Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AJUTOARE PUBLICE
Titular de disciplin: Lector univ. Dr. Mgureanu Ilie
DREPT COMUNITAR
NOTE DE CURS PENTRU MASTER
LIST DE ABREVIERI
- OECE - Organizaia European de Cooperare Economic.
- OECD - Organizaia Economic de Cooperare i Dezvoltare.
- OCEE - Organizaia pentru Cooperare Economic European.
- OSCE - Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa.
- NATO - Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord.
- UEO - Uniunea Europei Occidentale.
- UE
- Uniunea European.
- UEM - Uniunea Economic i Monetar.
- UEO - Uniunea Europei Occidentale.
- CE
- Consiliul Europei.
- CECO - Comunitatea European a Crbunelui i Oelului.
- CEA - Comunitatea European de Aprare.
- CEE - Comunitatea Economic European.
- CEEA - Comunitatea Economic a Energiei Atomice.
- AELS - Asociaia European a Liberului Schimb.
- AUE - Actul Unic European.
- CEJ - Curtea European de Justiie.
- BEI - Banca European de Investiii.
- BCE - Banca Central European.
- CEC - Curtea European de Conturi.
- CES - Comitetul Economic i Social.
- CR
- Comitetul Regiunilor.
- CIG - Conferina Interguvernamental.
- JAI
- Justiie i Afaceri Interne.
- PE
- Parlamentul European.
- PESC - Politica Extern i Securitate Comun.
- EURATOM - Comunitatea European pentru Energia Atomic.
CAPITOLUL I
APARIIA I EVOLUIA UNIUNII EUROPENE
SECIUNEA I
APARIIA PRIMELOR COMUNITI EUROPENE1
Primul Rzboi Mondial ncheiat prin Tratatul de la Versailles nu a reuit s sting
tensiunile dintre naiuni, mai ales cele dintre URSS i SUA. Nici nfiinarea Ligii
Naiunilor nu a reuit acest lucru.
Motivul principal al crerii comunitilor europene i apoi, pe structura acestora
i n baza lor, a fost, n primul rnd, crearea unei piee unice de desfacere pentru
rile dezvoltate (care aveau i au ce exporta). Un alt motiv a fost acela de a asigura
linitea i pacea n Europa devastat de cel de-al doilea rzboi mondial. Desigur c
s-au mai urmrit i alte interese, cum ar fi folosirea ieftin a forei de munc
calificat din rile Europei de Est, crearea unei contraponderi la expansiunea
economic, politic i teritorial a Statelor Unite ale Americii, care a ieit dup
rzboi mai puternic ca oricnd, profitnd din plin de cerinele rzboiului.
Dup al doilea Rzboi Mondial tensiunile dintre statele europene cresc,
amplificarea acestora fiind determinat i de lupta pentru dominaie dintre SUA i
URSS.
Primul care a exprimat public ideea unificrii Europei a fost Winston Churchill
afirmnd la Zurich necesitatea nfiinrii unor State Unite ale Europei.
n 1947 SUA lanseaz planul Marshall prin care statele europene (din Europa de
vest) beneficiaz de finanare n vederea reconstruciei.
Ca o replic la acest plan, n 1949, URSS, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria,
Polonia i Romnia semneaz acorduri de ajutor economic reciproc.
n aceast perioad se nfiineaz organizaii cu caracter militar, semnndu-se n
1945 Pactul de la Varovia ce reunea rile aflate sub influena URSS.
n 1949 se semneaz Pactul Atlanticului de Nord (NATO) care reunete rile
aflate sub influena SUA.
Iugoslavia nu a fcut parte din nicio organizaie.
n 1948 ia natere Organizaia de Cooperare Economic European, primul pas
spre comunitatea european. Scopul acestei organizaii era aplicarea planului
Marshall.
Apariia Comunitilor Europene are la baza declaraia ministrului francez de
externe Robert Schuman, care la data de 9 mai 1950 a prezentat un plan, pus la
1
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p.8.
Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p. 11, Viorel Marcu,
Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 8.
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 21, Florian Coman
Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.80.
pentru c nu credea c planurile sale privind crearea unei zone de liber schimb, pe
ct de liber i-o dorea aceast ar, puteau fi realizate.
Raportul Spaak, prezentat n aprilie 1956, a devenit astfel baza negocierilor care
au avut loc pe parcursul anului, i urmreau echilibrarea intereselor naionale, mai
ales ntre Germania i Frana. ntr-un final s-a ajuns totui la un consens: Tratatele
pentru instituirea unei Comuniti Economice Europene (CEE) i a unei Comuniti
Europene a Energiei Atomice (CEEA) au fost semnate, n aceeai zi, la data de 25
martie 1957 la Roma "Tratatele de la Roma" de ctre cele ase state membre
ale CECO, au intrat n vigoare la data de 1 ianuarie 1958.
Prezint interes coninutul Tratatului CEE. Interesul principal exprimat n acest
Tratat era ndreptat asupra instituirii unei piee comune, adic a desfiinrii totale a
limitrilor comerciale dintre statele participante, instituind tarife vamale externe
comune precum i o politic comercial comun. Acestea erau i obiectivele
menionate n majoritatea dispoziiilor cuprinse n Tratat. n schimb, anumite
reglementri cu privire la coordonarea politicii economice i monetare, precum i la
alte domenii, ca de exemplu politica agrar, a transporturilor sau a anumitor aspecte
din politica social, au pstrat n parte un caracter mai general, datorit unor rezerve
exprimate de Frana.
Putem, aadar, observa - comparnd acest Tratat cu Constituiile naionale - c
este vorba de o situaie cu totul diferit. n vreme ce n cazul Constituiilor naionale
nu se menioneaz practic nimic despre politicile adoptate sau despre domenii
individuale, dispoziiile specifice Tratatului sunt diferite i constituie nucleul
Tratatului CEE. Bineneles c i acest Tratat conine anumite dispoziii
constituionale clasice, i anume acolo unde este vorba de instituirea structurii
instituionale pentru noua Comunitate i de raporturile dintre organisme.
Fundamentul pentru crearea cadrului instituional a fost Tratatul CECO, fapt
dovedit i de denumirile folosite pentru cele trei organisme (Consiliul Minitrilor,
Adunarea, Curtea de Justiie), preluate de la CECO. n locul naltei Autoriti a fost
instituit o Comisie, care urma s devin iniiatoarea politicii comunitare,
implicndu-se totodat i n procesul de aplicare a acesteia, i aflndu-se, n plus, i
n posesia unor competene proprii. n raporturile Comisiei cu Consiliul Minitrilor
a existat un transfer semnificativ de putere n favoarea Consiliului.
SECIUNEA a III -a
PERIOADA DE LA CREAREA CEE I PN LA ACTUL UNIC EUROPEAN
Cea de a treia etap din istoria UE vizeaz perioada de la intrarea n vigoare a
Tratatelor de la Roma din anul 1958, i pn la prima revizuire important a
Tratatului de constituire a CEE, prin aa numitul Act Unic European (AUE) din
anul 1987. Pentru aceast etap sunt importante patru aspecte4, ce vor fi prezentate
pe scurt n cele ce urmeaz:
- aspectele constituionale;
- cooperarea dintre statele membre;
- extinderea Comunitii prin includerea de noi membrii;
- alte aspecte noi promovate de Acordul Unic European.
1. Aspecte constituionale
Sub acest aspect se impune s evideniem realizarea unor modificri importante
aduse Tratatului, care au vizat domenii concrete:
- nfiinarea unor instituii comune pentru cele trei Comuniti pre-existente, i
anume pentru CEEA, CECO i CEE, prin aa numitul Tratat de Fuziune, ratificat n
anul 1965 i care a intrat n vigoare n anul 1967;
- nlocuirea contribuiilor financiare ale statelor membre prin alocarea de
mijloace proprii Comunitii, prin decizia Consiliului din anul 1970;
- instituirea Curii Europene de Conturi, precum i alocarea unei mai mari puteri
bugetare Parlamentului European prin aa numitul "Tratat de la Bruxelles" din anul
1975;
- introducerea sistemului de alegeri directe pentru Parlamentul European, din
anul 1976, ratificat de toate statele membre n anul 1978. Primele alegeri directe au
avut loc n anul 1979; participarea la vot a fost de peste 60%.
La fel de importani au fost ali doi factori care au evoluat n dou direcii
diferite. Este vorba, n primul rnd, de aa numitul Compromis de la Luxemburg, de
la nceputul anului 1966. Iniial, Consiliul Minitrilor, organul central al CEE, urma
s treac, conform Tratatului, la data de 1.01.1966 de la votul unanim la cel al
majoritii. Guvernul francez condus de De Gaulle a respins aceast schimbare.
Cnd, la mijlocul anului 1965, nu s-a ajuns la nici un acord n privina finanrii extrem de dezbtute - a domeniului agricol, Frana i-a retras reprezentantul din
Consiliu, cu scopul de a mpiedica luarea oricrei decizii. Aceast "politic a
scaunului gol" a reprezentat prima mare criz a CEE. Iar aceast criz s-a ncheiat
n ianuarie 1966 prin mai sus amintitul "Compromis de la Luxemburg". Prin acesta,
statele membre au hotrt s renune la decizia majoritar, atunci cnd sunt lezate
interesele vitale ale unei ri.
Al doilea factor important a fost jurisprudena Curii Europene de Justiie (CEJ).
Printr-o serie de decizii inovatoare, Tratatul CEE, care n forma sa iniial purta
clare trsturi interstatale, a fost modificat ntr-un mod fundamental, acesta fiind
prevzut cu elementele unei Constituii funcionale.
Principalele modificri au fost:
4
Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 21, Florian Coman
Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.80, Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene,
Ed. Universul Juridic, 2004, p. 33.
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 30.
10
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 33.
11
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 43.
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 183.
12
13
Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.65,
Manfred Dauses Prioritatea Dreptului comunitar european n raport cu dreptul intern al statelor
membre ale Uniunii Europene, n Dreptul, nr. 6/2003, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept
comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 77.
10
Romul Petru Vonica - Introducere general n drept, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000, p. 319.
11
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea Drept instituional comunitar european, Ed. Actami, Bucureti,
1996, p. 4.
12
Constana Mtuescu Introducere n Dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2004, p. 83.
14
Dumitru Mazilu Integrarea european. Drept comunitar i instituii europene, Ed. Lumina Lex, 2001,
p. 56.
14
Hotrrea CJCE din 15.07.1964, n cauza Costa vs. ENEL.
15
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p.5.
16
G. Issac Droit comunitaire ge`nerale`, Paris, Masson, Ed. 1990, citat de R. Munteanu, op. cit., p. 69.
15
Ion Filipescu, Augustin Fuerea Drept instituional comunitar european, Bucureti, 1996, p.53.
n principal, controlul este realizat prin intermediul Curii de Justiie.
19
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 6.
20
Ion Anghel Tratatul internaional i dreptul internaional, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1999, p. 60,
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 7.
18
16
Aceast nou ordine juridic se inspir, simultan, din dreptul internaional de tip
clasic i din modelele cunoscute de dreptul federal, mprumutnd, cumulativ, din
acestea. Curtea de Justiie a Comunitilor europene a numit o ordine juridic
intermediar, "o ordine juridic proprie, integrat sistemului juridic al statelor
membre".
Ordinea juridic comunitar reprezint ansamblul de norme care guverneaz
raporturile stabilite de ctre Comunitile europene cu urmtoarele categorii de
subiecte de drept: statele membre; statele nemembre ale Comunitilor europene;
alte organizaii internaionale; persoane fizice i juridice care nu aparin statelor
membre ale Comunitilor europene.
ntreg sistemul juridic comunitar se bazeaz pe doi "stlpi":
- unul este integrarea direct a ordinii juridice comunitare n ordinea juridic
intern a statelor membre ale Comunitilor europene;
- iar al doilea este aplicabilitatea prioritar a dreptului comunitar n dreptul
intern al statelor membre.
Altfel spus, dreptul comunitar i dreptul intern al statelor membre sunt dou
sisteme de drept autonome i care se influeneaz n mod reciproc.
Ordinea juridic comunitar prezint dou caractere fundamentale, i anume :
1.Este o ordine juridic autonom, caracter afirmat att de Curtea de Justiie a
Comunitilor europene, ct i de jurisdiciile interne. Aceast autonomie, legat de
autonomia instituional, mbrac mai multe aspecte:
- autonomia izvoarelor dreptului comunitar;
- autonomia normelor comunitare;
- autonomia reglementrii jurisdicionale a diferendelor, cu concursul Curii de
justiie i al Tribunalului de prim instan.
2. Este o ordine juridic integrat n dreptul statelor membre, caracter afirmat de
ctre Curtea de Justiie a Comunitilor europene, admis de toate jurisdiciile interne
prin prevederi constituionale.
Aceast integrare prezint i ea mai multe aspecte, i anume:
- subiectele de drept comunitar sunt statele membre, dar i particularii;
- organele naionale, inclusiv tribunalele naionale, aplic regulile dreptului
comunitar ; aceast aplicare trebuie s fie identic n timp i spaiu.
Ordinea juridic comunitar prezint i urmtoarele caracteristici definitorii:
- este o ordine juridic bazat pe un sistem normativ complex i original;
- constituie mijlocul principal de realizare a integrrii comunitare;
- stabilete repartizarea competenelor ntre Comunitate i statele membre.
Ordinea juridic a Comunitilor europene n ansamblul su, are n compunere
dou categorii de norme juridice:
17
Prin ea se urmrete obinerea unor rezultate din partea rii vizate i las la
latitudinea rii vizate, respectiv a organelor sale naionale, deplina competen n
alegerea formelor i mijloacelor de realizare a prevederilor sale.
Directiva produce efecte din momentul notificrii ei statului destinatar.
ntruct, se adreseaz statelor membre, directivele trebuie s fac obiectul unei
transpuneri n dreptul intern, ntr-un anumit termen precizat n coninutul actului
comunitar n discuie. n concluzie, numai msurile de transpunere vor produce
efecte directe n ordinea juridic naional.
Mai trebuie menionat c, directiva nu ndeplinete cerina necondiionalitii,
deoarece transpunerea implic o marj de apreciere din partea statului membru n
cauz.
Putem concluziona, n ceea ce privete directiva, spunnd c efectul direct
intervine n anumite ipoteze numai n circumstane excepionale.
Decizia comunitar, act individual, poate i ea s produc efecte directe. Decizia
comunitar este actul care leag numai destinatarul ei, care poate fi un stat membru,
o persoan fizic sau moral. Trebuie ns distins ntre decizia adresat
particularilor i cea care are ca destinatari statele membre. Prima categorie produce,
fr ndoial, efect direct, particularii putnd invoca asemenea decizii n faa
jurisdiciilor naionale. n cazul al doilea, deciziile adresate statelor membre, se
poate aplica doctrina cu privire la directiv. n cazul particularilor se produc efecte
att verticale ct i orizontale, iar n cazul statelor membre, Curtea de Justiie nu s-a
pronunat nc, dac deciziile ar putea avea i un efect direct orizontal (se consider
c trebuie examinat coninutul deciziei pentru a se vedea dac este susceptibil de a
produce efecte directe n relaia dintre destinatarul actului - autoritatea statal - i
teri).
Acordurile internaionale ncheiate de Comunitate pot i ele produce efecte
directe i pot conferi justiiabililor dreptul de a se prevala de acestea n justiie.
C.J.C.E. consider c trebuie examinate, spiritul, economia i condiiile acordului
internaional i analizate dispoziiile sale n lumina att a obiectului i scopului su,
ct i a contextului.
Dac o dispoziie a dreptului comunitar este direct aplicabil, jurisdiciile
naionale sunt inute s asigure salvgardarea drepturilor pe care le creeaz n
favoarea particularilor.
Ipoteza cel mai des discutat este aceea legat de efectul direct al G.A.T.T. i al
O.M.C..Curtea a refuzat s recunoasc efectul direct al regulilor G.A.T.T., din
cauza flexibilitii i a caracterului incomplet al sistemului reglementrii
diferendelor. C.J.C.E a considerat c un stat membru nu poate folosi un argument
de contrarietate cu regulile G.A.T.T. n sprijinul unei aciuni contra unui act
comunitar. Regulile O.M.C., fa de cele G.A.T.T, se caracterizeaz printr-o
consolidare a sistemului de reglementare a diferendelor, sistem care, n opinia
20
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p.6.
21
Roxana Munteanu Drept european, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1996, p. 50.
Drago Dacian Cosmin Drept comunitar european, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2003, p. 123.
24
Hotrrea pronunat n spe Costa contra ENEL; Hotrrea din 9 aprilie 1978 dat n cauza
Simmenthal, n care se arat c Dreptul comunitar face parte integrant, cu rang de prioritate n ordinea
juridic aplicabil pe teritoriul fiecrui stat membru.
25
I. Anghel op. cit., p. 63.
26
Manfred Dauses Prioritatea Dreptului comunitar european n raport cu dreptul intern al statelor
membre ale Uniunii Europene, n Dreptul, nr. 6/2003, p. 47.
23
22
SECIUNEA a II-a
IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR
27
23
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 77.
Florian Coman Drept comunitar european, Ed. II, Ed. Universul Juridic, p. 65.
32
Ion Filipescu, Augustin Fuerea - Drept instituional comunitar european, Ed. II, Ed. Actami, Bucureti,
1996, p. 31.
33
Constana Mtuescu Introducere n Dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, p. 86.
34
Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 92,
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 78.
35
F.Coman op. cit., p. 66.
31
24
I. Filipescu, A. Fuerea op. cit., p. 23, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed.
Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 78.
37
Florian Coman - Drept Internaional Public, Ed. Sylvi, Bucureti, 1999, p.20, Constana Mtuescu Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 92.
25
Ioan Muraru, Simina Tnsescu - Drept constituional i instituii politice, Ed. Lumina Lex, Bucureti,
2001, p.46.
39
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 80-90.
40
Roxana Munteanu Drept european, Ed. Oscar Print, Bucureti, 1996, p. 272, Florian Coman Drept comunitar european, Ed. Universul juridic, 2003, p.66.
26
Leicu Corina Drept comunitar, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1998, p. 89, Constana Mtuescu - Introducere n
dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 94.
42
A se vedea n acest sens B, Golman, a. Lyon Caen Droit commercial european, Ed. Dalloz, Paris,
1983, p. 26-28.
43
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 83.
44
R. Munteanu op. cit., p. 277.
27
28
29
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 192.
30
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 44.
31
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 192.
33
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 66, Viorel Marcu,
Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 101.
35
Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 52,
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 84, Viorel Marcu,
Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 130.
36
37
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 88, Constana
Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 54, Viorel Marcu,
Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 135.
38
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 144.
39
40
41
Dac statul respectiv nu ia nicio msur sau nu prezint niciun fel de comentarii,
Comisia poate s emit o opinie motivat care are efectul de a stabili o perioad
n care acel stat trebuie s-i ndeplineasc ndatoririle.
Dac statul membru nu satisface aceast cerere, Comisia poate s sesizeze Curta
de Justiie pentru ca aceasta din urm s constate c statul membru a omis s-i
ndeplineasc obligaiile ce-i revin. n baza acestei sesizri Curtea poate cere acelui
stat s ndeplineasc cererea Comisiei.
Dac statul membru nu respect decizia Curii i nu ndeplinete cererea
Comisiei, aceasta, n baza nclcrii unei obligaii prevzute de tratate, poate s
acioneze respectivul stat n faa Curii de Justiie.
Comisia poate aciona n faa Curii de Justiie, chiar Consiliul UE, dac constat
ca acesta a nclcat o prevedere a tratatelor sau actele sale sunt contrare acestora.
n sfrit, Comisia poate asigura respectarea de ctre particulari a obligaiilor ce
le revin n baza tratatelor i este chiar mputernicit s impun amenzi sau penaliti
periodice pentru nclcarea regulilor comunitare ori s oblige ntreprinderile s pun
capt aciunilor lor ilicite. Trebuie subliniat c astfel de amenzi sau penaliti sunt
executorii n statele membre.
Pentru a asigura respectarea dreptului comunitar, Comisia este mputernicit nu
numai s porneasc procedurile jurisdicionale mpotriva celor ce omit s-i
ndeplineasc obligaiile ce le revin n baza tratatelor, ci i s obin informaii
despre modul n care instituiile comunitare, statele membre sau particularii respect
prevederile comunitare.
Aceasta semnific dreptul ei de informare i prevenire. ntr-adevr, tratatele i
recunosc abilitatea de a strnge orice informaie necesar pentru ndeplinirea
atribuiilor ce-i revin.
Astfel, n conformitate cu prevederile TCE, Comisia poate nu numai s obin
informaii prin intermediul plngerilor fcute de statele membre sau particulari ori
prin ntrebrile adresate de membrii Parlamentului European, s cear statelor
membre s-i pun la dispoziie datele necesare.
Statele membre sunt obligate s respecte aceste cereri i s furnizeze informaiile
cerute.
n mod special n domeniul implementrii directivelor Consiliului referitoare la
armonizare, statele membre sunt obligate s informeze Comisia asupra modului n
care au realizat n practic aceste prevederi.
Aceeai obligaie de informare a Comisiei revine statelor membre, i fa de orice
alte msuri luate de ele sau de Comisie n executarea tratatelor i mai ales sesizarea
eventualelor situaii ce fac imposibil aplicarea unor acte adoptate la nivel
comunitar.
42
2. Parlamentul european
Parlamentul european este institutia care reprezinta cetatenii Statelor Membre. In
majoritatea zonelor, Parlamentul are rolul de co-legiuitor, se evidentiaza ca
autoritate bugetara impreuna cu Consiliul, si de asemenea, detine controlul politic
asupra Comisiei.
Constituia, iar prin neadoptarea acesteia de ctre Frana i Olanda, prin Tratatul
de la Lisabona, a fost consolidat puterea Parlamentului european n calitate de colegiuitor prin extinderea noilor zone ale asa numitei proceduri de codecizie, de aici
rezultand termenul de procedura legislativa, in cadrul careia Parlamentul ia decizii
impreuna cu Consiliul.
Numarul Membrilor Parlamentului european, ales prin vot universal direct, pe un
termen de cinci ani, este stabilit la maxim 750. n confomitate cu principiul unei
proportionalitati descrescatoare, fiecare Stat Membru are minim 6 si maxim 96 de
locuri. Numarul exact al locurilor alocate fiecarui Stat Membru va fi decis inaintea
alegerilor europene din 2009.
2. Parlamentul European
2.1. Aspecte introductive
Parlamentul European este o instituie fundamental a UE, care, dnd expresie
principiului democraiei reprezentative, reprezint i apr interesele cetenilor
statelor membre ale UE.
Iniial Parlamentul European a avut rol consultativ, dar treptat puterea
Parlamentului s-a extins, devenind o verig important a procesului decizional din
UE.
2.2. Constituirea Parlamentului European56
Originile instituiei parlamentare europene se afl n Tratatele constitutive care
instituiau o Adunare Comun, care reprezenta interesele statelor membre (Trataul
CECO), respectiv cte o adunare pentru CEE i CEEA, instituie care avea
atribuiuni de control politic.
Prin Convenia cu privire la unele instituii comune, anexat Tratatului de la
Roma, s-a nfiinat o singur instituie pentru cele trei Comuniti, n domeniul
controlului politic - "Adunarea Parlamentar". n 1958, instituia a decis din proprie
iniiativ s-i schimbe numele n Adunarea Parlamentar European, pentru ca la
30 martie 1962 s ia numele de Parlament European. Aceast denumire, dei a fost
contestat de Consiliul UE, care i vedea ameninate atribuiile de legislator
european, a nceput s fie folosit n actele comunitare i a rmas consacrat juridic
prin art. 3 al Actului Unic European, denumire meninut i n tratatele ulterioare.
nc de la constituire, Parlamentul European a ncercat s-i extind
competenele. De la atribuiile pur consultative conferite prin tratatele institutive,
56
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 153.
44
rolul su a fost ntrit continuu pe calea revizuirilor succesive ale tratatelor, avnd,
n prezent, un rol important ca parte a procesului decizional la nivelul UE.
2.3. Componena, organizarea i funcionarea Parlamentului
European
2.3.1. Componena57
Este format din reprezentani ai popoarelor statelor membre. Pn la alegerile din
iunie 2004, numrul de membrii ai Parlamentului era de 626, fiecare stat avnd
dreptul la un numr de euro-deputai (ntre 6 i 99), n funcie de populaia
fiecruia58.
Din anul 2004, cnd au intrat n vigoare prevederile Tratatului de la Nisa i ale
Protocolului anex, Parlamentul are 731 de membrii i este singura instituie
european ai crei funcionari instituionali sunt alei prin vot egal i direct n
conformitate cu numrul de mandate repartizate fiecrui stat n parte. Mandatele
sunt repartizate n funcie de numrul populaiei fiecrui stat n raport de 1: 500.000
locuitori. Cei 731 euro-parlamentari sunt alei pe un mandat de 5 ani, care se poate
rennoi doar o singur dat. Euro-parlamentarii beneficiaz de imuniti i
privilegii. Pe timpul ndeplinirii mandatului nu pot ndeplini o alt funcie.
Distribuirea locurilor se realizeaz astfel:
- Germania - 99 locuri;
- Frana, Italia i Marea Britanie, cte 78 locuri;
- Spania i Polonia, cte 54 locuri;
- Olanda - 27 locuri;
- Ungaria, Portugalia, Grecia, Cehia i Belgia, cte 24 locuri;
- Suedia - 19 locuri;
- Austria - 18 locuri;
- Finlanda, Danemarca i Slovacia, cte 14 locuri;
- Irlanda i Lituania, cte 13 locuri;
- Letonia i Slovenia, cte 7 locuri;
- Luxemburg, Cipru i Estonia, cte 6 locuri;
- Malta - 5 locuri;
- Romnia 33 locuri;
- Bulgaria 16.
Se preconizeaz ca numrul euro-parlamentarilor s scad prin mrirea
numrului de reprezentare, un euro-parlamentar la 800.000 de locuitori, urmnd s
fie redus numrul mandatelor pentru statele mari. Cnd Uniunea va avea 24 de
membrii, numrul parlamentarilor europeni va fi de 786, Romniei fiindu-i alocat
un numr de 33 locuri, iar Bulgariei 16.
57
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 153.
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 94, Constana Mtuescu
- Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 65.
58
45
59
Constana Mtuescu - Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 67, Augustin Fuerea Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 94, Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar
general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 158.
46
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 94, Viorel Marcu,
Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 163.
48
1. Funcia legislativ61
2. Funcia bugetar
3. Funcia de control politic
1. Funcia legislativ
Parlamentul european nu are rolul principal de a adopta legislaia european, el
participnd la adoptarea legislaiei prin secondarea Consiliului de Minitri.
2. Funcia bugetar
Parlamentul dezbate proiectul de buget care este propus de Consiliul de Minitri,
proiect care poate fi respins de ctre Parlament. Parlamentul i creeaz Comisia de
control bugetar.
3. Funcia de control politic
Parlamentul controleaz activitatea UE, luat n ansamblul su, dar i activitatea
fiecrei instituii n parte. Membrii Comisiei i ai celor dou consilii, rspund n faa
Parlamentului pentru activitatea lor prin ntocmirea unor rapoarte de activitate.
Parlamentul poate depune moiuni de cenzur cu privire la activitatea instituiilor
europene, iar preedintele cu privire la activitatea Comisiei Europene. nainte de
nceperea mandatului este obligat s prezinte un proiect al Comisiei Europene.
n fiecare stat membru exist un birou de informare al Parlamentului European.
Parlamentul lucreaz n sesiuni ordinare, ntrunindu-se o dat pe lun.
3. Consiliul European (Consiliul UE)
3. 1. Aspecte generale
Consiliul european este institutia care ofera Uniunii impulsul politic necesar
propriei dezvoltari. Nu exercita functii legislative. In termeni generali, Consiliul
european ia decizii in urma unui consens.
n prezent, ca toate comitetele Consiliului, Consiliul european este prezidat de
Statul membru care detine Presedintia Uniunii pe o perioada de sase luni, pe baza
de rotatie.
Constitutia modifica acest sistem prin crearea unei functii permanente a
Presedintelui.
Preedintele Consiliului European este ales pe o perioada de doi ani si jumatate,
mandat ce poate fi reinnoit o singura data. Rolul presedintelui va fi:
- de a prezida i de a contribui la progresul lucrarilor Consiliului;
- de a reprezenta la nivel nalt Uniunea n zona politicii comune straine si de
securitate.
61
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 93, Constana Mtuescu
- Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p. 70, Viorel Marcu, Nicoleta
Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 166.
49
Florian Coman- Drept Internaional Public, Ed. Sylvi, Bucureti, 1999, p. 83.
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 83.
50
FLORIAN COMAN- Drept Internaional Public, Ed. Sylvi, Bucureti, 1999, p. 83, Augustin Fuerea Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 73.
51
Augustin Fuerea - Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, 2004, p. 83. Constana Mtuescu
- Introducere n dreptul comunitar, Ed. Transversal, Trgovite, 2005, p.63, Viorel Marcu, Nicoleta
Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 127.
66
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu - Drept comunitar general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 130.
52
57
fara interpreti, folosind o limba comuna, care, prin traditie, este franceza. Acest
lucru se explicva prin faptul ca in momentul infiintarii Comunitatii Europene in
anul 1957 majoritatea populatiei din cele sase tari fondatoare ( Belgia, Germania,
Luxemburg, Olanda ) era vorbitoare de limba franceza. La ora actuala tendinta este
de a folosi mai mult limba engleza, datorita faptului ca majoritatea juristilor din
tarile recent aderate si-au urmat studiile in limba engleza si mai putin in limba
franceza .
SESIUNILE PLENARE SI CAMERELE
Curtea Europeana de Justitie se poate intruni in sesiuni plenare si in Camere de 3
sau 5 judecatori. Aceasta se intruneste cand statul membru sau institutia comunitara
care este parte la audieri sau in cazuri deosebit de grele si importante. Alte cauze
sunt solutionate de Camere.
Tribunalul de prima instanta se intruneste in Camere de 3 sau 5 judecatori si se
intruneste in sesiuni plenare in caz de cauze deosebit de importante.
REGISTRATURA SI ADMINISTRAREA
Registratorul este numit de Curtea Europeana de Justitie pe un termen de 6 ani.
El are aceleasi obligatii ca si registratorul instantei judiciare nationale, dar el
activeaza ca secretar general al institutiei.
5. Organismele financiare ale Uniunii Europene
5. 1. Banca Central European
Sistemul European de Bnci Centrale (SEBC) este compus din Banca Central
European (BCE) i toate celelalte bnci centrale nationale ale celor 27 de State
Membre. Termenul "Eurosistem" definete Banca Central European i bncile
centrale/naionale ale statelor care au aderat la zona Euro. Obiectivele acestui
sistem sunt:
- definirea i implementarea politicii monetare a zonei euro;
- derularea operaiunilor externe;
- pstrarea i administrarea rezervelor Statelor Membre;
- promovarea unui sistem eficient de pli.
Banca Central European este cea mai nou instituie a Uniunii Europene i
reprezint pilonul central al Uniunii Economice i Monetare. A fost nfiinat oficial
la data de 1.06.1998 i este responsabil pentru politica monetar a Uniunii
Europene. Principalul obiectiv al Bncii Centrale Europene este asigurarea
stabilitii preurilor, astfel nct s se pstreze valoarea monedei unice (Euro) i
economia european s nu fie afectat de procesele inflaioniste. n plus, politica
monetar are i rolul de a sprijini alte obiective politice stabilite la nivel comunitar.
Funciile Bncii Centrale Europene sunt:
62
Augustin Fuerea ,, Drept comunitar european. Partea generala , Ed. All Beck, Buc. 2003. pag.39.
63
J.H.H. WEILER Les droits des citoyens europeens, RMUE, 1996, 3, p.36.
65
Tudor Dragan Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, pag.386,
Victor Duculescu Potectia juridica a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, p.15.
66
71
Tudor Dragan Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, pag.386,
Victor Duculescu Potectia juridica a drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1998, p.34,
67
68
persoanei de a-si stabili domiciliul unde doreste, trebuie amintit Decretul nr.68 din
20 martie 1976, acesta nepermitand stabilirea domiciliului intr-un numr de 14
orase declarate orase mari.
Libertatea de asociere a fost limitata la organizatiile oficiale, orice alt tip de
asociatie, contrara principiilor comunismului, fiind interzisa. Desi legea electorala
admitea si sistemul de alegeri cu mai multi candidati pentru organele centrale si
locale ale puterii, toti candidatii aflati in competitie trebuiau sa candideze de pe
aceeasi platforma politica.
2.2. Drepturile fundamentale ale cetenilor comunitari
Cetatenia Uniunii Europene confera o serie de drepturi cetatenilor statelor
membre si consolideaza protectia intereselor acestora. Astfel sistematizate acestea
sunt:
- dreptul la libera circulatie, dreptul de sejur si de stabilire, dreptul la munca si la
studiu in toate statele membre;
- dreptul la vot si dreptul de a candida la alegerile Parlamentului european si la
alegerile locale in statul de rezidenta, in aceleasi conditii ca si cele pentru cetatenii
statului respectiv;
- dreptul de petitie in fata Parlamentului european si dreptul de a se adresa
Mediatorului european pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasa de
catre institutiile si organele comunitare (mai putin Curtea de Justitie a Comunitatilor
europene);
- dreptul de a beneficia, pe teritoriul unui stat ter, de protectia diplomatica si
consulara din partea autoritatilor diplomatice sau consulare ale unui alt stat
membru, in cazul in care statul de unde provine nu are reprezentanta diplomatica
sau consulara in statul respectiv73.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reglementeaza in Capitolul V
intitulat Cetatenie- drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european si
anume:
-art. 39 dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European.
I. Dreptul la vot i dreptul de a fi ales la alegerile locale este reglementat prin
dispozitiile art. 8B (19) par. 1 din Tratatul CE.
Potrivit dispoziiilor legale comunitare, cu privire la dreptul analizat:
1. Orice cetatean si orice cetateana ai Uniunii au drept de vot si de a fi alesi la
alegerile pentru Parlamentul European in statul membru in care el sau ea isi au
domiciliul in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.
2. Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, liber
si secret.
73
Augustin Fuerea, Drept comunitar European ,editia a II-a revazuta si adaugita, Ed. Universul juridic,
2006, pag. 51.
69
71
resedinta statutara intr-un stat- membru are dreptul de a-l sesiza pe mediatorul
Uniunii in caz de proasta administrare in activitatea institutiilor sau organelor
comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta, in
exercitarea functiilor lor jurisdictionale.
3. Dreptul de comunicare cu institutiile si organele de comunicare a fost
introdus in art. 8D(21) par.3 din Tratatul de la Amsterdam. Conform acestei
reglementari fiecare cetaten european poate sa se adreseze in scris oricarei institutii
sau organ comunitar si sa primeasca un raspuns de la acestea.
Dreptul de comunicare este prevazut si in art. 41 par. 4 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
4. Dreptul de acces la documentele Consiliului, Comisiei si Parlamentului
European, este consacrat prin dispozitiile art.191A(225) par. 1 introdus in Tratatul
CE de la Amsterdam.
Conform dispozitiilor acestui articol, orice cetatean al Uniunii si orice persoana
fizica rezident sau avand sediul intr-un stat membru are drept de acces la
documentele Parlamentului European, Consiliului si Comisiei, sub rezerva
principiilor si conditiilor ce vor fi stabilite conform paragrafelor 2 si 3 (acestea se
refera la faptul ca pot fi impuse anumite limitari ale liberului acces, pe motive de
interes public sau privat, fiecare institutie stabilind prin regulamentul sau interior
dispozitii specifice privind accesul publicului la documentele sale).
i orice persoan juridic, cu naionalitate romn are dreptul de acces la
documentele Parlamentului European, ale Consiliului sau ale Comisiei (art. 42
dreptul de acces la documente).
5. Orice persoana poate sa se adreseze institutiilor Uniunii intr-una din limbile
tratatelor si trebuie sa primeasca un raspuns in acceasi limba.
IV Libertatea de circulatie si de sedere (art. 45)
1. Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii are dreptul sa circule liber pe
teritoriul statelor-membre.
2. Libertatea de circulatie si de sedere poate fi acordata conform Tratatului de
constituire a Uniunii Europene, resortisantilor statelor-terte ce locuiesc legal pe
teritoriul unui stat-membru.
Sensul conceptului de libera circulatie a persoanelor a evoluat mult de la aparitia
sa, odata cu evolutia reglementarilor comunitare, ajungand de la persoana privita
doar ca agent economic la notiunea de cetatean al Uniunii.
Primele prevederi referitoare la libera circulatie a persoanelor sunt mentionate in
Tratatul de la Roma, care stabilea eliminarea intre statele membre a obstacolelor in
calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului si statua ca este
interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate.
72
73
ca nationalii statului respectiv. Statele membre vor stabili intre ele regulile necesare
si vor angaja negocierile internationale cerute in vederea asigurarii acestor protectii.
Astfel, din analiza textului de lege rezulta anumite aspecte, si anume75:
- beneficiar al acestui drept poate fi orice cetatean al Uniunii aflat pe teritoriul
unei alte tari decat cea al carei resortisant este;
- statul al carei resortisant este cetateanul respectiv nu dispune de reprezentare pe
teritoriul tarii in care se afla cetateanul;
- protectia poate fi acordata de autoritatile diplomatice si consulare ale oricarui
stat membru care dispune de reprezentare in statul pe teritoriul caruia se afla
cetateanul. Astfel, alegerea autoritatilor unui stat membru pentru a acorda protectie
este lasata la latitudinea cetateanului beneficiar;
- continutul dreptului de protectie diplomatica si consulara este acelasi ca in cazul
drepturilor acordate propriilor cetateni de autoritatile sesizate.
In principiu, protectia se refera la: asistenta sociala in caz de deces, asistenta
sanitara in caz de accident sau boala grava, asistenta juridica in caz de arestare,
repatrierea etc.
VI. Dreptul la munc i la studiu n toate rile membre
Dreptul la munc n Uniunea European este strns legat de dreptul la circulaie,
drept recunoscut cetenilor uniunii prin art. 8A (18) din Tratatul CE este considerat
ca fiind nucleul cetateniei europene pentru ca, evident el este conditia obiectiv
necesara de indeplinit, fara de care exercitarea altor drepturi conferite cetatenilor
comunitari ar fi, practic, imposibila76.
Acordul de la Schengen a avut i el o contribuie mare n domeniul circulaiei
libere a persoanelor. Acordul sau Conventia de la Schengen (sau, mai precis,
Conventia pentru punerea in aplicare a acordului de la Schengen din 14 iunie 1985,
intre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, a Republicii Federale
Germania si a Republicii Franceze, duc la desfiintarea graduala a controalelor intre
granitele comune) a fost creat cu scopul de a pune acest acord in practica.
Conventia a inlocuit treptat acordul si a fost semnata de fiecare tara dupa cum
urmeaz: la 14 iunie 1985 Belgia, Franta, Germania, Luxemburg si Olanda, la 27
noiembrie 1990 Italia, n 25 iunie 1992 Portugalia si Spania, n 6 noiembrie
1992 Grecia, 28 aprilie 1995 Austria, n 19 decembrie 1996 Danemarca,
Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, n 1 mai 2004 Cipru, Cehia, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia (in aceste tari
75
Mihaela Vrabie, Ceatenie si dreturi europene, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2007, pag. 46.
Augustin Fuerea, Drept comunitar European ,editia a II-a revzut si adaugita, Ed. Universul juridic,
2006, pag. 51.
76
74
acord. Prin Tratatul de la Amsterdam, rolul tarilor care au semnat acordul si care nu
sint membre ale UE in eventuala dezvoltare a acordului a devenit foarte restrins: de
fapt, singurele optiuni pe care le au este ori de a fi de acord cu ceea ce li se prezinta
ori de a se retrage din acord. Cu toate ca Acordul Schengen a fost integrat in cadrul
UE, nicio institutie europeana nu a trebuit sa isi exprime parerea in aceasta privinta.
Din aceasta cauza exista unele nedumeriri cu privire la cit de democratic este acest
acord. Grecia, de exemplu, inainte de a deveni membra a pus sub semnul intrebarii
legalitatea Sistemului de Informatie Schengen si a sugerat ca reprezinta o violare a
sferei private. La 27 mai 2005, sapte tari (Germania, Spania, Franta, Luxemburg,
Olanda, Austria si Belgia) au semnat in Prm, in Germania Acordul Schengen III,
care se bazeaza pe principiul disponibilitatii ce a inceput sa fie discutat dupa
atentatele cu bombe de la Madrid din 11 martie 2004 si care permite schimbul de
date cu privire la ADN, amprente digitale ale persoanelor avute in colimator si sa
coopereze impotriva terorismului. Finlanda si-a exprimat si ea interesul in a deveni
membra.
Marea Britanie si Irlanda sunt singurele tari membre UE care nu au semnat
acordul. Marea Britanie doreste sa isi mentina propriile granite si Irlanda a semnat
un acord de libera miscare cu Marea Britanie (Common Travel Area - similar cu
acordul Schengen). Asadar, pentru ca acest acord sa ramina in vigoare, Irlanda ar
putea semna acordul Schengen doar in momentul in care Marea Britanie va face
acelasi lucru. De vreme ce Marea Britanie e alcatuita din insule si de vreme ce atit
Irlanda cit si Marea Britanie nu emit carti de identitate pentru cetatenii lor, a deveni
membri Schengen nu ar aduce nici un avantaj. In plus, de-a lungul istoriei, Marea
Britanie a avut o politica aparte in privinta controalelor la granita datorita regulilor
stricte in privinta aducerii animalelor in tara: in insulele Britanice nu exista rabie
(ceea ce nu e cazul in majoritatea Europei). Cetatenii ce nu sunt membri ai UE si
care locuiesc in Marea Britanie sau Irlanda ar avea de profitat daca aceste tari ar
deveni membre ai acordului Schengen pentru ca acum trebuie sa obtina vize
separate pentru Marea Britanie, Irlanda sau Schengen (in cazul in care vor sa
calatoreasca in UE). Incepind cu 29 mai 2000, atit Irlanda cit si Marea Britanie au
inceput sa participe in Sistemul de Informatie Schengen.
Obtinerea accesului in Schengen
Statele membre ale acordului Schengen au elaborat un set uniform de reguli
privind tipul de vize ce pot fi acordate pentru o perioada scurta de timp, nedepasind
trei luni pe teritoriul unei tari, al mai multora sau al tuturor tarilor. Posesia unei vize
face posibil ca persoana din afara UE sa se prezinte la un punct de granita al unui
stat membru si sa ceara, in functie de felul vizei, tranzit sau sejur. Aceasta viza
uniforma e un sticker ce se aplica pe documentul de calatorie, ce inlesneste
posesorul acestuia sa treaca granita. Cu alte cuvinte, posesia unei vize Schengen nu
confera in mod automat dreptul de intrare. Acest drept va fi acordat doar in cazul in
77
care celelalte conditii de tranzit sau intrare ce sunt stipulate in Acord sunt
indeplinite: modalitati de subzistenta, telul vizitei si conditiile sejurului. A obtine o
viza Schengen inseamna a parcurge urmatorii pasi:
1. Calatorul trebuie sa identifice tara din teritoriul Schengen in care vrea sa
ajunga. Aceasta tara, prin intermediul ambasadei sau a consulatului va decide
asupra cererii de viza. In cazul in care calatorul vrea sa viziteze mai multe state, va
trebui sa depuna o cerere de viza la ambasada sau consulatul tarii in care va intra la
inceput. In cazul in care aceasta tara nu are o reprezentanta in tara de resedinta,
calatorul va trebui sa depuna o cerere la ambasada sau consulatul tarii din teritoriul
Schengen care va fi punctul principal de destinatie.
2. Cererea de viza va trebui depusa, impreuna cu un pasaport valid si, daca e
necesar, cu alte documente care sa sustina telul si conditiile sejurului in teritoriul
Schengen. De asemenea, va trebui sa dovedeasca ca are mijloace de subzistenta, atit
pe perioada sejurului cit si pentru intoarcerea in tara. Ar trebui de subliniat ca unele
ambasade si consulate invita persoana in cauza la un interviu in care motivul pentru
a cere viza va trebui explicat verbal.
3. Calatorul va trebui sa aiba o asigurare de calatorie ce trebuie sa acopere, pentru
un minimum de 30.000 euro orice cheltuieli legate de repatriere sau de tratament
medical de urgenta pe timpul sejurului. Dovada asigurarii de calatorie trebuie adusa,
in principiu, la sfirsitul procedurii, adica dupa ce s-a ajuns la o decizie pozitiva
pentru acordarea unei vize Schengen. Cetatenii tarilor nesemnatare ale acordului pot
sta pe teritoriul Schengen pentru o perioada maxima de 90 de zile dintr-un total de
180 de zile de la data intrarii. In cazul unei vize cu intrari multiple, o persoana poate
intra de mai multe ori intr-o perioada de 180 de zile, dar numarul de zile petrecute
in teritoriul Schengen nu trebuie sa depaseasca 90 de zile.
Prin Actul Unic European (intrat in vigoare in 1987) libera circulatie a
persoanelor capata o noua calificare, fiind definita drept una dintre cele patru
libertati fundamentale ale Pietei Interne.
Libera circulatie a persoanelor impune adoptarea de msuri de securitate si
justitie, pentru a se crea un cadru favorabil de exercitare a acesteia in interesul si
beneficiul tuturor, pentru a preveni manifestri antisociale. n cadrul Consiliului
European de la Nisa (decembrie 2000), Consiliul, Parlamentul European si Comisia
Europeana au semnat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Prin
acest document sunt reunite intr-un cadru unic drepturile civile, politice, economice
si sociale consacrate intr-o serie de documente internationale, europene si
nationale.
n acest sens, in Carta este reglementat dreptul oricarui cetatean al Uniunii de a
avea libertatea sa caute serviciu, sa lucreze, sa se stabileasca sau sa furnizeze
servicii in orice stat membru. De asemenea, rezidentii tarilor pri care sunt
autorizati sa munceasca pe teritoriul statelor membre, au dreptul la conditii de
78
79
Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007,
pag. 157.
80
economica a unui stat membru, altul decat statul lor de origine, si sa obtina beneficii
din aceasta participare, favorizand astfel intrepatrunderea economica si sociala in
cadrul Comunitatii in domeniul activitatilor independente78.
Libertatea de stabilire nu se aplica activitatilor care, in ceea ce priveste statul
membru, sunt asociate in acest stat, chiar si cu titlu ocazional, cu exercitarea unei
autoritati publice (exceptie de la libertatea de stabilire art. 45 din Tratatul CE).
Termenul de exercitare a unei autoritati publice, potrivit art. 43, trebuie
interpretat in sens restrans. Astfel, desi profesia de avocat presupune o activitate in
fata organelor judecatoresti ale unui stat membru, acest aspect nu este suficient
pentru calificarea acestei meserii ca o forma de exercitare a unei autoritati publice.
Dreptul de sedere este conditionat de dovedirea mijloacelor de trai constand in
resurse materiale suficiente pentru a nu solicita ajutor social de la statul pe teritoriul
caruia se afla. In acest sens, mijloacele de trai trebuie sa fie mai mari decat nivelul
pensiei minime de securitate sociala care se acorda in statul in care se afla. Dreptul
de sedere in acel stat inceteaza in momentul in care beneficiarul nu mai poseda
mijloacele de trai necesare. De asemenea, beneficiarul dreptului de sejur trebuie sa
dispuna de asigurare medicala care sa acopere ansamblul riscurilor majore in statul
de resedinta.
Dreptul de a ramane permanent pe teritoriul unui stat membru este recunoscut
lucratorilor salariati sau independenti migranti, care au ocupat un loc de munca in
acest stat. Astfel, pentru ca o persoana sa poata ramane permanent pe teritoriul unui
stat membru, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- lucratorul migrant sa fi avut resedinta in mod continuu pe teritoriul acelui stat
pe o perioada de cel putin 3 ani; continuitatea nu se considera intrerupta daca
absentele temporare nu depasesc in total 3 luni pe an;
- incetarea activitatii salariale in acel stat sa se datoreze fie pensionrii, fie unei
incapacitati permanente de munca sau prestarii unei munci salariale pe teritoriul
altui stat membru (daca revine in statul de resedinta zilnic sau cel putin o data pe
saptamana).
Determinarea in mod concret a motivelor de ordine publica, de securitate publica
sau de sanatate publica raman la latitudinea statului membru care aplica masurile de
ingradire a dreptului de libera circulatie a persoanelor pe teritoriul sau. Insa, de
exemplu, referitor la ingradirea dreptului de libera circulatie a persoanelor pentru
motive justificate de sanatate publica sunt mentionate bolile sau incapacitatile care
justificfa aplicarea restrictiei, astfel sunt considerate boli pentru care indeplinesc
conditiile de aplicare a restrictiei bolile psihice, dependenta de droguri etc.
O alta situatie de limitare a dreptului de libera circulatie a persoanelor este
interzicerea angajarilor in posturile din administratia publica.
78
Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007,
pag. 160.
81
Avram Victoria Exercitarea unei activiti profesionale n Uniunea European, studiu nepublicat.
82
83
Cea de-a doua categorie de personal este denumit generic prin sintagma
contractuali sau ageni temporari i sunt mprii n dou categorii:
- contractuali de Drept comunitar;
- contractuali de drept privat locali.
5.1.3. Categorii de funcionari publici
Potrivit art. 5 din Statut, funcionarii sunt clasificai n funcie de natura i nivelul
funciei pe care o ocup, astfel:
1. Categoria A, conine 8 grade, care au n vedere funciile de direcie, de
concepie i de studiu. Funcionarii din aceast categorie trebuie s aib cunotine
de nivel universitar sau o experien profesional de nivel echivalent. Funcionarii
din categoria A au misiunea elaborrii politicilor, pregtirea proiectelor actelor
juridice i a rapoartelor Comunitilor Europene i aplicarea legislaiei comunitare.
Funcionarii care ndeplinesc funcii de direcii (directori generali, directori, efi
de divizie), funciile de concepie i de studii sunt cuprini n aceast categorie A.
2. Funcionarii din categoria B, sunt cei care primesc i analizeaz informaiile
necesare pentru elaborarea politicilor comunitare, i pentru supravegherea
respectrii legislaiei. Funcionarii din aceast categorie au pregtire de nivel mediu
sau experien profesional de nivel echivalent.
3. Funcionarii din categoria C, ndeplinesc funcii de execuie care necesit
cunotine de nvmnt mediu sau experien profesional de nivel echivalent. n
categoria C intr funcionari care ndeplinesc sarcini de secretariat i arhiv.
4. Funcionarii din categoria D, n care este cuprins personalul de serviciu care
necesit cunotine de nvmnt de nivel primar, eventual tehnice.
5.1.4. Cariera funcionarului comunitar
A. Recrutarea funcionarilor comunitari (primul capitol al Titlului III din Statut).
Recrutarea se realizeaz, de regul, prin concurs, Art. 29 alin. (2) din Statut prevede
i anumite excepii de la aceast regul, n cazurile limitativ prevzute n Statut.
Concursul presupune parcurgerea a dou probe (scris i oral) i trebuie s asigure:
- recrutarea celor mai competente persoane;
- s corespund din punct de vedere al integritii morale;
- s se realizeze pe baze geografice suficient de largi, astfel nct s asigure
accesul la funciile comunitare a resortisanilor din ct mai multe state membre.
Art. 27 alin. (3) al Statutului, prevede c nicio funcie nu poate fi rezervat
cetenilor dintr-un anumit stat membru.
B. Condiii pentru recrutarea funcionarilor comunitari
I. Condiii fixe:
a) naionalitatea candidatului, s aparin unui stat membru al Uniunii (art. 28
alin. (1) din Statut);
b) candidatul s aib exerciiul drepturilor civile. Decderea din drepturile civile
atrage i pierderea calitii de funcionar comunitar.
85
86
90
Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta - Curti internationale de justitie, op.cit., p.31,
ZORGBIBE, CH. - Histoire de la construction europenne, 2e dition corrige. Paris: PUF, 1997;.
82
Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta, op. cit., p.19.
91
Omului care sa functioneze permanent si care sa aiba o procedura mai simpla care
sa permita accesul cat mai larg la justitie si sa conduca la rezolvarea cu rapiditate a
plangerilor introduse.
Astfel, scopul restructurarii sistemului prin renuntarea la Comisia Europeana a
Drepturilor Omului, a fost acela de a simplifica toate procedurile, de a scurta pe cat
posibil durata procesului.
Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului, a inceput sa functioneze de la 1
noiembrie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Protocolului nr.11.
6.2. Organizarea C.E.D.O.
Judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt organizati pe patru Sectii
i doua Mari Camere a caror compunere este stabilita de plenul Curtii pentru o
perioada de 3 ani, Comitete de filtraj de 3 judecatori care sunt stabilite in interiorul
fiecarei Sectii pe o durata de 12 luni si Camere de 7 judecatori.
Curtea este condusa de un Presedinte si doi Vicepresedinti, Vicepresedintii Curtii
fiind in acelasi timp si Presedintii a doua din cele patru Sectii.
Presedintele, Vicepresedintii, Presedintii de Sectii sunt alesi de Curtea Europeana
a Drepturilor Omului reunita in adunarea plenara, mandatul lor fiind de 3 ani.
Curtea este organizata pe 4 sectii, cu 10 sau 11 judecatori, astfel ca fiecare din cei
41 judecatori membri ai Curtii Europene a Drepturilor Omului, face parte dintr-o
anumita Judecatorie.
Numarul minim de Sectii in care poate fi organizata Curtea Europeana a
Drepturilor Omului este de patru Sectii, dar la propunerea Presedintelui Curtii,
Curtea reunita in plen poate constitui o Judecatorie suplimentara.
Presedintele Judecatoriei este cel care repartizeaza cazurile catre judectorii
raportori, membri ai Judectoriei, de asemenea, la propunerea Presedintelui
Judecatoriei, Presedintele Curtii stabileste numarul de Comitete din cadrul fiecarei
Sectii.
n cadrul fiecarei Secii, la propunerea Presedintelui Judecatoriei, Presedintele
Curtii stabileste un anumit numar de Comitete de filtraj. Comitetele reprezinta
structuri foarte importante ale Curtii i sunt membri ai aceleiai Secii.
Alcatuirea Comitetelor ramane neschimbat pe o durat de 12 luni. Comitetele
au atributiuni de filtrare a admisibilitatii cazurilor, atributii care fusesera exercitate,
anterior, pe vechea organizare a Curtii, de catre Comisia Europeana a Drepturilor
Omului.83
Camerele compuse dintr-un numr de 7 judecatori, constituie o alta structura
organizatorica a Curtii si au fost create in scopul examinarii pe fond a cauzelor.
Camerele de 7 judecatori sunt constituite n interiorul Sectiilor, prin rotaie,
inandu-se seama ca n cadrul fiecarei Camere s fie prezent, n semn de respect fa
83
92
de statul parte n proces, judecatorul care are cetatenia statului implicat. Judecatorii
care alcatuiesc o Camera sunt toti membri ai aceleiasi Sectii.
Camera este compusa din Presedintele Judecator si judecatorul ales in numele
oricarui stat parte contractanta aflat in cauza. Ceilalti membri ai Camerei sunt
desemnati de catre Presedintele Judecator, potrivit unui sistem de rotatie, dintre
membrii Judecatori.
Deciziile luate de Camera trebuie sa indeplineasca majoritatea numarului de
voturi ale judecatorilor membri ai Camerei.
In cazul in care judecatorii, membri ai unei Camere apreciaza ca nu pot solutiona
corespunzator o anumita problema ce se iveste in cadrul spetei in cauza, acestia se
desesizeaza in favoarea Marii Camere.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului are doua Mari Camere fiecare
cuprinzand un numr de 17 judecatori si 3 judecatori supleanti.
Alcatuirea Marii Camere ramane neschimbata pentru o perioada de 3 ani.84
Condiiile de admisibilitate a cererii.
Pentru ca o plangere s fie declarata admisibila si astfel, Curtea sa poata examina
pe fond problema in speta, trebuie s fie indeplinite trei condiii:
- s existe o violare a Conventiei;
- s fie epuizate toate caile de atac interne;
- s nu fi decazut din termenul de 6 luni.
Curtea poate cerceta numai plangeri referitoare la drepturile enumerate in
Conventie. Plangerile trimise spre solutionare Curtii trebuie sa fie facute impotriva
unui stat parte contractanta care a ratificat Conventia.
C.E.D.O. nu este o instanta de apel impotriva hotararilor instantelor nationale si
nu poate anula sau modifica deciziile lor, dupa cum nici nu poate interveni direct pe
lang autoritatea de care partea se plange.
Curtea poate fi sesizata cu privire la probleme ce tin de responsabilitatea unei
autoritati publice (legislatie, instante de judecata, etc.). Curtea nu poate cerceta
plangeri impotriva persoanelor fizice sau a organizatiilor private.
Inainte de a sesiza Curtea, trebuie ca reclamantul sa fi incercat sa-si afirme
dreptul ce i-a fost incalcat exercitand toate remediile in statul respectiv adresanduse tuturor autoritatilor juridice sau administrative care ar fi putut rezolva cererea.
Aceasta epuizare a cailor de atac interne include si sesizarea celei mai inalte
instante de judecata care este competenta a rezolva cererea.
Dupa ce a fost pronuntata decizia de catre cea mai inalt instanta de judecata sau
autoritate competenta, partile dispun de un termen de 6 luni pentru a se putea adresa
Curtii.
Daca nu se trimit detalii ale plangerii partilor, chiar si intr-o form sumara, in
cele 6 luni, Curtea nu va putea sa examineze cererea, deoarece termenul de 6 luni
84
93
95
Mdlina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheorghe Mocuta, op.cit., p.50, Frederic Sudre Drept european i
internaional al drepturilor omului, Ed. Polirom, Bucureti, 2006, p. 400.
96
persoanele fizice si juridice impotriva deciziilor luate de CJE-PI. Mai nou insa, cu
putine exceptii, CEJ raspunde si de dosarele de chemare in judecatoria in prima
instanta inaintate de statele membre ale UE impotriva Comisiei Europene.
In actiunile formulate de Comisia Europeana (de exemplu pentru inclcarea
tratatului UE) sau de alte organe comunitare si in actiunile formulate de statele
membre impotriva altor organe decat Comisia Europeana, precum si pentru luarea
deciziilor in actiunile prejudiciale) ramane competenta tot Curtea Europeana de
Justitie.
Procedura in cazul incalcarii tratatului UE (art. 226 Tratatul UE): Comisia
Europeana are dreptul dupa incheierea unei proceduri preliminare sa actioneze
in judecata in fata CEJ statele membre ale UE. Curtea de justitie verifica intai daca
acel stat a incalcat sau nu obligatiile ce-i revin prin Tratatul UE. Pentru aceasta la
CEJ trebuie inaintata o cerere de chemare in judecata, care se publica partial in
Monitorul Oficial al UE si se remite paratului. Dup cum e cazul, se poate trece
apoi la administrarea probelor si la judecatoria in fond. In finalul acesteia
procurorul general formuleaza cererile finale, in care sugereaza sentinta ce va fi
pronuntata, fara insa ca CEJ sa fie obligata sa tina cont de aceste sugestii. Conform
dispozitiilor art. 227 din Tratatul UE exista si posibilitatea ca un stat membru sa
actioneze in judecata in fata CEJ un alt stat membru (dup procedura preliminara in
care intervine si Comisia European conf. art. 227 alin. 2-4 din Tratatul UE).
Procedura prejudiciala (art. 234 din Tratatul UE): Instantele nationale pot
(respectiv trebuie, atunci cand este vorba de ultima instanta cum ar fi Curtea
Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, etc.) cere CEJ lamuriri cu privire la
interpretarea dreptului comunitar. In plus, aceste instante pot solicita CEJ sa verifice
daca un anumit act legislativ european este valabil. Acest lucru trebuie sa asigure in
primul rand aplicarea unitara a dreptului comunitar de catre instantele nationale,
care se ocupa de aplicarea pe plan national a legilor europene. Pentru a putea
solicita opinia CEJ judecata in fond derulata la instanta nationala trebuie sa depinda
(in mod decisiv pentru solutionarea cauzei) de interpretarea, respectiv valabilitatea
legilor comunitare. Instanta va suspenda judecata in fond pana la primirea
raspunsului de la CEJ. Cererea solicitata va fi intai tradusa in toate limbile oficiale
si apoi publicata in Monitorul Oficial al UE. Acest lucru ofera partilor, statelor
membre si organelor UE posibilitatea de a lua pozitie in problema respectiva, dupa
care are loc o dezbatere in fond, cu pledoaria tinuta de procurorul general si apoi se
procedeaza la pronuntarea sentintei. Instanta solicitanta este obligata sa respecte
sentinta pronuntata de CEJ.
O particularitate a CEJ este procurorul general. Acesta, dupa ce partile au fost
audiate la judecata in fond, are rolul de a intocmi o propunere privind sentinta ce
urmeaza a fi pronuntata. Procurorul general nu reprezinta insa interesele unei
anumite parti, cererile sale trebuind sa aiba un caracter independent si neutru. CEJ
97
BIBLIOGRAFIE
- ION P. FILIPESCU, AUGUSTIN FUEREA Drept instituional
comunitar european, Ed. Actami, Bucureti 1996;
- ION ANGHEL Tratatul internaional i dreptul intern,
Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1999;
- ROMUL PETRU VONICA-Introducere general n drept, Ed. Lumina
Lex, Bucureti, 2000;
- FLORIAN COMAN Drept comunitar european, Ed. II, Ed.
Universul Juridic, Bucureti, 2003;
- MARIN VOICU - Jurisprudena comunitar, Ed. Lumina Lex,
Bucureti, 2005;
- CONSTANA MTUESCU Introducere n Dreptul comunitar,
Ed. Transversal, Trgovite, 2004;
- DUMITRU MAZILU Integrarea
european. Drept comunitar i instituii europene, Ed. Lumina Lex,
2001;
- Augustin Fuerea - Drept comunitar European, editia a II-a
revazuta si adaugita, Ed. Universul juridic, 2006;
- Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu- Dreptul Uniunii Europene,
Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007;
86
www.uniuneaeuropeana.ro
98
CUPRINS
CAPITOLUL I
APARIIA I EVOLUIA UNIUNII EUROPENE
SECIUNEA I
101
102
103