7.

Bittersweet Butterscotch

BELLA
Lui Edward i-a placut supa de legume. Foarte mult. Am stat pe canapeaua
lui de piele, uitandu-ma complet fascinata cum el consuma gradual intreg
bolul cu supa, in mijlocul patului sau mare, inca invelit in patura. Parea ca n-a
mancat de cateva zile. Acest gand m-a facut sa ma incrunt. Am inspectat inca
o data camera lui din locul in care stateam, observand gramada de servetele
care dadeau pe dinafara cosului de gunoi de langa pat. Camera era putin mai
dezordonata decat ultima data cand am fost aici. Mai multe haine si hartii si
carti aruncate neglijent. M-am simtit ridicol intrusa, catarandu-ma pur si
simplu in camera lui ca si cum nu era o invazie extrema a intimitatii.
Simtindu-ma jalnic din cauza comportamentului meu, am decis sa fac ceva
ce probabil il va infuria mai mult.
- Imi pare rau ca am dat buzna asa aici. Mi-am cerut scuze incet. Eram doar
ingrijorata ca esti bolnav si toate alea.
Capul lui Edward s-a ridicat brusc de la bolul lui cu supa si si-a ingustat
ochii înroşiţi spre mine.
- Am spus eu ceva in legatura cu asta?
A spus el ragusit, incercand sa sune manios si enevat, dar iesind extrem de
nazal. Colturile buzelor mele s-au ridicat putin ca raspuns la hilaritatea cu
care durul Edward Cullen parea mai mult o fetita de doisprezece ani. Si-a
inmuiat expresia fetei si si-a dat ochii peste cap la amuzamentul meu, in timp
ce s-a intors spre bolul cu supa.
- Nu ma supar. Supa este al naibii de delicioasa. Plus ca, m-am simtit rau ca
te-am lasat sa stai singura afara noaptea trecuta. S-a incruntat.
Am continuat prin a-i spune ca stiam ca nu va veni, si ca va sta in casa, ceea
ce a parut ca-l consoleaza putin. Asa ca am continuat sa ma uit la el cum
devoreaza supa, si nu am putut sa trec peste teama irationala ca Edward nu
era ingrijit corespunzator.
- Carlisle nu-ti face niciodata supa sau ceva?
Am intrebat, cerand mai mult decat ar fi trebuit, dar incercand sa scap de
grija irationala pe care o simteam.
Edward a marait la lingura lui si a ridicat din umeri.
- Mi-a adus niste mancare de la spital, dar e rea ca naiba.
Am dat din cap cu intelegere. Mancarea de la spital si cu mine avem de
asemenea o istorie lunga.
- Carlisle e un bucatar foarte prost. Si probabil sunt singura persoana de pe
planeta care o poate strica atunci cand o incalzesc. A chicotit incet, apoi a
inceput o tuse usoara care m-a facut sa tresar.
Dar moralul meu era usor ridicat. Edward nu a avut pe nimeni in viata lui
care sa-i faca mancare buna, sau care sa-i aduca supa cand e bolnav. Pana
acum. Am zambit putin. Acesta era un lucru pe care-l puteam face cu placere
pentru Edward… si inca bine. Cand a terminat supa, am scos din ghiozdan
cutia cu prajituri si i-am aruncat-o pe pat. Ochii i s-au luminat putin la
vederea lor, si asta m-a facut sa zambesc. Ii placeau prajiturile mele.
Ne-am stabilit intr-o versiune mai extinsa a rutinei noastre, stand in camera
lui in loc de chiosc, destul de confortabil. Mi-a aruncat iPod-ul, anuntandu-
ma despre albumul nou pe care il avea. L-am iubit, bineinteles, dand din cap
odata sunetele dure ale tobelor si la sunetul usor industrial al muzicii, cu un
zambet.
N-am realizat cat de mult mi-a lipsit noaptea cu Edward pana in momentul
acela, stand pe canapeaua de piele si uitandu-ma la el cum schita linistit ceva
in cartea lui, in timp ce vorbea cu mine despre ultimul cel mai nou album
achizitionat. A fost a doua oara cand l-am vazut fara jacheta lui neagra de
piele, si chiar daca arata rau cu nasul rosu si fornaind aspru, tot era minunat.
O suvita de par ii cadea peste ochi, si degetele mele erau cat pe ce sa faca
gestul cel mai patetic si enervant, vrand sa o puna la loc.
Am petrecut toata noaptea in felul acesta. Eu nu m-am miscat din locul meu
de pe canapea, inca simtindu-ma usor jenata ca i-am invadat intimitatea, el
schitand si vorbind cu mine pe acelasi ton nazal demn de mila.
In cele din urma am intrat in alerta cand am privit ceasul lui Edward de pe
masa de langa pat, si am realizat ca au trecut cinci ore. Era uimitor cum zbura
intotdeauna timpul cand eram cu el noaptea, discutand atat de linistit. Cu un
suspin, mi-am ridicat ghiozdanul si m-am ridicat si eu de pe canapea, mi l-am
pus in spate si mi-am pus si gluga. Edward parea aproape la fel de dezamagit
ca mine de plecarea mea cand s-a uitat in sus din cartea cu schite.
- Trebuie sa plec acum, inainte sa se trezeasca Esme, dar… o sa vin maine cu
mai multa supa? Am intrebat agitata mai mult ca o intrebare decat ca o
delcaratie, jucandu-ma cu manecile hanoracului meu.
El a zambit putin inainte ca fata lui sa cada.
- Nu stiu cum ma simt in legatura cu ideea ca tu escaladezi trei etaje.
Cand a vazut fata mea tipator de dezamagita, a adaugat:
- Adica, n-o sa mi-o iert niciodata daca te ranesti facand asta.
Gandul ca Edward era protector in legatura cu siguranta mea aproape m-a
facut sa ametesc, dar mi-am comprimat incantarea dandu-mi ochii peste cap
spre el.
- Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine. Am spus batjocoritor fluturandu-mi
mana. Ar fi trebuit sa ma vezi, eram ca o profesionista. Am adaugat mandra,
batand cu palmele peste spatele meu si balansandu-ma pe calcaie.
Edward a chicotit incet, scuturand dezaprobator din cap.
- Ei bine, atata timp cat modurile mele juvenile de delincventa te corup in
siguranta, nu ma supar.
I-am zambit, fericita ca vroia sa ma intorc, si m-am intors spre usa, inainte
sa-mi treaca ceva prin minte.
 - Hei, am spus, intorcandu-ma spre el. Care e culoarea preferata a lui
Jasper?
Am intrebat misterioasa cu un ranjet pe fata. Edward si-a ridicat
sprancenele intrebator spre mine, dar eu doar am asteptat, cu mana pe
manerul usii.
- Verde. A spus incet, ingustandu-si ochii.
Am dat din cap aprobator si m-am intors, fluturand mana in urma mea.
- Mersi, ne vedem maine!
Am chicotit amenintator cand am iesit pe usile fratuzesti si apoi in balcon.
Am inceput sa cobor pe grilaj cu pricepere spre surprinderea mea, ajungand
pe pamant cu un “buf” usor. Era cumva ciudat, uitandu-ma in intuneric, sa
fac ceva atat de… rau. Mi-am scuturat capul si m-am intors acasa cu moralul
ridicat, stiind ca Edward era bine.

Esme mi-a facut sugestii subtile toata saptamana in legatura cu Ziua

Recunostintei. La inceput n-am inteles, dar in dimineata asta au venit toate
deodata.
- Deci…
A inceput Esme neglijent, in timp ce se uita intr-o revista cu design-uri
interioare, stand pe canapeaua de langa mine.
- Vrei sa gatesti pentru Ziua Recunostintei, draga mea? A intrebat.
Am aprobat din cap cu entuziasm cand si-a ridicat privirea din poala. N-am
avut niciodata sansa sa fac ceva atat de fastuos. Si o sarbatoare cu Alice sigur
era extravaganta in vreun fel. Deja aveam tot felul de idei de retete noi.
- Asta e bine. A spus ea, inca rasfoind revista. Eu am gatit anul trecut.
A continuat ea pe un ton plictisit. Prea plictisit.
- I-am invitat pe Culleni. A ridicat ea din umeri. Bineinteles ca sunetul
numelui aceluia mi-a captat toata atentia.
- Chiar? Am meditat eu in liniste, incercand sa mi-l imaginez pe Edward
stand la masa din sufragerie pe care niciodata nu o foloseam, stand in fata lui
Alice si urand fiecare secunda din ea.
- Da, a fost dragut. A zambit ea, si avea o stralucire melancolica in ochii ei
caprui.
- Bine… Am spus incet, neintelegand de fapt ce a vrut sa zica.
S-a reintors la rasfoit dupa ce si-a scuturat capul de la orice isi amintise ea ce
o facuse sa zambeasca.
- Esti total impotriva sa-i invitam din nou?
S-a uitat la mine cu o expresie precauta.
- Nu vreau sa te fac sa te simti inconfortabil. A intrebat ea cu ochii stransi,
lasati la capete.
Oh. OH! Era ingrijorata ca vor fi barbati in casa.
- Oh, Esme. Am respirat, inchizand ochii si scuturandu-mi capul. Te rog nu
schimba nicio traditie de sarbatori din cauza mea. Am rugat-o in soapta.
 Mi-a luat mainile in ale ei, uitandu-se in jos la ele cu mila. Din nou asta?
- Nu fi ridicola, draga mea. Esti de departe mai importanta pentru mine
decat orice traditie stupida. A soptit suav.
Intotdeauna ma face sa zambesc cand imi arata felul acesta de afectiune. Era
rar pentru mine sa primesc orice fel de afectiune.
- E in ordine, Esme. Nu ma deranjeaza. Am spus cu un zambet convingator.
N-o sa las iesirile mele sa o afecteze pe Esme in felul acesta. Ii vroia pe
Culleni aici de Ziua Recunostintei. Si s-ar putea sa vina si Edward. Asta era
destul de incurajator pentru mine. S-a uitat sceptic, asa ca am adaugat cu cat
entuziasm era in stare creierul meu obosit:
- Plus ca, gandeste-te la toata mancarea pe care o voi putea face cu Emmet
aici. Am chicotit, imaginandu-mi-l manacand doi curcani de unul singur.
Cu un oftat lung, mi-a batut mana cu dragoste si a aprobat din cap,
intorcandu-se la activitatea ei lenesa de duminica.
In dupa-amiaza aceea, Alice m-a supus tipului sau preferat de tortura
hedonista. Cumparaturile. Chiar nu as fi mers, dar inca erau destule lucruri
esentiale pe care trebuia sa mi le procurez de cand m-am mutat in Forks. Asa
ca mi-am petrecut aproape toata dupa-amiaza urmand-o in jurul mall-ului
din Port Angeles, tarandu-mi picioarele obosite dupa mine. Incepeam sa ma
legan din nou, si-mi era teama ca va trebui sa dorm putin cand ajung acasa.
Cel putin o ora.
Mergeam cu gluga pusa, si capul in jos, evitand pe toata lumea din jur, si
multumindu-i tacut lui Alice ca a ales ziua cea mai putin aglomerata a
saptamanii pentru a ma pune sa fac asta, cand s-a oprit in fata unui magazin,
lasand sa-i scape un tipat mic. Cunosteam sunetul ala destul de bine. Era
jacheta perfecta, sau topul perfect, sau pantofii cu tocuri perfecti. M-am uitat
in sus spre vitrina si am vazut ca era de fapt fusta perfecta. Asa ca am stat in
cabina de proba cu ea, fericita macar de izolare, cand a iesit din cabina si m-a
intrebat ceea ce am asteptat toata ziua.
- Ce culoare arata cel mai bine,Bella? A intrebat ea, purtand fusta scurta
plisata si vulgara, si tinand doua pulovere identice ca aspect in fata mea ca sa
le inspectez. Am ranjit automat cand am vazut ca una dintre ele era verde.
- Verde. Cu siguranta verde. Am raspuns increzuta cu o aprobare din cap.
Ea a fost putin luata prin surprindere de interesul meu nou descoperit in
alegerile ei la cumparaturi, cand de obicei dadeam din umeri la intrebarile ei;
dar a aruncat-o pe cea rosie pe locul de langa ea si s-a imbracat cu cea verde.
A trebuit sa-mi fortez buzele sa stea impreuna ca sa-mi stapanesc chicotitul
care vroia sa evadeze atunci cand a imbracat puloverul. Era stramt. Foarte,
foarte stramt. Si sanii ei erau usor turtiti, terminandu-se cu un decolteu in
forma de V pe gatul ei. Eram sigura ca expresia lui Jasper cand se va uita la
asta va fi nepretuita.
Multumita de alegerile ei, ea a mai luat niste haine stramte verzi ca sa se
potriveasca cu bluza, ceea ce m-a facut sa zambesc si mai mult. Dar in timp ce
ieseam din cabina de proba, imaginea fetei mele intr-o oglinda m-a facut sa
ma opresc, omorandu-ma in ganduri. Aveam aceeasi blugi simpli negri,
acelasi hanorac negru ca intotdeauna. Ascunzandu-ma. O necesitate care
pentru mine a fost intotdeauna in regula. Dar pentru prima data, mi-as fi
dorit sa nu fi fost in regula. Mi-as fi dorit sa fiu ca Alice doar o data; privindu-
i reflexia in oglinda, incercand sa gasesc exact lucrul care ar face-o sa fie
remarcata de un baiat. Si stiind ca toata aranjarea si dichiseala ei precauta va
avea efect, si Jasper va lesina dupa ea la prima vedere. Familiara amaraciune
la faptul ca nu va putea niciodata fi acest lucru infiltrat in comportamentul
meu, si nefamiliara gelozie pe Alice pentru ca era in stare sa se poarte ca o
adolescenta normala.

Dispozitia mea amara nu s-a diluat prea mult cand ma aflam sub balconul
lui Edward in noaptea aceea. Aveam vechiul meu ghiozdan incarcat cu mai
multa supa fierbinte si prajituri, si de data asta am adaugat si un termos cu
ceai fierbinte de plante pentru gatul inflamat al lui Edward si un sandwich
ridicol de mare facut la gratar… doar in caz ca supa nu era de ajuns sa se
sature. Acesta era singurul lucru pe care il aveam. Nu puteam sa ma imbrac si
sa-l impresionez cu trupul meu sau cu abilitatile mele de flirt, dar puteam cu
siguranta sa-i fac mancare buna. Si daca primeam macar un zambet de la el,
era de ajuns pentru mine.
Asa ca m-am catart din nou pe grilaj, atat de silentios cat am putut,
multumita ca am dormit azi o ora si jumatate si ca acum nu ma mai leganam.
Am imitat miscarile de noaptea trecuta perfect, si m-am aflat in perfecta
siguranta in balcon exact la miezul noptii.
Cand Edward a deshcis usa, arata putin mai bine decat noaptea trecuta.
Parul lui era inca in dezordine, si inca nu se barbierise, dar nasul lui era roz in
loc de rosu, si ochii lui mai putin inrositi, desi inca avea cearcanele familiare
in jurul lor. Mi-a trimis un zambet mic si s-a dat la o parte ca sa pot intra.
Odata ce usa a fost inchisa, m-am indreptat spre locul meu pe canapea si am
inceput sa despachetez bagajul, stand in picioare si punand tot la marginea
patului lui Edward, unde stiam ca avea sa manance din nou, inainte sa ma
asez din nou pe canapeaua de piele.
- Sa fiu al naibii, Bella. Ai adus toata bucataria?
A chicotit in timp ce s-a asezat in mijlocul patului sau si a inceput sa le
analizeze pe toate. Vocea lui a pierdut aproape tot sunetul nazal, dar inca era
putin ragusita.
Mi-am dat ochii peste cap, desi eram putin jenata.
- Imi place sa gatesc noaptea cand sunt plictisita. Ma tine ocupata. Mai bine
ti-o aduc tie decat sa o las sa se strice.
Am ridicat din umeri, incercand sa fac sa sune ca si cum n-am nimic mai
bun cu care sa-mi ocup timpul. Ceea ce era complet adevarat.
 Dar atentia lui Edward era deja distrasa caci incepuse sa manace supa si
sandwich-ul cu un entuziasm evident care a sters toata amaraciunea pe care
am simtit-o mai devreme in timpul zilei. A inceput sa mormaie multumit,
spunandu-mi cat de delicios era totul… si adaugand prin propria alegere
destul de plina de injuraturi colorate, care sa sublinieze faptul. Asa ca eu doar
l-am privit mancand cu un zambet mic, lasand placerea incantarii lui la ceea
ce eu am facut pentru el sa ma invaluie. Ia asta, Stanley.

EDWARD
Ea ma privea cum mancam. In mod normal asta m-ar fi stanjenit, dar fetei
mele ii placea sa ma priveasca cum ii mancam mancarea. Asta o puteam
spune. Si eu eram cu siguranta incantat sa o mananc. Mi-a fost foame,
simtindu-ma prea nenorocit ca sa depun efortul necesar pentru a-mi gati
ceva. Si, la naiba, Bella putea gati. Asa ca am inceput sa infulec tot,
neascunzand cat de mult imi placea, si aruncand cate un “Sa fiu al naibii” din
cand in cand.
M-am simtit teribil toata sambata. Imi era frica ca Bella m-a asteptat afara la
chiosc, dar cand am iesit pe balcon vineri noaptea parea gol. Nu am vrut sa
creada ca o abandonez sau ceva. Dar adevarul era… chiar ma simteam ca
dracu`.
Asa ca atunci cand am auzit bataia in usa de la balcon, n-aveam habar la ce
sa ma gandesc. Am raspuns, partial asteptand sa bat fundul cuiva, si vrand sa
fac ceva atat de fizic solicitant cat se poate in actuala mea conditie. Dar cand
am deschis usa, ea era acolo. Toata mirosind a prajituri, si parul castaniu, si
roseala adorabila a naibii. Parea atat de agitata si jenata; n-am putut sa ma
abtin cand am chemat-o inauntru fara sa ezit prea mult. A mai fost in
dormitorul meu inainte, asa ca eram oarecum mai linistit in legatura cu asta.
M-a surprins felul in care era ingrijorata de sanatatea si de bunastarea mea.
Bella avea partea aceasta maternala de a avea grija, de care n-as fi stiut
niciodata ca exista. Fata mea vroia sa aiba grija de mine. Gandul m-a facut sa
zambesc. Eram cu adevarat ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Si pentru ca eram, am fost speriat ca dracu` ca o sa-si rupa gatul catarandu-
se pe grilaj in seara asta. De fapt, m-a tinut treaz numai gandindu-ma la asta.
Ceea ce era un lucru bun si rau in acelasi timp. Dar iat-o aici, complet
nevatamata, surprinzandu-ma cu talentul ei de a escalada trei etaje ale unei
vile.
- Deci, ai de gand sa imi spui de ce m-ai intrebat despre culoarea preferata a
lui Jasper?
Am intrebat inainte sa-mi umplu gura cu o alta lingura plina cu supa. Era
de-a dreptul curios. Stiam ca avea ceva de-a face cu Alice. Bella statea pe
canapea din nou, in fata patului, in timp ce eu mancam.
- Daca o sa mergi maine la scoala, o sa vezi.
 A ranjit conspirator. Aveam sentimentul ca nu avea sa-mi explice mai mult,
asa ca am decis s-o las balta si sa astept rabdator. Am dat din cap aproband,
indicand ca o sa merg la scoala maine. Nu ma simteam complet refacut
pentru asta, dar sa stau in casa toata ziua era plictisitor ca dracu`.
Odata ce am terminat cu cina mea de la miezul noptii, m-am simtit satul, si
ceaiul de plante mi-a calmat gatul mai mult decat ma asteptam. Am avut
conversatii usoare dupa asta, la fel ca noaptea trecuta. Camera mea era mai
confortabila decat chioscul. Era de asemenea mai clad, mai uscat, si destul de
luminos incat sa schitez in timp ce vorbeam… ceea ce speram ca nu este
nepoliticos din partea mea; daca era, niciodata n-a facut vreun comentariu
despre asta. Bella parea ca se simte usor mai confortabil in micul ei ungher pe
canapeaua mea. La inceput era incordata, presupun ca din cauza ca era la
miezul noptii in camera unui adolescent, singura cu el. De asta eram sigur ca
era bine sa stau in mijlocul patului meu. N-o sa stric totul saptamana asta.
Regulile erau in plin efect.
Bella este singura fata pe care am lasat-o vreodata in dormitorul meu. Chiar
si cand am umblat de cateva ori cu fete, era tot timpul in Volvo. Ambele
experiente au avut un rezultat diferit, nopti foarte ciudate petrecute cu Jazz.
Fredonatul Bellei m-a smuls din amintiri. Cand m-am uitat in sus de la
cartea cu schite, avea capul sprijinit de spatarul canapelei, ochii inchisi, cu un
zambet mic jucandu-i in coltul buzelor. Arata atat de linistita in momentul
acela de parca dormea; o mana se juca cu o suvita lunga de par, care era
destul de lunga incat aproape ii atinga poala, cealalta tinand iPod-ul meu,
odihnindu-se langa ea canapeaua de piele, in timp ce firul lung si alb al căştii
se ridica din poala ei, disparand in parul ei. Fredonatul ei era delicat si linistit.
La fel ca sforaitul ei. Dar nu am spus nimic, doar am zambit si am continuat
sa schitez.
- Cred ca Esme o sa-l cheme pe Dr. Cullen la noi de Ziua Recunostintei. A
spus Bella cu o voce moale.
Ochii ei erau deschisi acum, dar capul ei era inca spijinit de spatarul
canapelei. Eram destul de sigur ca matusa ei avea o mica pasiune pentru
Daddy C, dar asta parea sa se intample cu majoritatea femeilor de varsta lui.
De fapt, motivul pentru care el uraste numele Daddy C este pentru ca este
una dintre poreclele pe care asistentele obisnuiesc sa-l strige. Tot ce a trebuit a
fost s-o aud o singura data. N-o sa-l las niciodata sa traiasca cu asta.
- A facut acelasi lucru anul trecut. O sa mearga. Nenorocitul nu poate
rezista unei pasari de curte bune.
Am ridicat din umeri si mi-am continuat schita.
- Emmet a mers cu Carlisle anul trecut, dar eu am stat in camera mea.
Nu era nicio nenorocita de cale prin care sa intru in Casa Durerii la
Brandon.
- Vei veni? A intrebat cu un ton plin de speranta.
 Mi-am oprit creionul la jumatatea desenului. O sa merg? Trei ore stand la
masa in fata lui Brandon, ea uitandu-se urat la mine. Trei ore privindu-l pe
Em indopandu-se ca un grizzly iesit de la hibernare. Trei ore evitand-o pe
Bella mai mult decat la scoala. Trei ore probabil mancand cel mai bun curcan
blestemat din Washington… daca gateste Bella. Si probabil ca ea gateste.
- Mda, nici eu nu pot sa rezist unei pasari de curte bune. Am mormait,
dandu-mi ochii peste cap.
Si-a ridicat un colt al gurii intr-un zambet stramb si a inchis ochii din nou.
Fata asta o sa fie moartea mea.

Bella a plecat in dimineata asta la aceesi ora ca de obicei, trimitandu-mi un

zambet si facandu-mi cu mana in timp ce iesea in balcon. N-am dormit prea
mult in week-end. Daddy C mi-a dat medicamente pentru raceala numai in
timpul zilei, asa ca eram capabil sa stau treaz mai usor. Stiam ca o sa platesc
pentru asta. Experienta mi-a spus ca atunci cand ma culc, va fi lung si greu…
si intens.
Dupa un dus ridicol de fierbinte, am plecat la scoala cu cutia de prajituri pe
care mi le-a facut fata mea. O privire spre cutie in drumul spre usa mi-a aratat
ca erau Bittersweet Butterscotch. Am zambit in timp ce mergeam spre Volvo.
Intotdeuna imi placeau numele nebunesti pe care le dadea prajiturilor ei.
Erau al naibii de ciudate.
Jazz astepta rabdator ca de obicei in curba cand am parcat. Inca mai
fornaiam, dar fara sa stranut.
- Imbolnaveste-ma, si o s-o chem pe Stanley sa-i spun ca ai nevoie de o baie
cu buretele, ticalosule. A exclamat Jasper cand a intrat in masina, inchizand
usa dupa el.
M-am cutremurat si i-am trimis o privire taioasa. Nu e cool deloc.
El a ras si si-a ridicat mainile in aer.
- Spuneam si eu asa, omule.
Am continuat sa conduc cu o expresie acra pe fata. Jazz era singurul motiv
pentru care Fantomele trecutului rau si nenorocit existau, in primul rand.
El a incercat sa “ma scoata din cochilia mea” anul trecut. Toata perioada aia
de opt luni mi-a facut reputatia proasta pe care o am in orasul asta. Gasea cele
mai nebunesti petreceri posibile si ma ducea la ele, oferindu-mi descreieratele
locale, in timp ce ele isi indesau in fata mea decolteul si orice drog posibil.
Am facut o gramada de porcarii stupide datorita lui Jazz si petrecerilor lui.
De exemplu cocaina… si Stanley… si cocaina cu Stanley. Eram nou si
impulsiv, si cautand un drog bun care sa ma tina treaz. Asa ca ele m-au
obligat incantate.
Ca rezultat, mi-am pierdut virginitatea cu Lauren Mallory in locul pe care
Jasper il ocupa momentan, in prima zi ca student in anul al doilea. Nu a fost
asa de rau. Mallory a inteles pentru ce era. Doar sa ne-o tragem. Nu mi-a mai
vorbit niciodata, ceea ce era bine… pentru ca oricum n-avea nimic intersant
de spus. Intreaga usurare a acestei situatii mi-a dat un fals sens la sigurantei
cand m-am trezit tragandu-i-o tarfei aleia bolnave Stanley in scaunul din
spate, cinci luni mai tarziu. Neavand nevoie s-o spun, intreaga experienta mi-
a calmat instinctul de a o trage cuiva. Nu m-am mai atins de chestia asta. Sau
de Stanley. Si dupa ce l-am convins pe Jazz ca lui Brandon nu i-ar place tipii
care consuma droguri, a renuntat sa ma mai scoata prin lume, optand in loc
de a asta sa stea in week-end-uri acasa, rugandu-se ca Rose sa aiba un musafir
peste noapte.
Si asta a fost in regula din partea mea. Eram de departe mai multumit sa
stau in dormitorul meu sa vorbesc cu Bella despre nimic si despre tot in
acelasi timp. Ea era cu siguranta noul meu drog. Numai pentru drogul asta
nu as putea fi arestat daca Brandon afla despre asta. Sa speram…
- Oh, sa fiu al draculul…
A respirat Jasper cu o voce zapacita in timp ce parcam in locul meu
obisnuit. I-am urmarit privirea pana la Porsche-ul lui Brandon, unde ea
inchidea usa dupa ce a iesit. Maxilarul mi s-a deschis. Bella era buna. Artist
orchestrator. Brandon statea acolo in parcare, cu parul ei negru tepos, fusta
scurta, cu un slit nerusinat, purtand culoarea preferata a lui Jazz peste tot pe
picioarele si pieptul ei. La naiba, era aproape destul ca sa ma excite pe mine. Si
asta spune foarte multe.
Am chicotit si am iesit din Volvo, lasandu-l pe Jazz in masina, cu o carte
acoperindu-i poala.

La pranz Jazz avea cea mai incordata expresie pe care am vazut-o pe fata lui
de obicei calma. M-am asezat la locul meu la masa cu un ranjet. De ce n-a
facut-o inca? Ce naiba astepta? Moartea din cauza erectiei?
A observat cum mi-am dat exasperate ochii peste cap, si mi-a trimis o
privire taioasa. Aveam des conversatii din astea, amandurora fiindu-ne frica
sa nu spunem prea mult despre ceva ce celalalt nu trebuia sa stie. Privirea pe
care mi-a trimis-o spunea La naiba, sa nu incepi iar cu mine. Asa ca n-am
inceput. Se va intampla in cele din urma. Era prea mult incat libido-ul lui sa
poata suporta.
Mi-am pescuit cutia cu Bittersweet Butterscotch, amintindu-mi sentimentul
pe care il aveam cand mancam dezgustatoarea pizza in timp ce o priveam pe
Bella bucurandu-se de prajiturile ei, si am inceput sa le mananc cu un suspin
multumit.
Dar aici am dat-o in bara, pentru ca Jazz se holba la cutia mea Ziplock cu o
doza inacceptabila de curiozitate. A ridicat o spranceana la mine, si eu m-am
oprit din mestecat. M-am gandit ca as putea sa mint si sa-i spun ca Esme mi-a
dat prajiturile, dar el n-ar crede niciodata prostia asta. Asa ca i-am intors
privirea.
Las-o balta.
 Si sovaielnic, a facut-o. Pentru ca in felul acesta faceam noi. Asa ca am
continuat sa mananc nenorocitele prajituri minunate, cateodata indepartand
firimiturile de pe jacheta mea de piele, bucuros ca Jazz stia cand sa-si tina
gura inchisa. Si-a invatat lectia anul trecut.