Communicare in cadrul grupului

Comunicarea este unul dintre cele mai importante elemente din viaa noastr, este prezent n tot ceea ce facem i este esenial pentru a ne putea desfura activitile, deci pentru a tri. Comunicarea reprezint schimbul de mesaje ntre cel puin dou persoane, din care una emite (exprim o informaie i cealalt o recepioneaz (nelege , cu condiia ca partenerii s cunoasc codul (s cunoasc aceeai limb . ! bun comunicare presupune combinarea armonioas a limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris i citit cu cel nonverbal (exprimat prin semne, gesturi, desene . "ermenul de # comunicare $ este legat de existen a noastr ca oameni, mai apoi ca societate, fiindc fiin ele umane i comunicarea sunt interdependente. %r comunicare i limbaj noi ca fiin e ce interac ionm i rela ionm n cea mai mare parte, sau chiar n ntregime prin actul comunicrii, existen a noastr pe pm&nt ar fi inutil. ' comunica nu nseamn, ns doar a emite sunete i cuvinte, ci nseamn, n acelai timp, a g&ndi i a cunoate. Comunicarea semnific mult mai mult dec&t schimbul i rsp&ndirea de informaii. Comunicarea creeaz i menine societatea. (ste un proces dinamic, aflat ntr)o permanent transformare, ce este indispensabil vieii. Comunicarea are un rol fundamental n viaa noastr, fiind o component esenial a acesteia. Comunicarea este primul instrument spiritual al omului n procesul socializrii sale. %r comunicare nu ar exista socializare, deci nu ar exista ntelegere, ajutorare, schimb de informaii, nu ar exista relaii interumane. %r comunicare nu am evolua, nu ne)am dezvolta ca indivizi i nici ca societate. Comunicarea face parte din noi, este fundamental existenei noastre. *rup un ansamblu de persoane ntre care se stabilesc relaiile interindividuale directe i statornice n cadrul unor activiti similare ce conduc la realizarea scopurilor relativ comune.

Oamenii traiesc organizati in grupuri deoarece sunt fiinte sociale. Un grup social reprezinta un ansamblu de indivizi intre care exista relatii bine definite si in care fiecare individ are constiinta apartenentei la grup.+embrii unui grup au o anumita structura , functioneaza dupa unele reguli prestabilite, au interese comune si urmaresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate. Comunicare reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atatea metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei. Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei a ung sa detina in comun aceste lucruri. !entru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aiba in comun scopuri , convingeri aspiratii, cunostinte " o intelegere comuna " #acelasi spirit# cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte. Comunicarea de grup. (ste comunicarea ntre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii. ,aca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din carefacem parte este un grup. *rupul nseamna reguli, reputaie, el, munca n echip, etc .-ensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. 'tata timp cat exista o buna comunicare exist i un randament maxim, ns dac aceasta lipsete se poate ajunge ladisensiuni sau, chiar mai ru. Comunicarea de grup se deruleaza in colectivitati umane r e s t r a n s e s i p e r m i t e schimburide idei si emotii, ofera conditii pentru

impartasirea experientelor,discutii in vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.Cercetarile au scos in evidenta raportul dintre informatie, circulatia acesteia si dinamicagrupului. Specialistii au dovedit faptul ca la nivelul grupului, comunicarea globala este oiluzie, indiferent de mi loacele de comunicare la care apeleaza. $ introdus conceptul de%valenta& in comunicare si aceasta reprezinta numarul de persoane cu care un individ poate comunica 'la receptare sau la emitere(. Capacitatea de receptie a unei fiinte umaneeste data de raportul dintre informatie si timp, evaluata la )* biti+sec. $l doilea concept introdus este capacitatea de transmitere, definita prin raportul intre informatia primita sic e a t r a n s m i s a . S o c i o l o g i i p r e z i n t a g r u p u r i l e d i n t r " o p e r s p e c t i v a i n f o r m a t i o n a l a , identificand doua tipuri, grup egalitar si grup ierar-izat. .ntr"un grup, ierar-ia se stabileste p e b a z a b i l a n t u l u i i n f o r m a t i o n a l a l f i e c a r u i i n d i v i d , b i l a n t u l f i i n d d i f e r e n t a d i n t r e influentele pe care le primeste individul si cele pe care le exercita acesta. Cand bilantul este egal pentru toti membrii grupului, grupul este egalitar, iar daca bilantul este diferit,grupul este ierar-izat. Se defineste influenta ca #rezultanta unui sc-imb informational intre unul si mai multi indivizi, influenta celui dintai fiind masurata prin efectul produs desc-imbul informational asupra comportamentului celorlalti.#/ara a fi o reteta sigura ,se poate vorbi despre o strategie care permite conturarea unui cadru eficient de munca, comunicare, relationare in grup. Directiile de interes sunt,activitatile de formare a grupului, respectiv activitatile de mentinere a acestuia. .rin comunicare se exprima ceea ce se petrece, s)a ntmplat ori se doreste sa aiba loc la nivelul grupului si/sau al fiecaruia. Ca urmare, realitatea exprimata sau de exprimat se prezinta ca fapte, sentimente si relatii 0ntre fapte si sentimente. /aptele, 0nfatisate ca incontestabile, s0nt alcatuite din ce se vede, inclusiv atitudini posturale, gesturi, culori, forme, figuri, dimensiuni; ce se aude, vorba, timbrul vocii, muzica, sunetele, zgomotul, ritmul, tacerea, intensitatea interventiei; ce se spune, cuv0ntul 'ca sens(, continuturile; ce se face, actiuni, munca 'organizarea ei(, obiectele produse, cercetarea, exercitiile practice, rezultatele obtinute. Sentimentele prezente la grup, subgrup sau individ s0nt recunoscute si prelucrate, constient sau inconstient, de fiecare. 0n fapt, ele s0nt afectivitatea pe care o genereaza si+sau o

manifesta fiecare grup 0n modelele sale de tensiune, de satisfactie, de putere, de euforie. .ndividual, fiecare le resimte la fel si totodata diferit, pozitiv+negativ, atractie+respingere, bucurie+durere, satisfactie+frustrare, forta+slabiciune, indiferenta+entuziasm. 1elatia fapte" sentimente se prezinta la nivelul intentiei, senzatiilor, impresiilor, 0ntelegerii faptelor, contextelor, oamenilor. /iecare persoana are tendinta sa deformeze, sa interpreteze, sa 0nfrumuseteze ori sa umbreasca ceea ce vede, aude, simte. 0n gradul si nivelul de deformare intervin caracterul si experientele anterioare 'bac2groimd"u3(. , astfel, grupul presupune interactiune, structura (norme, roluri, relatii ntre membri , scopuri comune, nevoia de grup si interdependenta dinamica. 'stfel se disting urmatoarele ipostaze ale comunicarii0 Obisnuitele ) normale, stiute, cunoscute, gencrnd siguranta, ncrederea n stapnirea situatiei, n reusita raporturilor cu celalalt/ ceilalti. Cadrul acestor comunicari este unul familiar, cu elemente bine conturate, explorate anterior n detaliu. 1n asemenea cadru l prezinta familia, scoala2 pentru copiii mai mari, mediul profesional. Neobisnuitele necunoscute, pline de mister, cu elemente ascunse, chiar secrete. !mul este o fiin social, deci este destinat s triasc alturi de cineva, alturi de semenii si, alctuind grupuri. 1n grup se formeaz din nevoia omului de a comunica, de a socializa, de a afla anumite informaii, de a mprti la r&ndul lui idei, preri, sentimente, de a lega prietenii, din necesitatea de a nu fi singur i de a avea pe cineva alturi. -tarea natural a omului este cea colectiv. 3n general, majoritatea activitilor sunt desfurate n grupuri, fie c acestea sunt familia, grupul de prieteni de joac din faa blocului, grupul de colegi din cadrul colii, echipa de munc, grupul de prieteni cu hobb4)uri comune etc. Embrii unui grup au un sentiment de identitate comuna, un scop comun, asteptari comune. *rupurile se formeaz at&t la nt&mplare c&t i la alegere, prin decizia individului. ,e cele mai mule ori noi suntem cei care alegem grupul din care dorim s facem parte, deoarece avem un motiv anume s aderm la grupul respectiv. 'stfel, membrii unui grup au un scop comun, activiti, interese, valori, dorine, ateptri, idei comune, caracteristici sociale comune (ras,religie, etnie, clas etc. sau caracteristici personale comune (v&rsta, nivel de inteligen , pe baza crora i organizeaz interaciunea.

FAZELE REUNIRII UNUI GRUP 5niierea !amenii se iniiaz unii pe alii n arii diferite, i verific credinele i atitudinile, se fac primele aprecieri reciproce. (xperimentarea .ersoanele dezvolt mai mult efort n a cuta experiene i interese comune2 totul este general, relaxat i necriticabil. 'pare necesitatea unor activiti comune ntre partenerii de echip, activiti care s depeasc cadrul non)sarcin al jocurilor de spargere a gheii 6. 5ntensificarea (chipa petrece mai mult timp mpreun, participanii ncep s)i spun lucruri personale, despre familie i prieteni. 5ntegrarea Cei din afara echipei se ateapt s i vad mpreun. %iecare membru n parte este capabil ntr)o mare msur s prezic i s explice comportamentul unui alt membru. 7. !bligaiile reciproce 'cest ultim stadiu este mai rar nt&lnit la echipele didactice2 apariia lui n echip ofer cadrului didactic o libertate de aciune i creativitate extraordinare.