Teorie politica

curs 4

Gandirea politica alui Platon poate fi conturata pe baza ideilor continuite de dialogurile sale. Principalele indei din gandirea lui Socrate sunt preluate de Platon si amplificate. El nu pleda pentru una sau alta dintre formele de guveranamant existente in timpul sau deoarece le considera drept forme corupte si a urmarit sa construiasca imaginea unei constructii politice perfecte. El a voit sa arate ce ar putea sa insemne politica daca ar fi dominat de principiul dreptatii si daca administrarea cetatii ar fi realizata de un conducator intelept, calauzit de ideea binelui. Discursul lui Platon din Politeea este prima constructie sistematica in domeniul etico-politic. Dialogul contine un complinat scenariual demonstratiilor politice pornindu-se de la o problema epica ce inseamna pentru om sa fie drept! Este dreptatea un bine! Si ce fel de bine trebuie sa fii om drept si de ce!" pentru a sc#ita raspunsul, persona$ele dialogului nu se raporteaza direct la individul uman, ci incearca descifrarea naturii umane si a virtutilor individuale, examinand o realitate analog construita dar care poate fi studiata in mod obiectiv. %ceasta realitate este statul sau cetatea. Socrate reparca faptul ca dreptatea este proprietate individuala si comunitara. Se incearca a se intelege ce este dreptatea in cetate, pentru a se a$unte la a sti ce inseamna ea. & prima concluzie este aceea ca pentru cetate, dreptatea inseamna respectarea principiului potrivit caruia fiecare cetatean trebuie sa faca doar acele lucruri pentru care a fost nascut si educat. %cest principiu este usor de respectat intr-o cetate noua, realitatea politica ofera exemple multiple de cetati care s-au indepartat de acest principiu. Pentru ele se pune problema reformarii, iar solutia parea a fi reunirea politica cu filosofia, fie prin venirea la putere a filosofilor, fie prin accederea politicienilor la adevarata cunoastere filosofica. 'unoasterea filosofului este pentru Platon fata de cunoasterea omului obisnuit, ca lumina soarelui fata de penebrele pesterii. 'unoscand forma si natura binelui, filosoful va dori mereu perfectiunea si nu se va dedica treburilor publice in vederea unui scop limitat cum ar fi binele personal ci va accepta catoria civica a guvernarii pentru a implini binele public si prin acesta binele individual. Principalele idei referitoare la guvernare prezente in opera lui Platon se regasesc in dialogurile intitulate (epublica si )egile. Politica a fost conceputa ca o arta sau o stiinta cu finalitate morala si de catre %ristotel. %sa cum fiecarui tip de actiune umana ii corespunde un bine particular, la fel si activitate guvernamentala va avea drept scop un anumit bine, dar nu unul particular, partial ci binele general, uman prin excelenta. *n viata sociala concreta se pot identifica si ierar#iza mai multe scopuri umane. Deasupra tuturor se afla binele comun pe care trebuie sa-l infaptuiasca politica. Din acest punct, gandirea lui %ristotel se desprinde de cea a lui Platon. +inele nu este unul transcendent ci imanent. )ocul unde se realizeaza el este acela al cetatii reale. ,odul de realizare nu este contemplarea ci actiunea politica. %ristotel aduce astfel gandirea politica de pe taramul ideal pe cel real. '#iar daca si la el vom gasi reflectii asupra formei ideale de guvernamant, obiectivul principal al gandirii aristotelice il reprezinta organizarea cat

mai buna la cetateilor concrete. 'etatea sau statul reprezinta in conceptia sa o asociatie naturala cu scop moral. Principalele sale opere in plan politic sunt politica si etica nicoma#ica. %ristotel considera ca statul a aparut prin evolutie, prin familii si comunitati. 'ea mai potrivita forma de stat este regalitatea. -ormele statale se transforma din forme bune in opusul lor. 'ea mai rea formad e guvernare este tirania, forma de guvernare a stapanitorului unic. .irania este inlocuita prin guvernarea unui colectiv, mai intai aristocratia. %ristocratia este surpata de oligar#ie. &ligar#ia este inlocuita de democratie. Democratia este considerata cea mai inalta forma statala care poate fi realizata numai de popoare ce se afla pe o treapta culturala foarte inalta. Democratia este corupta si surpata devenint o oclocratie. -ormele de gunernare - regalitatea - tirania - aristocratia - oligar#ia - democratia - oclocratia. Se succed formele bune fiind inlocuite de cele corupte, istoria oferind imaginea unei succesiuni ce conduce spre progres urmat de regres. /n stat poate dobandi si isi poate garanta stabilitatea, ferindu-se de luptele interne pe care le provoaca inegalitatea si moralitatea. %ristotel a$unge la concluzia ca este necesara o forma unita care sa imbine trasaturile democratice cu cele aristocratice, astfel puterea ar fi exercitata de o clasa numeroasa apta sa asigure ec#ilibrul statului. Daca Platon si-a imaginat cetatea ideala in legatura cu o forma pura, originara si cu un concept transcendent al binelui, %ristotel vedea statul ideal ca rezultat al evolutiei treptate de la formele prezentului catre o constitutie mixta a viitorului. Modelul teologico-politic Evul mediu a fost considerat de unii cercetatori ca fiind o noapte de 0111 de ani. Stiinta fiind pusa in slu$ba religiei, afirmatia fiind eronata. Sunt multiple realizari iar in planul ideilor politice evul mediu inregistreaza cateva realizari ce reprezinta repere in istoria realizarii. 'restinismul a asimilat teme ale filosofiei antice dezvoltate de stoicii romani, referitoare la sociabilitate si binele comun dar si la legea naturala. *n epistola catre romani, Sfantul Pavel arata ca paganii, desi sunt lipsiti de cunoastere prin recunoasterea legii divine, ei indeplinesc in mod natural restrictiile intrucat au legea scrisa in inimile lor. %cest lucru este cu putinta pentru ca legea naturala este reflectarea universala a legii eterne si a lui Dumnezeu, a vointei divine. 'restinismul a asimilat si alte trei postulate - egalitatea oamenilor" - unitatea genului uman" - opozitia dintre cosmopolis si cetateile particulare. Principala problema la care incearca sa raspunda gandirea politica medievala este aceea legata de autoritatea laica si cea bisericeasca.