Razboiul Civil , n original, The Civil War , este numele cel mai comun dat acestui conf lict

militar n Statele Unite ale Americii Razboiul Civil American American Civil War American Civil War Montage 2.jpg (n sens orar din col?ul din dreapta sus) Prizonieri confedera?i dupa batalia de l a Gettysburg; Batalia de la Fort Hindman, Arkansas; Rosecrans la batalia de la S tones River, Tennessee Informa?ii generale Perioada 12 aprilie 1861 9 aprilie 1865 (ultima batalie s-a terminat pe 1 3 mai 1865) Loc Mai ales n Statele din Sud Rezultat Victoria Uniunii; Reconstruc?ia; abolirea sclaviei; ntarirea guve rnului na?ional; saracirea Sudului Casus belli Atacul Confedera?iei asupra Fort Sumter Combatan?i US flag 34 stars.svg Statele Unite ale Americii (Uniunea sau SUA) Confederate National Flag since Mar 4 1865.svg Statele Confederate ale Americii (Confedera?ia sau SCA) Conducatori Abraham Lincoln November 1863.jpg Abraham Lincoln Edwin McMasters Stanton Secretary of War.jpg Edwin M. Stanton Ulysses Grant 1870-1880.jpg Ulysses S. Grant William-Tecumseh-Sherman.jpg William T. Sherman Admiral Farragut2.jpg David Farragut David Dixon Porter - Mathew Brady's National Photographic Art Gallery.jpg David D. Porter Jefferson Davis - NARA - 528293 restored.jpg Jefferson Davis, Gamble Plantation Judah.P.Benjamin Photo.JPG Judah P. Benjamin Robert Edward Lee.jpg Robert E. Lee Joseph Johnston.jpg Joseph E. Johnston Raphael Semmes.jpg Raphael Semmes Josiah Tattnall.jpg Josiah Tattnall Efective 2 100 000 1 064 000 Pierderi 140,414 uci?i n ac?iune, 365,000 deceda?i ca urmare a ranilor, 275 200 rani?i 72,524 uci?i n ac?iune, 260,000 deceda?i ca urmare a ranilor, peste 137,000 de rani?i modifica Consulta?i documenta?ia formatului Razboiul Civil American, deseori denumit Razboiul de secesiune (n engleza War of Secession), Razboiul dintre state (n engleza War Between the States), sau Razboiu l dintre Nord ?i Sud a fost un conflict politic ?i militar de patru ani (1861 1865 ) dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii (care ?i-a pastrat neschimbata denumirea sa oficiala adoptata cu ocazia scrierii Constitu? iei SUA, Statele Unite ale Americii) ?i Statele din Sud ale acesteia, ?i anume ? apte, mai apoi unsprezece state, care au parasit pe rnd Uniunea n 1860 1861, alcatui nd entitatea statala federala denumita Statele Confederate ale Americii (n englez a Confederate States of America). n timpul alegerilor preziden?iale din anul 1860, Partidul Republican, n frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politica mpotriva expansiunii sclaviei n afar a statelor n care aceasta exista deja. Victoria republicana n alegeri a avut ca re zultat declara?ia de secesiune din partea a ?apte state din Sud, chiar nainte de n vestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Att administra?ia aflata la finalul mandatului, cea a pre?edintelui James Buchanan, ct ?i cea noua, a pre ?edintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act

de rebeliune. Ostilita?ile au nceput la 12 aprilie 1861, cnd for?ele confederate au atacat postu l militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a raspuns chemn d o armata de voluntari din fiecare stat ?i ordonnd mobilizarea generala, ceea ce a condus la declararea secesiunii a nca patru state sclavagiste din Sud. Ambele par?i ?i-au constituit armate de razboi, iar Uniunea a preluat controlul statelo r de grani?a nca din prima perioada a razboiului ?i a efectuat o severa ?i eficie nta blocada navala de-a lungul ntregului conflict. n septembrie 1862, Proclama?ia de emancipare a lui Lincoln a transformat desfiin? area sclaviei din Sud ntr-un scop al razboiului ?i i-a determinat pe britanici sa nu intervina. Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat cteva victorii pe frontul estic, dar n 1863 naintarea sa spre nord a fost oprita la Gettysburg, iar pe frontul vestic Uniunea a preluat controlul rului Mississippi dupa Batalia de l a Vicksburg, separnd Confedera?ia n doua. Avantajele materiale ?i numerice ale Nor dului s-au concretizat n 1864 cnd Ulysses S. Grant a macinat armata lui Lee n mai m ulte batalii de uzura, iar generalul unionist William Sherman a ocupat ora?ul At lanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi sa se deplaseze spre Oceanul At lantic. Rezisten?a Confedera?iei s-a prabu?it dupa ce Lee s-a predat lui Grant l a Appomattox pe 9 aprilie 1865. Razboiul, care este conflagra?ia cu cele mai multe victime din istoria Statelor Unite, s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de solda?i, a unui numar de peste 3 25.000 de combatan?i da?i disparu?i ?i al unui numar nedeterminat de civili, a p us capat sclaviei n Statele Unite, a restaurat Uniunea ?i a ntarit rolul guvernulu i federal n cadrul acesteia. Aspectele sociale, politice, economice ?i rasiale al e razboiului au marcat perioada de reconstruc?ie care a durat pna n 1877 ?i au con tinuat sa se manifeste ?i de-a lungul secolului al XX-lea. Cuprins [ascunde] 1 Cauzele razboiului 1.1 Sclavia 2 Secesiunea statelor din Sud 2.1 Secesiunea Carolinei de Sud 2.2 Iarna secesiunii 2.3 Confedera?ia 2.4 Statele Uniunii 2.5 Statele de grani?a 3 Desfa?urarea 3.1 nceputul razboiului 3.2 Planul Anaconda ?i blocada, 1861 3.3 Teatrul estic de opera?iuni, 1861 1863 3.4 Teatrul vestic de razboi, 1861 1863 3.5 Teatrul trans-Mississippi, 1861 1865 3.6 Sfr?itul razboiului, 1864 1865 4 Sclavia n timpul razboiului 5 Pericolul interven?iei interna?ionale 6 Victoria Uniunii ?i urmarile razboiului 6.1 Reconstruc?ia 6.2 Consecin?e 7 Note 8 Bibliografie 9 Legaturi externe Cauzele razboiului[modificare]

Statele Unite la 1856, cu pu?in timp naintea izbucnirii razboiului civil. Statele libere Statele sclavagiste Teritoriile organizate Coexisten?a unui Sud sclavagist cu un Nord din ce n ce mai puternic aboli?ionist a marit posibilitatea conflictului. Lincoln nu a propus legi federale mpotriva sc

laviei acolo unde ea exista deja, dar, n 1858, prin discursul Casa dezbinata , ?i-a exprimat dorin?a de a limita raspndirea sa, ?i a o pune acolo unde con?tiin?a publ ica va putea pastra credin?a ca este pe calea spre dispari?ia totala .[1] Mare par te din lupta politica a anilor 1850 s-a concentrat pe extinderea sclaviei n terit oriile nou create.[2][3][4] Toate teritoriile organizate aveau mari ?anse sa dev ina state libere, ceea ce a crescut mi?carea secesionista din Sud. Att Nordul ct ? i Sudul presupuneau ca, daca sclavia nu se putea extinde, ea va disparea treptat .[5][6][7] Temerile Sudului de a pierde controlul guvernului federal n fa?a for?elor antiscl avie, ?i temerile Nordului ca for?ele sclavagiste controlau guvernul, a adus cri za la culme spre sfr?itul anilor 1850. Unele dispute privind moralitatea sclaviei , dimensiunea democra?iei ?i meritele economice ale muncii libere n raport cu pla nta?iile de sclavi au determinat prabu?irea partidului Whig ?i a mi?carii Know N othing, ?i apari?ia unor partide noi, regionale (Partidul Free Soil n 1848, cel R epublican n 1854, Uniunea Constitu?ionala n 1860). n 1860, ultimul partid na?ional ramas, Partidul Democrat, s-a rupt pe linii teritoriale. Att Nordul, ct ?i Sudul erau influen?ate de ideile politice ale lui Thomas Jeffers on. Sudi?tii puneau accent, n ce prive?te cu sclavia, pe drepturile statelor n rap ort cu guvernul federal,[8][9][10] idei men?ionate n Rezolu?iile Kentucky ?i Virg inia ale lui Jefferson. Nordi?tii, de la aboli?ionistul William Lloyd Garrison pn a la liderul republican moderat Abraham Lincoln[11] puneau accent pe declara?ia lui Jefferson ca to?i oamenii sunt crea?i egali. Lincoln a men?ionat aceasta pro pozi?ie n Discursul de la Gettysburg. Vicepre?edintele confederat Alexander Stephens a spus ca sclavia este piatra de h otar a Confedera?iei dupa secesiunea statelor din Sud. Dupa nfrngerea Sudului, Step hens a spus ca razboiul nu a pornit din subiectul sclaviei, ci din drepturile st atelor, ?i a devenit unul din cei mai acerbi aparatori ai Cauzei Pierdute.[12] P re?edintele confederat Jefferson Davis ?i-a schimbat ?i el parerile, de la a spu ne ca razboiul a fost cauzat de sclavie la a spune ca drepturile statelor au rep rezentat cauza. n vreme ce sudi?tii foloseau adesea argumentele bazate pe dreptur ile statelor n apararea sclaviei, uneori rolurile erau inverse, atunci cnd sudi?ti cereau legi na?ionale de aparare a intereselor lor n raport cu Interdic?ia Discu ?iei ?i cu Legea Sclavilor Fugari din 1850. n aceste chestiuni, nordi?tii erau ce i care voiau sa apere drepturile statelor lor.[13] Coperta romanului abolitionist Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe, c arte care a influentat puternic curentul abolitionist din Nord. Aproape n ntregime, criza interregionala a implicat sclavia, ncepnd cu dezbaterile p rivind clauza celor trei cincimi ?i extinderea pe douazeci de ani a comer?ului c u sclavi africani n Conven?ia Constitu?ionala din 1787. Controversele privind adm iterea statului sclavagist Missouri n Uniune au condus la Compromisul Missouri di n 1820, Criza Anularii privind Taxa din 1828 (de?i taxa era scazuta dupa 1846,[1 4] chiar problema taxei era legata de sclavie[15]), Interdic?ia Discu?iei care a interzis discutarea n Congres a peti?iilor pentru desfiin?area sclaviei n perioad a 1835 1844, acceptarea Texasului ca stat sclavagist n 1845 ?i Manifestul Destiny c a argument pentru achizi?ionarea de noi teritorii n care sclavia avea sa devina o problema, n urma razboiului mexicano-american (1846 1848), care a avut ca rezultat Compromisul din 1850.[16] Proviziunea Wilmot a fost o tentativa a politicienilo r din Nord de a exclude sclavia din teritoriile cucerite de la Mexic. Extrem de popularul roman aboli?ionist Coliba unchiului Tom (1852) de Harriet Beecher Stow e a crescut masiv opozi?ia n rndul Nordului fa?a de Legea Sclavilor Fugari din 185 0.[17][18] n 1854, Manifestul Ostend a fost o tentativa nereu?ita a Sudului de a anexa Cuba ca stat sclavagist. Planurile rivale ale nordului ?i sudului pentru traseul caii ferate transcontinentale s-au mpletit cu controversa Bleeding Kansas privind scl avia. Sistemul Bipartit s-a prabu?it dupa adoptarea Legii Kansas-Nebraska din 18 54, care a nlocuit Compromisul Missouri cu suveranitatea populara, permi?nd locuit orilor unui teritoriu sa voteze pentru sau mpotriva sclaviei. n 1856 discu?iile n c adrul Congresului, privind sclavia, au devenit violente cnd reprezentantul Presto

n Brooks din Carolina de Sud l-a atacat ?i l-a ranit grav pe senatorul republica n Charles Sumner n Senat dupa discursul lui Sumner intitulat "Crime against Kansa s" ( Crima mpotriva Kansasului ).[19] Decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 1857 n ca zul Dred Scott v. Sandford a permis sclavia n teritorii chiar ?i daca majoritatea se opusese sclaviei n referendum, inclusiv n Kansas. Constitu?ia Lecompton din 18 57 a fost o tentativa controversata de a admite statul Kansas n Uniune ca stat sc lavagist. Dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858 au privit ?i Doctrina Freeport a liderului democrat din nord Stephen Douglas. Aceasta doctrina a reprezentat un a rgument pentru a ocoli decizia Dred Scott care, combinata cu nfrngerea Constitu?ie i Lecompton a lui Douglas, a divizat Partidul Democrat ntre Nord ?i Sud. Raidul a boli?ionistului din nord John Brown la Harpers Ferry Armory a fost o tentativa d e a incita sclavii la revolta n 1859.[20] Ruptura Nord-Sud din 1860 din snul Parti dului Democrat datorata cerin?elor Sudului pentru un cod al sclavilor n teritorii a fost emblematica pentru polarizarea na?iunii ntre Nord ?i Sud. Printre alte cauze ale razboiului se numara sec?ionalismul (cauzat de cre?terea sclaviei n Sud, n timp ce ea a disparut ncet n Nord) ?i diferen?ele economice ntre No rd ?i Sud, de?i majoritatea istoricilor moderni sunt n dezacord cu determinismul economic extrem al istoricului Charles Beard ?i afirma ca economiile Nordului ?i Sudului erau n mare parte complementare.[21] Efectul polarizant al sclaviei ?i c ontroversele cauzate de cruzimile sclaviei (biciuiri, mutilari ?i despar?irea fa miliilor) au mpar?it ?i marile culte religioase (bisericile metodista, baptista ? i prezbiteriana).[22] Faptul ca ?apte din opt imigran?i se stabileau n Nord, plus faptul ca de doua ori mai mul?i albi plecau din Sud n Nord dect invers, au contri buit la comportamentul politic defensiv-agresiv al Sudului.[23] Alegerea lui Lincoln n 1860 a fost declan?atorul final al secesiunii.[24] Efortur ile pentru compromis, inclusiv Amendamentul Corwin ?i Compromisul Crittenden, au e?uat. Liderii din Sud se temeau ca Lincoln va opri expansiunea sclaviei ?i ca o va duce la dispari?ie. Statele sclavagiste, care devenisera minoritare n Camera Reprezentan?ilor, aveau n fa?a minoritarismul perpetuu n Senat ?i n Colegiul Elect oral n fa?a unui Nord din ce n ce mai puternic. Sclavia[modificare] Exista o corela?ie puternica ntre gradul de sus?inere a secesiunii ?i numarul de planta?ii din regiune; statele din Sudul ndepartat, cu cea mai mare concentra?ie de planta?ii au fost primele care s-au separat. Statele sclavagiste dinspre nord , Virginia, Carolina de Nord, Arkansas, ?i Tennessee aveau pu?ine planta?ii ?i a u respins secesiunea pna cnd criza Fort Sumter i-a for?at sa aleaga o parte. State le de grani?a aveau mai pu?ine planta?ii ?i nu s-au separat.[25][26] Procentul d e albi din Sud care traiau n familii proprietare de sclavi era de 36,7% n Sudul ex trem, 25,3% n zonele mai nordice ?i 15,9% n statele de grani?a care au luptat de p artea Uniunii.[27][28] 95% din negri traiau n Sud, reprezentnd o treime din popula ?ia de acolo, n Nord ei constituind doar 1% din popula?ie. n consecin?a, temerile de emancipare a negrilor erau mai mari n Sud dect n Nord.[29] Abraham Lincoln, al 16-lea Pre?edinte al Statelor Unite (1861 1865) Decizia Cur?ii Supreme din 1857 n cazul Dred Scott v. Sandford a amplificat contr oversele. Decizia Pre?edintelui Cur?ii Supreme Roger B. Taney nsemna ca sclavi su nt att de inferiori nct nu au drepturi pe care albii sa fie obliga?i sa le respecte ,[ 30] ?i ca sclavia se putea raspndi n teritorii. Lincoln a avertizat ca urmatoarea d ecizie de tip Dred Scott [31] ar putea amenin?a statele din Nord cu sclavia. Politicianul din Nord Abraham Lincoln a spus: aceasta chestiune a sclaviei era ma i importanta dect oricare alta; ntr-att nct s-a ajuns ca nici o alta chestiune na?ion ala sa nu ob?ina audieri."[32] Problema sclaviei era legata de competi?ia pentru controlul asupra teritoriilor,[33] ?i cerin?ele Sudului pentru un cod al sclavi lor n teritorii a reprezentat chestiunea utilizata de ace?tia pentru a rupe Parti dul Democrat n doua, ceea ce aproape a garantat alegerea lui Lincoln ?i secesiune a. Cnd secesiunea a devenit o problema, de?inatorul de planta?ii din Carolina de Sud ?i senatorul John Townsend a spus ca du?manii no?tri sunt pe cale sa preia fri ele Guvernului, ?i inten?ioneaza sa ne conduca dupa capriciile teoriilor lor fan atice, ?i conform scopului declarat de abolire a sclaviei."[34] Opinii similare

au fost exprimate n tot Sudul n editoriale, n discursuri politice ?i n declara?ii pr ivind motivele secesiunii. De?i Lincoln nu avea planuri de a interzice sclavia a colo unde ea exista deja, oameni din tot Sudul ?i-au exprimat temeri pentru viit orul sclaviei. Sclavi pe o plantatie de cartofi Printre ngrijorarile Sudului se numarau nu doar pierderile economice, ci ?i temer ile de egalitate rasiala.[35][36][37][38] Declara?ia privind Cauzele Secesiunii statului Texas[39][40] specifica faptul ca statele nesclavagiste proclama njositoa rea doctrina a egalita?ii tuturor oamenilor, indiferent de rasa sau culoare , ?i c a rasa africana era pe drept privita ca rasa inferioara ?i dependenta . Secesionist ul E. S. Dargan din Alabama a spus ca emanciparea i-ar face pe sudi?ti sa se sim ta demoraliza?i ?i degrada?i .[41] ncepnd din anii 1830, conducerea Po?tei Federale a refuzat sa mai transporte pamfl ete aboli?ioniste catre statele din Sud.[42] Profesorii proveni?i din Nord ?i su specta?i de nclina?ii aboli?ioniste erau expulza?i din Sud, iar literatura aboli? ionista era interzisa. Cnd republicanii au declarat ca nu sunt aboli?ioni?ti, sud i?tii au respins aceasta aparare.[43] ?i Nordul se sim?ea amenin?at, dupa cum co nstata Eric Foner, nordi?tii ajunsesera sa vada sclavia ca pe antiteza unei socie ta?i bune, ?i ca pe o amenin?are la adresa valorilor ?i intereselor lor fundamen tale .[44] Secesiunea statelor din Sud[modificare] Secesiunea Carolinei de Sud[modificare] Carolina de Sud a adoptat Declara?ia Cauzelor Imediate Care Produc ?i Justifica Secesiunea Carolinei de Sud de la Uniunea Federala la 24 decembrie 1860. Declara ?ia apara, pe baza drepturilor statelor, interesele proprietarilor de sclavi din Sud, dar con?inea ?i o plngere cu referire la drepturile statelor din Nord sub f orma opozi?iei fa?a de Legea Sclavilor Fugari din 1850, sus?innd ca statele din N ord nu-?i ndeplineau obliga?iile federale n raport cu Constitu?ia. Toate ncalcarile drepturilor lor acuzate de statele din Sud erau legate de sclavie. Iarna secesiunii[modificare] nainte ca Lincoln sa fie nvestit n func?ie, ?apte state ?i declarasera secesiunea fa ?a de Uniune. Ele au nfiin?at un guvern al Sudului, sub numele de Statele Confede rate ale Americii la 9 februarie 1861. SCA a preluat controlul asupra forturilor federale ?i asupra altor proprieta?i din cadrul grani?elor lor fara prea multa opozi?ie din partea Pre?edintelui James Buchanan, al carui mandat se ncheia la 4 martie 1861. Buchanan a afirmat ca Sudul nu are nici un drept sa se separe, dar e u nu am nici o putere de a-l opri. [45] Un sfert din armata americana ntreaga garnizo ana din Texas a fost predata for?elor statelor secesioniste de catre generalul Dav id E. Twiggs, care a trecut de partea Confedera?iei. ntruct sudi?tii au renun?at la locurile lor din Senat ?i din Camera Reprezentan?il or, secesiunea a permis republicanilor sa adopte legi care fusesera blocate de s enatorii sudi?ti nainte de razboi, inclusiv Taxa Morill, Legea Morill care dadea unor institu?ii de nva?amnt pamnt federal, Legea Caminului, legea caii ferate trans continentale, legea na?ionala a bancilor ?i Legea Monedei din 1862. Legea Venitu rilor din 1861 a introdus impozitul pe venit pentru a finan?a razboiul. Confedera?ia[modificare] Statutul statelor, la 1861. State separate nainte de 15 aprilie 1861 State separate dupa 15 aprilie 1861 State unioniste care permiteau sclavia State unioniste care interziceau sclavia Teritorii Articol principal: Statele Confederate ale Americii. ?apte state din Sudul ndepartat s-au separat pna n februarie 1861, ncepnd cu Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Georgia, Louisiana ?i Texas. Aceste ?apt

e state au format Statele Confederate ale Americii, la 4 februarie 1861, cu Jeff erson Davis ca pre?edinte, ?i o structura guvernamentala bazata pe Constitu?ia S UA. n urma atacului asupra Fort Sumter, Pre?edintele Lincoln a cerut nfiin?area un ei armate de voluntari din fiecare stat. n doua luni, alte patru state sclavagist e din Sud ?i-au declarat separarea de SUA ?i au aderat la Confedera?ie: Virginia , Arkansas, Carolina de Nord ?i Tennessee. Districtele din zona de nord-vest a V irginiei s-au separat ?i ele de statul Virginia, adernd din nou la Uniune sub for ma noului stat Virginia de Vest la 20 iunie 1863. Pna spre sfr?itul lui 1861, stat ele Missouri ?i Kentucky erau divizate fiecare cu cte doua guverne, unul pro-Sud ?i altul pro-Nord. Statele Uniunii[modificare] Grani?ele statelor ?i teritoriilor, 1864 1865. Statele Uniunii Teritoriile Uniunii Kansas, intrat n Uniune ca stat liber State de grani?a ale Uniunii care permiteau sclavia Confedera?ia Teritorii ale Uniunii care permiteau sclavia Douazeci ?i trei de state au ramas loiale Uniunii: California, Connecticut, Dela ware, Illinois, Indiana, Iowa, Kansas, Kentucky, Maine, Maryland, Massachusetts, Michigan, Minnesota, Missouri, New Hampshire, New Jersey, New York, Ohio, Orego n, Pennsylvania, Rhode Island, Vermont, ?i Wisconsin. Pe parcursul razboiului, N evada ?i Virginia de Vest s-au alaturat Uniunii ca state noi. Tennessee ?i Louis iana au revenit sub controlul militar al Uniunii n prima parte a razboiului. Teritoriile Colorado, Dakota, Nebraska, Nevada, New Mexico, Utah, ?i Washington au luptat de partea Uniunii. Cteva triburi de ba?tina?i care practicau sclavagism ul au sus?inut Confedera?ia, n Teritoriul Indian (astazi Oklahoma) avnd loc un mic razboi civil sngeros. Statele de grani?a[modificare] Statele de grani?a ale Uniunii au fost Virginia de Vest (stat format prin separa rea unei par?i din Virginia), ?i patru dintre cele mai nordice state sclavagiste (Maryland, Delaware, Missouri ?i Kentucky). Maryland avea numero?i oficiali pro-Confedera?ie care au tolerat revoltele antiu nioniste din Baltimore ?i arderea podurilor. Lincoln a raspuns declarnd lege mar? iala ?i a chemat n ajutor armata. Mili?iile care se formasera n Nord s-au grabit s pre ora?ele Washington ?i Baltimore.[46] nainte ca guvernul Confederat sa realize ze ce se ntmpla, Lincoln preluase ferm controlul asupra statului Maryland (?i a Di strictului Federal Columbia), arestnd to?i membrii guvernului din Maryland ?i nchi zndu-i fara proces. Generalul Nathaniel Lyon, a carui armata a asigurat controlul unionist asupra st atului Missouri n Missouri, un grup de reprezentan?i ale?i special pentru aceasta decizie, au vot at sa ramna n cadrul Uniunii. Cnd guvernatorul pro-Confedera?ie Claiborne Fox Jacks on a chemat armata statului, ea a fost atacata de for?ele federale sub comanda g eneralului Nathaniel Lyon. Dupa Afacerea Camp Jackson, Lyon a urmarit pe guverna tor ?i pe restul armatei loiale acestuia spre col?ul sud-vestic al statului. n vi dul de putere rezultat, reprezentan?ii care votasera ramnerea n uniune s-au reorga nizat ?i au preluat puterea sub forma unui guvern unionist provizoriu al statulu i Missouri.[47] Kentucky nu s-a separat; o vreme, s-a declarat stat neutru. Cnd for?ele confedera te au patruns pe teritoriul statului n septembrie 1861, s-a renun?at la neutralit ate ?i Kentucky ?i-a reafirmat statutul de membru al Uniunii, ncercnd sa pastreze ?i sclavia. n timpul unei scurte invazii a for?elor confederate, simpatizan?ii Co nfedera?iei au organizat o conven?ie secesionista, numind un guvernator, ?i ob?i nnd recunoa?terea din partea Confedera?iei. Guvernul rebel a fugit imediat n exil ?i nu a de?inut niciodata controlul asupra statului Kentucky.[48]

Dupa votul secesionist al Virginiei, sus?inatorii Uniunii, majoritari n cincizeci de districte ale zonei de nord-vest a Virginiei au votat, la 24 octombrie 1861 n fiin?area noului stat Virginia de Vest. Majoritatea votan?ilor din ceea ce este astazi statul Virginia de Vest votasera anterior mpotriva secesiunii statului Vir ginia.[49] Noul stat a fost admis n cadrul Uniunii la 20 iunie 1863. Secesiuni unioniste similare cu cea din Virginia au fost ncercate ?i n estul statu lui Tennessee, dar acestea au fost suprimate de Confedera?ie. Jefferson Davis a arestat peste 3000 de oameni suspec?i de loialitate fa?a de Uniune ?i i-a nchis f ara proces.[50]