Sunteți pe pagina 1din 1

TIMIDITATEA LA VARSTA PRESCOLARA Inca de la pasirea in gradinita educatoarea poate sa isi dea seama de manifestarile copiilor.

Din ce in ce mai mult gradinita repre!inta pentru cei mai multi copii primul mediu institutionali!at cu care iau contact.Prea putini dintre ei frec"entea!a cresa ca apoi sa fie inscrisi la gradinita. Pentru o pare dintre ei care au mai multi frati care au fost sociali!ati cu alti copii sau au comunicat cu adultii mai mult cri!a de acomodare cu gradinita este oarecum in limite normale. Totusi e#ista copii care se acomodea!a mai greu. Acest lucru tine si de personalitatea copilului de trasaturile lui psi$ice. %e putem da seama de acest lucru prin faptul ca prescolarul este stresat se agita nu este in largul lui se desparte foarte greu de parintii lui. Timiditatea sensi&ilitatea acestor copii se poate manifesta la "arsta prescolara scolara si c$iar toata "iata. Se pune intre&area cum am putea sa ii a'utam pe acesti copii sensi&ili( Trebuie sa le acordam mai multa atentie, multa incredere pentru a trece peste aceste situatii de disconfort. Nu toti copiii simt nevoia sa fie sociabili. Copilul timid sta retras, priveste la
ceilalti cum se joaca, cum participa la activitati. Antrenarea lui alaturi de ceilalti necesita timp, rabdare si tact pedagogic. Astfel, copilul urmareste cu placere la jocul celorlalti, incearca aceleasi sentimen te si treptat se alatura acestora.La inceput se joaca singur. Educatoarea poate sa l sustina si sa il ajute apreciind de exemplu ce a construit el, atragand atentia si celorlalti copii asupra realizarilor lui, apropiindu-l de cercul celorlalti copii. Ea urmareste ce ii place copilului mai mult sa faca si il atrage spre un loc prielnic care sa ii dea lui posibilitatea sa lucreze cu placere . neori copiilor le este frica din cauza unei educatii gresite a parintilor! interdictii, rigiditate din partea acestora, recurgerea la izolarea lui de teama ca alti copii l-ar influenta negativ. "ediul de joaca al copiilor trebuie urmarit si controlat de carte parinti dar nu in mod excesiv, lasandu-i acestuia si independenta, posibilitatea de a alege si a decide singur. # atitudine corecta, un comportament corect al adultului influenteaza in mare masura comportamentul copilului, punand amprenta asupra caracterului si personalitatii acestuia.

)iind atenti la propriile sentimente "om fi in stare sa ne concentram mai clar cum il afectea!a timiditatea pe copil. Copilul raspunde diferit la lumea e#terioa* ra. Este modul de a se manifesta la lucruri noi necunoscute din mediul am&iant dupa cum pentru altii poate fi o incitare la cunoastere la a decoperi noul. Important este sa lucram cu calm porinid de la premisa ca timiditatea nu este ce"a patologic. Apropierea de copil incerederea in el optimismul pedagogic pot sa aduca re!ultate din cele mai incura'atoare. E#ista copii sensi&ili sensi&ilitatea lor daca este anali!ata corect si sunt aplicate strategii adec"ate pot sa transforme acest nea'uns intr*o calitate. Astfel copilul poate de"eni e#emplu pentru colegii lui + un &un pictor desenator un &un interpret de mu!ica arti!an al acti"itatilor practice. Parintii de asemenea tre&uie sa manifeste ra&dare si incredere in pro* priii lor copii sa stie si sa accepte diferentele indi"iduale ale lor sa stie sa ii a'ute sa coopere!e cu alti copii cu oameni maturi si situatii noi respectand ritmul propriu al copilului. Copilul nu tre&uie etic$etat ca fiind timid tre&uie incura'at sa isi "i!ite!e colegii sau sa ii primeasca la el acasa. ED,CATOARE MA-DALE%A A%-.EL -RADI%ITA C, PRO-RAM %ORMAL %R. / CARACAL