Alexei Mateevici - Limba Noastra

Limba noastr-i o comoar n adncuri nfundat Un irag de piatr rar Pe moie revrsat. Limba noastr-i foc ce arde ntr-un neam, ce fr veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastr-i numai cntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zri albastre. Limba noastr-i graiul pinii, Cnd de vnt se mic vara; In rostirea ei btrnii Cu sudori sfinit-au ara. Limba noastr-i frunz verde, Zbuciumul din codrii venici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfenici. Nu vei plnge-atunci amarnic, C vi-i limba prea srac, i-i vedea, ct i de darnic Graiul rii noastre drag. Limba noastr-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; i citindu-le 'nirate, Te-nfiori adnc i tremuri. Limba noastr i aleas S ridice slava-n ceruri, S ne spiue-n hram i-acas Venicele adevruri. Limba noastra-i limb sfnta, Limba vechilor cazanii, Care o plng i care o cnt Pe la vatra lor ranii. nviai-v dar graiul, Ruginit de mult vreme, Stergei slinul, mucegaiul Al uitrii 'n care geme. Strngei piatra lucitoare Ce din soare se aprinde i-i avea n revrsare Un potop nou de cuvinte. Rsri-v o comoar n adncuri nfundat, Un irag de piatr rar Pe moie revrsat.

Tudor Arghezi - Zdreanta

L-ai vzut cumva pe Zdrean, Cel cu ochii de faian? E un cine zdrenuros De flocos, dar e frumos. Parc-i strns din petice, Ca s-l tot mpiedice, Ferfeniele-i atrn i pe ochi, pe nara crn, i se-ncurc i descurc, Parc-i scos din cali pe furc. Are ns o ureche De punga fr pareche. D trcoale la cote, Ciufulit i-aa lie, Ateptnd un ceas i dou O gin s se ou, Care cnt cotcodace, Proaspt oul cnd i-l face. De cnd e-n gospodrie Multe a-nvat i tie, i, pe brnci, tr, grbi, Se strecoar pe furi. Pune laba, ia cu botul i-nghite oul cu totul. - "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. - "L-a mncat!" "Stai niel, c te dezv Fr mtur i b. Te nva mama minte." i i-a dat un ou fierbinte. Dar decum l-a mbucat, Zdrean l-a i lepdat i-a-njurat cu un ltrat. Cnd se uita la gin, Cu culcuul lui, vecin, Zice Zdrean-n gndul lui "S-a fcut a dracului

Dimitrie Anghel - Pastel

Ce zarva e n lumea porumbilor n zori, Si cta bucurie n jurul casei voastre: Priveste, vin paunii cu crestele albastre Si cozile nvoalte ca un ghiveci de flori. Si-n urma lor, curate si lucii ca zapada, Pasind pe cararuia cu albe romanite, Coboar-acum alaiul de mndre paunite, Ca de-att alb, deodata s-a-nveselit ograda. Si s-a trezit magarul zbiernd duios la soare, Vroind sa spuna parca ce vede si-ntelege; Dar trist si pleaca fruntea ca Midas, vechiul rege, Vaznd albasta-i umbra culcata la picioare.

Grigore Alexandrescu - Privighitoarea i Mgarul

Nenorocita privighitoare Cnta-n pdure a ei durere, Natura-ntreag da ascultare, Tot mprejuru-i era tcere. Alii n locu-mi ar descri poate Acele tonuri neimitate, Glasul acela-nmldiitor, Ce c-o-ntorsur lin, uoar, Treptat se urc i se coboar, Plin de simire, plin de amor. Eu v spui numai c desprirea i suvenire pline de jale, C nedreptatea, nelegiuirea Era sujetul cntrii sale. Un mgar mare ce-o ascultase, i ca un aspru judector Capul pleotise, sau rdicase Cte-o ureche, -n semn de favor, Iei-nainte s-i dea pova, i c-o neroad ncredinare: Am fost i zise aci de fa, Dar, zu, nu-mi place a ta cntare. Cu toate-acestea, am ndejdi bune, De nu i pare lucru prea greu, La nite reguli a te supune, Lund de pild cntecul meu. Atunci ncepe cu bucurie Un cntec jalnic i necioplit, nct de aspra lui armonie Toat pdurea s-a ngrozit. Privighitoarea, fr sfial, Zise: Povaa e n zadar; Cci d-a urma-o, nu e-ndoial C eu n locu-i n-a fi mgar.

Vasile Alecsandri - Oaspetii primaverii

In fund, pe cer albastru, in zarea departata, La rasarit, sub soare, un negru punct s-arata! E cocostarcul tainic in lume calator, Al primaverii dulce iubit prevestitor. El vine, se inalta, in cercuri line zboara Si, repede ca gandul, la cuibu-i se coboara; Iar copilasii veseli, cu pieptul dezgolit, Alearga, sar in cale si-i zic: Bine-ai sosit! In aer ciocarlia, pe casa randunele, Pe crengile padurii un roi de pasarele Cu-o lunga ciripire la soare se-ncalzesc Si pe deasupra baltii nagatii se-nvartesc. Ah! iata primavara cu sanu-i de verdeata! In lume-i veselie, amor, sperare, viata, Si cerul si pamantul preschimba sarutari Prin raze aurite si vesele cantari!

Andrei Muresean - Desteapta-te romane!

Desteapta-te, romne, din somnul cel de moarte, n care te-adncira barbarii de tirani! Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte, La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani! Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume Ca-n aste mni mai curge un snge de roman, Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume Triumfator n lupte, un nume de Traian! nalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine, Cum stau ca brazi n munte voinici sute de mii; Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi n stne, Batrni, barbati, juni, tineri, din munti si din cmpii! Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine, Romna natiune, ai vostri stranepoti, Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine, Viata-n libertate ori moarte! striga toti. Pre voi va nimicira a pizmei rautate Si oarba neunire la Milcov si Carpati! Dar noi, patrunsi la suflet de sfnta libertate, Juram ca vom da mna, sa fim pururea frati! O mama vaduvita de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-si azi mna d-ajutori, Si blastama cu lacrimi n ochi pe orisicare, n astfel de pericol s-ar face vnzatori! De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Cnd patria sau mama, cu inima duioasa, Va cere ca sa trecem prin sabie si foc! N-ajunse iataganul barbarei semilune, A carui plagi fatale si azi le mai simtim; Acum se vra cnuta n vetrele strabune, Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ; Acum se-ncearca cruzii, n oarba lor trufie, Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam! Romni din patru unghiuri, acum ori niciodata Uniti-va n cuget, uniti-va-n simtiri! Strigati n lumea larga ca Dunarea-i furata Prin intriga si sila, viclene uneltiri! Preoti, cu cruce-n frunte! caci oastea e crestina, Deviza-i libertate si scopul ei preasfnt. Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina, Dect sa fim sclavi iarasi n vechul nost' pamnt!

Cartea cu Apolodor de Gellu Naum La circ, in Targul Mosilor ,Pe gheata unui racitor, Traia voios si zambitor Un pinguin din Labrador. -Cum se numea? -Apolodor .-Si ce facea? -Canta la cor .Deci, nu era nici scamator, Nici acrobat, nici dansator; Facea si el ce-i mai usor: Canta la cor.(Era tenor) Grasut, curat, atragator In fracul lui stralucitor Asa era Apolodor .Dar intr-o zi Apolodor, Spre deznadejdea tuturor A spus asa:Sunt foaaarte trist !Imi place viata de corist Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor De fratii mei din Labrador! O, de-as putea un ceas macarsa stau cu ei pe un ghetar... Apoi a plans Apolodor. Cand l-a vazut pisoiul Ti Plangand cu hohot si sughit I-a spus:Prietene, ti-as da Mustata si codita mea, As da o litra de caimac , As da orice sa te impac Zau, nu mai plange, te implor!! Dar el plangea:Mi-e dor, mi-e dor De fratii mei din Labrador! Si-au incercat sa-l mai impaceAriciul, daruindu-i ace Si ursul, cu un pumn de mure Proaspat culese din padure. Si iepurele Buza-Lata

(Colegi de-ai lui Apolodor,Maestri cantareti la cor). Camila Suzi , cea mai trista ,Plangea cu fata in batista ,Ea ii fusese ca o mamaIl invatase prima gama. Dar el plangea: Mi-e dor, mi-e dor De fratii mei din Labrador... Colegii lui Apolodor S-au dus atunci la dirijor. Maestrul Domilasolfa Cu haina lui de catifea I-a ascultat si, ganditor S-a asezat pe canapea oftand: Sarmanul meu tenor.. .Se poate prapadi de dor... Sa plece dar spre Labrador. Si a plecat Apolodor La inceput, a fost usor :L-a dus spre nord, l-a dus in zbor Un avion, un bimotor Si, stand picior peste picior, Canta , canta Apolodor Canta cu glasul de tenor Dar, intre timp, inflacarandu-l Naucitorul peisaj, Sari pe-o aripa cu gandu lSa dea dovada de curaj. Apoi, cu parasuta in spate Se zbengui Apolodor Ba agatandu-se de roate Ba stand calare pe motor Asa, cu zborul singuratic ,Ar fi ajuns in Labrador Dar l-a lovit un nor zanatic Si a cazut Apolodor La capul nord, la capul NordAdapostit intr-un fiord Statea pe tarm Apolodor Posomorat si ganditor