Sunteți pe pagina 1din 34

BIOLOGIE SUPORT DE CURS CLASA a XI-a F.R.

PROF. SAGAREL MADALINA

SISTEMUL NERVOS
Sistemul nervos = totalitatea organelor nervoase. - receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din mediul extern si intern,elaboreaza raspunsuri adecvate (regleaza homeostazia=echilibrul intern al corpului) La baza sistemului nervos sta tesutul nervos. Tesutul nervos este format din: - neuroni = celule nervoase cu rol in generarea si conducerea impulsurilor nervoase - celule gliale = celule cu rol in sustinere,protective Corp celular Neuronul Prelungiri axon unic, lung, se termina cu butoni terminali - la exterior prezinta 3 teci cu rol de protective Sistemul nervos se clasifica dupa urmatoarele criterii: 1. dupa localizare encefal = creier ( in cutia craniana) sistem nervos central Sistem nervos trunchi cerebral diencefal cerebel emisfere cerebrale Maduva spinarii (in canalul vertebral al coloanei vertebrale) sistem nervos periferic nervi periferici (cranieni si spinali) ganglioni nervosi dendrite scurte si ramificate

2. dupa functie sistem nervos somatic asigura activitatea muschilor scheletici si receptioneaza stimuli externi Sistemul nervos sistem nervos vegetativ controleaza activitatea organelor interne sistem nervos simpatic intervine in conditii neobisnuite sistem nervos parasimpatic intervine in conditii obisnuite Organele nervoase sunt formate din doua tipuri de substanta: - substanta cenusie = formata din corpii celulari ai neuronilor - substanta alba =formata din fibre aferente si eferente.

Functiile sistemului nervos somatic


1. Functia reflexa activitatea sistemului nervos se realizeaza prin actul reflex. Se realizeaza prin substanta cenusie. Actul reflex (reflexul) este procesul fiziologic de raspuns la un stimul care actioneaza asupra unui camp receptor. Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex.

Receptor - structura excitabila care raspunde la stimuli Cale aferenta senzitiva, conduce impulsul nervos de la receptori la centri nervosi Arcul reflex Centri nervosi (reflecsi) prelucreaza informatiile si genereaza comenzile Cale eferenta motorie, conduce comanda la efectori Efector executa comanda muschi striati (scheletici) muschi netezi (din peretii organelor interne ) glande exocrine glande endocrine 2. Functia de conducere este realizata de substanta alba, formata din fibre ascendente (senzitive) si descendente (motorii).

ANALIZATORII
Analizatorii - sisteme care au rolul de a recepiona, conduce i transforma n senzaii specifice excitaiile primite din mediul extern sau intern. Ei contribuie la realizarea integrrii organismului n mediu i la coordonarea funciilor organismului. Analizatorii sunt sisteme morfologice care: - sesizeaz prin receptori specifici, modificrile din mediul extern i intern, ce acioneaz asupra organismului; - conduc impulsurile nervoase n ariile corticale corespunztoare; - realizeaz analiza i sinteza impulsurilor nervoase determinnd formarea de senzaii specifice; - au un plan unic de organizare, fiecare fiind alctuit din trei segmente: periferic(receptor), intermediar (de conducere) i segmentul central. Tipuri de analizatori: - analizatorul visual - analizatorul acustico vestibular - analizatorul cutanat - analizatorul olfactiv - analizatorul cutanat

1. Analizatorul vizual
Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz.Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu,orientarea spatiala,in mentinerea echilibrului si in activitatile specific uman. Analizatorul visual are urmatoarea structura: a)Segmentul receptor este inclus in globul ocular. Globul ocular este constituit din : - invelisuri - aparatul optic - sistemul fotoreceptor Invelisurile globului ocular: - tunica fibroasa,sclerotica,este o formatiune conjunctiva,alba la exterior ,cu rol protector.Pe ea se insera musculatura extrinseca a globului ocular(drept-superior,inferior si intern,oblic inferior,drept lateral,oblic superior) - tunica vasculara,coroida,este pigmentata si vascularizata. Are functii trofice si confera interiorului globului ocular calitatea de camera obscura.Din ea se constituie in partea anterioara a globului ocular irisul si corpul ciliar (musculatura intrinseca a globului ocular)cu fibre circulare si radiare. b)Aparatul optic cuprinde mediile transparente: - corneea transparenta este nevascularizata,bogat prin terminatii nervoase libere - umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent,secretat permanent de procesele ciliare si drenat prin sistemul venos

- cristalinul este o lentila biconvexa,transparenta,invelita intr-o capsula-cristaloida. Este situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor. Nu este vascularizat si nici inervat - corpul vitros este un gel transparent.El umple cavitatea posterioara a globului ocular intre cristalin si retina.

c)Sistemul fotoreceptor = retina,constituita din zece straturi celulare. Stratul extern, situate sub coroida ,este format din celule pigmentare,are functii de protectie si metabolice,asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili. Celulele pigmentare trimit prelungiri in jurul celulelor receptoare retiniene, formand o camera obscura in jurul lor. Al doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si bastonase. Celulele cu conuri - in numar de 5-7 milioane, predomina in pata galbena (macula lutea) si sunt in exclusivitate in fovea centralis (zona cu acuitate vizuala maxima) - au prag de sensibilitate ridicat - sunt receptori pentru vederea diurnal si perceperea culorilor - contin pigmentul fotosensibil iodopsina Celulele cu bastonase - in numar de 125-130 milioane, lipsesc in fovea centralis - au prag de sensibilitate scazut - sunt receptori pentru vederea nocturna si crepusculara - contin pigmentul rodopsina

Retina, structura microscopica

d)Segmentul de conducere Primul neuron al caii optice este reprezentat de celulele bipolare din retina. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele fotoreceptoare. Al doilea neuron al caii il constituie celulele multipolare retiniene.Axonii lor formeaza nervii optici. La nivelul chiasmei optice se incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale celor doua retine. Din chiasma optica pornesc apoi doua fascicule denumite tracturi optice pana la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron.Axonii neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala. Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieni III,IV,VI spre maduva cervico-dorsala,spre coliculii cvadrigemeni superiori si spre SAA.Acestea constituie caile reflexelor optice de orientare,adaptare si acomodare. e)Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai emisferelor cerebrale,de o parte si de alta a scizurii calcarine,unde se afla aria optica primara.In jurul acesteia, exista zona de asociatia vizuala care determina realizarea notiunii de spatiu necesara in orientare si recunoastere si asigura memoria vizuala

Caile optice

2. Analizatorul acustico-vestibular
Analizatorul acustico-vestibular cuprinde doua aparate receptoare: - aparatul acustic pentru auz - aparatul vestibular sau al echilibrului - pentru pozitia spatiala a corpului in repaus si in miscare. Fiecare din aceste aparate prezinta un nerv special pentru conducerea excitatiilor: nervul cohlear pentru analizatorul auditiv si nervul vestibular pentru analizatorul echilibrului. Receptorii ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian VIII. Urechea este constituita din urmatoarele componente: a) Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern. Pavilionul urechii prezinta un schelet fibrocartilaginos ale carui ridicaturi si depresiuni servesc la captarea si dirijarea undelor sonore spre conductul auditiv extern si la determinarea directiei din care vin. Conductul auditiv extern continua pavilionul pana la membrana timpanica. Tegumentul conductului auditiv extern este prevazut cu peri si glande sebacee modificate (glande ceruminoase), care secreta cerumenul, cu rol de a proteja membrana timpanica de patrunderea corpilor straini. b) Urechea medie este situata intr-o cavitate a osului temporal. Contine aer la presiune atmosferica. Spre partea exterioara prezinta membrana timpanica, iar spre partea interna prezinta fereastra ovala si fereastra rotunda, ambele acoperite cu membrane. intre membrana timpanica si

membrana ferestrei ovale se afla un lant articulat de trei oscioare: ciocanul, nicovala si scarita si muschii anexati lor. Urechea medie comunica cu nasofaringele prin trompa lui Eustachio. c) Urechea interna este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in interiorul caruia se afla labirintul membranos. Labirintul osos cuprinde: - vestibulul osos, - canale semicirculare osoase - melcul osos sau cohleea osoasa. Labirintul membranos este constituit din: - utricula si sacula (vezicule situate in vestibulul osos), - canalele semicirculare membranoase (situate in canalele semicirculare osoase) - melcul membranos sau canalul cohlear (in cohleea osoasa). In interiorul labirintului membranos se afla endolimfa. Intre labirintului osos si cel membranos se afla un lichid numit perilimfa, lichid cu compozitie chimica asemanatoare lichidului cefalorahidian. La baza canalelor semicirculare (in ampulele acustice), in utricula si sacula se afla receptorii analizatorului vestibular. In canalul cohlear se afla receptorul analizatorului acustic (organul Corti)

2.1.

Analizatorul auditiv

a) Segmentul receptor Cohleea osoasa este un canal osos spiral rasucit de doua ori si jumatate in jurul unui ax, numita columela. Din columela se desprinde spre canalul spiral lama spirala osoasa, care se rasuceste in jurul columelei pe toata lungimea canalului spiral. Lama osoasa se continua cu o membrana elastic, numita membrane bazilara. Lama spirala osoasa si membrana bazilara, impart canalul spiral in doua rampe: vestibulara (care comunica cu vestibulul) si timpanica (ce comunica cu fereastra rotunda). Cele doua rampe comunica intre ele prin helicotrema, orificiul situat la nivelul cupolei melcului. Melcul membranos( canalul cohlear) are forma triunghiulara, se gaseste in cohleea osoasa si este delimitat de membrana bazilara, peretele extern al melcului osos si membrana Reissner . In canalul cohlear se afla organul Corti, receptor auditiv. Epiteliul senzorial din structura sa se afla situat pe membrana bazilara. Celulele senzoriale ciliate aflate in constitutia epiteliuluisenzorial sunt dispuse de o parte si de alta a tunelului Corti, median pe un singur rand, lateral pe doua-patru randuri. Ele sunt insotite de celule de sustinere. Cilii celulelor senzoriale, dupa ce strabat membrana reticulate. Pe toata lungimea canalului cohlear. Deasupra organului Corti se afla o membrana subtire si elastica - membrana tectoria in care sunt inclavate cilii celulelor receptoare. Baza celulelor senzoriale este conectata cu dendrite ale neuronilor din ganglionul spiral Corti . b) Segmentul de conducere are primul neuron in ganglionul spiral Corti din columela. Axonii acestuia formeaza ramura cohleara a nervului cranian VIII (vestibulocohlear). Deutoneuronii (al doilea neuron) caii se afla in nucleii cohleari din bulb. Axonii acestor neuroni se incruciseaza partial formand doua fascicule ascendente, lemniscuri laterale, cu fibre provenite de la organele lui Corti, atat de la cel din partea stanga, cat si de la cel din dreapta. Axonii deutoneuronilor fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron in corpii geniculafi mediali din metatalamus. Din lemniscurile laterale se desprind colaterale la coliculii cvadrigemeni inferiori, in nucleul facialului, care inerveaza muschii scaritei, la nucleul oculomotorului, la substanta reticulata si la cerebel. c) Segmentul central este localizat in girusul temporal superior, unde are loc analiza excitatiilor si realizarea senzatiei de auz. Fiecare organ Corti proiecteaza bilateral. Proiectia corticala a diferitelor zone ale organului Corti se face distinct Fiziologia analizatorului auditiv Excitantul fiziologic al analizatorului acustic este sunetul. Analizatorul acustic capteaza, receptioneaza undele sonore si creeaza senzatia auditiva. Urechea umana percepe sunete intre 16-20.000 de vibratii/secunda. Undele sonore sunt captate de pavilion, concentrate in conductul auditiv extern si conduse spre membrana timpanica, a carei vibratie o determina. Sistemul de oscioare din urechea medie transmite vibratiile la fereastra ovala de unde sunt preluate de perilimfa din rampa vestibulara si timpanica. Oscilatiile perilimfei determina oscilatiile endolimfei, deoarece membrane vestibulara este foarte subtire. Oscilatiile perilimfei determina deformarea membrane bazilare pe care se gaseste organul Corti. Cilii celulelor auditive se indoaie fata de membrane

tectoria si se declanseaza un impuls nervos care se transmite prin nervii auditivi la segmental central unde se formeaza senzatia de auz. La baza melcului se percep sunetele inalte, iar la varful acestuia sunetele joase.

2.2.

Analizatorul vestibular

a) Segmentul receptor este situat in utricula, sacula si in dilatatiile canalelor semicirculare (ampule). Canalele semicirculare membranoase sunt dispuse in trei planuri ale spatiului, la 45 unul fata de celelalte si se deschid in utricula. Deschiderile sunt in numar de cinci, deoarece doua dintre canalele semicirculare se unesc. Fiecare canal are la unul dintre capete o dilatare, numita ampula. In cele trei ampule se afla crestele ampulare. Crestele ampulare sunt constituite din celule receptoare ciliate si celule de sustinere. Cilii celulelor receptoare sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa, numita cupula care se deplaseaza sub miscarile endolimfei. Utricula si sacula contin aparatul otolitic sau macula, care are acelasi tip de epiteliu senzorial, alcatuit din celule receptoare ciliate (ai caror cili proemina intr-o membrane reticulara gelatinoasa) si celule de sustinere. In ochiurile membrane gelatinoase se afla granule calcaroase, numite otolite. Maculele constituie aparatul otolitic. Crestele ampulare si maculele sunt receptorii analizatorului vestibular. Crestele ampulare deservesc echilibrul dinamic, iar maculele deservesc echilibrul static si acceleratia liniara. Celulele receptoare ale ambelor formatiuni sunt conectate cu dendrite ale neuronilor din ganglionii Scarpa. b) Segmentul de conducere al analizatorului vestibular are proteneuronii in ganglionii Scarpa. Axonii neuronilor din ganglionii Scarpa formeaza ramura vestibulara a nervului vestibulocohlear (VIII) si fac sinapsa cu deutoneuronii in nucleii vestibulari in cai directe si colaterale. Calea directa constituie fasciculul principal al sensibilitatii. Al treilea neuron al caii se afla in talamus, iar axonii acestuia se proiecteaza in cortex. Caile colaterale sunt: fasciculul vestibulospinal, spre maduva, calea motorie extrapiramidala, fasciculul vestibulocerebelos, prin arhicerebel spre nucleul rosu si formatiunea reticulata, fasciculul vestibulonuclear, spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI . c) Segmentul central nu este bine precizat. Diferiti autori il plaseaza in girusul temporal superior sau in girusul parietal ascendent. Fiziologia analizatorului vestibular Mentinerea echilibrului organismului este asigurata prin modificari ale tonusului muscular, care determina pastrarea proiectiei centrului de greutate al corpului in poligonul de sprijin. Actiunea unei forte, care determina deplasarea centrului de greutate, produce modificari reflexe ale tonusului muscular. Stimulii care determina excitarea receptorilor analizatorului vestibular sunt accelerarea sau incetinirea miscarii intregului corps au doar a capului. Cand capul sta nemiscat, otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit impulsuri nervoase spre segmental central, informandu-l asupra pozitiei corpului.

Cand capul si corpul sufera accelerari liniare (inainte, inapoi sau lateral), otolitele sunt impinse in directia opusa miscarii. Se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul central si se declanseaza reactii motorii pentru corectarea pozitiei corpului si capului. Miscarile de rotatie antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare aflate in planul rotatiei respective. La nivelul receptorilor iau nastere potentiale de actiune care sunt transmise prin nervul vestibular pana la segmentul central. Canalele semicirculare orizontale si laterale informeaza asupra miscarilor in jurul axului vertical (rasuciri,intoarceri). Canalele semicirculare vertical informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri,caderi).

3. Analizatorul olfactiv
Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la proprietafile chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism. Olfactia este un simt chimic depinzand de actiunea directa a moleculelor substantelor odorante volatilizate asupra unor receptori specializati. Analizatorul olfactiv are rol n aprecierea calitatii aerului, prevenind patrunderea n organism a unor substante nocive. Impreuna cu analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv intervine n aprecierea calitatii alimentelor si n declansarea secretiei salivare. Segmentele analizatorului olfactiv: a)Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv, constituit din celule receptoare (chemoreceptori de distanta) si din celule de sustinere incluse n mucoasa olfactiva. Mucoasa olfactiva are o suprafata de 2-3 cm2 si este dispusa n regiunea cornetului nazal superior si a lamei ciuruite a etmoidului. Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi, fusiformi. Dendritele acestora sunt scurte si groase si se termina cu butoni olfactivi de la care pleaca 10-20 cilii olfactivi receptori (care maresc suprafata de contact cu substantele odorante), care depasesc celulele de sustinere si patrund n mucusul secretat de celulele glandulare ale mucoasei olfactive. b) Segmentul de conducere Calea olfactiva este formata numai din doi neuroni, protoneuronul fiind celula receptoare. Axonii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabat n manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund n cutia craniana, formnd nervii olfactivi cu traseu pna la bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii acestora se despart: o parte trec n bulbul contralateral, iar cealalta parte formeaza tracturile olfactive, care se proiecteaza n cortex. c) Segmentul central este reprezentat de paleocor texul olfactiv, aria de proiectie primara a aferentelor olfactive. Fiziologia analizatorului olfactiv Substantele odorante sunt receptionate numai dupa dizolvarea lor n stratul de mucus de la suprafata mucoasei. Pentru a putea fi receptionate, aceste substante trebuie sa aiba o concentratie egala sau superioara pragului de excitabilitate. Pragul de excitabilitate reprezinta cantitatea minima de substanta odoranta capabila sa provoace senzatia de miros. Omul poate diferentia intre 2000 4000 de mirosuri diferite. Mecanismul discriminarii olfactive nu este cunoscult, dar este dovedit ca nu se datoreaza unor receptori specifici. Inflamarea mucoasei nazale n afectiuni respiratorii scade sensibilitatea olfactiva.

4. Analizatorul gustativ
Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de proprietatile chimice ale substantelor sapide solubile care intra n contact cu mucoasa bucala. Segmentele analizatorului gustativ: a) Segmentul receptor este reprezentat de mugurii gustativi, raspnditi n ntreaga mucoasa bucofaringiana si n mucoasa linguala.

Mugurii gustativi au forma ovoida, cu polul bazal asezat pe membrana bazala a epiteliului lingual. La polul apical prezinta un por gustativ. Intr-un mugure gustativ exista 5-20 celule senzoriale cu cili, care reprezinta formatiunile receptoare. Cilii proiecteaza prin porul gustative la suprafata limbii unde vin in contact cu substantele sapide dizolvate in saliva. In mucoasa linguala, mugurii gustativi pot fi grupati n papile gustative. Papilele circumvalate formeaza la baza limbii V-ul lingual, cele fungiforme sunt raspndite pe vrful si marginile anterioare ale limbii, iar cele foliate pe marginile posterioare ale limbii. b) Segmentul de conducere De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive ale ; nervilor cranieni VII, IX si X. Nervul facial inerveaza primele 2/3 ale limbii, glosofaringianul treimea posterioara, iar vagul, restul mugurilor gustativi pna la epiglota. Protoneuronii cailor sunt situati n ganglionii nervilor cranieni VII, IX si X. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele receptoare. Deutoneuronii se afla n nucleul solitar din bulb, unde converg fibrele senzitive ale celor trei nervi cranieni. Axonii acestora, dupa ncrucisare, fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron n talamus. c) Segmentul central este reprezentat de aria gustativa, situata la baza girusului parietal ascendent, unde se integreaza sensibilitatea gustativa cu cea tac tila, termica si dureroasa a limbii, transmisa prin fibrele trigemenului. Fiziologia analizatorului gustativ Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor, prevenind patrunderea n organism a alimentelor alterate, si la declansarea secretiilor digestive. Deosebim patru tipuri de senzatii gustative: acru, sarat, dulce si amar. Ariile linguale ale diferitelor gusturi au localizare specifica, deci mugurii gustativi dobndesc o anumita specializare. Pragul de excitabilitate gustativa este diferit pentru fiecare substanta. Cea mai mare sensibilitate se manifesta pentru substantele amare. Intensitatea senzatiei depinde de concentratia substantei dizolvate, de numarul receptorilor excitati si de temperatura solutiei. Analizatorul gustativ, la fel ca si cel olfactiv, se adapteaza la

actiunea ndelungata a unui excitant.

GLANDE ENDOCRINE
Sistemul endocrin este constituit din glande care nu au canal excretor,iar produsii de secretie sunt eliminate direct in sange sau limfa. Are rol de comunicare i coordonare i se bazeaz n exercitarea funciilor sale pe hormoni (substane chimice ce sunt eliberate n snge pentru a trimite mesaje celulelor organismului). Hormonii sunt produi de glandele endocrine i de alte organe ne-endocrine ale organismului. Hormonii controleaz creterea, reproducerea i stabilesc reacia organismului la factorii de stres fizici ori emoionali. Hormonii influeneaz celulele prin cuplarea lor la receptori specifici ai celulelor. Nu toate celulele intr n interaciune cu hormonii, ci doar celule int specifice care au anumii receptori de care hormonii se pot cupla. Acetia intervin, pe cale umoral (i nu pe cale nervoas, cum acioneaz creierul) n dezvoltarea i meninerea structurii normale i n reglarea funciilor organismului. ntre sistemele de coordonare nervoas i umoral exist o strns interdependen. Glandele endocrine sunt: hipofiza, epifiza, hipotalamusul, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, pancreasul endocrin, ovarele i testiculele 1. Hipofiza Hipofiza (glanda pituitar) are greutatea de 0,5 grame. Este format din trei lobi, anterior, mijlociu i posterior, ultimul fiind conectat la hipotalamus. Hormonii secretai de hipofiz sunt:

a. Hormonul somatotrop: este hormonul de cretere. De asemenea, intervine n dezvoltarea celulelor, activeaz transportul aminoacizilor n celule i stimuleaz secreia glandelor mamare. Hipersecreia (secretie in exces) acestui hormon nainte de pubertate determin gigantismul, iar hiposecretia (secreia insuficient) cauzeaz nanismul hipofizar (piticismul). b. Hormonul adenocorticotrop sau corticotropina stimuleaz:creterea si dezvoltarea glandelor corticosuprarenale, dar stimuleaza si secretia lor. c. Hormonul tireotrop sau tireotropina stimuleaz: - cresterea si dezvoltarea glandei tiroide - secretia de hormone tiroidieni. d. Hormonii gonadotropi controleaz:

- funcia glandelor femeiti i brbteti. e. Hormonul luteotrop sau prolactina stimuleaz la femeie: - secreia lactate - dezvoltarea glandelor mamare. f. Hormonul antidiuretic sau vasopresina: - contribuie la meninerea volumului normal al lichidelor extracelulare n organism prin stimularea absorbiei de ap la nivel renal - are efect antidiuretic prin micsorarea cantitatii de urina eliminate - creste tensiunea arterial atunci cand se afla in cantitati mari (de aici si numele de vasopresina). g. Ocitocina favorizeaz: - naterea prin stimularea contraciilor musculaturii uterului - ejectia laptelui.

2. Tiroida Tiroida se gsete lng laringe i trahee i are o greutate de aproximativ 30 de grame. Hormonii tiroidei sunt tiroxina i triiodotironina. Aciunea acestora cuprinde: - controleaz creterea i diferenierea celular - reduc depozitele de lipide - intensific absorbia intestinal de glucoz, determinnd hiperglicemia - stimuleaz activitatea glandelor sexuale. O hiposecretie tiroidiana ( diminuare a funciei) la copil determina cretinismul: inaltime redusa, dezvoltare fizica si psihica redusa, defecte ale dintilor, deformari osoase. Hiposecretia la adult determina mixedemul: crestere in greutate,senzatie de frig, edem mucos, piele uscata si ingrosata, caderea parului, scaderea capacitatii de concentrare si invatare. Hipersecretia la adult determina boala Basedow Graves (gusa exoftalmica): slabire accentuate, iritabilitate, neliniste, hipertensiune,hiperfagie (foame exagerata), gusa, ochi exoftalmici (iesiti din orbite). La populaiile din zone muntoase, cu ape srace n iod (lipsa iodului), apare gua endemic, creterea volumului glandei tiroide.

3. Paratiroidele Paratiroidele sunt patru glande mici aflate n partea posterioar a tiroidei i care secret hormonii: parathormonul i calcitonina care au rol n meninerea echilibrului (absorbia i

fixarea) fosforului i a calciului organismului. Hiperfuncia acestor glande determin decalcifierea osoas, iar hipofuncia lor conduce le dezvoltarea defectuoas a dinilor i ntrzieri mintale.

4. Timusul Timusul este un organ care se dezvolt pn n al doilea an de via, dup care rmne staionar pn la 14 ani, cnd se atrofiaz i este nlocuit cu o grsime. Limfocitele T, care i au originea n mduva hematogen sunt difereniate n timus .

5. Epifiza Epifiza are form conic i are ca principal hormon secretat melatonina, care acioneaz inhibator asupra glandelor sexuale i are efect hipoglicemiant.

6. Glandele suprarenale Glandele suprarenale se gsesc n partea de sus a fiecrui rinichi. Zon exterioar a acestora (corticosuprarenalele) secret trei categorii de hormoni steroizi: - mineralocorticoizi (reglarea metabolismului mineral, reabsorbia natriului i eliminarea potasiului), - glucocorticoizi (sunt reprezentai de cortizol, care intervine n special n metabolismul glucidelor) - sexosteroizi (contribuie la diferenierea dintre sexe: timbrul vocii, pilozitatea etc.). Zona interioar a suprarenalelor (medulosuprarenalele) secret adrenalina i noradrenalina. Stresul i suprasolicitrile stimuleaz secreia medulosuprarenalei. n stri de stres cu care organismul este obinuit crete nivelul noradrenalinei, iar n condiii de stres neobinuit crete secreia adrenalinei.

7. Pancreasul endocrine Pancreasul endocrin este format din celule rspndite n interiorul pancreasului exocrin. Exist dou tipuri de celule: - celule alfa, care secret glucagonul - celule beta care secret insulina. Insulina este principalul hormon care scade nivelul glicemiei din organism. Ea crete gradul de utilizare a glucozei n celule i ajut la transformarea glucidelor n lipide. Hiposecreia de insulin produce diabetul zaharat. Glucagonul are efecte opuse insulinei, determinnd hiperglicemie.

8. Glandele sexuale 8.1. Ovarele Ovarele produc hormonii sexuali ai femeii, incluznd hormonii steroizi: estrogenul i progesteronul, precum i inhibina. Estrogenul i progesteronul regleaz funciile ovariene i dezvoltarea snilor la pubertate. Estrogenul ajut la dezvoltarea ovulelor, stimuleaza proliferarea mucoasei si musculaturii uterine, stimuleaza dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femei. Progesteronul este necesar n meninerea i dezvoltarea sarcinii, dac acesta s-a produs. Cum previne pilula contraceptiv sarcina? Ciclul menstrual i sarcina sunt controlate de la nivelul creierului de hipofiz. Aceasta elibereaz lunar substane, stimulnd ovarele s produc hormonii sexuali: estrogenul i progesteronul. n primele 2 sptmni ale menstruaiei, ovarele produc estrogen, care pregtete organismul pentru eliberarea unui ovul. La administrarea pilulelor, informaia primit de hipofiz este c nivelul progesteronul este ridicat, ceea ce ar nsemna c exist un ovul fertilizat. Pilula contraceptiv este cea care mimeaz nivelul crescut de progesteron. Ca urmare, hipofiza blocheaz eliberarea de alte ovule. Rolul pastilei contraceptive este, aadar, acela de a preveni ovulaia. Totodat, mucusul cervical se ngroa, devenind mai vscos i impenetrabil pentru spermatozoizi.

8.2. Testiculele Testiculele produc testosteronul i inhibina. Testosteronul ajut la cresterea si dezvoltarea organelor genital masculine, crearea spermei, dezvoltarea caracteristicilor secundare brbteti i la creterea dorinei sexuale.

SISTEMUL LOCOMOTOR
Sistemul locomotor = sistem osos + sistem muscular - realizeaza locomotia Scheletul = totalitatea oaselor din organism asezate in pozitia lor anatomica corecta, si legata intre ele prin articulatii. 1. SISTEMUL OSOS SCHELETUL Scheletul scheletul capului scheletul trunchiului scheletul memebrelor a. Scheletul capului (22 oase) prezinta 2 parti: - NEUROCRANIU - VISCEROCRANIU Neurocraniu formeaza cutia craniana - 8 oase late: perechi si neperechi sudate intre ele 4 oase neperechi: frontal (osul fruntii), occipital (osul cefei), etmoid si sfenoid (formeaza baza cutiei craniene) 2 oase perechi: temporalele (oasele tamplei) si parietalele (oasele boltii craniene) Viscerocraniu (14 oase) formeaza fata 2 oase neperechi: mandibula si vomerul 6 oase perechi: maxilarele, palatinele, nazalele, zigomatice, lacrimale, cornetele nazale inferioare b. Scheletul trunchiului= coloana vertebrala, coaste si stern Coloana vertebrala = 33-34 vertebre suprapuse si articulate intre ele prin discuri intervertebrale - prezinta 5 regiuni: - cervicala = 7 vertebre - toracala = 12 vertebre - lombara = 5 vertebre - sacrala = 5 vertebre - coccigiana = 4-5 vertebre - prezinta 4 curburi fiziologice: 2 lordoze (cervicala si lombara cu convexitatea dispusa posterior) si 2 cifoze (toracala si sacrala cu convexitatea anterior) Coastele = 12 perechi (oase late se prind cu un capat de vertebre si cu un capat de stern): - perechile 1 -10 se articuleaza cu sternul primele 7 perechi (1-7) se articuleaza direct cu sternul prin intermediul cartilajelor costale proprii = COASTE ADEVARATE - ultimele3 perechi (8 - 10) se articuleaza cu sternul prin intermediul celei de a 7-a pereche (se articuleaza de ea) = COASTE FALSE - perechile 11-12 nu se articuleaza cu sternul, sunt libere = COASTE FLOTANTE Sternul osul pieptului, os lat - se articuleaza cu claviculele si coastele sternul + coastele+ vertebrele toracale = cutia toracica

c. Scheletul memebrelor = scheletul centurilor + scheletul membrului propriu zis c.1. Scheletul membrului superior = centura scapulara + scheletul membrului propriu zis centura scapulara leaga membrul superior de trunchi -clavicula + omoplat scheletul membrului superior propriu zis: - scheltul bratului: humerus - scheltul antebratului: radius + cubitus - scheletul mainii: 8 carpiene , 5 metacarpiene , 14 falange (cu exceptia policelui care are 2 falange, celelalte degete au cate 3 falange) c.2.Scheletul membrului inferior = centura pelviana + scheletul membrului propriu zis centura pelviana leaga membrul inferior de trunchi - 2 oase coxale(+ osul sacrum + coccisul = bazinul) scheletul membrului inferior propriu zis: - scheletul coapsei: femur - scheletul gambei: tibie + peroneu - scheletul piciorului: 7 tarsiene, 5 metatarsiene, 14 falange - patela (rotula) osul genunchiului Rolul sistemului osos: - asigura statiunea bipeda - dau forma caracteristica corpului - reprezinta locuri d einsertie pentru muschi - formeaza cavitati de protectie: cutia craniana, cutia toracica, canalul vertebral, bazinul - constituie deposit pentru saruri minerale: Ca si P - prin maduva rosie formeaza elementele figurate ale sangelui - pargii cu rol in miscare Cresterea in lungime si grosime a oaselor: transformarea scheletului cartilaginos a embrionului si fatului in scheletul osos al adultului, incepe in saptamana a 4-a de viata intrauterine totalitatea transformarilor = osteogeneza Osteogeneza prezinta 2 etape: - o etapa primara cand rezulta osul primar, brut, nefunctional= os primar - o etapa secundara cand rezulta osul secundar , functional 1. Cresterea in lungime: - caracteristica oaselor lungi (ex.humerus, tibie, femur) - se realizeaza cu ajutorul cartilajelor de crestere situate la limitile dintre diafiza (corpul osului) si epifiza (capetele osului) - se formeaza tesut osos nou spre diafiza 2. Cresterea in grosime: - caracteristica atat oaselor lungi cat si celor late si scurte - se realizeaza prin activitatea periostului (membrane conjunctiva la exteriorul osului) - se formeaza tesut osos nou care se depune peste cel vechi Oasele se leag ntre ele prin articulaii fixe, semimobile i mobile. Articulaiile fixe nu permit micarea oaselor.

De exemplu, oasele cutiei craniene au marginea alctuit din nite diniori ce se mbin strns ntre ei. Articulaiile semimobile se ntlnesc ntre corpul a dou vertebre, unde se afl discul cartilaginos. Aceste discuri permit micri limitate ale celor dou oase. 2. SISTEMUL MUSCULAR Muschii capului: a. Muschii mimicii cutanati: - frontal - occipital - muschi grupati in jurul orificiilor: nazale, orbitale, bucale, auditive b. Muschii masticatori: maseteri si temporali c. Muschii limbii d. Muschii extrinseci ai globului ocular: - drept superior si drept inferior - drept extern si drept intern - oblic superior si inferior Muschii gatului: - pielosul gatului - sternocleidomastoidian - hioidienii Muschii trunchiului: Muschii spatelui si ai cefei: trapez, dorsal, ai santurilor intervertebrale Muschii toracelui: pectoralii, dintatii, intercostalii, diafragmul Muschii abdomenului: drepti abdominali, oblici externi, oblici interni Muschii membrelor: 1. Muschii membrelor superioare; - muschii umarului: deltoid - muschii bratului: biceps si triceps brachial - muschii antebratului; flexori si extensori ai degetelor, pronatori si supinatori ai antebratului - muschii mainii 2. Muschii membrelor inferioare: - muschii fesieri: in jurul articulatiilor coxo-femurale - muschii coapsei: croitor, cvadriceps femoral, biceps femoral, adductori ai coapsei - muschii gambei: triceps sural (gastrocnemian si solear), extensori ai degetelor, flexori ai degetelor, pronatori si supinatori ai piciorului - muschii palntei: flexori si extensori ai degetelor

SISTEMUL DIGESTIV
Sistemul digestiv - totalitatea organelor care participa la digestie - prezinta 2 parti: - tub digestiv: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestine subtire, intestine gros, anus - glande anexe: glande salivare, ficat, pancreas Faringele este un conduct muscolofibros. Reprezinta o raspantie a cailor respiratorii si digestive realizeaza legatura dintre cavitatea bucala si esofag. Musculatura faringelui constituite din fibre musculare striate cu dispozitie circulara si longitudinala ,detine un rol important in deglutitie. Esofagul este un segment tubular de 25-30 cm la adult,realizeaza legatura dintre faringe si stomac. Stomacul Este situat in abdomen in loja gastrica,fiind segmentul cel mai dilatat segment al tubului digestiv. Stomacul are 2 portiuni : 1.portiunea verticala-care nu se umple cu alimente 2.portiunea orizontala-format din antrul si canalul piloric care se termina la orificiul piloric . Inervatia stomacului este constituita din fibre parasimpatice provenite din nervii vagi si fibre simpatice din plexul celiac.In peretele gastric exista doua plexuri vegetative. Intestinul subtire segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4m) se intinde de la pilor la valvula ileo-cecala prin care se deschide in intestinul gros.Este diferentiat in 3 segmente:duoden,jejun,ileon . La acest nivel mucoasa prezinta un numar de vilozitati intestinale, care maresc mult suprafata favorizand procesul de absortie. Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv ,are o lungime de 1,7m si un calibru superior fata de cel subtire.Se descriu mai multe portiuni:cecul,colon,rectul ce se termina cu canalul anal.Mucoasa intestinului nu mai prezinta vilozitati. Ficatul este situat in cavitatea abdominala ,sub bolta diafragmatica,in loja hepatica; este cea mai mare glanda din corpul uman,are o secretie externa bila care se elimina in perioadele digestive in duoden.Pe fata superioara se observa doi lobi:drept si stang.La partea anterioara a santului longitudinal drept se afla vezica biliara iar in partea posterioara vena cava inferioara .Santurile de pe fata inferioara delimiteaza 4 lobi: drept,stang,anterior,posterior. Pancreasul. Glanda mixta,este situat retroperitoneal avand o pozitie transversala. Pancreasului i se descriu un cap,situat in potcoava duodenala,un corp si o coada. Celulele acinilor pancreatici secreta sucul pancreatic care ,este colectat in doua canale mari:canalul principal care se deschide in duoden si un canal accesor care se deschide in canalul wirsung sau in duoden. Vascularizatia pancreasului este asigurata de ramuri din arterele gastroduodenale iar sangele venos este drenat in final de vena porta. Digestia si absorbtia

Digestia = totalitatea transformarilor pe care le sufera alimentele, prin care substantele organice complexe din alimente sunt transformate in substante organice simple, solubile, absorbabile, numite nutrimente. Transformarile pot fi: mecanice (masticatie, triturare, deglutitie), fizice (inmuierea alimentelor, dizolvarea substantelor, emulsionarea grasimilor), chimice (transfromarea substantelor organice complexe in substante organice simple sub actiunea enzimelor) a. Digestia bucala Masticatia = procesul de taiere, zdrobire, triturare a alimentelor Saliva produsul de secretie a glandelor salivare roluri: inmuierea alimentelor, solubilizarea unos constituienti alimentary, protectie antibacteriana, formarea bolului alimentar, deglutitie - contine o enzima glicolitica: amilaza salivara (ptialina) care hidrolizeaza amidonul preparat termic (fiert, copt) transformandu-l in maltoza Deglutitia = procesul prin care bolul alimentar strabate faringele, esofagul si ajunge in stomac;cuprinde 3 timpi: bucal, faringian si esofagian . -

masticatie alimente impregnare cu saliva bol alimentar

b. Digestia gastrica este rezultatul activitatii motorii si secretorii a stomacului Activitatea motorie contractile stomacului care pot fi: tonice (de umplere cu alimente) si peristaltice (bolul alimentar se amesteca cu sucul gastric si formeaza chimul gastric) Activitatea secretorie secretia de suc gastric Sucul gastric produs de glandele gastrice bol alimentar activitate secretorie si motorie chim gastric

c. Digestia intestinala este rezultatul activitatii secretorii si motorii a intestinului subtire

Activitatea motorize 3 tipuri de contractie: tonice: de umplere cu alimente digerate peristaltice: unde de contractie circulara care se propaga de-a lungul intestinului subtire - segmetare: contractii inelare care apar la intervale regulate, de-a lungul intestinului, apoi se relaxeaza si apar altele noi in mijlocul segmentelor dintre contractiiile precedente; au rolul de a a mestea chimul gastric cu secretiile digestive Activitatea secretorie: - secretia biliara, pancreatica si intestinala. Secretia biliara = bila (fierea) - secretata de ficat; se varsa in duoden in timpul digestiei si se acumulea in vezica biliara intre digestii Secretia pancreatica sucul pancreatic: - produs de pancreasul exocrine se varsa in duoden Secretia intestinala sucul intestinal: - produs de mucoasa duodenala chim gastric activitate motoire si secretorie chil intestinal -

d. Absorbtia intestinala procesul prin care produsii simpli rezultati din digestie strabata peretii intestinului subtire si ajung in sange si limfa e. Fiziologia intestinului gros In intestinul gros se desdasoare activitati motorii, de absorbtie, de fermentatie si putrefactie in urma carora se formeaza materiile fecale. Defecatia procesul de eliminare a materiilor fecale -

act reflex involuntar la nou nascut pana la 15 luni si voluntar la copilul mic si adult coordonat de centri reflecsi medulari si controlat de scoarta cerebrala

SISTEMUL CIRCULATOR

Sistemul circulator - totalitatea organelor care participa la circulatia sangelui cu substante - este format din : - inima - vase de sange: artere, capilare, vene - sange Sangele- lichid de culoare rosie, care formeaza mediul intern al organismului impreuna cu lichidele interstitiale - contribuie la mentinera homeostaziei corpului - reprezinta 8% din greutatea corpului - este format din plasma (55 60%) si elemente figurate (40 45 %) Plasma contine 90% apa si 10 % substante chimice: 1% - substante organice( proteine, lipide, glucide, combinatii ale acestora, produsi finali si intermediari ai metabolismului) si 9% - substante anorganice (bicarbonati, cloruri, ioni de Fe, Ca, Mg, K, enzime) Elementele figurate Eritrocite (hematii, globule rosii): - in stare adulta sunt anucleate - la - 4,5milioane/mmsange circulant, iar la - 5milioane/mmsange circulant - contin un pigment rosu numit hemoglobina (Hb) cu rol in transportul gazelor respiratorii - durata de viata 120 zile, apoi sunt distruse de splina, ficat, ganglioni limfatici Leucocitele (globule albe): - celule nucleate, mobile, cu rol in imunitate - in numar de 4000 8000/mmsange - durata de viata de la cateva ore la cativa ani Trombocitele (plachetele sangvine): - fragmente celulare care se formeaza din fragmentarea megacariocitelor in maduva rosie - 300000/mmsange - au rol in coagularea sangelui,( contin factorii coagularii), prin aderarea la peretele vasului de sange lezat si formarea dopului plachetar

Grupele de sange Sunt 4 grupe de sange: O I: - donator universal - primeste doar de la grupa O A II: - doneaza la A si AB

- primeste de la O si A B III: -doneaza la B si AB - primeste de la O si B AB IV: - doneaza la AB - primitor universal Sistemul Rh: - pe suprafata hematiilor poate exista si antigenul D (factorul D) care se mosteneste de la tata - in functie de prezenta/ absenta factorului D oamenii pot avea: Rh pozitiv daca au factorul D (85%) si Rh negative daca nu au factorul D (15%) - prezenta factorului D in sange determina formarea de anticorpi anti-D , de aceea in cazul transfuziilor se tine cont si de factorul D: o persoana cu Rh pozitiv poate primi de n-ori sange cu Rh negative, in schimb o persoana cu Rh negativ poate primi o singura data sange cu Rh pozitiv, deoarece la a 2-a transfuzie se sintetizeaza anticorpi anti-D care duc la hemoliza - in cazul femeilor cu Rh negative, cu o sarcina Rh pozitiv (mostenit de la tata)sarcina trebuie urmarita , deoarece datorita sangelui fetal care ajunge in cel al mamei se sintetizeaza anticorpi anti D(prima sarcina decurge normal, la a 2-a pot aparea accidente de incompatibilitate: avort, anomalii, malformatii, etc.)

Imunitatea

Reprezinta capacitatea organismului de a recunoaste si a neutraliza particule sau cellule straine organismului, dar si cellule si substante proprii organismului, care sunt modificate si care nu mai sunt recunoscute ca fiind proprii. Antigenul = substanta sau particula straina (bacterii, virusuri, grefe si transplanturi) care patrunsa in mediul intern determina producerea de substante specifice, numite anticorpi, care neutralizeaza si si distrug antigenul. Imunitatea este: nespecifica si specifica 1. Imunitatea nespecifica (innascuta): - prezenta la toti oamenii 2. Imunitatea specifica (dobandita): - apare in urma contactului cu agenti patogeni

- tipuri de imunitate specifica: imunitate dobandita natural: pasiv: mostenita prin transfer transplacentar de anticorpi sau din laptele matern activ: in urma unor boli imunitate dobandita artificial: activ: prin vaccinare introducerea in organism a unor agenti patogeni atenuati sau omorati care determina producerea de anticorpi specifici; dureaza 1-7 ani pasiv: prin administrare de seruri care contin anticorpi gata formati; dureaza 2-3 saptamani

Inima: - organ musculos, cavitar situata intre plamani, cu varful orientat spre plamanul stang formata din 4 camere: 2 atrii (A) la baza si 2 ventricule (V) spre varf care comunica intre ele prin orificiile atrioventriculare; atriile sunt separate intre ele prin septul interatrial , iar ventriculele sunt separate intre ele prin septul interventricular - peretele inimii prezinta 3 straturi: epicard, miocard, endocard Miocardul = muschiul inimii este mai gros in V, decat in A, in special in V stang format din 2 tipuri de cellule: cellule miocardice contractile si cellule miocardice modificate care intra in alcatuirea sistemului excitoconductor sau nodal -

Artere Vase sangvine ce duc sangele de la inima la organe si tesuturi. Arterele sunt tuburi flexibile cu pereti grosi. Diametrul lor se micsoreaza pe masura ce ele se departeaza de inima si se subdivid; ansamblul constituie arborele arterial. Ultimele lor ramificatii sunt arteriolele, care alimenteaza vasele capilare. Venele sunt vasele sangvine care transport sngele spre inim. Majoritatea venelor transport snge dezoxigenat; excepie sunt venele pulmonare i vena ombilical. Ele difer de artere i prin structur i prin funcii; de exemplu, arterele sunt cu mai muli muchi. Venele posed valve ce mpiedic ntoarcerea sngelui. Capilare Capilarele sunt cele mai mici vase sangvine din sistemul circulator. Avnd grosimea de o singur celul, ele realizeaz schimbul de substane dintre snge i esuturi. n diametru au circa 5-10 m. Contactul dintre capilare i vene sau artere nu se face direct, ci prin intermediul venulelor (ntre vene i capilare) i a arteriolelor (ntre artere i capilare).

SISTEMUL RESPIRATOR
Sistemul respirator = totalitatea organelor prin care se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic si organism. Cai respiratorii: fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii principale Sistemul respirator Plamani

Fosele nazale, care alctuiesc cavitatea nazal, se deschid la exterior prin nri, iar n faringe prin dou orificii. Interiorul foselor nazale este cptuit cu o mucoas ale crei secreii menin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizat, nclzete aerul inspirat. Mucusul, ct i firele de pr din fosele nazale opresc naintarea prafului i a altor impuriti care se pot afla n aerul inspirat. Faringele are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este organul n care se ncrucieaz calea respiratorie cu calea digestiv. Laringele este alctuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezint o proeminen, numit mrul lui Adam. La intrarea n laringe se afl un cpcel numit epiglot, care, la nevoie, astup cavitatea laringelui numit glot. Laringele este i organul vorbirii, deoarece n interiorul su se afl dou perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, meninut deschis datorit inelelor cartilaginoase din care este alctuit; spre esofag, esutul cartilaginos este nlocuit cu esut moale, ce uureaz trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este cptuit cu o mucoas umed, ale crei celule sunt ciliate. Cilii se mic de jos n sus, antrnnd astfel impuritile spre exterior.

Bronhiile, n numr de dou, sunt ramificaii ale traheii care ptrund n plmni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor conine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramific n bronhii secundare: dou n plmnul stng, trei n plmnul drept. Plmnii sunt dou organe buretoase elastice, de culoare roz, aezate n cutia toracic, deasupra diafragmei.Plmnul drept este alctuit din trei lobi, iar plmnul stng are doar doi lobi, ntre cei doi plmni aflndu-se inima. n fiecare lob ptrunde cte o bronhie secundar, care se ramific n tuburi din ce n ce mai mici, numite bronhiole. Cele mai fine bronhiole se termin cu saci pulmonari, alctuii din mici umflturi cu pereii foarte subiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonar este unitatea structural i funcional a plmnului.ntre sacii pulmonari se afl un esut conjunctiv elastic. Plmnii nu au muchi.Suprafaa lor este acoperit de dou foie, numite pleure. Una este lipit de plmn, cealalt de peretele intern al cavitii toracice. Plmnii sunt foarte bine vascularizai de arterele i venele pulmonare. Fiziologia sistemului respirator Funcionarea sistemului respirator, prin care se asigur respiraia, cuprinde, n principal, respiraia pulmonar i respiraia celular. Respiraia pulmonar Aceast etap a respiraiei cuprinde dou faze: ptrunderea aerului n plmni (inspiraia); eliminarea aerului din plmni (expiraia), care dureaz mai mult dect inspiraia. Un om adult aflat n repaus execut 16 micri respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el crete n timpul activitii musculare, al exerciiilor fizice etc. Respiraiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plmnii, neavnd muchi, urmeaz pasiv micrile cutiei toracice. n timpul inspiraiei, volumul cutiei toracice crete datorit contraciei muchilor respiratori: diafragma se contract i coboar, muchii intercostali trag coastele i le ridic. Micarea coastelor mpinge sternul nainte, iar plmnii se umplu cu aer. n momentul expiraiei, muchii se relaxeaz, iar plmnii i micoreaz volumul o dat cu cel al cutiei toracice, eliminnd aerul. Inspiraia este, deci, faza activ a respiraiei, iar expiraia este faza pasiv. Intrrile i ieirile de aer din sistemul respirator prezint ventilaia pulmonar, care depinde de frecvena i profunzimea micrilor respiratorii. Acestea pot crete prin antrenament, gimnastic etc. Bolile respiratorii Aprinderea de plmni (pneumonia) poate fi lobar sau bronhocumonie. Pneumonia lobar atac una, dou pri, uneori plmnul ntreg i chiar pe ambii. Bronitele (acute i cronice) snt boli ale trunchiului bronhial sau cilor aerifere ale plmnilor aprute ca urmare a suprarcirii, rcelii, gripei .a. Astma bronic , boal infecios-alergic, la fundamentul creia stau spasmele bronhiolelor mici. Este caracterizat de crize de sufocare cu tus ulterioar i secreie a flegmei vscoase, care de regul, apar spontan, tulburnd capacitatea de munc. Pleurezia este, de regul, o boal secund, n mod obinuit se dezvolt pefonul contagiunii de tuberculoz, n cazul bolilor reumatice, cancerului pulmonar, n urma traumelor. Pleureziile se mpart n uscate i exsudative. Parazitozele pulmonare (actinomicoza, echinococoza) se ntlnesc rar. Boala decurge uneori sub masca diferitor boli ale sistemului de respiraie.

Bolile profesionale se observ la lucrtorii diferitelor profesii (din domeniul chimiei, industriei spunului) n cazul nerespectrii regulilor igienei muncii i tehnicii securitii. Decurg, n special sub forma bronitelor acute, pneumoniilor. Principala msur de profilaxie const n nlturarea cauzelor bolilor.

SISTEMUL EXCRETOR
Sistemul urinar este alcatuit din doi rinichi si cai urinare intrarenale(calice mici,calice mari,pelvis renal)si extrarenale:uretere,vezica urinara,uretra. Este situate in regiunea cea mai profunda a cavitatii abdominale, de-o parte si de alta a coloanei vertebrale. Rinichi

Sistemul excretor Cai urinare: pelvis renal, 2 uretere, vezica urinara, uretra Rinichii au ca functie principala mentinerea homeostaziei extracelulare.Aceasta se realizeaza prin formarea urinii,care este o plasma filtrata. In procesul formarii urinii,rinichi regleaza: -volumul plasmei sangvine; -concentratia deseurilor din sange; -concentratia electrolitilor; -pH-ul plasmei. RINICHII Sunt organe pereche,situate retroperitoneal,de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare,in loja renala. Rinichiul drept este situat putin mai jos decat cel stang,datorita marimii spatiului ocupat de ficat. Fiecare rinichi prezinta un invelis alcatuit din trei straturi: intern,fibros,mijlociu,alcatuit din tesutul adipos si extern,care suspenda rinichiul de peritoneu si de peretele abdominal . Parenchimul renal prezinta,in sectiune,doua zone: a)Zona corticala este formata din glomeruli,tubi uriniferi si vase de sange. b)Zona medulara este alcatuita din 8-15 piramide renale(Malpighi),separate prin septuri renale.Fiecare piramida renala este orientata cu baza spre periferie,varful constituind papila renala. Papilele renale se deschid in calicele mici,care se unesc,formand calicele mari.Calicele mari se deschid in pelvisul renal.Aceasta se continua cu ureterul.O piramida Malpighi,cu substanta corticala din jurul sau formeaza un lob renal. Nefronul reprezinta unitatea morfologica si functionala a rinichiului, indeplineste toate procesele complexe care au ca rezultat formarea urinii.

Nefronul este alcatuit din capsula glomerulara,tub contort proximal,ansa Henle(cu 2 ramuri,descendenta si ascendenta) si tub contort distal. Caile urinare Sunt formatiuni membranoase tubulare,care se insera pe papilele renale. Pelvisul renal rezulta din unirea celor 3 calice mari.Prezinta 2 portiuni:intrarenala si extrarenala. Ureterele sunt organe tubulare care fac legatura intre bazinet si vezica urinara.Peretele ureterelor este alcatuit din 3 straturi: intern;median;extern. Vezica urinara organ cavitar, in care se acumuleaza urina,este situata posterior simfizei pubiene si anterior rectorului. - Uretra .Este un conduct prin care urina este eliminata din vezica urinara la exterior. Uretra prezinta doua sfinctere: -intern, situat superior,format din fibre musculare netede,ce alcatuiesc si musculatura vezicii urinare.Nu este controlat voluntar. -extern,inferior,alcatuit din fibre striate,controlate voluntar. Mictiunea Este actul fiziologic de eliminare a urinei din vezica urinara.Se efectueaza in mod reflex.Urina finala ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor,se aduna in calice si pelvis,iar de aici ,prin miscari peristaltice,este transportata in lungul ureterului pana la vezica urinara. Din uretere,urina este eliminata in jeturi in vezica urinara si datorita sfincterelor uretrale este impiedicata eliminarea continua a urinei la exterior. Factorii favorizanti ai mictiunii sunt:contractiile musculare abdominale si ale diafragmei care produc cresterea presiunii intraabdominala si comprimarea vezicii. Reflexul medular al mictiunii se afla sub controlul unor centri nervosi superoi din diencefal si din scoarta cerebrala,cu rol excitator sau inhibitor.

SISTEMUL REPRODUCATOR
Reproducerea este o caracteristica fundamental a oricarei finite vii si se realizeaza cu participarea a doua organisme de sex diferit.

1. SISTEMUL REPRODUCATOR MASCULIN


testicule

cai excretoare Aparatul genital masculin Glande anexe Organ copulator (penis) Testiculul organ pereche, cu functie exocrine si endocrina. - situate in regiunea inghinala, intgr-o punga de piele numita scrot - formate din lobuli cu tubi seminiferi contorti in care se formeaza spermatozoizii (gamete masculini- secretia exocrina) si celule interstitiale Leydig care secreta hormonii androgeni Cai intratesticulare: tubii drepti, reteaua testiculara Canale eferente Caile spermatice Canalul epedidimar Cai extratesticulare: Canal deferent Canal ejaculator Uretra Glande anexe: Vezicule seminale: - glande pereche - situate posterior de vezica urinara - secreta un lichid cu rol de transport si hranire a spermatozoizilor Prostata: - sub vezica urinara - secreta un lichid cu rol de transport si hranire a spermatozoizilor Organul copulator (penisul)- organ genital si urinar

2. SISTEMUL REPRODUCATOR FEMEIESC


Ovare Trompe uterine Aparatul genital feminine Cai genitale Uterul

Vagin Ovarele: - organe pereche - situate in pelvis - formate din doua zone: - medulara cu tesut conjunctiv, vase,nervi - corticala cu foliculi ovarieni din care se formeaza ovulele - au functe mixta: exocrina (produc ovulele) si endocrina (produc hormonii estrogeni si progesteron) Trompele uterine: - conducte perche situate intre ovare si uter - capteaza ovulul expulzat si-l conduc spre uter Uterul: - organ cavitar,nepereche situate intre vezica urinara si rect Vaginul: - organ caviar situat in continuarea uterului In perioada de fertilitate a femeii mucoasa uterine sufera modificari sub influenta hormonilor ovarieni, modificari ciclice care se desfasoara in cursul a 28 de zile ( ciclul menstrual ). Acesta se desfasoara in 3 faze: 1.Faza menstruala- cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficial al mucoasei uterine distruse se elimina in vagin impreuna cu o cantitate mica de sange 2. Faza proliferativa intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin ingrosarea mucoasei uterine 3. Faza secretorie care dureaza din a 15-a zi pana la o noua menstruatie, in cazul in care nu a avut loc fecundatia. Conceptia se realizeaza in perioada de maturitate sexuala a celor doua sexe. Fecundatia consta in unirea spermatozoidului cu ovulul, rezultand celula-ou (zigotul).Are loc in trompa uterina. Sarcina: - in uter zigotul isi continua segmentarea inca trei zile, dupa care se fixeaza in mucoasa uterine, process numit nidatie. -din zigot se formeaza embrionul care din luna a treia devine fat ce creste si se dezvolta pana la sfarsitul lunii a noua de sarcina - schimburile nutritive dintre mama si fat se realizeaza prin intermediul placentei si al vaselor ombilicale. Nasterea: - consta in expulzia fatului la sfarsitul celor noua luni de dezvoltare intrauterine. Contraceptia: - consta in aplicarea unor metode de impiedicare a conceptiei

Metodele contraceptive sunt: - temporare: contraceptive orale (anticonceptionale), preservative, diafragma, spermicide, sterilet, metoda calendarului - definitive: ligaturarea trompelor uterine, histerectomie, vasectomie