Planta aceasta, care în unele părţi ale ţării se mai numeşte
şi bădean, este originală din regiunea mediteraneană. La noi se găseşte numai cultivată.
De la anason se folosesc fructele – Fructus Anisi vulgaris
– ce conţin ulei volatil, care are acţiune stimulativă asupra apetitului. Uleiul volatil din fructele de anason excită secreţiile pancreatice şi intestinale, ajutând astfel digestia.
Ceaiul de anason se recomandă ca expectorant în bronşite, măreşte cantitatea
de lapte la femeile care alăptează (galactogog), calmează colicile intestinale şi stomacale la sugari şi copii, face să crească diureza, ajută la eliminarea gazelor din stomac (carminativ). Infuzia preparată din 10 g fructe la 100 g apă ajută la eliminarea viermilor intestinali.
Pentru sugari, anasonul se foloseşte opărind 5-6 fructe la o căniţă de ceai.
Pentru adulţi, ceaiul se poate prepara dintr-o linguriţă de fructe la un sfert de litru de apă.
Ceaiul se bea călduţ, de preferinţă înainte de masă.
Fructele de anason intră în compoziţia ceaiului gastric.