Momente din viata...

Doar ea...! Aceeasi persoana,dar zilnic diferita>Fiecare dimineata e pentru ea un zambet si un nou inceput,presarat,insa,cu lacrimi,amintiri si stari contradictorii.Fiecare miscare a ei este interpretata spre gasirea caii catre fericire.In fiecare moment spera ca o actiune sau alta o vor ajuta sa fie fericita.Cu toate acestea...se simte singura.Singura in fata propriului suflet,singura in fata oamenilor,singura in fata cerului care pare sa o acopere,fara sanse de scapare.Este o fire mult prea ambitioasa si mult prea mandra ca sa-si recunoasca tristetea.Este condamnata de ceilalti pentru solitudinea in care se afunda clipa de clipa,este laudata de restul pentru realizarile si forta cu care priveste lucrurile materiale,exterioare.Cum aceeasi persoana poate fi atat de puternica in exterior si atat de instabila in interior? Ceea ce gresesc ceilalti atunci cand o catalogheaza este faptul ca pentru ea realitatea imediata nu are importanta si cu toate acestea din orgoliu si mandrie,din dorinta de recunoastere si apreciere,din incercarea ca auzind lucruri bune si laude se va mobiliza si va incerca sa se schimbe,devenind ,,acea fire pe care oamenii o vor printre ei.Dar,interiorul ei ,vesnic cautand liniste si siguranta,se framanta la fiecare pas pe care il face.Cum poate sa spuna o astfel de persoana ca se simte singura? Nimeni nu stie ca defapt tot ceea ce vad la ea este o enigma,o minciuna,pentru ca ea este ceea ce crede si ceea ce simte.Deci,aceasta persoana foarte puternica,cu vointa de fier in ceea ce priveste viata exterioara,minte.Cum mai poate fi considerata o persoana morala? Ea nici macar nu stie cine este cu adevarat,nici fata de apropiatii sai nu se poate deschide indeajuns incat sa se elibereze de tot ceea ce o chinuie.In fiecare zi existenta ei pare atat de anosta,traieste dincolo de granitele reale,este incatusata intre zambet fals si lacrima sincera.Traieste un vid infinit,este prinsa in lanturile propriei sale vieti,incercand sa se descatuseze de orice constrangere sau suferinta. Singurul remediu pentru ea este afectivitatea.Dar,ii pare un cuvant atat de strain si de necunoscut.Ar vrea sa simta din nou acel sentiment care ar vindeca-o,dar ii e frica.Nu mai crede ca poate exista sinceritate in lumea in care traieste si ii e frica sa nu ii fie si mai rau; fugind astfel de lupta cu ea insasi...ramanand in umbra.Zilnic isi face un scut de aparare din propria-i incapatanare si din propriile convingeri negative.pare atat de misterioasa,dar este atat de simpla...Nu mai poate trai in lumea ei.Lumea ideilor si a idealului pare sa o innebuneasca.Nu este vindecata de rana provocata de ,,trecut.Si atunci de ce simte nevoie de iubire?Pentru ca ea vede in iubire idealul,ceva ce altii nu vad,priveste iubirea contemplativ,ca pe un miracol,ca pe o ultima treapta a implinirii.Ea insasi fuge de acest sentiment si se izoleaza de micile delicii ale vietii,cautand mereu ceva dincolo de puterea de intelegere a celorlalti.A ramas cu un vis care uneori pare sa o ucida,cu o dorinta de neinteles ,cu ceva mult prea complicat pentru varsta ei.Plange la adierea vantului,pluteste odata cu el,fredoneaza suspinul inimii.proiectandu-se intr-o lume la mii de kilometri distanta.Ar vrea sa spuna mai mult mai multe,ar vrea sa se depaseasca pe ea,insa ramane atat de rece l actiunile celorlalti de a o ajuta.Mult prea mandra,se minte singura si se ascunde de ceea ce este ea cu adevarat.Ar vrea sa zboara dincolo de timp si de spatiu.Sunt momente in care ii e foarte dor d etrecut si se agata de o panza descompusa de atatea furtuni si vant.Acest lucru o face sa cada in oceanul melancoliei si o distruge interior .Cu toate acestea ,ceva in sufletul ei a ramas neatins.pur.Poate ar vrea sa fie altceva sau altcineva.Incearca zi de zi sa zambeasca si sa fie ca ceilalti,insa niicodata nu va renunta la principiile ei. Este mult prea capricioasa si mult prea dura ca ea insasi pentru a-si da o sansa la fericire.Are impresia ca nimeni nu i-ar intelege simplitatea,dar in acelasi timp firea enigmatica,dorintele si visele.Ar vrea sa traiasca intr-o alta lume si sa uite de tot ceea ce o face nefercita.Ar vrea sa uite toate glasurile inimii si sa se nasca a doua oara,crezand ca asa ar face ceva mult mai important pentru viata ei.Doar ganduri... Are tendinta de a-si canta trairile si vede viata printre randurile unei partituri cantate poate de prea multe ori.Este doar ea...! o fiinta atat de inofensiva,atat de dornica de viata,atat de trista...si totusi atat de puternica!

Dualitatea ei este inteleasa de multi ca falsitate,dar ea stie mereu ca ceea ce iubeste,ce vrea,ce crede si ce viseaza va fi mereu descoperit prin simpla privire in ochii sufletului.Privrea ei spune multe pentru cei ce stiu sa o inteleaga. Momente din viata ei...Momente fericite sau triste,de interiorizare sau descoperire,dar care fac din ea o oglinda a sentimentelor. Aceasta fire controversata:amestec de fericire si necunoscut,avant si cadere,dorinta si dezamagire,este tipul fiecaruia dintre noi,cel putin intr-un moment al existentei noastre.