Sunteți pe pagina 1din 2

Personaje :Zvetlana ,Dumitru ,Stefan .

Desi era dupamiaza ,stelele inghetate impanzeau cerul impietrit ,iar luna isi rasfrangea razele asupra covorului de nea.Hanul abea se mai zarea de sub troienele gigantice ce il inconjurau ,se vedea doar fumul cenusiu care se risipea in zare ,doar lumina aurie ce iesea de la ferestrele acoperite de zapada. Dar Ancuta cea tanara nu zabovea ,ba mai mult ,pe timp de iarna aceasta era mai harnica ca deobicei ,avea mai mult de lucru ,deoarece poteca trebuia curata de zapada dar si oaspetii sa fie omeniti. Mult lucru pentru o singura persoana ,o singura femeie .Asadar aceasta s-a hotarat sa isi caute ajutor din randul femeilor care are sa treaca pe la Hanul sau . Zilele treceau ,iar Ancuta nu isi gasise o fata pe placul sau .Multe se tineau in stare ,dar nici una nu indeplinea conditiile Ancutei ,acest Han fiind renumit pentru dreptate ,harnicie si mai ales voie buna. Se apropia postul Craciunului .Multi calatori se opreau la Han pentru a se ospata .Intr-o seara tarzie ,aparu in fata portii Hanul o femeie zvelta si inalta ,cu parul blond si cu ochii negri si patrunzatori .Chipul era aspu ,avand o cicatrice pe obrazul drept .Comisul Ionita iesi in intampinarea femeii ,luminandu-i calea cu o faclie .Astfel ii recunoscu trasaturile fine iar mai apoi isi aminti numele . -Zvetlana ,tu esti ? -Vai Comise Ionita cati ani au trecut de cand caririle nu ni s-au mai intalnit ? -Multi ani draga mea prietena ,dar nu te-ai schimbat de loc .Te rog ,pofteste la Han .Lasa-ma sa te cinstesc cu vin de pe meleagurile astea sis a schimbam cateva vorbe . -As fi onorata . Privirea aspra a rusoaicei se atintise pe Ancuta ,care printre alergatura sa de la o masa la alta ii arunca o privire strainei ,fiindu-i greu sa inteleaga ce se intampla .Aceasta ii aduse Zvetlanei vin ros cald cu scortisoara ,in urma caruia ii furase un suras ,parca ne la locul lui pe chipul femeii .Comisul Ionita se uita la cele doua si spuse ca fulgerat : -Ancuta ,cred ca Zvetlana ti-ar fi de mare ajutor la han ,desigur daca si ea este de acord. -As face-o pentru tine ,draga mea prietena ,caci imi amintesti de mama ta :esti iute si harnica , nu iti scapa nimic din mana dar si cu zambetul pe buze ,exact cum era cealalta Ancuta . -Dumneaiei o cunoaste pe mama ?intreba Ancuta . -Desigur ,am fost cele mai bune prietene in tineretile mele dar din pacate un eveniment nefericit m-a facut sa ma intorc acasa . -Ce s-a intamplat ?

-Multe s-au intaplat draga mea era tot asa ,o iarna la fel de grea ca aceasta .Eu venisem pe aceste meleaguri sa imi caut un rost in viata .Nu stiam limba ,nu cunosteam pe nimeni .Mama ta s-a oferit sa ma invete limba si sa ma gazduiasca in schimbul ajutorului cu treburile hanului . Astfel ,in scurt timp ,eu si Ancuta am devenit foarte bune prietene.Imi aduc si acum aminte de mirosul de scortisoara si de prajiturile pe care aceasta le pregatea pentru masa de Craciun .Ne aflam in ajunul Craciunului ,la masa fiind eu ,Ancuta si sotul ei dar si alti doi prieteni : Dumitru si Stefan .Acestia erau prieteni din copilarie ,ne povesteau peripetiile lor de cand erau de-o scheoapa dar si ne invitau sa ne veselim pe melodiile vesele care rasunau la Han. Eu am prins drag de amandoi si se pare ca si ei de mine .Amandoi ma alintau care mai de care : cu blanuri ,cu bijuterii ,cu flori dar aceasta dragoste a rupt prietenia celor doi tovarasi .Acestia nu isi mai vorbeau ca inainte ,ba chiar mai mult ,acum se dusmaneau .Eu ma simteam vinovata pentru ca am intervenit in viata lor si continuam sa le stric prietenia deoarece nu stiam pe cine sa aleg . Stefan era mai tinerel ,cu ochii verzi si mari ,care imi patrundeau parca prin inima.Era un om calm ,cult si foarte atent ,dar ceea ce ii lipsea era curajul ,era foarte timid .Dar eu il iubeam pentru ceea ce era ,l-am facut sa se deschida in fata mea ,fapt ce l-a determinat sa se indragosteasca de mine.Pe de alta parte ,Dumitru era un barbat solid ,cu o privire aspra si cu o voce impunatoare dar totusi diplomata . Ma simteam protejata in preajma lui . Totul era perfect pana intr-o seara cand cei doi au hotarat ca nu mai puteau continua asa si deoarece eu nu ma puteam hotari pe care il iubesc mai mult ,ei au decis ca nu au rost sa traiasca fara mine .Astfel in ziua urmatoare ,a avut loc un duel in urma caruia zapada din fata hanului era patata cu sangele celor doi iar zgomotul asurzitor al sabiilor imi strapungea inima .Ambii erau la fel de buni si la fel de determinate in a castiga ,incat au uitat de motivul luptei pana la moarte . Deoarece nu vroiam sa ii vad pe nici unul murind ,am incalecat si am plecat cat am vazut cu ochii.Insa sabia unuia mi-a atins obrazul drept ,lasandu-mi acesta cicatrice care imi aminteste de fiecare data cand ma privesc in oglinda de necazul ce l-am provocat .Si nu m-am mai oprit pana nu am vazut chipul mamei care isi astepta copilul acasa .Cat despre Stefan si Dumitru ,nu mai stiu nimic .Am suferit mult ,lasand totul in urma dar ma bucur ca m-am reintors la acest Han pentru a-mi revedea vechii tovarasi . -Draga mea Zvetlana ,Dumitru si Stefan si-au dat seama de dezastrul ce putea sa se intample in urma acelei batalii si s-au reintors la vechea lor viata ,devenind din nou tovarasi dar pomenindu-te mereu in povestile de la Han .Ai ramas in atmosfera hanului multi ani de atunci .Eu ma bucur sa te revad si sper ca sederea ta aici va fi mai mult mai placuta decat cea de acum doua zeci si ceva de ani si de asemenea sper ca nu ti-ai pierdut iubirea de povestile nemuritoare ale acestui locas . -Am pastrat cu mine tot acest timp atmosfera acestui han .Acum ca sunt aici ,sufletul meu si-a gasit din nou linistea ,ma simt in largul meu ,alaturi de personae dragi mie.Ce poate fi mai frumos decat zicerea de povesti la gura sobei ,cu un vin fiert presarat cu scortisoara ?