Diana Stoica Medic specialist epidemiolog

Poliomielita, in evolutia ei naturala, se prezinta ca o viroza acuta, transmisibila, determinata de virusuri capabile sa induca manifestari epidemiologice si clinice variate. In majoritatea cazurilor, poliomielita evolueaza benign, dar s-a impus ca problema majora de sanatate populationala, din pricina riscului paralitogen. In Romania prezenta poliomielitei s-a evidentiat prin epidemia din 1927-1928, cu o morbiditate de 11,3 cazuri la 100.000 de locuitori. Cea mai puternica si severa epidemie a fost in anul 1957-1958, cu 42,7 cazuri la 100.000 de locuitori.

Prima semnalare a poliomielitei

Boala este produsa de virusurile poliomielitice. Se cunosc 3 serotipuri cu antigenitate distincta, patogenitate diferita si risc de infectie naturala variabil cu arealul geografic: Tipul 1 (serotipul cu cea mai mare raspandire in lume) Tipul 2 (la fel de raspandit, dar da forme clinice mai putin grave) Tipul 3 Virusurile rezista bine la frig si in apele poluate. Sunt sensibile la caldura si la ultraviolete. Rezista bine in laptele nefiert si in preparatele lactate, dar este distrus prin pasteurizare. Clorinarea apei distruge v. polio. Virusurile polio au tropism pt SNC.

Virusul polio tip 1

Omul bolnav, predominand copiii, care pot prezenta forme tipice paralitice si atipice, neparalitice, subclinice, inaparente. Purtatorul preinfectios disemineaza timp de 4-5 zile inaintea debutului bolii, prin secretiile nazofaringiene si materiile fecale. Purtatorul sanatos disemineaza virusurile polio prin materiile fecale 1-3 saptamani sau chiar luni de zile. Purtatorii fosti bolnavi- sunt eliminatori de virus prin materiile fecale pe o durata de zile, saptamani sau luni de zile.

Modul de transmitere este predominant indirect prin apa, alimente (lapte si produse lactate, vegetale), obiecte, maini contaminate.
Calea de transmitere: fecal-orala

Receptivitatea este generala pt persoanele care nu poseda Ac specifici pentru cele 3 tipuri de virus si la titruri protective. Receptivitatea este deosebit de intensa la copiii fara Ac proveniti de la mama, ca urmare a trecerii prin infectie sau dupa vaccinare. Imunitatea postinfectie sau postvaccinala este durabila, dar specifica de tip.

Pana in anul 1800, poliomielita a determinat cazuri sporadice, pentru ca apoi sa fie semnalate epidemii in Scandinavia, Europa Occidentala si SUA. Dupa 1950, poliomielita produce manifestari epidemice, cu o anumita ciclizare multianuala. Practicarea pe scara tot mai larga a vaccinarii a modificat dramatic manifestarea procesului epidemiologic, initial in tarile dezvoltate si apoi pe masura extinderii programului de vaccinopreventie si in alte zone ale lumii.

Astfel manifestarea sporadica a devenit dominanta, imbolnavirile inregistrandu-se pe seama golurilor imunitare.

Melik Minas-Agri,Turcia nov.1998=ultimul caz de polio din Regiunea Europeana

Incubatia este variabila, de la un minim de 3 zile la peste 30 zile.

Debutul mai este cunoscut si sub numele de boala minora. In aceasta perioada apar manifestari nespecifice si de intensitate medie: febra (nu foarte inalta si bine suportata), manifestari respiratorii de tip cataral superior, sugerand o viroza respiratorie. Uneori apar si manifestari in sfera digestiva precum: anorexie, greturi, varsaturi, dureri abdominale si scaune diareice, in context febril. De asemeni pot sa fie prezente si unele manifestari nervoase (iritabilitate, insomnie sau somnolenta, cefalee).

Urmeaza o faza de remisiune clinica de 2-5 zile, simptomatologia atenuandu-se pana la aparenta de sanatate restabilita. Dupa faza de remisiune, in unele cazuri apare boala majora ce se caracterizeaza prin 2 stadii: Stadiul preparalitic: febra mare, cefalee, discomfort general, indispozitie, mialgii, nevralgii si parestezii. Examinarea pacientului poate surprinde unele maifestari neurologice premonitorii: fasciculatii musculare, unele modificari de forta musculara (in sensul diminuarii acesteia). S-au descris hipotonia muschilor cefei (copii care tineau capul sus prezinta o inertie a cefei) sau hipotonia muschilor abdominali cu migratia ombilicului de partea sanatoasa.

Stadiul paralitic se manifesta dupa 2-4 zile de la reinstalarea suferintelor prezentate si parcurge obisnuit doua etape. Primele 10-14 zile reprezinta etapa de instalare a paraliziilor, dupa care urmeaza etapa de retragere a acestora.

Caracteristicile paraliziilor: Se instaleaza dintr-o data afectand teritorii indemne pana in acel moment;

Sunt flasce (tonusul muscular dispare)

Se insotesc de areflexie osteotendinoasa (din cauza intreruperii arcului reflex);

Debuteaza intotdeauna la radacinile membrelor, proximal datorita faptului ca acesti muschi au raportul de inervatie cel mai mare- 1 neuron inerveaza 2000-4000 de fibre musculare; Paraliziile sunt asimetrice; Respecta antagonistii aceluiasi segmentat afectat (sunt prinsi sau flexorii sau extensorii, niciodata impreuna); Pot fi dureroase;

Febra si starea generala se remit imediat ce este depasita etapa de instalare a paraliziilor. Pe toata durata evolutiei, aspectul bifazic al febrei (din boala minora-mai mica si boala majora- mai inalta si de durata) a sugerat aspectul de febra in dromader .

Recuperarile sunt posibile timp de 3 ani. In acest interval se recupereaza in primul an, spontan si prin tratament, aproape 75% din tot ce se va recupera. In anul al 2-lea, printr-un tratament asiduu, se mai poate recupera 10-15%, iar in ultimul an doar 510%. Muschii afectati definitiv vor duce in timp la mari tulburari trofice, deformatii si scurtari ale membrelor, cu atat mai importante, cu cat boala sa produs in perioada de crestere.

Dupa 3 ani nu mai exista decat sanse de corectie prin mijloace ortopedice-chirurgicale sau de suplinire prostetica a functiilor pierdute.

 date

epidemiologice (sezon epidemic, focar cunoscut, lipsa vaccinarii) clinice

date

date

de laborator- se recolteaza exudat faringian, fecale si sange si se indentifica v. polio; sau diagnostic serologic prin identificarea Ac.

Nu exista tratament etiologic. Poliomielita este o boala cu spitalizare obligatorie si declarare nominala.
Repausul

la pat este obligatoriu (pe absolut toata perioada de risc de instalare a paraliziilor). Concomitent se vor evita traumatismele. Dieta se asigura necesarul de lichide, de calorii de minerale si vitamine Tratament simptomatic Tratament recuperator

Preventia generala: Educatia populationala in vederea cooperarii la igienizarea vietii cotidiene Evitarea contaminarii apei potabile, a alimentelor
Preventia speciala cu imunoglobuline standard. Preventia specifica prin vaccinare