"Oamenii muncesc n general prea mult pentru a mai putea fi ei nsisi. Munca este un blestem.

Iar omul a fcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munc, a gsi o bucurie ntr-un efort care nu duce dect la realizri irelevante, a concepe c te poti realiza numai printr-o munc obiectiv si nencetat, iat ceea ce este revolttor si ininteligibil. Munca sustinut si nencetat tampeste, trivializeaz si impersonalizeaz. Ea deplaseaz centrul de preocupare si interes din zona subiectiv ntr- o zon obiectiv a lucrurilor, ntr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaz atunci de destinul su personal, de educatia lui luntric, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevrat, care ar fi o activitate de continu transfigurare, a devenit o activitate de e teriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic c n lumea modern munca indic o activitate e clusiv e terioar. !e aceea, prin ea omul nu se realizeaz, ci realizeaz. "aptul c fiecare om trebuie s aib o carier, s intre ntr-o form de viat care aproape niciodat nu-i convine, este e presia acestei tendinte de imbecilizare prin munc. # muncesti pentru ca s triesti, iat o fatalitate care la om e mai dureroas dect la animal. $ci la acesta activitatea este atat de organic, ncat el n-o separ de e istenta sa proprie, pe cnd omul si d seama de plusul considerabil pe care-l adaug fiintei sale comple ul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifest una din tendintele lui de a iubi rul, cnd acesta este fatal si frecvent. #i n munc omul a uitat de el nsusi. !ar n-a uitat a%ungand la naivitatea simpl si dulce, ci la o e teriorizare vecin cu imbecilitatea. &rin munc a devenit din subiect obiect, adic un animal, cu defectul de a fi mai putin slbatic. In loc ca omul s tind la o prezent strlucitoare n lume, la o e istent solar si sclipitoare, n loc s triasc pentru el nsusi nu n sens de egoism, ci de crestere interioar -, a a%uns un rob pctos si

impotent al realittii din afar." Emil Cioran