Colind Oaspeti cu azur in gene

Oaspeti cu azur n gene Si zapada pe opinci Se ivira la ferastra Cu colinde si tilinci. Cntec leganat si fraged, nfloriri de ghiocei Umbre mari tineau isonul Albastrind pe dupa ei. Se parea ca-n zvon de aripi Si miros de tamier n colinda mi se-ngna Pui de om cu pui de cer. Si cntara, si urara Si plecara ca un dor, Stralucea un puf de nger Risipind pe urma lor. Si era o pace alba, Ca ninsoarea, si era O sfiala ce din stele Pna-n inimi tremura. Bacii lepadara grija: Astazi lupii tin ajun, Porumbeii nu viseaza Vnt de uliu capcaun. Si zavozii si dulaii Sa mai larmuie se tem, Boii rumega cu botu-n Ieslea de la Betleem. Fa-mi-te numai ureche Ca s-auzi, batrn pamnt: Sus, n leagan prins de stele, Gngureste Pruncul Sfnt.

Colind-Lerului, Doamne
Sus cer negru, jos ninsori, Clopote in sarbatori, Sta Maria cu Iisus, Nu e pat si multe nu-s. Refren: Domnului, Doamne. Intr-un grajd, nu in palat, Pruncul s-a nascut sarac, Si e frig si e flamand, Inca-i noapte pe pamant.

(versuri V. Voiculescu) In coliba-ntunecata, Din carne si os lucrata, A intrat Hristos deodata, Lerului Doamne. Nu faclie ce se stinge, Nu icoana ce se frange, Ci El Insusi Trup si Sange, Lerului Doamne. Preschimbat pentru faptura, Intr-o scumpa picatura, Dulcea cuminecatura, Lerului Doamne. Coliba cum L-o primit, S-o facut cer stralucit, Pe bolta de margarit, Lerului Doamne. Iar in ea soare si stele, Cu arhangheli printre ele, In mijloc tron luminos, Lerului Doamne. Si pe el Domnul Hristos, Care mult se bucura, Duhul Sfant se-alatura, Lerului Doamne. Si acolo ramanea, Si acum si pururea, Si noi Doamne ne-am sculat, Lerului Doamne. Colibe le-am curatat, Usi, ferestre, toate-s noi, Doamne intra si la noi, Lerului Doamne.

Iata insa ca din cer, Prin ninsoare si prin ger, Lin coboara la feresti, Albe cete ingeresti. Si-ntr-un glas cantand ne spun, Asta-i seara de Craiun, Sus cer negru jos ninsori, Clopote in sarbatori.