ARGOUL

Ion Pachia Tatomirescu:

argoul este un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale certate cu legea i cu codul manierelor elegante grupuri alctuite din vagabonzi, delincveni, dar i din elevi, studeni, militari . a. , care i-au format un vocabular special, cuprinznd cuvinte cu sensuri deturnate, din limba comun, ori din sfera regionalismelor, neologismelor etc .

Exemple:
1. 2.

3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
11.

marf, meseria, valabil, vrjeal, trombonist, trotilat, a se da rotund, a zemui, venit cu pluta (sau pluta), czut odat cu ploaia, venit cu roata de cacaval pe dunga gardului, e groas, mcne, biniri, a drincui (din engl. (to)drink), menar (persoan care nal n schimbarea ilegal a banilor), a pgui (< pag) .

Argouri recente
I.

MECHER

Cuvant polsemantic: verbul a mecheri n construcie tranzitiv, a mecheri pe cineva sau ceva nseamn a nela; a truca, a falsifica; iar ca reflexiv a se mecheri are sensul a deveni (mai) abil e, ne-am mecherit!
Familie lexicala: mecherete , mecherie, mechereal, mecherlc , mecherit (ferche, puin neserios, puin mecherit) Camp lexical: cuprinde aciuni generale a se nvrti, a se descurca, a se orienta, a se prinde, a fenta, a mbrliga , strategii punctuale miculaii (micoraii), combinaii, manevre, lipeli, mistreuri, momande , simulri trucaje de Buftea, figuri, la to, la ciuciu , mijloace verbale papagal, texte, vrjeli, caterinci, abureli etc.

II. MARFA

Substantivul capata valoare substantivala si adverbiala (uneori superlativa):

O tip cu totul superb marf! Unul peste alta, butur peste butur, a fost marf Marf bun se spune, depreciativ, despre un om mecher sau
imoral

Marfa de marfa a cumparat (calitate).

III. Expresia colocviala De cartier intalnita azi in toate mediile, pornind din muzica pana in paginile ziarelor.

bieii de cartier ; viaa bieilor de cartier ; menar de cartier ; limbaj de cartier ; muzic de cartier ; viaa de cartier ; gaca din cartier.

IV. Expresia biat de biat - expresie tautologica

biat biat biat biat biat biat biat

cu ochi albatri, de biat, de ghind, detept, de traseu, salon, solvabil.

V. Mito este folosit mai ales n calitate de adjectiv i adverb ca echivalent pentru bun, bine, frumos, potrivit etc.

Un sens cu totul diferit presupune construcia fix a lua la mito ai bate joc (unde mito este tratat ca substantiv). Prin analogie cu expresia sinonim din vorbirea familiar a lua peste picior, a lua la mito se modific n a lua peste mito. Cu acelai sens se folosete i a face mito (de).

Un derivat, recent s-ar prea, al lui mito este mitocar, folosit cu sensul ironic, batjocoritor, zeflemist (deci semantic, derivatul are ca punct de plecare expresiile a lua la mito, a face mito).

VI. Expresie argotic Aa vrea muchiidestul de recent, a cunoscut un succes rapid.

m-a ghicit c mi-e mil de tagma martalogilor, nu numai de muchii mei noi, cu muchii de oel / la cules de mueel .

VII. A se lasa cu

Verbul a se lsa se folosete, impersonal, cu sensul a se produce, a se ntmpla; a fi iminent: se las cu nori dinspre U. S. ;

se las i pentru bietu' Gigi cu un week-end scurt Se va lsa oare cu epurri la Interne?

Cnd verbul are un subiect sensul su este a produce, a avea ca efect .

VIII. Sufixul familiar-argotic -ar:

prietenar, ciumecar, menar, gcar, giolar, (mi)tocar strinar, jupnar.

IX. Derivat (din Sufixul -ist) : ist cu tem neologic:

alarmist, analist, colonist, congresist, miniaturist, propagandist, romanist etc., fripturist, zeflemist, bonjurist.

X. Sufixul an de origine slav : meran, lungan, grsan, beivan; bdran, ghiorlan, modrlan, toprlan, barosan.

XI. Sufixul -os:

lexic de baz (brbos, ruinos, bclios, btios, pontos, pricinos, drcos, lenevos, fnos ); neologisme (dubios, religios) ;

formaii populare i familiar-argotice (pgubos, haios).

Zicea c i-am vrjit nasol, / c fac mito la parastase / ... m tot miram ce-o gdilase / de-a dichisit-o-n ochi un trol. // i mi-a suflato, m... de-a gata, / clca-i-ar dricu' artarea... / Cntai, cntai, dar vezi, cntarea / mi-a nclzit doar beregata. // M arde sub cma coasta, / m seac dur, prea dur, abraa, / sau b... m-o fi durnd cmaa / i eu nu tiu nimic de asta. // Sunt mecher, eu ? Eu, m ? Ce zici... / C-aa-mi turn la-nghesuial... / Dar vezi, m-am prins: e pe gineal, / c-o arde-n musc d-un carici. // M-a uns cu gina de zn / i tocmai cine... O cartoaf, / o toalf talciocar, oaf... / Ei i ? De-o gdil... rmn ! // Ochitul, vorbele i put, / Dar d-o-n suflet de gagic / ....... / Ai oasele la tine, Gic ? / Te fac pe zece un barbut...

Nichita Stnescu, La Calul Blan, crcium i han.

Bibliografie : 1.Valeria Guu Romalo. Corectitudine i greeal. Limba romn actual

2.Rodica Zafiu. Diversitate stilistica in romana actuala. Bucuresti, 2003

Material: Nae Roxana