Trecnd pe lng un vnztor de ceai, se caut portofelul cu mruni i i d omului o moned, prvind, cu mintea n alt parte, cum aburul

l plutete spre ap. Cnd privirea i poposete pe o banc din parc i omul care st acolo, zmbete, amuzat de bastonul cu vrf argintat, care se odihnete lng el. Se pare c Zanhua strnise o mod. i ia cana absent, ochii ajungndu-i din nou pe silueta omului aceluia. Apoi ncremenete i privete din nou. Brbatul este Zanhua. Sigur c e el. Bastonul zace rezemat de banc. Yuliang recunoate i geanta pe care i-o pregtise de cu sear, cnd i spusese c astzi avea o mulime de ntlniri. Dar, cu siguran, nu se afl aici ca s se vad cu cineva. St abtut, cu ziarul necitit n poal, privind cu ochii triti nlimile Muntelui de Purpur. - Restul dumneavoastr, i ofer vnztorul. Yuliang se ntoarce pe jumtate i ia monedele, cu ochii nc aintii pe soul ei. Zanhua i arunc mucul de igar i l strivete, n locul n care se mai afl nc vreo ase. - Dumneata vii aici in fiecae zi? l ntreab pe vnztor cu vocea joas. - n fiecae zi n care nu plou. - El a mai fost aici? Arat cu degetul. Vnztorul i ngusteaz ochii. - El? A, da. El este tot timpul aici. Cteodat chiar i doarme aici trage cte un pui de somn pe banc. Nu cred c e comod. Omul se scarpin dup ureche. Dar n majoritatea timpului doar st. - De cnd a nceput s vin? Omul se ncrunt. - O lun, poate. Sau o lun i ceva. Trecuser aproape opt sptmni de cnd se ntorseser din Shanghai. ase de cnd apruse fotografia lui Yuliang cu Zhou Enlai. - Eti sigur c este acelai brbat? ntreab ea tremurnd, chiar dac tie prea bine rspunsul.

- Sigur. La nceput am crezut c e ceretor. Dar se mbrac prea bine bastonul i toate celelalte, i pltete ceaiul i mi mai las i mie cte ceva din cnd n cnd. Se uit la ea bnuitor. De ce? l cunoatei? Cum se rspunde la o asemenea ntrebare? Da, se imagineaz ea spunnd. Este soul meu, salvatorul meu. Contiina mea. Lui i datorez tot ceea ce am. Apoi ns, cum ar putea s pretind mcar c l cunoate, tiind ceea ce tie acum? Dormise lng omu acesta n ultimele opt sptmni. l mbiase aproape n fiecare sear n dprina ei nestrmutat de a concepe un copil. Se cuibrise n braele lui moi, pentru a dormi. Dimineaa i fcuse ordine n formularele de taxe i hroagele de serviciu pe care tot timpul le lsa aruncate prin camer. n dezodine sau aa crezuse ea. Dar totul fusese o mascarad. Hrtiile fuseser o momeal: fie i pierduse slujba, fie i fusese, pur i simplu, prea ruine s mai mearg.