Vitaminele sunt indispensabile functionarii corecte a organismului intrucat asigura activarea biochimica a nervilor, a muschilor, hormonilor, precum si productia

si consumul de energie. Desi unele pot fi sintetizate de organism, majoritatea vitaminelor provin din alimentatie si se impart in vitamine solubile in apa (hidrosolubile, cu molecule polare) si liposolubile (cu molecule apolare, solubile in grasimi). Prima categorie include acele vitamine care sunt eliminate zilnic prin urina, astfel ca e nevoie de un aport zilnic pentru a preveni carentele. Vitaminele liposolubile sunt cele ce se absorb in sange, fiind stocate la nivelul ficatului. Din aceasta clasa fac parte vitaminele A, D, E si K, pentru care nu e necesara administrarea zilnica intrucat depasirea nivelului optim al acestora in organism produce toxicitate. Toate cele patru vitamine liposolubile sunt considerate esentiale, lipsa lor afectand functionalitatea normala a organismului. Digestia si absorbtia lor este direct dependenta de capacitatea organismului de a procesa lipidele primite prin alimentatie, astfel ca la unele persoane va fi nevoie de un aport mai des sau in cantitati mai mari din aceste vitamine pe cand la altele depozitele de vitamine liposolubile din grasimi ori ficat vor fi disponibile un timp mai lung pentru diferitele activitati ale organismului. Un avantaj al vitaminelor liposolubile este ca in timpul prepararii alimentelor, fie ca e vorba de operatiunea de spalare a acestora sau de prelucrarea termica, pierderile vor fi minime. De asemenea, datorita faptului ca formeaza depozite, carentele vor aparea tardiv, in urma privarii indelungate si ca o consecinta a epuizarii depozitelor existente. Necesarul zilnic va fi stabilit tinandu-se cont de mai multi factori, cum sunt varsta (in genere copiilor, varstnicilor si femeilor insarcinate le e necesara o cantitate usor mai mare de vitamine), sexul (barbatii vor avea nevoie de mai multe vitamine decat femeile), activitatea fizica (cea mai intensa va duce la un consum mai mare de energie, implicit de vitamine), tipul de alimentatie si echilibrul dietei, precum si metabolismul persoanelor(cel mai accelerat va necesita o cantitate mai mare de vitamine). Desi apartin aceleasi clase, a vitaminelor liposolubile, vitaminele A, D, E si K au roluri diferite la nivelul organismului. Vitamina A prezinta o forma activa (retinolul) si un precursor (beta carotenul), acesta din urma fiind transformat in retinol la nivelul intestinului. Vitamina A e implicata in dezvoltarea si buna functionare a mucoaselor si a pielii, in dezvoltarea celulara si embrionara, combate radicalii liberi care determina imbatranirea si degenerarea canceroasa, mentine sanatatea ochilor. Necesarul zilnic este de 800 mg de vitamina A pentru copii si femei, 1000 mg pentru barbati si femeile insarcinate si de 1300 mg pentru cele care alapteaza. Sursele naturale de vitamina A sunt ficatul, ouale, pestele gras, laptele integral, untul, smantana, fructele si legumele verzi si galbene, portocalele, morcovii, mango. Desi destul de rara, carenta vitaminei A determina hemeralopie (scaderea acuitatii vizuale in penumbra), xeroftalmie (uscaciune oculara) si uscaciune cutanata. In aceste situatii, precum si pentru persoanele cu acnee, psoriazis sau ihtioza se recomanda administrarea de suplimente de vitamina A. Depasirea nivelului optim al retinolului in organism va duce la intoxicatii ce se manifesta prin cefalee, somnolenta, caderea parului, descuamare cutanata, tulburari hepatice, dureri, greturi, anomalii de dezvoltare a oaselor sau intarzierea cresterii la copii. Femeile insarcinate risca tulburari la nivelul sistemului nervos precum si malformatii ale fatului in cazul hipervitaminozei A.

Vitamina D e implicata in absorbtia calciului si fosforului in intestin, asigurand buna dezvoltare a oaselor si a dintilor. Este sintetizata sub actiunea razelor solare asupra pielii, dar poate fi asimilata si din lapte, ulei de peste, galbenus de ou, ciuperci, cereale, faina sau margarina. Denumita si calciferol, vitamina D este sensibila la caldura, lumina, la actiunea oxigenului si in medii acide. Doza zilnica recomandata este de 10-15 mcg pentru copii, 10 mcg pentru adulti si 15 mcg pentru femeile insarcinate si cele care alapteaza. Depasirea acestei cantitati duce la hipervitaminoza, manifestata prin calcificari ale tesuturilor moi, oboseala, scaderea poftei de mancare, greturi, varsaturi si scadere ponderala, depresii, tulburari hidroelectrolitice (hipercalciurie sau hipercalcemie), iar in cazul femeilor insarcinate hipervitaminoza D poate determina malformatii fetale. Pe de alta parte, carenta calciferolului duce la decalcifierea osoasa, ce are ca urmare severa rahitismul la copii sau osteomalacia la adulti, insotita de tulburari biologice. Vitamina E e denumita si tocoferol si se gaseste in cantitati mari in carne, oua, produse lactate, nuci, seminte, boabe de soia, tarate, cereale integrale si uleiuri vegetale. Rolul acestei vitamine e de a scadea riscul bolilor cardiace, de a ameliora durerile menstruale, inhiba radicalii liberi implicati in degradarea celulara, mentine structura si functionalitatea normala a sistemului reproducator si asigura troficitatea sistemului muscular. Necesarul zilnic de vitamina E este de circa 5 mg la copii si 15 mg pentru adulti si femeile insarcinate. In cazul hipervitaminozei (la depasirea dozei zilnice recomandate de 100 de ori) se produc tulburari digestive si cefalee, pe cand hipovitaminoza se manifesta prin tulburari hematologice (anemie), ale sistemului nervos, neuromusculare si ale aparatului vizual. Vitamina K este implicata in procesul coagularii, in formarea oaselor si contribuie la buna functionare a rinichilor. Lipsa acestei vitamine produce hemoragii, hematoame, colite, diaree, steatoree, carenta fiind intalnita mai frecvent in cazul persoanelor cu boli hepatice, obstructii biliare, infectii intestinale, boala Crohn, boala celiaca sau diaree cronica. Doza zilnica necesara de vitamina K este de 45-65 mcg pentru adulti si 15-40 mcg pentru copii. Hipervitaminoza K duce la eritem cutanat, greata si prurit, insa doar in cazul in care se depaseste de 1000 de ori cantitatea zilnica admisa. Sursele naturale de vitamina K1 sunt plantele verzi de tipul spanacului, salatei, varza, conopida, broccoli, kiwi, patrunjelul, avocado, cerealele si unele uleiuri vegetale (masline, soia), fragii, cartofii, rosiile, urzicile, ovazul si morcovii. Vitamina K este foarte sensibila la lumina, rezistenta la caldura si sensibila la oxidanti. De asemenea, ea este usor distrusa si prin congelarea alimentelor inainte de a fi date in consum, precum si prin rancezirea grasimilor care intra in alcatuirea alimentelor respective.