Omul

Marele filosof Blaise Pascal afirma că „Omul este un imbecil vierme de

pământ.”. Din această afirmaţie deducem că omul este atât „imbecil” cât şi
„vierme de pământ”. Termenul „imbecil” face referire la o persoană cu
capacităţi mintale foarte reduse, iar sintagma metaforică „vierme de
pământ” subliniază termenul „imbecil”. În opinia mea, asemănarea
omului cu un „imbecil vierme de pământ” este foarte neplăcută deoarece
eu nu mă consider o persoană imbecilă.
În primul rând, omul a fost creat să evolueze, iar scopul acestuia este foarte
bine stabilit, acela de a atinge perfecţiunea. Omul este singura fiinţă
capabilă să gândească, pe când „un vierme de pământ” nu are această
abilitate. Putem spune că un om este imbecil doar dacă după rezultatul
faptelor sale constatăm acest lucru, după cum afirma şi Thomas E dison
„Ceea ce eşti se va vedea în ceea ce faci.”, iar tendinţa de a caracteriza
omul în mod general este inproprie.
În al doilea rând, se poate contrazice afirmaţia lui Blaise Pascal „Omul este
un imbecil vierme de pământ.” ,cu o altă afirmaţie a sa „omul nu este
decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie cugetătoare.”. În
aceste două afirmaţii cuvintele „imbecil” şi „cugetătoare” se află în
contradicţie şi putem interpreta în mod liber faptul că omul poate avea
diferite caracterizări, fie imbecil, fie o fiinţă cugetătoare.
În concluzie, un om care cugetă este un om inteligent până la un anumit
prag, acesta nu poate fi considerat un „vierme de pământ”, doar pentru un
anumit act făcut poate din nevrute, nu toţi oamenii sunt imbecili, nu toţi
oamenii sunt inteligenţi, oamenii pot fi apreciaţi doar după rezultatele
acţiunilor faptelor sale.