In conflict cu sotia sa deoarece vroia sa dea tot ceea ce ii prisosea taranilor flamanzi, Tolstoi fuge de acasa, la 28 octombrie 1910,

cu gandul de a ajunge in sudul Rusiei sau in Bulgaria. Calatoria fiind prea lunga pentru scriitor, se imbolnaveste si face un popas in gara Astapovo. Seful garii ii pune la dispozitie apartamentul sau. Dupa sapte zile, Tolstoi moare si este imormantat la Iasnaia Poliana, in padurea Zakaz. Gasise betisorul fermecat. Inmormatarea a fost fara preoti si fara slujba, si fara fast, asa cum vruse el.

2.3.1 Iubirea de adevar

Oare ce a chemat de-a lungul istoriei omul la a-si pierde linistea, mergand pana la a-si risca propia viata, daca nu presimtirea adevarlui care-I dadea ghes la fapta? Notiunea de adevar, in raport cu cea de Dumnezeu, este lipsita de incarcatura teologic-determinata sau general-culturala pe care cea de-a doua o are. Adevarul este Dumnezeu. Dar iata cum una din ultimele rugagiuni tolstoiene, vibranta, depune marturie pentru inima scriitorului si iubirea ei, adevarul: Ajuta-mi, Parinte, spirit universal, izvor si principiu al vietii, ajuta-mi ca macar ultimile zile, ceasuri ale vietii mele aici, sa le traiesc numai inaintea Ta, slujindu-te numai pe Tine.17

Tolstoi in gara la Astapovo (1910)

17

Ibidem, p.388