Blaise Pascal (analiza de text filosofic)

Una dintre principalele forme ale manifestarii spiritului uman,filosofia ofera omului libertatea de a-si exprima cele mai adanci framantari si curiozitati. De-a lungul timpului omul si-a pus nenumarate intrebari legate de originile sale, de natura sa , de destin.Gravitand in jurul acestor curiozitati marii filosofi au incercat sa caracterizeze universul nemrginit al existenei umane fiecare centrndu-l n sistemul su de idei, perceput prin prisma vremii.In cadrul teoretizarii naturii umane s-a remarcat o evolutie, de la simpla parte integranta a naturii, ca organism, pn la infinitul cunoaterii sufletului su. Orice demers filosofic graviteaz n jurul problematicii umane. Urmand firul filosofilor si a conceptie lor despre om ajungem si la Blaise Pascal.Filosoful fracez trateaza in opera sa ,,Cugetarii natura umana ,prezentand omul ca o fiinta medie, nici inger si nici bestie, care sta la mijlocul dintre infinit si neant. Blaise Pascal propune o modalitate de percepere a naturii umane, n cadrul unei lumi n continu evoluie. Maretia, mandria, slabiciunea si in cele din urma, mizeria omului reprezinta diferite aspecte ale persoanei umane pe care acesta le analizeaza. In cugetarile sale, Pascal, incearca sa caute raspunsuri care sa justifice maretia fiintei umane, cautand acel ceva care il deosebeste de lucruri, de plante si de animale"Caci, in cele din urma, ce este omul in natura? Un neant, in ceea ce priveste infinitul, un tot in ceea ce priveste neantul, mijlocul dintre totul si nimic. Este in mod infinit indepartat de cele doua extremitati, dar fiinta sa nu se afla la o distanta mai mica de neantul din care se trage decat de infinitul in care este inghitit."Astfel incepe Pascal sa vorbeasca despre fiinta umana ca fiind totul si nimic in acelasi timp, situandu-se undeva la mijlocul dintre haos si infinit. Dar pentru om tot ceea ce tine de extrem ii este dusman: sufera si din cauza gerului, atat din cauza luminii orbitoare cat si din cauza intunericului de nepatruns al noptii. El trebuie intotdeauna sa caute o cale de mijloc, caci altfel, din dorinta de a atinge infinitul se va gasi inevitabil doborat la pamant. Omul nu este capabil prin natura sa de a afla adevaruri ce tin dincolo de conditia de a fi om. Pascal vede in om adevaratul subiect de studiu al filosofiei intru-cat spunea el: "Daca omul s-ar studia pe sine mai intai, el ar vedea cat de incapabil este sa treaca dincolo de el insusi". Pentru a putea nelege omul, trebuie s acceptm c n acest univers el are un statut contradictoriu. Potrivit lui Pascal, natura uman este dual, omul fiind alctuit din trup i suflet, un trup si un suflet date simultan.Ca si trup,omul este un corp oarecare printre infinitele corpuri ale acestui univers,chiar unul dintre cele mai fragile ale lui.Aceasta fragilitate a omului ca si trup fiind concretizata prin metafora trestiei.Insa,omul are si spirit.El este o trestie,dar este o trestie ganditoare.El este facut sa cunoasca adevarul,chiar cu riscul de a nu-l putea gasi vreodata.Blaise Pascal arata in opera sa Cugetari ,ca grandoarea,maretia omului este data de gandire. Gandirea este constitutiva conditiei umane,ea ne permite sa ne cunoastem chiar si propria mizerie.Maretia omului este data de faptul ca omul se cunoaste pe sine in propria sa finitudine,comparativ cu imensitatea spatiului si timpului.Dar,in ciuda tuturor adevarurilor obtinute,omul nu-si poate gasi locul sau propriu. Pascal se izbete pretutindeni, de contradicii pe care le ntlnete, n mod inevitabil, n sufletul omenesc: Ce himer mai este i acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce ngrmdire de contradicii?! Himer, pentru c omului nu-i poate fi dat vreo esen nu este ceva anume; noutate, ntruct de fiecare dat cnd l cercetm descoperim tot altceva; monstru, deoarece este capabil de lucruri neateptate i josnice; haos, pentru c nu-i putem explica toate faptele pe calea raiunii i nici nu le svrete din raiune.

El susine ca omul este o ngrmdire de contradicii: Judector al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pmnt; depozitar al adevrului; ngrmdire de incertitudine i de eroare; mrire i lepdtur a universului. In descrierea lui Pascal, omul apare ca o fiin complex i contradictorie, ca un amestec de lumini i umbre. Omul este Homo duplex, amestec de spirit i materie, raiune i pasiuni, inclinaii superioare i porniri animalice. Raiunea este cea care il indeamn la cutarea certitudinii in materie de cunoatere, dar aici intervin o mulime de influene ineltoare care il abat de la aceast cale; omul este supus erorii naturale, de neinlturat fr ajutorul divin. Tabloul in care este zugravit omul este dur, ca un rechizitoriu judectoresc, denunand i exgerand. Mcinat de indoial, prad iluziilor, tristeii i neantului, omul pare hrzit unui destin sumbru. Blaise Pascal consider c ceea ce l definete pe om este capacitatea sa de a raiona ( gndirea este aceea care definete omul. Nimeni nu-l poate concepe fr ea.). De asemenea, observ contradiciile uimitoare ce se gsesc n om: judector al tuturor lucrurilor-imbecil vierme de pmnt, depozitar al adevrului-ngrmdire de incertitudine i eroare, mrire a Universului-lepdtur a Universului. Totui, faptul c se tie toate acestea, l face mai mre (contiina de sine): raiunea se impune orict de mult s-ar opune restul Universului. Pascal nu se opreste doar aici ,el afirma ca :,,omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura;dar este o trestie cugetatoare. Interpretarea acestei metafore se indreapta in diverse directii.Asemeni unei trestii ce se unduieste lasandu-se purtata de vant omul se lasa in voia destinului.Natura umana are o conditie mult prea simpla,slaba si lipsita de aparare incat nu poate opune rezistenta. La fel ca trestia omul incearca singur sa razbeasca pe pamant,sa infrunte greutatile vietii. Pe langa aceste aspect exista o trasatura ce il ridica pe om la un alt nivel in comparatie cu trestia:ratiune. Himera omului se afl dincolo de ceea ce vedem cand privim si analizam o persoana,aceasta se afla adanc inradacinata in sufletul sau.Omul este ntr-adevr o trestie, dar o trestie cugettoare ,incapabil sa se limiteze in cunoastere,dornic de afirmare si autodepasire.Ratiunea il conduce catre cunoasterea de sine. Asadar omul este o trestie superior,mult mai dezvoltata datorita trasaturii sale definitorii. Mereu aflata intre certitudine si incertitudine, avida de cunoastere natura umana este capabila sa-si constientizeze locul sau in lume. Concluzionand omul si natra umana reprezinta una din problemele esentiale ale filosofiei.Blaise Pascal abordeaza aceasta tema in stil propriu.In viziunea sa omul este o fiinta rationala,duala, o ingramadire de contradictii dar si o trestie cugetatoare.