de evenimente pana cand am ajuns, si ea l-a vazut pe Jasper
coborand dintr-o masina argintie. Incerca sa para neinteresata si a esuat
mizerabil, cand am realizat ca Edward cobora din aceeasi masina. Arata inca
si mai minunat la lumina zilei… gresit… il ajuta doar putin vremea din Forks.
Acum eu eram cea care incerca sa para neinteresata. Alta palma mentala.
Gluga sus, capul jos. Fredonam in sinea mea in timp ce coboram din Porsche.
Alice si cu mine ne-am oprit in spatele lui Edward si a lui Jasper de partea
cealalata a trotuarului in drum spre scoala. Eram destul de departe incat sa
nu aud conversatia lor, dar destul de aproape incat sa observ felul in care
parul aramiu al lui Edward scanteia in lumina slaba a soarelui. Mi-am dat
ochii peste cap pentru mine.
Mi-am petrecut primele doua ore intrebandu-ma daca era bine sa vorbesc
cu Edward la scoala, intrebadu-ma daca lui i-ar placea sau nu asta. In drumul
spre a treia ora, mi-am primit raspunsul.
El mergea spre mine de partea cealalta a trotuarului. Toti elevii mergeau
imprejur, schimbandu-si clasele si evitandu-ma, asa cum vroiam. Edward
purta jacheta de piele, pantaloni negri si cizme. Avea ghiozdanul atarnandu-i
pe un umar, si uitandu-se imprejur cu o expresie indiferenta. Cand in sfarsit
mi-a intalnit privirea, i-am trimis un zambet micut si mi-am incetinit pasii.
Era o intrebare.
Asta este bine?
Nu era.
S-a uitat la mine cu ochii ingustati si si-a marit ritmul pasilor, trecand rapid
pe langa mine si trimtand mirosul lui minunat in jurul meu. Am ramas
inghetata in mijlocul trotuarului pentru un moment, pe de o parte pentru ca
mirosul lui mi-a blocat efectiv toate simturile si pe de alta parte pentru ca nu
eram sigura de ceea ce tocmai s-a intamplat. M-am incruntat si mi-am
indreptat privirea spre picioare, ca de obicei. Am continuat sa merg spre
clasa, incercand sa ignor toata durerea pe care o simteam, si certandu-ma
pentru ca m-am asteptat la altceva.