08.11.

2013

Islam Panteism = venera divinitatea in toate elementele naturii Perioada preislamica din istoria poporului arab este dunumita Jahiliya (perioada de ignoranta). Originile islamului Sec. VII dupa Hristos si ultimii 10 ani din viata profetului Muhammad (622-632 perioada de intemeiere a islamului) Muhammad se naste cca. 585 si moartea sa este datata fara dubiu 632. Centru urban de intemeiere este Mecca si Medina din regiunea Hijaj Arabia Saudita. Mecca este un oras vechi cu o istorie care precede intemeierea islamului. Erau venerate surse de apa (cei care detineau sursele de apa aveau putere), copacii loviti de fulgere; Muhammad era o persoana care nu stia carte, a fost un adolescent care a ramas orfan la o varsta frageda si conform oboiceiului arab cel mai varstnic unchi patern prelua obligatiile de ingrijire. El isi traieste adolescenta in mijlocul acestor relatii de trib si de clan care asigurau supravietuirea . la cca 20 de ani Muhammad s-a casatorit cu Kadija (o femeie bogata de 40 de ani) in aceasta perioada a vietii sale Muhammad se face remarcat ca negustor, ca om care participa la caravane cu traseul Siria, Egipt, India. In paralele cu aceasta periuoada de negot, Mudammad obisnuia sa petreaca mult timp in grotele din muntele Hira din jurul orasului Mecca, unde traia stari de meditatie, contemplatie cu subiecte de ordin spiritual, religios, activitati care i-au dezvoltat viata religioasa individuala. In aceste grote de pe muntele Hira, Muhammad a primit primele revelatii divine din partea Arhanghelului Gabriel, iar aceste mesaje in intregul lor alcatuiesc cea de-a III-a revelatie monoteista Abrahamica dupa revelatiile comunicate de catre Moise si Iisus Hristos. Muhammad ii anunta pe arabi ca prin el le vorbeste Dumnezeul unic si supre, Creatorul universului, cerului si pamantului, a omului si care la sfarsitul timpului istoric ii va judeca pe toti oamenii ii va rasplati prin binefacerile Paradisului sau ii va condamna la chinurile infernului. Atuinci cand Muhammad a inceput sa predice arabilor mesajul monoteist prima reactie a fost aceea de manie impotriva sa, de adversitate pentru ca arabii nu doreau sa le fie periclitate traditiile panteiste. Cu toate aceste Muhammad introduce in spatiul musulman o serie de notiuni teologice Iudeo-crestine sau Biblice-Evanghelice care lipseau in Jahiliya: sfarsitul timpului istoric, deznodamantul apocaliptic al creatiei, invierea mortilor, rasplatirea prin paradis si condamnarea din infern. Mohammad il numeste pe Dumnezeul unic si suprem Allah un nume care le era cunoscut arabilor din Jahiliya ca numele unuia dintre zeii panteonului. De asemenea Muhammad islamizeaza panteonul care reprezenta centrl vietii religioase din pen. Arabiei si anume Kaba.

Muhammad va anunta noua religie monoteista drept islam care inseamna supunere iar acest cuvant desemneaza actul de supunere a musulmanilor si-a fiintelor omenesti fata de Dumnezeul suprem monoteist si fata de Coran/Quran/Koran comunicata prin profet. In prima instanta revelatiile muhammadiene divizeaza poporul arab: o aprte dintre artabi accepta islamul, o parte resping categoric islamul prefera sa ramana la vechile traditii panteiste si chiar pun la cale un complot care viza asasinarea lui Muhammad in orasul Mecca. Acest complot a fost urzit de membrii ai familiilor aristocratice care conduceau poporul arab inca din perioada preislamica si se temeau ca profetul Muhammad le ameninta statutul de conducatori prin intentia de a prelua puterea politica. Anul cheie din istoria islamului este 622 cand cand are loc Hijra (fuga de la Mecca la Medina). In orasul Mecca, Muhammad a condus un grup de discipoli, prima comunitate musulmana care numara cca. 70 de credinciosi dintr-o populatie totala de cca. 10.000 de locuitori. Textul Hagiografic al biografiei lui Muhammad, Sirat Rasul Allah (Viata profetului lui Allah) ne arata ca arh. Gabriel il anunta de asasinat si atunci Muhammad a plecat impreuna cu cei 70 de discipoli din Mecca la Medina iar acest transfer al primei comunitati musulmane din Mecca in Medina din 622 este denumit Hijra. Intre Mecca si Medina exista diferente. In Medina locuiau doua mari triburi ale arabilor politeisti anume Aws si Hazraj iar acestea se aflau in relatii clientelare cu 3 tiburi evreiesti Nadir si Qurayza subordonate tribului Aws si Qaynuqa subordonate tribului Hazraj. Triburile arabe din Medina il respectau pe Muhammad in calitate de mediator (kahin) intertribale, mediator care era considerat un fel de vizionar de persoana care o intelegere profetica sau o persoana cu puteri oraculare. In consecinta in Medina un oras divers din punct de vedere etnic, cultural si religios, Muhammad a fost recunoscut deopotriva ca Profet si ca om de stat. El s-a implicat ca mediator in desputele politice, a participat la afacerile publice ale orasului Medina si-a comunicat revelatiile in spatiul public din Medina, a participar direct la aplanarea disputelor comunitare si chiar la acte juridice care aveau ca obiect transmiterea proprietatilor. In Medina islamul primar si comunitatea musulmana s-au confruntat cu nevoia de-asi afirma identitatea etnica si religioasa in raport cu Iudaismul practicat de triburile evreiesti si cu fundalul spiritual Biblic. Se pare ca in Medina Muhammad a instaurat o serie de acte arhectipale (care devin model) ale veneratiei musulmane si ale spatiului religios musulman : rugaciunea cu fata spre Mecca de 5 ori pe zi; sarbatoarea Ramadanului, o perioada de post inc are musulmanii trebuieau sa posteasca de la rasarit si pana la apusul soarelului. In Medina, Muhammad a inteles ca musulmanii din comunitatea sa trebuie sa isi afirme identitatea in raport cu arabii politeisti si cu membrii celor 3 triburi evreiesti. Mai mult Muhammad a inteles ca daca islamul este menit sa devina religia majoritara a arabilor atunci era absolut necesar ca musulmanii din Medina sa ia in stapanire orasul Medina sa-si instaureze suprematia fata de arabii politeisti si fata de evrei iar aceasta instaurare a suprematiei msulmane in Medina, in Mecca in Hijaj si in intreaga pen. A Arabiei s-a facut prin forta armelor, prin putere militara sau prin Jihad (efort facut de un grup de barbati).

Au fost 4 batalii in care musulamnii si-au impus dominatia: 1. Batalia de la Badr din 624 este o batalie in care musulmanii din Medina au cucerit tribul evreiesc Qaynuqa; s-a incheiat cu victorie de partea musulmanilor care au anihilat cel mai slab dintre triburile din Medina, conflictul s-a inchiat prin medierea unui Abdullah Ibnauy un membru al tribului Hazraj care era de asemenea un prieten al tribului Qaynuqa. In urma acestui conflic militar si-a deznodamantului diplomatic evrei din tribul Qaynuqa au fost exilati la Dera o localitate langa frontierea Siriei. 2. Batalia de la Uhud din 625 musuilmanii au atacat tribul Nadir, musulam nii au pierdut aceasta batalie de Uhud cu toate acestea, tribul nadir al carui membrii erau renumiti pentru mandria lor care atragea si animozitate din partea arabilor au fost exilati de Muhammad in oaza Khaybar. 3. Batalia santului de aparate din 627 este cea mai importanta batalie dintre musulmanii din Medina si arabii din Mecca. In aceasta batalie musulmanii au fost ajutati de evreii din tribul Qurayza, musulmanii au castigat aceasta batalie dar dupa victorie i-au acuzat pe evreii din tribul qurayza de pasivitate pe campul de lupta si tradare iar in consecinta i-au ucis pe toti barabatii evrei (cca. 600) iar femeile si copii din tribul qurayza au devenit sclavii arabilor musulmani. 4. Batalia penteu oaza Khaybar din anul 630 a fost o batalie nedecisa, musulmanii au atacat tribul evreiesc Nadir din oaza Khaybar i-au incercuit si inchiat un pact cu ei care consta in acordarea dreptului fata de evrei de-asi pastra resedinta in teritoriile musulmane cu respectarea anumitor conditii; ulterior musulmanii din medina au atacat orasul Mecca si au repurtat victoriaiar ulterior au distrus idolii preislamici din scantuarul Kaba si au sanctificat Kaba in calitate de sanctuar monoteist dedicat lui Allah.

Revelatiile primite de profet Mohammad atat in orasul Mecca dar si Medina sunt denumite SURE sau SURATE si alcatuesc textul sacru sau legea divina a islamului Koran. Trebuie reliefat faptul ca sauratele au fost transmise in prima instanta pe cale orala.Profetul Muhammad a predicat aceste mesaje in Mecca si Medina si la cca. 30 de ani dupa moartea sa a inceput un proces de codificare treptata a revelatiilor coranice pana cand s-a ajuns la cartea Koran asa cum o putem citi astazi. Imparatia vazutelor si imparatia nevazutelor, lumea ascunsa a divinitatii, a ingerilor si-a entitatilor spirituale, lumea ce va sa vina de dincolo de moarte si mai ales ora sau timpul judecatii de apoi. Suratele din Medina sunt mai lungi mai putin incarcate de emotivitate religioasa si contin referiri la lucruri de ordin pragmatic (organizarea societatii, administratia justitiei, transmiterea proprietatilor). Trebuie subliniat ca textul Coranului contine, include un mecanism detextual deutonoromic (a numi a doua oara, o repetitivitate textuala). Coranul este un text liric in maiera poetica, versificat si este celebru pentru frumusetea si armonia literara in limba araba. Cadrul textual al Coranului este focalizat asupra Dumnezeului suprem si unic Allah si aspura institutiei Profetiei prin care mesajele lui Allah sunt comunicate oamenilor.

Statutul de Rasul este destul de cuprinzator, include statutul de nabi, fiecarte rasul este si nabi dar nu orice nani este Rasul. Nabi este purtator de msaj divin, rasul este un profet, intemeiaza religii. Credinciosii musulmani (islami) se numesc Ibad pentru ca au acceptat islamul. Aproximativ 1/5 din textul Coranului este alcatuita din texte legislative din precepte juridice care reglementeaza conduita morala si sociala musulmana, transmiterea proprietatilor prin mostenire, contractele economice, relatiile conjugale si relatiile de familie. Toate aceste prevederi legislative constituie fundamentul vietii comunitare si sociale din spatiul islamic. Djahada are sensul de Crez religios iar esenta este continuta in principiul nu este nici un Dumnezeu inafara de Allah iar Muhammad este mesagerul Sau text cu care se deschide Coranul. Salat inseamna rugaciune iar statutul de musulman impune efectuarea rugaciunii de 5 ori pe zi : chiar inainte de rasaritul soarelului, la mijlocul diminetii, la mijlocul zilei, chiar inainte de apusul soarelului si imediat dupa apusul soarelului. Hajj inseamna pelerinaj cuvant care trimite la pelerinajul la Mecca. Zakat desemneaza donatiile pe care orice musulman trebuie sa le faca oricari categorii sociale defavorziate, orfiani, vaduve, batrani si care reprezinte 1/5 din venitul fiecarui musulman. Sawn inseamna postul, obligatia de a posti in timpul Ramadamului, o mare sarbatoare religioasa musulmana, conceputa dupa modeul Biblic al Zilei ispasirii, o perioada de post in care musulmanii au obliogatia de-a posti intre rasarit si apusul soarelului. Akhira locul unde sufletele oamnenilor merg dupa moarte si dupa ziua judecatii, loc care poate fi un loc beatific in paradis fie un loc de condamnare in infern. Musulmanii concep viata terestra drept aici un prezent spatiu termporar iar viata dupa moarte Akhira celalat loc. Umma inseaman comunitatea musulmana in intregul ei sau totalitatea musulmanilor din spatiul terestru. Umma a evoluat de la notiunea de comunitate a islamului primar la notiunea de guvernare religioasa sau stat musulman teocractic.

15.11.2013

Hinduism India antica Periodizare a istoriei religiilor in India I.Vedele; II. Upanisadele; III.Budismul I. VEDELE 4

Cel mai vechi text scris din istoria sanscrita este o culegere de imnuri catre zei, imnuri de invocare, de elogiere a zeilor iar acest sistem de gandire poartta numele de RGVEDA R(i)GVEDA este redactata cu aproximatie in sec al XV-lea iHr.; O parte dintre imnurile din RGVEDA cu scopul de-a fi cantacte poarta numele de SAMAVEDA. Tot din familia textuala a vedelor fac parte YAJURVEDELE : a. YAJURVEDA ALBA si b. YAJURVEDA NEAGRA sunt texte vedice care constin formule sacrificiale datate intr-o epoca posterioara RGVEDEI si imnurilor VEDICE in ansmablul lor dar aceste formule sacrificiale trebuiau sa fie utilizate in cadrul ritualurilor concomitent cu imnurile. ATHARVAVEDA este o culegere de imnuri analoage cu imnurile din RGVEDA cu deosebirea ca ele sunt destinate realizarii unor scopuri magice de interes individual. Aceasta familie de texte, VEDELE, reprezinta cea mai veche categorie de texte pastrate din spatiul religios al Indiei Antice si totodata marturia textuala despre cea mai veche scoala de gandire indiana si anume VEDANTA. VEDELE contin texte sau pasaje cu continut filosofic sau cosmologic. Despre sistemul de gandire religioasa incorporat in VEDE se poate afirma ca exprima un spatiu religios arhaic deschis de o potriva spre investigarea structurii naturii si spre investigarea infinitului cosmosului/universului. Divinitatile VEDICE, desi nu au infatisare antropomorfa reprezinta o personalizare a puterilor naturii si puterilor cosmosului. Divinitatile VEDICE sunt polimorfice (mai multe infatisari) si constituie o ordine cosmica universala denumita RTA. RTA constituie realitatea sau adevarata natura ordonatoare a lucrurilor care poarta in sanscrita si denumirea de DHARMAN. Principiul ordinii universale (RTA) i se opune principiul dezordinii ANRTA sau ADHARMA. IN conceptul de RTA si ADHARMAN este inclusa existenta ciclicla si a naturii, periodicitatea marcata de revenirea anotimpului ploilor, revenirea pe bolta cereasca a coprurilor ceresti aflate in mobilitate (in primul rand soarele si luna). Deasemnea conceptul de RTA si ADHARMA cuprinde atat cerul si natura cat si fiinta omeneasca, viata omeneasca, soarta si comportarea omului in calitate de micro-cosmos uman a carui existenta este circumscrisa de macro-cosmos. Fiinta omeneasca in calitate de microcosmos nu are o existenta pasiva in interiorul macro-cosmosului: omul detine puterea de a exercita actiuni asupra macro-cosmosului prin invocarea zeilor, prin intonarea si meditarea imnurilor vedice, prin aducerea sacrificiilor animale pe altare. Situarea fiintei omenesti in univers se realizeaza atat prin retorica ritualica, cat si prin actul vorbirii sau VAC: vorbirea sau puterea locutionara a fiintei oemnesti era conceputa drept un instrument al creatiei si al actiunii, operatiuni care previn sau corecteaza eventualele perturbari ale ordinii universale, care ii mentin si ii stimuleaza functiile. In acest sens, calendarul avea o extrema importanta ca mijloc de jalonare a miscarilor naturii si universului. Calendarul exprima revolutiile simultane ale lunii si soarelui ale caror pozitii erau reperate de catre astronomii din India arhaica in raport cu 28 de constelatii. Aceste constaltii alcatuiau un zodiac mai 5

precis decat zodiacul clasic babilonian cu 12 diviziuni si permiteau evaluarea unor cicluri temporare de 5 ani la capatul carora soarele si luna parcurgeau simultan un numar intreg de revolutii compelte. De aici a rezultat conceptia clasica indiana despre un timp ciclic fara inceput si fara sfarsit, conceptie care reprezinta o constanta in intreaga istorie a gandirii indiene. Conceptia despre timp a vechilor indieni are in centrul sau notiunea de KALPA (interval de timp, perioada istorica) in timp ce mai multe KALPA alcatuiau MAHA-KALPA (o mega perioada). Vechii indieni credeau ca la sfarsitul fiecarui MAHA-KALPA universul se dezintegreaza se regenereaza iar inceputul unui nou MAHA-KAPLA coincide cu inceputul unuio nou univers, in felul acesta notiunile de RTA si DHARMAN se afla la baza dinamicii universului , dinamicii lingvisticii si dinamicii temporale. Cadrul social al imnurilor vedice era reprezentat pe de o parte de casta preoteasca a carei activitate se desfasura in templele inchinate zeilor din panteonul indian iar pe de alta parte de altarele si serviciile ritualice din cadrul fiecarei familii, fiecarui clan, fiecarui trib. Ofrandele animale erau transmise zeilor indieni prin intermediul zeului focului sau AGNI iar zeul tutelar al panteonului indian era INDRA-VINU-SHIVA. Zeul AGNI era un zeu cu un rol central in panteonul vedica in sensul ca era venerat ca un mesager intre oameni si zei, zeul care avea puterea de a transmuta, de-a trans-substantia ofrandele materiale in jertfe spirituale adresate zeilor indieni iar soarele de pe bolta cereasca era considerat de vechii indieni drept o ipostaza a zeului focului sau AGNI. Imn VEDIC RGVEDA, A. Langlois (trad.), Rig-Veda ou Livre des Hymnes, Paris , Jean Maisonneuve, 1984 (VI-Edition) I, Hymne XIX,p. 50-51 : Imn catre AGNI. 1. Sacrificul este pregatit cu grija, noi te chemam ca sa vii sa gusti din libatiile noastre,o, Agni. 2. Nici un zeu, nici un muritor nu este atat de puternic incat sa vina sa lupte impotriva unei fiinte atat de marete, asa cum esti tu. 3. Toti acesti zei binefacatori ai oamenilor cunosc aceasta lume vasta in care domneste lumina. 4. Amenintatori, inzestrati cu o forta invincibila, ei pot sa intunece lumina soarelui. 5. Stralucitori, imbracti cu o infatisare inspaimantatoare, ei pot sa daruieasca bogatii, dar pot totodata sa-si distuga dusmanii. 6.Sub bolta stralucitoare a cerului, acesti zei se inalta si se aseaza pe locurile lor. 7.Ei inalta si imping pe bolta cerului muntii constituiti din nori, deasupra abisului marilor. 8.Ei isi intind cu putere razele in cuprinsul oceanului celest. 9.Tie iti este dedicata aceasta prima libatie. Iti ofer dulcea bautura soma, o, Agni vino la altarul nostru. Acest imn din RGVEDA demonstreaza ca textele vedice pot fi aboradte din mai multe unghiuri exegetice : o abordare literara, care analizeaza structura poetica a textului; o abordare teologicaritualica, in masura sa reliefeze spatiul religios al hinduismului antic si cadrul social, cadrul sacerdotal in care fiintele omenesti comunicau cu zeii din panteonul indian; o abordare istorica, menita sa reconstituie cadrul istoric in care s-a format hinduismul ca religie politeista a Indiei Antice; o abordare astronomica-cosmologica in masura sa descrie cunoasterea omeneasca a puerilor 6

universului si a miscarii corpurilor ceresti; o abordare naturalista menita sa defineasca pozitia ontologica a fiintei omenesti, a micro-cosmosului uman in spatiul lumii materiale, in spatiul naturii si in spatiul macro-cosmosului. Ibidem II, Hymne IX, pag. 57. Imn care INDRA, scris de Sunahsepa (Imnurile VEDICE au fost scris de vechii indinei, un amstec etnic intre triburile ariene nomade si razboinice care au invadat in valuri succesiva valea Indusului cca. 1500 Hr. si s-au suprapus peste comunitatile sedentare, agricole, ale cilivizatiei pre-ariene care si-a atins apogeul cca. 2000 Hr. si despre care stau marturie siturile arheologice la Mohenjo-Daro si Harapa) 1.In acest loc in care se inalta o piata cu baza profunda pentru a primi libatiile,o, Inda vino sa bei sucul pregatit in vasul sacrificiului. 2. In acest loc in care asemenea cu doua curtezane se afla cele doua bazine destinate pentru boma, o, Inda vino sa bei sucul pregatit in vasul sacrificiului. 3. In acest loc in care mama familiei intra si iese cu graba, o, Inda vino! 4.In acest loc in care am trecut un ghem de lana in jurul unui baston, precum un frau la gatul unui cal naravas, o, Inda vino! 5.O, stalp al sacrificiului al extremitatea ta aerul sufla cu putere, o, vas al sacrificiului pregateste bautura pentru Inda ! 7. O, instrumente ale sacrificiului, voi care pregatiti mesele zeilor, uniti-va si separati-va asemenea falcilor care macina hrana. 8. Nobile instrumente de lemn, impreuna cu acesti oameni nobili care pregatesc soma, voi pregatiti astazi pentru Inda o bautura la fel de dulce ca mierea. 9. O tu sacrificatorule ia soma cazuta in vasul de sacrificiu, vars-o peste foc si peste carnea vitei sacrificate.

22.11.2013 [...] Cu alte cuvinte arhman si brahman reprezinta doua perspective ale unei realitati ontologice unice. Se deschide astfel calea spre un anumit tip de mantuire sau salvare postulat de upanisade in India Antica: fiinta omeneasca are puterea de-a intelege si-a contempla unicitatea existentei, adica identitatea dintre Unul si Tot dincolo de aparentele existentelor multiple. Aceasta conceptie este rezumata in enuntul TAT TVAM ASI Tu esti acesta sau Tot acest univers esti tu O alta varianta de gandire a upanisadelor este PURUA care inseamna om, fiinta omeneasca de sex masculin; paragrafele din PURUSA se intemeiaza pe un imn din Rg-veda X,90; acest imn din Rg-veda descrie un PURUA cosmic si anumne un macro-anthropos iar prin sacrificiul sau prin dezmembrarea trupului sau se naste universul. (este un vechi mit indian, este exprimat atat in textele din vede cat si in upanisade; din cap se nasc bolta cerului si stelele, din sangele fluviile, oceanele, din membre pamantul). Acest sacrificiu se numeste PURUAMEDHA sau sacrificiul omului primordial. Tot in Rg-veda se mai fac referiri la un alt sacrificiu denumit ASVAMEDHA care inseamna sacrificiul calului care era un sacrificiu realizate de regii/monarhii indieni, era un ritual savarsit cu ocazia anului nou (reinnoirii calendarului) si 7

reprezenta o reafirmare publica cosmica a autoritatii monarhice. PURUA se afla in relatie directa cu ritualul denumita YAJNA (opera ritualica/munca ritualica) iar YAJNA in sens macro-cosmic avea puterea de-a genera o serie de corespondente simbolice prin care marco-cosmosul se reflecta in micro-cosmos, PURUA afirma identificarea sa cu oamenii obisnuiti, muritori iar upanisadele au folosit acest sistem al simbolismului religios pentru a rememora, a reaminti consubstantialitatea dintre brahman si atman. SRI SWAMI SIVANANDA, (ed. trad.), The Principal Upanishads, Shivanandanagar Tehri-Garwal, The Divine Life Society, 1983. Kena Upanishad un fragmen despre relatia dintre brahman si atman : Limbajul nu poate sa reveleze sau sa ilumineze brahman. Brahman este dincolo de puterea de cuprindere a limbajului. Limba vorbeste prin puterea sau lumina brahman. Limbajul este finit. Cum ar putea limbajul finit sa reveleze infinitul brahman! Brahman doar ilumineaza limbajul iar organul sau, Vak, este prezidat de foc (agni). Astfel brahman este limbaj al limbajului, limba a limbii, acest atman este brahman, infinit si neconditionat. Brahman este de nedepasit, maret, cel mai inalt cel care patrunde totul. Brahman este etern, neschimbator, de-sine luminos, fara forma, fara culoare, fara atribute, fara timp, fara spatiu, indivizibil, nenascut, cel care nu poate sa decada, nemuritor. Brahman este definit drept martorul tacut sau martorul silentios al activitatii organlului vorbirii. Katha Upanishad : Sa-l cunoasteti pe atman drept stapan al carului, iar trupul drept car. Sa cunoasteti intelectul drept vizitiu al carului iar mintea drept frie. MANTRA Comentariul lui SRI SWAMI SIVANANDA : Analogia dintre care si trupul omenesc este mentionata in aceasta mantra cu scopul de-a usura intelegerea subiectului. Aceasta frumoasa analogie este frecvent citata de autori si cititor ai upasnishadelor. Sufletul individual (atman) care recolteaza fructele karmei sale si este legat in Samsara prin avidya (ignoranta) este stapanul carului. Valoarea morala a actiunilor din vetile anterioare . Samsara este spatiul materialitatii, spatiul reincarnarii ciclice, cercul lumii. Dupa cum carul este tras de cai, tot astfel acest trup-car este tras de caii simturilor prin urmare acest trup este comparat cu un car. Dupa cum carul este pus in miscare cu grija de catre vizitiu, tot astfel acest trup-car este pus in miscare sau ghidat de catre intelectul vizitiu, care este inzestrat cu puterea de-a discrimina. Toate actiunile savarsite de trup sunt savarsite sub conducerea intelectului. Caii se misca atunci cand vizitiul tine friele in mainile sale. Tot in acest fel simturile isi indeplinesc functiile atunci cand sunt conduse de catre minte. Ei spun, simturile sunt caii iar obiectele lor sunt drumurile. Atunci cand atman simturile si mintea sunt unificate, inteleptii numesc un astfel de om un om fericit.[...] la fel precum un om care ajunge la destinatie, la sfarsitul calatoriei sale, atunci cand conducatorul carului este inteligent si cand isi conduce carul cu grija, prin controlul pe care il exercita asupra cailor prin intermediul frielor, la fel fiinta omneasca poate sa ajunga la sfarsitul drumului din Samsara, poate sa atinga locul prea-inalt a lui Vishnu

sau natura nemuritorului brahman care patrunde in toate lucrurile, numai atunci cand inteligenta care discerne sau puterea sa de discriminare controleaza si ghideaza mintea si simturile.

29.11.2013 [...] cand e vorba de zei, caii si vizitiii sunt cu totii buni de vita nobila (...). La noi exista mai inatai conducatorul carului cel care mana caii care mana caii inhamati la el; apoi cat priveste caii, unu este un bidiviu adevarat, frumos si de soi ales, pe cand celalat e rau de neam prost. (Platon Phaidros, 246a254b, Platon, Opere, Gabriel Liiceanu (trad.), Bucuresti, ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1983, vol. IV, pag. 442-453)

Katha Upanishad (cca. 1000-500 Hr.), I, III, 3-9 postuleaza analogia dintre carul-vehicul si carul trup, al carui stapan este sufletul. Dupa cum carele obisnuite sunt trase de cai, carul trupului omenesc este tras de caii simturilor, in functie de comenzile primte din partea intelectului-vizitiu, inzestrat cu discernamant, transmise prin fraiele ratiunii: Sa-l cunosti ATMAN, drept stapan al carului, iar trupul drept car. Sa cunosti intelectul (buddhi) drept vizitiu, iar mintea drept fraiele carului. Simturile sunt caii, iar obiectele sunt drumurile. (...) cel care nu are discernamant, a carui minte nu se afla niciodata sub control, va scapa simturile de sub control, asemenea unor cai nedisciplinati, pe care vizitiul nu mai poate sa-i conduca. Dar cel care are intelegere, a carui minte se afla intotdeauna sub control, isi va stapani simturile, asemenea unui vizitiu care conduce cai buni. (Katha Upanishad I, III, 3-6, Sri Swami Sivanamda. Pricipals upanishad pag.103-105; Patrick Olivell Zi Upanishan, translated from original Sanskrit Oxfort New York. Oxford University Press 1996 pag. 231-247.) Acest fragment a fost comentat de Annanda K. Coomaraswamy, Notes in on Katha Upanishar New Indian, pag. 43-56, pag. 83-108; si de Mircea Eliade Immortaite et liberte, Paris, Payot, 1954, pag. 124126. Prima impoteza am putea s-o punem pe seama hazardului. Daca analizam a doua ipoteza, despre structura textelor ale lui Platon Phaidros si a Katha Upanishadelor,

Fiinta/Brahman Locul supra-ceresc al Fiintei/locul prea-inalt a lui Vishnu Carul sufletului/carul lui Atman Calul bun si calul rau/ cai disciplinati sau cai razvratiti Vizitiu/ vizitiu intelect 9

Zeita Adrasteia (zeita destinului care hotareste in ce directie merg carurile)/Karma Succesiunea nasterilor si mortilor/taxonomia incarnarilor Daca analizam textele acestea au o structura identica, logica.

Rg-Veda I, I, VI, 1-2 Landglois, pag. 44 : Asezati in jurul caminului, oamneii pregatesc carul zeului Indra, stralucitor, pur si rapid, in timp ce pe cer stralucesc focurile diminetii. La acest car au fost inhamati cei doi armasari frumosi, stralucitori, impetuosi, rosiatici si vredici sa poarte un erou. Platon, Legile, E.Bezdechi si St. Bezdechi (trad.) Legile, ed. Iri, Bucuresti, 1999 pag. 358-359. Cratea a XII-a, 6 se afla un fragment despre strainii care puteau fi primiti in polisul grec. Totdeodata trebuie sa primim cu omenie pe strainul ce vine la noi, strainii ce imigreaza sunt de patru feluri, sa spunem ceva despre ei: prima categorie precum pasarile calatoare, vin de obicei vara, si zboara pe intinsul marii si fac negot pentru castig, acestia trebuie primiti inafara polisului insa in vecinatatea orasului NEGUSTORI... Cel de-al doilea timp sunt aceia care vin sa-si desfateze ochii si urechile la spectacolele noastre, pentru toti acestia trebuie sa fie pregatite locuinte langa temple, ...TURISTI, strainii din speta a treia trebuie primiti in mod public care vin alta tara si vin sa faca afeacri de stat...DIPLOMATII; al patrule fel de strain, daca vin vrodata vro unii cea ce are loc rare ori dar in fine, daca vine vro unul din alta tara care ca si informatorii nostri vor sa studieze moravurile noastre sa fie in etate mai mare de 50 de ani apoi sa declare ca intentioneaza sa cunoasca...INTELEPTII.

Silviu Lupascu eseuri despre iubire si divinitate

10